Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1399/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1399/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 1399/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
DECIZIE PENALĂ Nr. 1399/2014
Ședința din camera de consiliu de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. B. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - C. I.
Grefier - M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror oina Ștanță, de la P. de pe lângă C. de A. C.
………………..
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de condamnata R. A. (fiica lui E. și G., născută la data de 09 septembrie 1980, în prezent deținută în Penitenciarul C.) împotriva deciziei penale nr. 1520 di n data de 05 iulie 2013, pronunțată de C. de A. C. în dosarul cu nr._ .
Potrivit art. 431 al. 1 Cod pr. penală, contestatoarea nu a fost citată, la dezbateri participând procurorul.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare, acordându-se cuvântul procurorului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației, cu obligarea condamnatei la cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra contestației penale de față;
Constată că prin sentința penală nr. 51 din 28 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ ,printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatei R. A. (fiica lui E. și G., născută la data de 09.09.1980 în Corabia, județul O., domiciliată în Corabia, ., județul O., posesoare a CI . nr._ eliberat de SPCLEP Corabia, CNP-_, în prezent aflată în Penitenciarul C., fiind arestată în baza MAP nr. 22/12.10.2012 emis de Judecătoria Corabia) la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1 și alin.21 lit.a Cp, cu aplic. art.74 al.2 Cp și art.76 lit.b Cp (part. văt. J. C. S.); a mai fost condamnată același inculpat la o pedeapsă 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1,209 al.1, lit .a și i și alin 3 lit b Cp, cu aplic. art.74 al.2 Cp și art.76 lit.c Cp (part. civ. OUAI Celco Corabia); în baza disp.art.33 lit.a,-34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art.57 Cp.; în baza art.71 al.1 și 2 C.p., pe durata executării pedepsei închisorii, inculpatei i s-au interzis drepturile prev de art.64 al.1 lit.a teza a II – a și b C.p.
În baza art.88 Cp, raportat la art.350 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive pentru fiecare inculpat din cauză, de la 11.10. 2012, la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.
În baza art.347 Cod procedură penală, s-a disjuns acțiunea civilă și s-a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 26 aprilie 2013.
În baza disp. art.191 al.1 Cod procedură penală, au fost obligați cei trei inculpați din cauză la câte 400 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul cu nr. 1531/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecătoria Corabia, s-a dispus trimiterea in judecata - in stare de arest preventiv - a inculpaților: P. C., M. E. și și R. A., aceasta din urmă pentru savarsirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie, fapte prevăzute de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit a și I și alin.3 lit.b Cod penal și art. 211 alin.1 și 21 lit a Cod penal cu aplicarea art 33 lit.a Cod penal.
Instanța de fond a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 și alin.21 lit. a Cp, pentru toți cei trei inculpați, cu reținerea agravantei de la litera “a” a art. 211 alin. 21 C.pen.; de asemenea, s-a constatat că faptele inculpaților din perioada 06-08.10.2012, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. art.208 al.1,209 al.1, lit .a și i și alin 3 lit b Cp., cu reținerea agravantei de la litera “a” a art. 209 alin. 1 C.pen. și a celei de la litera “b”.
La individualizarea sancțiunilor penale aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere în primul rând că art. 209 alin. 1, lit.a C.pen. prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, iar art. 209 alin.3 lit.b prevede pedeapsa închisorii de la 4 la 18 ani și pedeapsa închisorii de la 7 la 20 de ani pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211, alin.2, indice 1 Cp. În concret, pericolul social al faptei inculpaților este ridicat. În acest sens, s-a reținut că obiectul faptei a constat în componente ale sistemelor de irigații, bunuri de o valoare materială și economică ridicată și circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta astfel cum au fost reținute, ce denotă din partea celor trei inculpați îndrăzneală infracțională.
Instanța de fond a mai avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, lipsa de sinceritate de care au dat dovadă aceștia prin declarațiile date pe durata urmăririi penale și a cercetării judecătorești; faptul că R. A. are antecedente penale, așa încât s-au reținut în final circumstanțele atenuante de la art. 74 alin. 2 lit.b., având în vedere că toți cei trei inculpați din cauză sunt tineri și au sustras un număr redus de componente de irigații, dând eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d C.pen.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor aplicate în speță, instanța de fond a apreciat că este necesară executarea pedepselor în regim de detenție, dată fiind perseverența infracțională a inculpaților, considerând că lăsarea în libertate a inculpaților ar lăsa acestora impresia că nu au fost pedepsiți pentru faptele săvârșite, ceea ce, raportat la atitudinea constantă de nerespectare a legii, nu ar conduce la atingerea scopului pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, având în vedere că soluționarea pretențiilor civile ar provoca întârzierea soluționării acțiunii penale, întrucât implică administrarea unui probatoriu complex, în baza art.347 Cpp, instanța de fond a disjuns acțiunea civilă și a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 26 aprilie 2013.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații M. E., P. C. și R. A., iar prin decizia penală nr. 1520 din 05 iulie 2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul cu nr._, s-au respins căile de atac ca nefondate, iar în baza art.88 Cp, s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat arestarea preventivă în continuare, de la 28 martie 2013 la zi; în final, în baza art.192 alin.2 Cpp, a fost obligat fiecare dintre inculpații recurenți la plata a câte 400 lei, din care, suma de câte 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat în esență că din probele administrate în cauză - declarațiile martorilor F. E.,C. M., Volar I., înscrisuri, declarațiile părții vătămate J. C. S. - a rezultat că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, apreciindu-se astfel că motivele de recurs formulate (în sensul achitării lor în temeiul art. 10 lit. c C.p.p. sau art. 10 lit. d C.p.p.), nu sunt neîntemeiate, faptele fiind săvârșite de aceștia cu forma de vinovăție cerută de lege.
În ceea ce privește motivele de recurs prin care s-a cerut reducerea pedepselor, instanța de recurs a apreciat că și acestea sunt neîntemeiate, deoarece prima instanță, procedând la o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 C.p., a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii acestora – prin efracție, de către mai multe persoane împreună -, urmările produse, persoana și conduita inculpaților (R. A. și M. E. având antecedente penale), care au dovedit perseverență infracțională.
Instanța de control judiciar a apreciat așadar că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaților, aceștia beneficiind deja de suficientă clemență, în condițiile în care s-au reținut în favoarea lor circumstanțe atenuante și li s-au aplicat pedepse coborâte cu mult sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gravitatea faptelor comise.
Împotriva acestei din urmă decizii, la data de 18 iunie 2014 a formulat contestație în anulare condamnata R. A. (cererea în contestație fiind formulată în comun cu inculpatul P. C.), inițial, cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curții de A. C. – Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori sub nr._ din 18.06.2014, iar ulterior (ca urmare a verificării cererii și dosarului) sub nr._, la data de 06.11.2014.
În motivarea contestației, condamnata a susținut în esență că solicită anularea deciziei penale nr. 1520 de la data de 05 iulie 2013 pronunțată de C. de A. C., existând cazul de contestație în anulare prev de art. 426 alin. 1 lit. b Cod Procedură Penală. S-a arătat că decizia contestată este nelegală și netemeinică, deoarece prin sentința penală nr. 51/2013 a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de tâlhărie, fiind obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat, latura civilă fiind disjunsă, pentru soluționarea acesteia formându-se dosarul nr._, la care s-a atașat dosarul nr._ . Acest aspect îl contestă în speță, întrucât, prin decizia penală nr. 54/2014 a Curții de A. C. s-a luat act de voința contestatoarei, în sensul retragerii căii de atac; de asemenea, prin sentința penală nr. 219/2013 a Judecătoriei Corabia s-a stabilit că nu există prejudiciu, ori, conform art. 228, 229, art. 231 alin. 2 noul Cod Penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală. În consecință, condamnata a menționat că nu a beneficiat de dispozițiile art. 6 Cod Penal, astfel încât solicită repunerea cauzei pe rol și aplicarea dispozițiilor art. 231 alin. 2 Cod Penal.
Contestația în anulare va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 426 alin. 1 lit. b Cod Procedură Penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Împrejurările invocate de către contestatoarea R. A. nu se încadrează în cazul de contestație menționat, întrucât prin decizia penală nr. 1520 de la data de 05 iulie 2013 pronunțată de C. de A. C., a cărei anulare se solicită în speță, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de P. C., R. A. și M. E., la dosar neexistând nici o probă cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, așa cum a invocat contestatoarea.
Aspectul invocat de contestatare referitor la împrejurarea că, printr-o hotărâre ulterioară, s-a respins acțiunea civilă disjunsă din cauza penală, se apreciază că nu constituie o cauză de încetare a procesului penal, dispozițiile art. 231 alin. 2 indicate referindu-se la faptele prev de art. 228, 229 alin. 1 și 2 lit. b și art. 230 din noul Cod Penal, cu privire la care o eventuală împăcare a părților înlătură răspunderea penală.
Ori, în cauza în care R. A. a avut calitatea de inculpat, acțiunea penală a fost soluționată definitiv prin decizia penală nr. 1520/05.07.2013, acțiunea civilă fiind disjunsă și soluționată ulterior și, mai mult, apelul declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată acțiunea civilă a cauzei a fost retras la data de 06 februarie 2014.
În raport de aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă, iar în baza art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de condamnata R. A. (fiica lui E. și G., născută la data de 09 septembrie 1980, în prezent deținută în Penitenciarul C.) împotriva deciziei penale nr. 1520 din data de 05 iulie 2013, pronunțată de C. de A. C. în dosarul cu nr._ .
Cu obligarea la 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
L. B. C. I.
Grefier,
M. N.
Dact. 2 ex./A.T. - 20 Noiembrie 2014
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1392/2014.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1486/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
