Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 993/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 993/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-07-2014 în dosarul nr. 993/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR. 993

Ședința publică de la 14 iulie 2014

PREȘEDINTE A. D.- judecător

T. M.- judecător

Grefier V. D.

Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 30 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. O. și inculpatul I. F. împotriva sentinței penale nr. 179 din data de 01 noiembrie 2013 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179 din data de 01 noiembrie 2013 pronunțată de T. O. în dosarul nr._, a fost admisă cererea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă T. O. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. F., în infracțiunea prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul I. F., fiul lui M. și G., născut la data de 04.12.1967 în localitatea P., jud. O., cetățean român, studii superioare, inginer auto, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Slatina, . nr. 48, ., CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 9 alin.1 din Legea 241/2005. rap. la art. 65 alin. 2 și 3 C.p. și art. 53 punctul 2 lit. a C.p. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C.p. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale) pe durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 C.p. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c C.p. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 și 346 Cpp a fost obligat inculpatul I. F. la plata sumei de 75.484 lei reprezentând prejudiciu produs bugetului consolidat al statului, din care suma de 34.507 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 40.977 lei reprezentând TVA precum și la plata penalităților și a dobânzilor specifice fiecărei obligații fiscale până la data achitării lor integrale, calculate potrivit art. 119 alin.1, art. 120 alin. 1-7 și art. 120 ind. 1 alin. 1,2 și 3 din OUG 92/2003, privind codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele prev. de Legea 162/2012..

În baza art. 11 din Legea 241/2005 s-a constatat imposibilitatea luării unei măsuri asiguratorii deoarece inculpatul I. F. nu figurează în evidență cu bunuri în proprietate (fila 125 vol. II UP).

În baza art.13 alin.1 din Legea 241/2005 modif. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

Conform art. 4 și 6 din O.G. 75/2001 modif. privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va transmite și Ministerului Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice O..

În baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul I. F. la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal stabilite astfel: 1250 lei cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale iar 1250 lei din cursul judecății, din care 50 lei onorariu apărător din oficiu (conform delegației nr. 1079/23.09.2012) avansat conform art.189 C.p.p. din bugetul M.J. către Baroul O..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. O. emis în dosarul 55/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. c) din Legea 241/2005, reținându-se în sarcina acestuia că în cursul anului 2008 în calitate de administrator de fapt la . a remis persoanei desemnată cu efectuarea operațiunilor contabile în scopul evidențierii în declarațiile fiscale obligatorii referitoare la achizițiile de bunuri de la ., fără a face dovada efectuării acestor cheltuieli, fapt care a dus la prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 75.484 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA aferent deduse în mod nelegal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 14.09.2012.

În cauză s-a constituit parte civilă DGFP O. în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală cu suma de 75.484 lei reprezentând prejudiciu produs bugetului consolidat al statului, din care suma de 40.977 lei cu titlu de TVA datorat și suma de 34.507 lei cu titlu de impozit pe profit neachitat (fila 18 fond – vol. I).

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, negând existența oricăror relații comerciale cu . și afirmând că procura de administrare pe care a primit-o a avut ca obiect în realitate să-i dea posibilitatea să se ocupe de un proiect imobiliar început la un moment dat astfel cum rezultă din cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare, care însă nu a mai fost dezvoltat datorită survenirii crizei economice (fila 20 fond – vol. I).

Din actele și lucrările dosarului instanța fondului a reținut în fapt următoarele:

La data de 07.06.2010 Garda Financiară – Secția O. a formulat plângere penală sesizând că în cursul anului 2008, . Strejești, aflată în procedura insolvenței a declarat prin declarațiile fiscale obligatorii depuse la organele fiscale, achiziții de bunuri de la . din județul D., fără a face dovada efectuării acestor cheltuieli, fapt care a determinat prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 75.484 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA aferent deduse în mod nelegal.

Organele fiscale nu au putut verifica documentelor contabile ale . deoarece la sediul declarat nu se desfășura niciun fel de activitate iar administratorul judiciar desemnat începând cu data de 18.02.2010, respectiv CORELI IPURL a precizat că nu deține astfel de documente însă s-a realizat un control încrucișat cu privire la activitatea . cu sediul în ., județul D., investigațiile efectuate concluzionând că aceasta din urmă se comportă ca o societate tip fantomă.

Conform procesului verbal de constatare întocmit de organele fiscale și pus la dispoziția organelor de urmărire penală a rezultat că . a declarat achiziții de la . prin declarația informativă 394:

- pentru semestru I, în sumă de 241.046 lei (202.560 lei bază impozabilă și 38.486 lei TVA), conform documentului înregistrat la AFP Slatina sub nr._/26.07.2008;

- pentru semestru I, în sumă de 15.600 lei(13.109 lei bază impozabilă și 2.491 lei TVA), conform documentului înregistrat la AFP Slatina sub nr._/27.01.2009;

De asemenea, a rezultat existența unor multiple neconcordanțe între declarațiile fiscale depuse de . pentru perioada 01.01._08, în sensul că a fost declarată o bază impozabilă aferentă tuturor achizițiilor în sumă de 357.993 lei cu un TVA deductibil aferent de 68.019 lei, valori net superioare celor înscrise în declarația 394.

S-a stabilit că de vreme ce nu au fost depuse înscrisuri doveditoare a cumpărării efective a bunurilor de la ., în mod neîntemeiat . a considerat deductibile fiscal prin declarațiile fiscale depuse achizițiile de la ..

În urma controalelor efectuate a rezultat că ambele societăți comerciale menționate nu funcționează la sediul social declarat, nu au prezentat pentru verificare documente contabile deși au fost emise multiple solicitări în acest sens, fapt ce determină concluzia că acestea sunt societăți tip fantomă, fiind înființate și folosite în scopul de a acoperi legal achizițiile declarate, oferind prin întocmirea facturilor de vânzare, posibilitatea de deducere a TVA de plată și pentru diminuarea bazei impozabile avută în vedere pentru stabilirea impozitului pe profit.

Conform datelor comunicate de ORC O., . a fost înființată în data de 06.04.2006, având ca unic asociat și administrator pe învinuita M. M. P., care în data de 27.01.2009 a cedat societatea numitului T. M. C., care a devenit asociat majoritar și administrator, deținând 96,66% din părțile sociale, învinuita păstrându-și o cotă de 3,33% din capital.

Începând cu data de 18.01.2010 a fost inițiată din oficiu procedura generală de insolvență, fiind desemnat administrator judiciar . intrând în procedura falimentului și fiind radiată în data de 27.12.2010.

Din verificările efectuate de Garda Financiară – Secția D. a rezultat că . și-a declarat sediul în ., județul D. iar ultima situație financiară depusă de aceasta a fost bilanțul contabil aferent anului 2006, societatea nefuncționând la sediul social declarat și nefiind posibilă verificarea documentelor financiar contabile.

Potrivit celor comunicate de ORC D., . a fost înființată în data de 19.04.2001.

Începând cu data de 14.12.2007 ca reprezentant al acestei societăți a figurat numitul B. I., unic asociat și administrator, în prezent societatea aflându-se în stare de lichidare.

În cauză a fost audiat în faza de urmărire penală ca martor numitul B. I., în momentul audierii acesta aflându-se în executarea unei pedepse la Penitenciarul Pelendava din C., prilej cu care acesta a negat faptul că a preluat această societate de la fostul reprezentant E. C., declarând că nu cunoaște împrejurările în care a ajuns unic asociat și administrator al societății.

Susnumitul a precizat totodată, că nu a desfășurat nicio activitate în numele societății și că nu cunoaște nimic despre . sau despre învinuiții M. M. P., M. S. și Istratre F. (filele 266 – 269 din vol. I UP).

În cursul cercetării judecătorești audierea acestuia nu a mai fost posibilă, deși a fost căutat la toate adresele cunoscute de instanță la mai multe termene de judecată, motiv pentru care s-a procedat la citirea declarației martorului menționat, conform art. 329 alin. 3 Cpp ( vol. I fond filele: 31 – 40, 43 – 57, 61 – 64, 83, 87, 108 – 110, 118 – 121, vol. II fond filele 26, 27 și 33 – 38).

Cu privire la activitatea infracțională concretă desfășurată de inculpatul I. F., judecătorul cauzei a reținut că acesta a dobândit calitatea de administrator de fapt al . conform procurii autentificată sub nr. 1555/11.06.2008 (fila 356 din vol. I UP) prin care a fost mandatat: „să se prezinte în fața oricăror persoane juridice sau fizice în vederea efectuării de operațiuni bancare, va putea efectua operațiuni bancare și de credit, va îndeplini toate formalitățile necesare în acest sens, semnând valabil pentru societate și în numele acesteia oriunde va fi nevoie, semnătura sa fiind opozabilă”.

Din cuprinsul acestui înscris nu rezultă că inculpatul ar fi fost mandatat doar pentru a aduce la îndeplinire un proiect imobiliar început prin achiziționarea unei suprafețe de 10.000 mp teren în municipiul C. și întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru realizarea unui cartier de locuințe individuale (filele 126 184 din vol. II UP), așa cum a susținut acesta.

Dimpotrivă, din cuprinsul declarațiilor date de martora N. F., persoană care îndeplinea funcția de contabil de fapt la . a rezultat că în a doua jumătate a anului 2008 acesta „mi-a adus personal diferite facturi fiscale pe care le-am înregistrat în evidența contabilă”, precizând că „din câte îmi amintesc am înregistrat niște facturi de . din D. dar nu îmi amintesc în ce perioadă a anului 2008 și nici cine mi le-a adus” (filele 263 verso, 264 vol. I UP, filele 1,2 și 119 verso din vol. II UP).

De asemenea din procesul verbal de efectuare a percheziției autoturismului_ rezultă că la percheziția efectuată la data de 20.07.2010 a fost găsită una ștampilă lipită pe o coală de hârtie „.” dar și alte două ștampile dintre care una de . (fila 285 din vol. I UP).

La aceeași dată a mai fost efectuată și o percheziție domiciliară la domiciliul inculpatului I. F. iar din procesul verbal încheiat a rezultat că a fost găsit un chitanțier purtând antetul . (fila 294 din vol. I UP) ordine de plată în numerar ștampilate cu ștampila de . și . (filele 296 și 303 - 304 din vol. I UP).

Chiar dacă aceste percheziții au fost efectuate în cadrul unei alte cauze penale aflată în cercetare la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., înscrisurile menționate fiind predare conform procesului verbal de la fila 283 din vol. I UP ele urmează a fi avute în vedere de judecătorul fondului în cauza de față fiind de natură a dovedi pe de o parte legătura inculpatului I. F. cu . dar și cu . iar pe de altă parte împrejurarea că inculpatul a constituit veriga de legătură dintre cele două societăți comerciale menționate.

Întrebat fiind în cursul cercetării judecătorești asupra împrejurărilor în care ștampilele menționate au fost găsite în autovehiculul pe care în mod frecvent îl folosea, inculpatul nu a putut da o explicație rezonabilă (fila 20 dosar fond).

Or, în situația în care acesta a negat orice fel de relații comerciale cu ., precizând că nu are cunoștință despre existența societății comerciale menționate dar cu toate acestea la percheziția domiciliară și a autovehiculului pe care-l avea în folosință au fost identificate totuși înscrisuri ce poartă impresiunea ștampilei ., este mai mult decât evident că susținerile inculpatului nu au acoperire și sunt contrazise de chiar mijloacele de probă precizate anterior.

Descoperirea cu ocazia perchezițiilor susmenționate la reședința inculpatului I. F. și în autovehiculul utilizat de acesta a documentelor purtând amprenta ștampilei ., precum și a ștampilei efective aparținând acestei societăți este de natură a confirma că inculpatul este cel care a derulat relații ilicite cu această societate, el prezentând contabilei înscrisurile care au stat la baza evidențierii de achiziții în declarațiile tip 394 depuse în numele ..

Așadar începând cu data de 11.06.2008, când a fost împuternicit prin procură autentică să reprezinte interesele ., cel care a acționat ca administrator de fapt este inculpatul I. F., acesta prezentând contabilei societății N. F., facturi fiscale care să ateste scriptic achizițiile de la ..

Achizițiile declarate de . în sumă de 256.646 lei ca fiind efectuate în perioada iunie - decembrie 2008 de la . se circumscriu aceleiași rezoluții infracționale, acestea fiind declarate doar scriptic, fără a fi confirmate de înscrisuri legale doveditoare, urmărindu-se doar reducerea bazei impozabile (înregistrându-se ca și cheltuieli) și deducerea TVA aferent, prejudiciindu-se bugetul de stat, astfel cum s-a reținut în plângerea penală formulată de organele fiscale.

Acest aspect a rezultat și din faptul că aceste achiziții fictive de la . apar în activitate . după ce învinuitul I. F. este împuternicit prin procura autentică susmenționată să reprezinte interesele societății.

Deși numita M. M. P. figura în anul 2008 ca unic asociat și administrator, aceasta nu s-a ocupat efectiv de activitatea ., împuternicindu-i în acest sens pe soțul său M. S. și pe învinuitul I. F..

Materialul probator administrat în cauză nu a confirmat faptul că soții M. să fi avut legături cu ., cel care a angajat . în relații comerciale fictive cu această societate fiind inculpatul I. F., în baza documentelor contabile prezentate de acesta fiind întocmite declarațiile fiscale neconforme realității pe baza cărora s-au stabilit obligațiile fiscale fiind prejudiciat bugetul de stat.

De asemenea, din probele administrate în cauză nu a rezultat că numitul T. M. C. a participat la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece acesta a preluat . după finalizarea pretinselor relații comerciale cu ..

Faptul că achizițiile din anul 2008 ale . de la . sunt fictive, neavând suport real, rezultă și din materialul transmis de Garda Financiară D., fiind evidențiate mai multe relații comerciale ale acestei societăți cu diverși agenți economici, dintre care ., . Slatina, ., . SRL și ., toate cu sediul social în județul O. în numele cărora a acționat ca administrator de factor inculpatul I. F., pe rolul Parchetului de pe lângă tribunalul D. fiind înregistrate mai multe dosare penale având ca obiect săvârșirea de infracțiuni de evaziune fiscală.

În faza de urmărire penală a fost efectuată o expertiză contabilă (filele 106 – 115 vol. II UP) prin care s-a concluzionat că . nu deține documente justificative (facturi) pentru achiziții în valoare de 256.646 lei de la . în cursul anului 2008 și nu a put la dispoziție documentația financiar contabilă pentru a fi verificate aceste relații comerciale.

Că, în lipsa acestor documente justificative, . ar fi avut dreptul de a deduce TVA în valoare de 40.977 lei și nici să deducă aceste cheltuieli din baza impozabilă pentru stabilirea profitului(impozit pe profit de plată aferent – 34.507 lei) fiind prejudiciat bugetul de stat cu suma de 75.484 lei.

De asemenea, în urma analizării extraselor de cont ale societății a rezultat că nu au fost efectuate plăți către furnizorul . pentru aceste pretinse achiziții, fapt care atestă odată în plus activitatea lor.

Inculpatul I. F. a fost înștiințat despre expertiza ordonată în cauză și dreptul de a solicita participarea unui expert asistent desemnat de el (fila 116 vol. II UP) iar raportul de expertiză contabilă întocmit de expert fiscal C. A. a fost comunicat avocatului ales al acestuia la data de 28.02-2012 (astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de la fila 117 din vol. II UP).

T. a reținut că inculpatul nu a solicitat desemnarea unui expert asistent și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit și comunicat.

În aceste condiții „raportul de expertiză extrajudiciară” depus la dosarul cauzei de către inculpat prin avocatul său ales în cursul cercetării judecătorești filele 129 – 136 vol. II dosar fond apare ca nerelevant.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I. F. care în cursul anului 2008, în calitate de mandatar cu puteri depline al ., a angajat societatea în relații comerciale fictive cu . din Județul D., prezentând contabilei N. F. documente nereale privind achiziții în valoare totală de 256.646 lei care au fost astfel evidențiate în declarațiile fiscale cod 100, 300 și 394 depuse, aceste achiziții neavând suport real și urmărindu-se doar deducerea în mod ilegal a TVA în sumă de 38.486 lei și diminuându-se ilegal baza impozabilă pentru a nu fi plătit impozitul pe profit în sumă de 34.507 lei, operațiunile comerciale nefiind dovedite cu documente legale justificative și având drept consecință prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 72.993 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005.

Pe cale de consecință a fost admisă cererea procurorului și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. F. în sensul că se va reține infracțiunea de evaziune fiscală în forma continuată și nu în forma simplă.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Elementul material al laturii obiective constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a unor operațiuni fictive.

În art. 2 lit. f) din aceeași lege este dată și definiția operațiunii fictive, ca fiind disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există.

Operațiunea fictivă poate să constea, printre altele, și în cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative, dar care sunt înregistrate în documentele legale.

A evidenția operațiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operațiuni care nu au existat în documentele legale, cum ar fi, spre exemplu, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale. Înregistrarea operațiunilor fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative privind o operațiune fictivă, urmată de înscrierea în documentele legale a documentului justificativ întocmit care cuprinde o operațiune fictivă, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operațiuni fictive pentru care nu există document justificativ.

Documentul justificativ reprezintă înscrisul în care se consemnează orice operațiune patrimonială în momentul efectuării ei și care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii analizate în cauza de față, tribunalul a reținut că, spre deosebire de infracțiunile prevăzute în art. 3 și art. 8 din Legea 241/2005, unde legiuitorul vorbește despre fapta contribuabilului - prin urmare, pentru aceste infracțiuni subiectul activ este contribuabilul - la celelalte infracțiuni, inclusiv cea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2), legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să fie autorul faptei.

În aceste condiții, subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societății, precum și administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societății - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acțiunile și/sau inacțiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului I. F. s-a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de acesta, de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal și circumstanțele personale ale făptuitorului.

Inculpatul I. F. nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și este cercetat în prezenta cauză, susținând că.

Pe de altă parte, tribunalul a reținut că din fișa de cazier judiciar rezultă întradevăr împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale totuși simpla inexistență a unei condamnări penale definitive nu atrage după sine aplicarea circumstanței atenuante prev si ped. de art. 74 lit. a), b) și c) Cod penal.

Însă, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât atunci când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului într-o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală prin Decizia 1227/02.04.2009.

Față de cele mai sus arătat instanța fondului a considerat necesar a aplica inculpatului I. F. o pedeapsă cu închisoare orientată spre minimul social, respectiv 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev și ped de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II a, b) și c) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Deoarece în speță atingerea scopului pedepsei este posibilă și prin neexecutarea acesteia în regim privative de libertate prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe un interval de timp de 4 ani, conform art. 82 C pen. atrăgând totodată atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 83 C pen.

În temeiul art. 71 C.p. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c C.p. pe durata executării pedepsei principale iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Deoarece inculpatul I. F. nu deține bunuri mobile ori imobile, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei primăriei de domiciliu, nu a fost luată în conformitate cu art. 11 din Legea 241/2005, măsura instituirii unui sechestru asigurător (fila 125 vol. II UP).

La termenul de judecată din data de 14.11.2012 DGFP O. s-a constituit parte civilă în cauză în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală cu suma de_ lei reprezentând prejudiciul Bugetului General Consolidat al Statului prin diminuarea creanțele fiscale datorate cu suma de 34.507 lei impozit pe profit și respectiv 40.977 lei TVA datorat (fila 18 vol. I fond).

În consecință prin faptele săvârșite inculpatul I. F. va antrena și o răspundere civil delictuală pentru prejudiciul rămas nerecuperat, astfel că în temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 75.484 lei reprezentând prejudiciu produs bugetului consolidat al statului, din care suma de 34.507 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 40.977 lei reprezentând TVA precum și la plata penalităților și a dobânzilor specifice fiecărei obligații fiscale până la data achitării lor integrale, calculate potrivit art. 119 alin.1, art. 120 alin. 1-7 și art. 120 ind. 1 alin. 1,2 și 3 din OUG 92/2003, privind codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele prev. de Legea 162/2012.

În temeiul art.13 alin.1 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

De asemenea conform art. 4 și 6 din O.G. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va transmite și Ministerului Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice O..

Împotriva acestei sentințe au formulat apel parchetul de pe lângă T. O. și inculpatul I. F..

Prin motivele de apel depuse în scris de parchet, s-a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținând că prin activitatea ilicită desfășurată de inculpat, acesta a adus un prejudiciu însemnat bugetului de stat, iar acesta a negat constant săvârșirea faptei, solicitând aplicarea unei pedepse mai aspre.

Prin motivele de apel depuse în scris de inculpat, s-a solicitat, într-o primă teză, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit.a) C.p.p.

În motivare, s-a susținut că, evidența contabilă a S.C. MIL S. SRL dispăruse în totalitate la momentul începerii cercetărilor penale, negăsindu-se nicio factură emisă de S.C.T. despre care se susține că ar fi fost aduse de inculpat contabile N. F.. În absența totală a evidenței, s-a susținut că acuzația are la bază prezumții, presupuneri, probe indirecte, rezultate din interpretarea eronată a declarațiilor 394 depuse de S.C. MIL S. SRL, semnate d eadministratora M. P.. Nu rezultă din probele administrate că inculpatul ar fi efectuat vreun act de înregistrate în contabilitate, de acest lucru ocupându-se contabila societății. Aceasta din urmă a declarat că ștampila societății nu a stat niciodată la inculpat, ci la soții M.. S-a susținut că inculpatul nu are calitatea de subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală, neavând calitatea de administrator, contabil, cenzor sau altă calitate la S.C. MIL S. SRL

Cu privire la procura autentif. Sub nr. 1555/11.06.2008, s-a susținut că aceasta a fost interpretată eronat, prin aceasta administratora societății împuternicindu-l pe inculpat să efectueze operațiuni bancare, nefiind vorba de un mandat general care să-i fi conferit dreptul de a administra societatea. De altfel, a aratat că, actul constitutiv al societății nu prevedea această facultate a administratorului.

Totodată, s-a susținut că, martorii nu au susținut că, inculpatul ar fi fost remunerat sau ar fi primit vreodată vreo sumă de bani de la societate, astfel că inculpatul nu ar fi avut nici un interes ca societatea să înregistreze în contabilitate anumite facturi.

Cu privire la prejudiciu, a susținut că instanța de fond a reținut o sumă cu acest titlu fără a respecta regulile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 241/2005. Astfel, s-a arătat ă acest articol prevede că în cazul în care lipsește evidența contabilă, obligațiile financiare datorate statului se fac prin estimare de către organul competent, iar aceasta sintagmă face trimitere la Codul de procedură fiscală, competente să stabilească impozitele și taxele datorate bugetului de stat sunt numai organele de inspecție fiscală. În acest sens, s-au invocat și dispozițiile Ordinului A. 804/2011. Ori, în speță, stabilirea sumelor cu titlu de impozite s-a făcut de un expert privat și nu de organele de inspecție fiscală, expert care nu are competență în acest domeniu.

Pe de altă parte, s-a susținut că expertiza efectuată în cursul urmăririi penale este contradictorie, răspunsul expertei de la obiectivul 2 infirmând complet răspunsurile aceleiași expertize de la obiectivele 3,4 și 5, precum și concluziile suplimentului la raportul de expertiză. De asemenea, s-a invocat expertiza efectuată de expert S., care a concluzionat că în absența evidenței contabile nu se poate stabili cuantumul impozitelor.

Totodată, s-a mai invocat că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor testimoniale, considerând ca mijloace de probă convingătoare depozițiile soților M. și a nașei acestora martora N.. Deși acestia au declarat că îl bănuiesc pe inculpat că ar fi predat contabilei o factură de la S.C. TEOANA., aceștia au precizat că nu au văzut-o în materialitatea ei, de altfel facturile de la această societate neexistând în materialitatea lor. S-a solicitat să se constate că depozițiile soților M. sunt nesincere și interesate, aceștia având calitatea de subiecți activi ai infracțiunii de evaziune fiscală. În concluzie, a invocat prezumția de nevinovăție, susținând că nu există probe suficiente pentru a fi antrenată răspunderea sa.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată că starea de fapt reținută în actul de sesizare și de prima instanță este dovedită cu întregul probatoriu administrat în tot cursul procesului penal, iar criticile inculpatului privind achitarea sa sunt nefondate.

Materialul probator administrat în cauză confirmă acuzația reținută în sarcina inculpatului, instanțele stabilind o stare de fapt corectă, atribuind faptei săvârșite o încadrare juridică legală.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Elementul material al laturii obiective constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a unor operațiuni fictive.

În art. 2 lit. f) din aceeași lege este dată și definiția operațiunii fictive, ca fiind disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există.

Documentul justificativ reprezintă înscrisul în care se consemnează orice operațiune patrimonială în momentul efectuării ei și care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii analizate în prezentul apel, C. reține că, spre deosebire de infracțiunile prevăzute în art. 3 și 8 din Legea nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbește despre fapta contribuabilului – prin urmare, pentru aceste infracțiuni subiectul activ este contribuabilul – la celelalte infracțiuni, inclusiv cea prevăzută în art. 9 alin. 1 lit. c), legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să fie autorul faptei.

În aceste condiții, subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societății, precum și administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societății – director, contabil, vânzător – în măsura în care prin acțiunile sau inacțiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate.

Legea nu condiționează această infracțiune de existența unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuții de organizare și ținere a evidenței contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligație legală ori contractuală de gestionare a activității societății, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activității contabile a societății.

În cauza dedusă judecății, inculpatul a acționat în calitate de administrator de fapt a S.C.MIL S. S.R.L., acesta fiind împuternicit prin procura autentificată sub nr. 1555/11.06.2008 de către administratorul de drept M. M., susținerile inculpatului în sensul că ar fi fost împuternicit doar pentru un proiect imobiliar, respectiv operațiuni bancare, fiind contrazise chiar de conținutul procurii, dar și de declarațiile martorei N. F., persoană care îndeplinea funcția de contabil de fapt la . care a relatat, așa cum a reținut și instanța de fond, că în a doua jumătate a anului 2008, inculpatul i-a adus personal diferite facturi fiscale pe care le-a înregistrat în evidența contabilă, precizând totodată că a înregistrat și niște facturi de . din D.. Audiată de către instanța de apel, martora a declarat că, în a doua parte a anului 2008, M. S. soțul martorei M. M., administratorul de drept al societății, i-a comunicat că în viitor va lucra cu inculpatul, întrucât acesta a fost împuternicit în numele societății. Cât privește lipsa de credibilitate a acestei martore N. F., sinceritatea acesteia nu poate fi pusă la îndoială, neexistând date că s-ar afla în relații cu soții M., atât de apropiate, încât să nască suspiciunea că ar fi dat declarații favorabile acestora.

În ceea ce privește declarațiile acestora din urmă, se constată că, acestea se coroborează, sub aspectul relevant relatat - că de la data când a fost acordată procura inculpatului, acesta a fost cel care s-a ocupat efectiv de activitatea societății S.C. MIL S. S.R.L-, cu celelalte probe administrate în cauză, astfel încât deși acești doi martori sunt la rândul lor cercetați pentru fapte de evaziune fiscale, declarațiile date în prezentul dosar nu pot fi înlăturate, această împrejurare nefiind suficientă pentru a le caracteriza ca nefiind corespunzătoare adevărului, în condițiile în care afirmațiile lor sunt susținute de restul materialului probator.

Că inculpatul în calitate de mandatar al S.C. MIL S. S.R.L., a fost cel care a conceput și desfășurat activitatea infracțională de a dispune înregistrarea în evidența contabilă achiziții nereale de la .., rezultă și din faptul că, în urma perchezițiilor efectuate în cursul urmăririi penale, s-au descoperit o ștampilă lipită pe o coală de hârtie „.” dar și alte două ștampile dintre care una de ., un chitanțier purtând antetul ., ordine de plată în numerar ștampilate cu ștampila de . și ..

Astfel, se poate concluziona cu ușurință că, deși inculpatul nu a avut vreo calitate oficială în cadrul societății, s-a comportat ca și administrator de fapt, care poate fi subiect activ al infracțiunii, calitate pe care inculpatul a avut-o în perioada iunie 2008 - decembrie 2008.

Pe întreaga perioadă, inculpatul, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, în sensul că, în calitate de mandatar al S.C. MIL S. S.R.L., a înregistrat în evidența contabilă achiziții nereale în baza unor facturi fiscale care le atestau doar scriptic.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, faptul că achizițiile din anul 2008 ale . de la . sunt fictive, neavând suport real, rezultă și din materialul transmis de Garda Financiară D., fiind evidențiate mai multe relații comerciale ale acestei societăți cu diverși agenți economici, dintre care ., . Slatina, ., . SRL și ., toate cu sediul social în județul O. în numele cărora a acționat ca administrator de factor inculpatul I. F., pe rolul Parchetului de pe lângă T. D. fiind înregistrate mai multe dosare penale având ca obiect săvârșirea de infracțiuni de evaziune fiscală.

Susținerile inculpatul în sensul că nu a completat declarațiile fiscale, acestea fiind semnate de martora M. M., sunt astfel lipsite de relevanță, întrucât acestea erau întocmite pe baza documentelor contabile prezentate de inculpat.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză contabilă, care a concluzionat faptul că evidențierea în contabilitate a achizițiilor nereale a avut drept consecință diminuarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, totalul prejudiciului fiind de 72.993 lei, de care este răspunzător administratorul de facto al societății, inculpatul I. F.. Prin suplimentul raportului de expertiză efectuat în apel, expertul a concluzionat că prejudiciul cauzat pe semestrul I al anului 2008 a fost în cuantum total de 70.896 lei, iar pe semestrul II de 4.588 lei.

Legat de expertiza contabilă efectuată în cauză, inculpatul a formulat critici privind nelegalitatea acestei, față de prevederile art. 14 din Legea nr._ care, în opinia inculpatului, ar institui competența exclusivă a organelor fiscale de a determina cuantumul prejudiciului, în cazul dispariției evidenței contabile.

Acestea nu sunt însă întemeiate. Dispozițiile menționate instituite numai obligativitatea ca, în cazul în care nu se mai găsește evidența contabilă, determinarea sumelor datorate bugetului de stat să se efectueze prin estimare, modalitate pe care experta a respectat-o întocmai, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză și suplimentul acestuia, estimarea bazei de impunere determinându-se prin corelarea datelor furnizate de declarațiile 101, 300 și 394 și de situațiile financiare la 30.06.2008 și 31.12.2008, precum și prin aplicarea prevederilor Codului Fiscal privind condițiile necesare pentru deducerea cheltuielilor la impozitul pe profit ( art. 21 alin.4 lit.f C.fiscal) și la deducerea TVA ( art. 146 alin.1 C.fiscal).

Nu se poate susține că, în acest caz, stabilirea taxelor datorate bugetului de stat revine exclusiv organelor fiscale, deoarece în cauză, A. are calitatea de parte civilă, iar prejudiciul trebuie stabilit prin probe obiective. De altfel, în cauză, dosarul penal s-a constituit în baza plângerii formulate de organele fiscale, urmare a procesului verbal nr._/26.05.2010.

Totodată, în cursul urmăririi penale, inculpatul a luat cunoștință de raportul de expertiză( fila nr. 361 d.u.p.) și nu a înțeles să formuleze obiecțiunii cu privire la acesta.

C. urmează să admită apelul formulat de inculpat însă pentru alte considerente, respectiv sub aspectul greșitei rețineri a formei continuate a infracțiunii de evaziune fiscală.

Nu se poate reține în cauză aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 cod penal de la 1969, privind forma continuată întrucât, chiar dacă înregistrarea facturilor fictive a avut loc pe parcursul perioadei iunie – decembrie 2008, activitatea ilicită de înregistrare facturilor fiscale fictive s-a desfășurat pe parcursul unui singur an fiscal, respectiv în perioada anului 2008.

Astfel, fiind vorba de o infracțiune de prejudiciu, infracțiunea de evaziune fiscală s-a consumat la momentul în care s-a produs paguba bugetului de stat, respectiv inculpatul a dobândit ilicit folosul material prin evaziune, adică la sfârșitul anului fiscal când sunt depuse la organele fiscale declarațiile fiscale, balanța și bilanțul societății comerciale. Or, în speță, activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în cursul anului fiscal 2008, împrejurare în care infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de inculpat nu îmbrăcă forma continuată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriul, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969.

Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, criticile parchetului nu sunt fondate, C. apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.

C. retine ca în cauza, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. Cod penal, pedeapsa a fost stabilita într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii si circumstanțelor personale ale inculpatului (fără antecedente penale).

Astfel fiind, se apreciază ca pedeapsa aplicata este corespunzătoare criteriilor generale de individualizare,sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, fiind aptă să răspundă scopului preventiv si de reeducare al acesteia, cât si principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de alta parte.

Neconstatându-se alte motive de nelegalitate, se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de către inculpat, hotărârea urmând a fi reformată conform celor reținute mai sus, iar în temeiul art. 421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge apelul formulat de P. de pe lângă T. O., ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 275 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul F. I. împotriva sentinței penale nr. 179 din data de 01 noiembrie 2013 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .

Desființează, în parte sentința penală atacată, pe latura penală.

Înlătură dispozițiile art. 41 alin2.Cod penal de la 1969.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge apelul declarat de P. de pe lângă T. O., ca nefondat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 138 lei va fi achitată expertului consultant fiscal, reprezentând cheltuieli transport la instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 iulie 2014.

Președinte, Judecător,

A. D. T. M.

Grefier,

V. D.

Red.jud.A.D.

j.f.D.M.C.

O.A.

← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 997/2014. Curtea de...		Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 996/2014.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 993/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 993/2014. Curtea de Apel CRAIOVA