Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1005/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1005/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 1005/2014
Dosar nr._ - Art.184 Cod penal – latura civilă -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.1005
Ședința publică de la 16 Iulie 2014
PREȘEDINTE G. Ciobanujudecător
V. Trifănescujudecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 26 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de inculpații F. R. cu domiciliul la S. B. și Asociații și Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N., împotriva sentinței penale nr.40 din 2 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr.40 din 2 aprilie 2014, Judecătoria Strehaia, în baza art. 19, 25 C. pr. pen, corelat cu art. 1356 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de minorul Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N..
În temeiul art. 50 alin. 1 din Legea 136/1995, a fost obligat asigurătorul H.-C. la daune morale în cuantum de 70 000 lei, către partea civilă Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N..
În temeiul art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul F. R. la plata cheltuielilor de spitalizare, cu care S. Județean Dr. Tr. S. s-a constituit parte civilă, în cuantum de 3408 lei.
S-au disjuns cererile de acordare de daune materiale și daune morale formulate de Ș. N., Ș. V. și minorii Ș. A.-M. D. și Ș. F. A., prin reprezentanți legali Ș. N. și Ș. V..
S-a dispus formarea unui dosar civil, având ca obiect pretenții, în cadrul căruia vor fi citați Ș. N., Ș. V. și minorii Ș. A.-M. D. și Ș. F. A., prin reprezentanți legali Ș. N. și Ș. V. în calitate de reclamanți, asigurătorul H.-C. în calitate de pârât și inculpatul în calitate de intervenient forțat.
În temeiul art. 50 alin. 1 din Legea 136/1995, a fost obligat asigurătorul H.-C. la 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 5/21.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Strehaia, ramasa definitivă prin nerecurare, în baza art 184 al.2 si 4 C.pen, cu aplic. art 320 indice 1 C pr pen., inculpatul F. R., a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni. În baza art 71 al.2 C.pen, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art 64 lit.a teza II și lit. b C. pen. În baza art 81-82 C.pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. În baza art 359 alin.1 C. pen, s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art 83,84 C pen, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art 71 alin.5 C.pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art 320 ind.1 alin.5 C pen., acțiunea civilă a fost disjunsă. În baza art 191 c.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reținut că în urma administrării probelor, organele de urmărire penală au stabilit că în data de 30.11.2011 învinuitul F. R. conducea autoutilitarea marca Renault cu nr. de înmatriculare K-UB 1020 pe DN 6 din direcția Dr Tr S. către Filiași. Totodată, partea vătămată Ș. V., care conducea autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_, datorită unor defecțiuni tehnice la sistemul de încălzire al autoturismului, a oprit autovehiculul în localitatea Butoiești, parțial în afara părții carosabile cu scopul de a remedia defecțiunile, coborând în acest sens din autoturism împreună cu fiul său minor, partea vătămată Ș. C. Ș.. În momentul în care învinuitul F. R. a ajuns pe raza comunei Butoiești, autoturismul condus de către acesta a acroșat cu partea dreaptă față autoturismul marca Dacia P.. În urma impactului, autoturismul Dacia P. a fost proiectat în șanț. De asemenea, în urma impactului dintre cele două autovehicule au fost acroșate și părțile vătămate Ș. V. și Ș. C. Ș.. În urma accidentului rutier, partea vătămată Ș. V. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale așa cum a rezultat din certificatul medico-legal nr 900/30.12.2011, iar partea vătămată Ș. C. Ș. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale așa cum a rezultat din certificatul medico-legal nr 901/30.12.2011.
Pe parcursul urmării penale partea vătămată Ș. C. Ș., prin reprezentantul său legal Ș. N., s-a constituit parte civilă, fără însă a preciza cuantumul despăgubirilor solicitate. Ulterior, la data de 26.11.2013, partea vătămată Ș. C. Ș., prin reprezentantul său legal Ș. N., a depus cerere de constituire de parte civilă, prin care a solicitat acordarea sumei de 30.000 lei reprezentând daune materiale si 270.000 lei daune morale reprezentând suferința cauzată ca urmare a accidentului produs din culpa exclusivă a inculpatului, având în vedere numărul mare de îngriji medicale 95-105 zile de îngrijiri medicale. La termenul de judecată din data de 10.12.2013, Stirbu N. si Stirbu V. în calitate de reprezentanți legali ai minorului Stirbu S. C. au depus completări la cererea inițială de constituire de parte civilă și au arătat că solicită obligarea inculpatului, alături de societatea de asigurare H.-C., prin . la despăgubiri materiale si morale, la suma totală de 5.000.000 euro plătibilă în echivalent lei, respectiv: 10.000 lei daune materiale constând în cheltuieli cu îngrijiri medicale, intervenții chirurgicale, tratament, plata unui însoțitor permanent pe perioada îngrijirilor medicale, plata învățătoarei care s-a deplasat zilnic la domiciliul minorului în vederea predării cursurilor școlare, transport la spital si de la spital, c/val. căruciorului de deplasare, pat; 2.500.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele psihice si traumele suferite de minor; 2.400.000 euro daune morale pentru prejudiciul moral suferit de ceilalți membri ai familiei.
Cu adresa nr._/03.12.2013, S. Județean de Urgență Dr. Tr. S., a precizat că partea vătămată Ș. S. C. a fost internat în secția ortopedie și traumatologie în perioada 30.11-16.12.2011 în urma unei vătămări corporale. Cheltuielile ocazionate cu spitalizarea sunt în sumă de 3408 lei.
Instanța a constatat că se impune disjungerea cererilor privind despăgubirile materiale și morale pe care membrii familiei părții civile Ș. C. Ș., respectiv Ș. N. (mamă), Ș. V. (tată) și minorii Ș. A.-M. D. (soră) și Ș. F. A. (frate), prin reprezentanți legali Ș. N. și Ș. V., le-au formulat împotriva inculpatului. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că persoanele de mai sus nu au calitate procesuală activă în cadrul dosarului penal care privește tragerea la răspunderea civilă a inculpatului pentru prejudiciul produs unicei părți civile legal constituite, minorul Ș. C. Ș.. De altfel, aceste cereri nu au fost susținute decât la modul general și indirect de către persoanele interesate, astfel că se impune analiza lor într-un dosar civil separat, având ca obiect pretenții. În cadrul acestui dosar, urmează să fie citați Ș. N., Ș. V. și minorii Ș. A.-M. D. și Ș. F. A., prin reprezentanți legali Ș. N. și Ș. V. în calitate de reclamanți, asigurătorul H.-C. în calitate de pârât și inculpatul în calitate de intervenient forțat.
Potrivit art. 28 al. 1 C.p.p., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Ca atare, instanța urmează a verifica existenta si întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului si prejudiciu.
In drept, temeiul obligării inculpatului la plata daunelor materiale si morale produse prin infracțiune îl reprezintă dispozițiile art. 1357 si 1358 Cod civil, in vigoare la data savarsirii faptei ilicite, norme ce reglementează răspunderea civila delictuala, constând în obligarea unei persoane de a repara prejudiciul cauzat alteia printr-o fapta ilicita.
Partea civilă Ș. C. Ș. a avut vârsta de 10 ani la data producerii accidentului rutier, a cărui victimă a fost. Aplicând principiul autorității de lucru judecat a hotărârii penale, accidentul rutier din data de 30.11.2011 a fost produs din vinovăția exclusivă a inculpatului F. R., pe raza localității Butoiești. Autoturismul condus de către inculpat era asigurat în privința răspunderii civile obligatorii la societatea germană H.-C., reprezentată în cursul procesului de către ..
Astfel cum a reieșit din actele de urmărire penală și din declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, minorul a fost transportat cu o salvare la S. Județean de Urgență Dr. Tr. S., împreună cu tatăl său, de asemenea rănit în urma accidentului rutier. La data de 30. 11. 2011, Serviciul de Medicină Legală a emis un certificat medico-legal privind starea de sănătate a minorului (fila 28 dosar de urmărire penală). Din examinarea acestuia, s-a constatat că minorul a fost internat în secția de chirurgie a Spitalului în perioada 30. 11. – 16. 12. 2011, cu un diagnostic grav în percepția obișnuită: politraumatism, fracturi la un membru inferior și la un membru superior cu deplasare mare, necesitând intervenție chirurgicală, traumatism cranio-cerebral, comoție cerebrală, traumatism abdominal, contuzie hepatică și traumatism toracic. Din același certificat medico-legal, a rezultat că minorul a fost operat la data de 5. 12. 2012 pentru reducerea fracturilor, fiind folosite o placă și șuruburi, acestea fiind scoase în urma unei noi intervenții chirurgicale în februarie 2012.
P. certificatul medico-legal nr. 12 din 4 ianuarie 2013, numărul zilelor de îngrijire medicală a fost mărit de la 80- 90 zile, la un total de 95-105 zile. S-a mai observat că minorul a fost operat pentru a treia oară în decembrie 2012, dată la care prezenta o jenă funcțională la genunchiul drept și obezitate gradul II.
Martorul V. I. a relatat că a doua seară după internare, l-a văzut pe minor la Spital, în prezența mamei sale, fiind speriat, plângând și acuzând dureri cumplite. Acesta a surprins și o discuție între mama copilului și un medic, care i-a spus mamei că starea minorului este foarte gravă. Martorul a mai relatat că minorul a rămas cu o teamă de mașini după accident, chiar la doi ani de la producerea acestuia.
Martora T. O. I., învățătoarea copilului, a declarat că minorul a fost imobilizat la pat aproape două luni, avea dureri și obosea foarte repede, fiind pansat zilnic. Ulterior, băiatul a folosit un scaun cu rotile, fiind jenat de această situație. Reintegrarea minorului în colectivul clasei s-a făcut cu o anumită dificultate, deoarece acesta era jenat că nu putea participa la toate activitățile colegilor săi (nu participa la orele de educație fizică), avea probleme de mobilitate fizică și rezistență la efort. Totodată, era jenat de curiozitatea colegilor săi privind accidentul rutier a cărui victimă fusese. Martora a confirmat teama de mașini cu care minorul a rămas după accident, precum și imposibilitatea continuării activității de orientare turistică pe care minorul o desfășura în cadrul Clubului Copiilor Strehaia.
Anterior accidentului, partea civilă a fost campion național la orientare sportivă, însă după accident, nu a mai putut desfășura activități sportive. Martorul D. C., fost profesor de sport al minorului, a mai relatat că inclusiv la patru luni de la producerea accidentului, minorul era imobilizat la domiciliu. Fost antrenor al minorului, martorul a declarat că acesta nu va mai putea face sport de performanță și nu va putea să opteze în viitor pentru anumite profesii care implică efort fizic. Acesta a precizat că minorul a rămas cu un defect de mers, folosindu-și mai mult piciorul sănătos, cu cicatrici vizibile de la operații și acuză dureri la frig.
Corelând probele administrate, instanța a constatat că minorul a suferit o puternică traumă emoțională. Durerea fizică pricinuită de traumatismele multiple cauzate de accident, de cele 3 intervenții chirurgicale complicate, astfel cum reiese din certificatele medico-legale, perioada lungă de imobilizare la pat, iar ulterior într-un scaun cu rotile sunt mult mai acut resimțite de un copil, în comparație cu un adult. Un copil nu poate să-și explice de ce i s-au întâmplat toate aceste lucruri negative și nu poate gândi în perspectivă, că probabil se va face bine. Acesta se află sub imperiul unei dureri pe care nu o înțelege, crede că viața sa normală nu-și va mai relua cursul, iar teama trăită astfel este mult mai mare. Pe de altă parte, copiii percep altfel stresul cauzat de obezitate, cicatrici vizibile, defecte de mers, deoarece partenerii lor de dialog, școală, joacă sunt de regulă alți copii, care nu știu să-și menajeze colegul ce are aceste defecte. În al treilea rând, instanța are în vedere faptul că accidentul i-a confiscat în mod definitiv părții civile posibilitatea de a face performanță sportivă, performanță care se anunța ca posibilă în cazul său, din spusele profesorului de sport și titlul de campion național pe care tocmai îl obținuse, dar și posibilitatea de a alege anumite profesii. Instanța apreciază că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul și legătura directă între accidentul rutier constituind fapta ilicită și acest prejudiciu.
Date fiind considerațiile de mai sus, în baza art. 19, 25 C. pr. pen, corelat cu art. 1356 C.civ., instanța a admis în parte cererea de acordare a despăgubirilor morale, formulată de către partea civilă Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N., iar în baza art. 50 alin. 1 din Legea 136/1995 a obligat asigurătorul H.-C. la daune morale în cuantum de 70 000 lei către această parte.
Instanța a respins cererea de acordare a daunelor materiale formulată de către această parte, deoarece cheltuielile materiale au fost făcute de părinții săi, minorul neavând un patrimoniu propriu și nici venituri proprii. Problema daunelor materiale va fi analizată în cadrul dosarului format prin disjungere.
Instanța a obligat inculpatul la repararea prejudiciului înregistrat de S. Județean Dr. Tr. S., constând în cheltuieli cu spitalizarea minorului Ș. C. Ș., deoarece, din interpretarea art. 50 alin. 1 din Legea 136/1995, reiese că asigurătorul nu poate fi obligat la repararea acestui tip de prejudiciu. Conform textului de lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.P. urmare, prejudiciul creat unei unități sanitare nu se încadrează în ipoteza de mai sus. Mai mult, în baza art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații F. R. cu domiciliul la S. B. și Asociații și Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N..
Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și acordarea în totalitate a daunelor solicitate inițial de părțile civile, deoarece sumele acordate de instanța de fond sunt prea mici în raport de traumatismele suferite de acestea în urma accidentul rutier.
În motivele scrise, inculpatul F. R. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și aplicarea dispozițiilor art.25 alin.5 rap.la art.16 lit.b teza I Cod pr.penală, deoarece s-a constatat dezincriminată fapta, astfel încât instanța de fond trebuia să lase nesoluționată acțiunea civilă.
În subsidiar, a arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de spitalizare către S. Județean Drobeta Turnu Severin, deoarece aceste cheltuieli trebuiau suportate de . care era asigurat la data producerii accidentului.
Apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, din următoarele considerente:
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, C. constată că în mod just prima instanță a admis, în parte, în temeiul dispozițiilor art.19, 25 Cod pr.penală coroborat cu art.1356 Cod civil, acțiunea civilă promovată de minorul Ș. C. Ș. prin reprezentantul legal Ș. N., cuantumul sumei acordată cu titlu de daune morale corespunzând prejudiciului de natură nepatrimonială suferit de partea civilă urmare faptei culpabile a inculpatului și nu se impune o majorare a acesteia.
În acest sens, sub aspectul cuantumului daunelor morale este esențial că acestea nu pot reprezenta „un pretium doloris” pentru solicitant, ci au menirea de a compensa într-o anumită măsură suferința cauzată acestuia.
Esențial în stabilirea prejudiciului nepatrimonial suferit este însă ca soluția pronunțată să fie corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale, iar aprecierea asupra caracterului daunelor morale care în speță reprezintă compensarea prejudiciului efectiv cauzat, să fie rezonabilă și să se înscrie în interpretarea constantă a jurisprudenței europene, precum și în jurisprudența tradițională română.
În absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport de consecințele negative suferite, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării și măsura în care părții civile i-a fost afectată situația socială.
Pe de altă parte, în cuantificarea prejudiciului moral aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv cauzat, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Așa fiind, despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora trebuie să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real și efectiv produs victimei, suferit de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei al celui îndreptățit să le pretindă, dar nici să nu fie derizorii.
În raport de cele susmenționate, C. apreciază că suma de 70.000 lei acordată cu titlu de daune morale părții civile Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N. reprezintă o despăgubire suficientă, justă și echitabilă, menită să corespundă prejudiciului moral cauzat acesteia, urmare evenimentului rutier produs de inculpatul F. R. la data de 30.11.2011 în jurul orelor 16:00 pe raza comunei Butoiești, județul M..
C. mai constată că sunt nefondate și motivele de apel invocate de inculpat, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.25 alin.5 Cod pr.penală, avându-se în vedere că în cauză a fost pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare, iar dispozițiile susmenționate vizează alte situații, respectiv sunt aplicabile în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art.16 alin.1 lit.b teza I lit.e, f, g, i și j Cod pr.penală, precum și în cazul art.486 alin.2 Cod pr.penală.
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât hotărârea pronunțată de Judecătoria Strehaia este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, C. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații F. R. cu domiciliul la S. B. și Asociații și Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N., iar în baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, apelanții vor fi obligați la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații F. R. cu domiciliul la S. B. și Asociații și Ș. C. Ș., prin reprezentant legal Ș. N., împotriva sentinței penale nr.40 din 2 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._ .
Obligă apelanții la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 16 iulie 2014.
G. CiobanuValentina T.
Grefier,
M. I.
Red.jud.VT
j.f.A.G.
PS/25.09.2014
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 996/2014.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1010/2014.... → |
|---|
