Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1010/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1010/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 1010/2014
Dosar nr._ - Art.193 Cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.1010
Ședința publică de la 16 Iulie 2014
PREȘEDINTE I. Grigoriejudecător
L. Balacijudecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 9 iulie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și inculpatul V. D. D., împotriva sentinței penale nr.706 din 10 martie 2014, pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.706 din 10 martie 2014, J. Drobeta Turnu Severin, în baza art. 386 noul cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul V. D. D. a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 cod penal din 1968 în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 noul cod penal cu aplicarea art. 5 noul cod penal.
În baza art. 180 alin. 2 cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 noul cod penal a fost condamnat inculpatul V. D. D., fiul lui N. și M., născut la 30.07.1961, în loc. Drobeta Tr. S., județul M., domiciliat în Drobeta Tr. S., ., jud. M., CNP_ la 3 luni închisoare.
În baza art. 193 alin. 2 noul cod penal cu aplic. art. 5 noul cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 noul cod penal, s-au contopit cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul V. D. D. să execute pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare.
S-a aplicat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Dr. Tr. S., nr.1159/P/2012 din 11.09.2013, a fost trimis în judecată, inculpatul V. D. D., deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 și art. 181 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a reținut că, la data de 07.03.2012, partea vătămată B. Ș. a sesizat, prin plângere penală prealabilă, organele de poliție cu privire la faptul că, în nopțile de 26/27.02.2012 și 27/28.02.2012, a fost lovită de către numitul V. D. D..
Din probele administrate în cauză s-a stabilit că, atât partea vătămată B. Ș. cât și învinuitul V. D. D. au fost internați în Secția de Psihiatrie Bolnavi cronici Gura Văii, fiind colegi de salon. În noaptea de 26/27.02.2012, învinuitul V. D. D., în timp ce partea vătămată B. Ș. dormea, a lovit-o pe aceasta de mai multe ori cu pumnul, în urma loviturilor suferind o fractură, fără deplasare, la nivelul osului scafoid drept. De asemenea, în noaptea de 27/28.02.2012, același învinuit a lovit-o pe partea vătămată B. Ș. cu papucul peste față, provocându-i fractură de piramidă nazală.
Din raportul medico-legal nr. 300/03.05.2012 emis de S.M.L. M. a rezultat că leziunile de violență s-au produs prin lovire cu corp dur; leziunile pot data din 26 sau 27.02.2012, partea vătămată necesită 25 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Prin ordonanța din data de 10.07.2013 s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul medico-legal nr. 300/03.05.2012, supliment prin care să se stabilească cu exactitate, pentru fiecare agresiune suferită de partea vătămată numărul de îngrijiri medicale, ținând cont de faptul că partea vătămată B. Ș. a fost agresată la două date diferite, respectiv în noaptea de_.02.2012 și 27/28.02.2012, suferind leziuni atât la nivelul membrului superior, cât și la nivelul feței.
Din adresa nr. 355/19.07.2013 emisă de S.M.L M. s-a stabilit că: pentru . din noaptea de 26/27.02.2012 partea vătămată B. Ș. a suferit fractură os scafoid drept, prin lovire cu sau de corp dur și care a necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale, pentru . din noaptea de 27/28.02.2012 partea vătămată B. Ș. a suferit fractură oase proprii nazale, prin lovire cu corp dur și care a necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile îngrijiri medicale.
Starea de fapt expusă a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată, declarație parte civilă, raportul medico-legal nr. 300 din 03.05.2012 eliberat de Serviciul de Medicină Legală M., supliment nr. 355/19.07.2013 la raportul medico-legal nr. 300/03.05.2012 emis de SML M., declarațiile martorilor.
În drept, faptele comise de către învinuitul V. D. D., în modalitatea mai sus expusă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.p. și vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În cursul cercetărilor penale învinuitul a refuzat să dea declarație.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 292/27.04.2012 emis de SML M., s-a stabilit că învinuitul V. D. D. prezintă „modificare durabilă a personalității cu decompensări psihotice sub etil. Potențial de periculozitate”. Prin același raport medico-legal s-a stabilit că învinuitul are discernământ diminuat pentru fapta de care este învinuit.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
În noaptea de 26/27.02.2012, inculpatul, aflându-se internat în Secția de Psihiatrie bolnavi cronici Gura Văii în același salon cu partea vătămată, a lovit-o pe aceasta cu pumnul de mai multe ori, cauzându-i fractură os scafoid drept care a necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, după cum a rezultat din raportul medico-legal nr. 300 eliberat de SML M. la data de 03.05.2012.
În noaptea următoare inculpatul a lovit din nou partea vătămată cu un papuc în zona feței, cauzându-i fractură oase proprii nazale, care a necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din raportul medico-legal nr. 300 eliberat de SML M. la data de 03.05.2012 completat prin adresa nr. 355 din 19.07.2013 a SML M. (f. 19 d.u.p.).
Starea de fapt mai sus expusă a fost reținută prin coroborarea următoarelor probe:
- declarația martorului N. C. (f. 75 d.i.) din care rezultă că, desfășurându-și activitatea ca medic în cadrul secției de psihiatrie a spitalului județean, în cursul lunii februarie mergând la serviciu, personalul mediu i-a adus la cunoștință că partea vătămată a fost agresată de către inculpat, fiindu-i cauzată o fractură la unul din membrele superioare. A doua zi, mergând la serviciu, a fost anunțat din nou de către personalul sanitar, că inculpatul a agresat partea vătămată, lovind-o la nivelul feței și cauzându-i fractură de piramidă nazală;
- declarația martorei M. I. D. (f. 76 d.i.) din care reiese că, desfășurându-și activitatea ca asistent șef la Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean Drobeta Tr. S., în data de 27.02.2012 a fost anunțată de către subalternii săi că partea vătămată a fost lovită de către inculpat, fiindu-i fracturat un braț. A doua zi a fost anunțată că, din nou inculpatul a lovit partea vătămată, cauzându-i factură de piramidă nazală ;
- declarațiile martorilor C. C. S. și C. C. F., care confirmă săvârșirea infracțiunilor de către inculpat;
- raportul medico-legal nr. 300 eliberat de SML M. la data de 03.05.2012, completat prin adresa nr. 355 din 19.07.2013 a SML M. (f. 19 d.u.p.).
În drept:
Analizând comparativ tratamentul sancționator al infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 cod penal din 1968 cu cel al infracțiunii prev. de art. 193 alin. 3 noul cod penal s-a constatat că noul cod penal este lege mai favorabilă, motiv pentru care în baza art. 386 noul cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul V. D. D. a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 cod penal din 1968 în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 noul cod penal cu aplicarea art. 5 noul cod penal.
Fapta inculpatului V. D. D. care, în noaptea 26/27.02.2012, a lovit partea vătămată B. Ș., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 193 alin. 3 noul cod penal cu aplicarea art. 5 noul cod penal.
Fapta inculpatului V. D. D., care în noaptea de 27/28.02.2012 a lovit aceeași parte vătămată la nivelul feței cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14-15 zile întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 noul cod penal,
Cu privire la forma de vinovăție, s-a constatat că inculpatul V. D. D. a prevăzut rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat producerea lui, fiind astfel realizate condițiile art. 16 alin. 1 și alin. 3 din C.p., pentru această infracțiune.
Probele mai sus menționate au susținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 396 alin. 2 din C.p.p. – fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat ca autor – în sensul art. 46 cod penal – urmând a se dispune condamnarea inculpatului V. D. D..
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 74 din C.p..
Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, în faza de urmărire penală a avut o conduită sinceră, cooperantă, însă în faza de cercetare judecătorească a refuzat să facă orice fel de declarație. Nu are ocupație și nici loc de muncă, are un grad de instrucție redus.
Astfel, inculpatul a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de furt calificat în intervalul 1988-2005, fiind împlinit însă termenul de reabilitare.
Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică a rezultat că inculpatul prezintă modificare durabilă a personalității cu decompensări psihotice sub etil, are discernamânt diminuat pentru faptele comise, recomandându-se aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art.113 cod penal- tratament medical obligatoriu.
Având în vedere aceste criterii precum și gradul de pericol social al faptelor comise, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a aplicat pedeapsa cu închisoarea, în cuantum de 3 ani pentru fiecare din cele două infracțiuni.
Prin încheierea din 14.11.2013 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă J. Drobeta Tr. S. privind pe numitul V. D. D. și a fost aplicată măsura de siguranță prevăzută de art. 113 cod penal- obligarea la tratament medical, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Potrivit art. 113 alin.1 cod penal, dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire, tratamentul efectuându-se, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, și în timpul executării pedepsei închisorii.
Cum din raportul de expertiză medico legală psihiatrică a rezultat că inculpatul prezintă modificare durabilă a personalității cu decompensări psihotice sub etil, are discernamânt diminuat pentru faptele comise, în final recomandându-se aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art.113 cod penal- tratament medical obligatoriu; în raport de aceste constatări medico legale și de modul comiterii faptelor, s-a constatat că inculpatul suferă de o boală datorită căreia poate comite și alte fapte penale, mai ales în condițiile consumului de alcool, impunându-se să fie obligat la tratament medical, motiv pentru care s-a aplicat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și inculpatul V. D. D..
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale, întrucât pedeapsa stabilită de instanța de fond pentru infracțiunea prev.de art.193 alin.2 Cod penal este sub limita minimă prevăzută de lege.
De asemenea, nu s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.d Cod penal; critică sentința întrucât pedepsele aplicate sunt prea mici raportat la gravitatea faptelor săvârșite și de asemenea, ca motiv suplimentar, invocă decizia Curții Constituționale care interzice efectuarea unei lex terția, urmând ca instanța să identifice legea mai favorabilă, cu condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracțiuni la pedepse cu închisoarea, având în vedere și împrejurarea că a fost condamnat anterior de mai multe ori.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, instanța să aibă în vedere starea sa de boală, în momentul comiterii faptelor aflându-se internat într-un spital pentru tratarea afecțiunilor psihice, cu obligarea sa la tratament medical.
În motivele scrise de apel, acesta a invocat starea de iresponsabilitate, determinată atât de afecțiunile psihice de care suferă, cât și de medicamentația primită în momentul comiterii faptelor, la care s-au adăugat și condițiile de cazare din unitatea spitalicească, care sunt destul de precare, respectiv, deși personalul medical cunoștea predispoziția inculpatului la acte de violență, totuși a dispus cazarea sa cu un alt pacient care suferea de dureri mari; a invocat, de asemenea, lipsa de supraveghere din partea personalului medical.
Apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea apelată, prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este nelegală și netemeinică.
Apelantul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.2 Cod penal anterior, respectiv infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 Cod penal anterior, constând în aceea că în noaptea de 26/27 februarie 2012 a aplicat lovituri părții vătămate B. Ș., în timp ce aceasta dormea, lovind-o cu pumnul, provocându-i o fractură la nivelul osului scafoid drept, iar în noaptea următoare, inculpatul a lovit aceeași parte vătămată cu papucul peste față, provocându-i fractură la piramida nazală.
Motivul de apel formulat de inculpat, privind starea de iresponsabilitate în care s-ar fi aflat la data săvârșirii celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, este nefondat, întrucât iresponsabilitatea este reglementată în dispozițiile art.28 Cod penal, conform căruia nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
Iresponsabilitatea semnifică, așadar, starea de incapacitate psihofizică a unei persoane care nu își poate da seama de caracterul, sensul și valoarea socială, morală sau juridică a faptelor pe care le săvârșește și a urmărilor acestora. Iresponsabilitatea privește capacitatea psihică a persoanei atât sub raport intelectiv, atunci când aceasta nu-și poate da seama de semnificația socială a acțiunilor sau inacțiunilor sale, cât și sub raport volitiv, când nu își poate determina și dirija în mod normal voința. Cauzele care determină starea de iresponsabilitate pot fi reprezentate de bolile neuropsihice, nevroze, psihoze, tulburările psihice cauzate de intoxicații cu alcool, stupefiante, subdezvoltarea psihică datorată unor anomalii, precum și alte cauze.
Ori, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că inculpatul prezenta la data săvârșirii faptelor modificarea durabilă a personalității cu decompensări psihotice subetil, potențial de periculozitate, având discernământul diminuat.
Ca urmare, în mod nefondat inculpatul în apărare a invocat iresponsabilitatea ca i cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, respectiv vinovăția raportat la faptele săvârșite, din actele medico-legale existente la dosar rezultă că acesta avea discernământ în momentul săvârșirii faptelor.
Așadar, aprecierea dată de prima instanță probelor administrate în cauză, referitor la săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe și respectiv vătămare corporală de către inculpat, este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se considera că s-a încălcat vreunul dintre principiile instituite în această materie.
Având în vedere modificările legislative de la 1 februarie 2014, instanța va analiza incidența legii penale mai favorabile, având în vedere în acest scop atât decizia Curții Constituționale nr.265/2014, cât și dispozițiile Legii nr.187/2012.
Astfel, decizia Curții Constituționale invocată mai sus a constatat că dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, decizie obligatorie conform dispozițiilor legale.
Dispozițiile art.5 Cod penal, menționează că în cazul de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012 precizează la alin.1 că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă.
Determinarea legii penale mai favorabilă presupune o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, a condițiilor de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penale prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a stabili care dintre ele, în cazul dat, este mai favorabilă inculpatului.
Întrucât Codul penal anterior și noul Cod penal prevăd pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată condiții de incriminare identice pentru determinarea legii mai favorabile instanța va compara legile succesive atât sub aspectul naturii și duratei sancțiunii prevăzute pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, precum și dispozițiile care reglementează pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni, urmând a constata ca fiind mai favorabil Codul penal anterior în raport de cele menționate mai sus.
Motivul de apel formulat de parchet privind stabilirea unei pedepse pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal anterior în alte limite decât cele legale este fondat, întrucât minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune este pedeapsa în cuantum de 6 luni, iar instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare, fără a reține circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind astfel nelegală.
Ca urmare, reținând vinovăția inculpatului pentru cele două infracțiuni menționate mai sus, instanța de apel stabilind ca lege mai favorabilă Codul penal anterior, va dispune condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepselor, va avea în vedere în totalitate criteriile prevăzute de lege, cu precizarea că între gravitatea unei infracțiuni și pedeapsă există o strânsă și necesară legătură, pedeapsa fiind de altfel, consecința și măsura gravității infracțiunii săvârșite.
De asemenea, pentru a-și putea îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei, cât și atitudinii inculpatului de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
În acest sens, este nefondat motivul de apel formulat de inculpat privind recunoașterea unor circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, deoarece recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe judiciare atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unor pedepse sub minimul special ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce nu se aplică în cazul de față.
Astfel, apelantul inculpat a fost condamnat anterior de multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, iar în ceea ce privește atitudinea sa procesuală nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, menționând că nu a lovit partea vătămată, însă precizează că prezintă anumite afecțiuni psihice, fiind de acord cu obligarea la tratament medical.
În consecință, instanța de apel va dispune condamnarea inculpatului apelant la pedepse în cuantum de câte 6 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două fapte săvârșite, urmând ca acesta să execute ca urmare a contopirii pedepselor 6 luni închisoare, în regim de detenție.
De asemenea, este fondat motivul de apel formulat de parchet privind omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior, pe durata prev.de art.71 alin.2 Cod penal anterior, impunându-se această pedeapsă în raport de dispozițiile legale imperative.
Modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei rezultante de 6 luni închisoare sunt în acord cu principiul proporționalității, având în vedere infracțiunile comise de inculpat și urmările produse.
De asemenea, în baza art.113 Cod penal anterior, apelantul inculpat va fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoșire cu titlu de măsură de siguranță, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, raportat la afecțiunile inculpatului, respectiv „modificarea durabilă a personalității cu decompensări psihotice subetil. Potențial de periculozitate”.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, cu excepția onorariului avocat oficiu în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, în raport de dispozițiile art.274 alin.1 Cod pr.penală.
În raport de considerentele de mai sus, apelul declarat de parchet este fondat, astfel încât în raport de dispozițiile art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite apelul declarat de parchet, se va desființa sentința penală apelată sub aspectul laturii penale și vor descontopi pedepsele, repunându-le în individualitatea lor si rejudecând:
Se va înlătura aplicarea art.386 cpp privind schimbarea încadrării juridice în art.193 alin.2 cp.
În baza art.181 alin.1 cp anterior cu aplic.art.5 cp, va fi condamnat inculpatul V. D. Dănut la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.180 alin.2 cp anterior cu aplic art.5 cp, va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b cp anterior cu aplic.5 cp. se vor contopi pedepsele, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Se vor interzice inculpatului drepturile prev de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b cp anterior, pe durata prev de art.71 alin.2 cp.
În baza art.113 cp anterior, va fi obligat inculpatul să urmeze un tratament medical până la însănătoșire, cu titlu de măsură de siguranță.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
În raport de aceleași considerente, apelul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.421 pct.1. lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinței penale nr.706 din 10 martie 2014, pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată sub aspectul laturii penale.
Descontopește pedepsele, repunându-le în individualitatea lor si rejudecând:
Înlătură aplicarea art.386 cpp privind schimbarea încadrării juridice în art.193 alin.2 cp.
În baza art.181 alin.1 cp anterior cu aplic.art.5 cp
Condamnă pe inculpatul V. D. Dănut la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.180 alin.2 cp anterior cu aplic art.5 cp
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b cp anterior cu aplic.5 cp.
Contopește pedepsele, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Interzice inculpatului drepturile prev de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b cp anterior, pe durata prev de art.71 alin.2 cp.
În baza art.113 cp anterior
Obligă inculpatul să urmeze un tratament medical până la însănătoșire, cu titlu de măsură de siguranță.
Menține celelalte dispoziții din sentința privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Respinge apelul inculpatului V. D. D., ca nefondat.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 16 iulie 2014.
I. GrigorieLiana B.
Grefier,
M. N.
Red.jud.LB
j.f.D.C.
PS/21.07.2014
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 1004/2014.... → |
|---|
