Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 997/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-07-2014 în dosarul nr. 997/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 997
Ședința publică de la 14 iulie 2014
PREȘEDINTE A. D.- judecător
C. C.- judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 30 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. S., inculpatul V. I., partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. și părțile civile P. G., P. I., P. I., T. M. și N. S., împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
C.,
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 345 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, în baza art 386 alin. 1 C.p.p a fost admisă cererea procurorului și s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin.1,2,3 C.p., în infracțiunea prev. de art. în art. 192 alin. 1 și 2 C.p. și art. 336 alin. 1 C.p., art. 33 lit. a C.p. (1969) și art. 5 C.p.
În baza art.192 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., raportat la art.375 și art. 396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul V. I., fiul lui N. și I., născut la data de 17.07.1988 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în .. O., CNP –_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 336 alin. 1 C.p., art. 5 C.p., cu aplic. art. 375 și art. 396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a) raportat la art. 34 alin. 1 lit. b) C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata sa execute in final 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție conform art. 60 C.p.
S-a reținut culpa comună a părților (80% inculpat și 20% victimă).
În baza art. 19 și 397 C.p.p. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile P. I., P. I., T. M., N. S., P. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat V. A., Rm. V., .. 117, județul V. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protectie a V. S. la plata către acestea a sumei de câte 8000 Euro (din câte_ Euro) cu titlu de daune morale către acestea.
A fost obligată aceeași parte responsabilă civilmente la plata sumei de_ lei (din_ lei) către partea civilă P. G..
În baza art. 19 și 397 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civila S. Județean de Urgență S. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1228 lei (1535 lei) către acesta cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale victimei.
În baza art. 19 și 397 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civila S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de_ lei (_ le) către acesta cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale victimei.
S-a luat act ca moștenitoarea victimei G. I M., nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a fost inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. nr. 4457/P/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatului V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art. 178 alin. 1, 2, 3 C.p., reținându-se în actul de sesizare a instanței că la data de 15.07.2012 în jurul orei 22.00 în timp ce conducea mopedul marca Excellent Moto cu nr. de înregistrare OT-Verguleasa 047 pe DJ 546, pe raza comunei Verguleasa, județul O., a accidentat mortal pe victima P. C. în vârstă de 90 de ani.
Cu ocazia cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a arătat că este de acord să despăgubească părțile vătămate cu sumele solicitate dar în măsura dovedirii.
Tot pe parcursul cercetării judecătorești, s-au constituit părți civile în cauză S. C. Județean de Urgență C. cu suma de 34.671,80 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu numitul P. C. conform decontului atașat; S. Județean de Urgență S. cu suma de 1535,43 lei. Au depus cereri de constituire de parte civilă P. I., T. M., P. G., N. S., P. I. și au depus înscrisuri considerate utile cauzei pentru dovedirea pretențiilor solicitate; Primăria Comunei Verguleasa a efectuat o anchetă socială la domiciliul părților civile.
Tot pe parcursul cercetării judecătorești, Asociația F. de Protecție a V. S. București a depus la dosar note scrise, prin care a arătat că are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, fiind garant al obligației de despăgubire în limitele și condițiile legale, subrogându-se în dreptul persoanelor prejudiciate. Întrucât inculpatul nu avea poliță de asigurare de răspundere civilă auto la data producerii accidentului, se pot stabili despăgubiri în caz de deces constând în cheltuieli de înmormântare a victimei și daune morale conform legii, dar sunt excluse cheltuielile judiciare (cheltuielile de judecată).
Tot pe parcursul cercetării judecătorești, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice data faptei din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin.1,2,3 C.p., în infracțiunea prev. de art. în art. 192 alin. 1 și 2 C.p. și art. 336 alin. 1 C.p., art. 33 lit. a C.p. (1969) și art. 5 C.p.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt că inculpatul V. I. are vârsta de 25 de ani și locuiește în ..
La data de 15.07.2012 în jurul orei 22.00 organele de poliție rutieră au fost sesizate cu privire la faptul că pe DJ 546, pe raza comunei Verguleasa, județul O., a avut loc un accident rutier soldat cu victime omenești. Deplasându-se la fața locului au constatat că în accidentul rutier a fost implicat mopedul marca Excellent Moto cu nr. de înregistrare OT-Verguleasa 047 condus de către inculpatul V. I. din ., victimă fiind numitul P. C. din aceeași localitate.
Din raportul de constatare medico-legală 3557/A/26.02.2013 emis de IML C. a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului mixt traumatic și hemoragic, consecință a unui politraumatism cu fracturi multiple.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 976/977/06.08.2012 inculpatul V. I. a avut la ora 23.30 o alcoolemie de 2,00 -1,85 g ‰, iar victima P. C. a prezentat o alcoolemie 0 g ‰, în data de 15.07.2012.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului V. I., care în data de 15.07.2012 în jurul orei 22.00 în timp ce conducea mopedul marca Excellent Moto cu nr. de înregistrare OT-Verguleasa 047 pe DJ 546, pe raza comunei Verguleasa, județul O., având în sânge o alcoolemie de 2,00 -1,85 g ‰, a accidentat mortal, din culpă pe victima P. C. în vârstă de 90 de ani, care se deplasa pe sensul de mers al mopedului, pe partea dreaptă, fără elemente reflectorizante, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., și art. 336 alin. 1 C.p., art. 5 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a V.C.p. (1969), infracțiuni în concurs real, pentru care s-a dispus condamnarea acestuia având în vedere dispozițiile art. 396 alin.2. C.p.
În raport de încadrarea juridică mai sus reținută, prima instanță a admis cererea procurorului și a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin.1,2,3 C.p., în infracțiunea prev. de art. în art. 192 alin. 1 și 2 C.p. și art. 336 alin. 1 C.p., art. 33 lit. a C.p. (1969) și art. 5 C.p., motivat de faptul că dispozițiile din noul cod penal în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă și conducerea cu o alcoolemie în sânge peste limita legală sunt mai favorabile cu privire la limitele de pedeapsă, în condițiile în care în dispozițiile alin. 2 ale art. 192 NCP se arată că „atunci când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”, iar dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni pe dispozițiile vechiului cod penal apar mai favorabile ținând seama de faptul că aplicarea sporului este facultativă, pe când potrivit noilor dispoziții aplicarea sporului este obligatorie.
Întrucât inculpatul a săvârșit două infracțiuni în prezenta cauză înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea dispoz. art. 33, 34 C.p. (1969) privind concursul de infracțiuni și art. 5 din Noul Cod penal privind legea penală mai favorabilă în ceea ce privește reglementarea anterioară referitoare la concursul de infracțiuni.
La stabilirea situației de fapt, instanța a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului, raportul de verificare tehnică, raportul de constatare medico-legală, planșa cu fotografii judiciare cu privire la locul accidentului, rapoartele de expertiză tehnică auto, declarațiile martorilor audiați și declarațiile inculpatului, mijloace de probă din care a rezultat modul de săvârșire al faptei de către inculpat.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama de dispozițiile articolului 53 și articolului 74 din Codul penal, de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele.
Prima instanță a reținut ca scopul preventiv-educativ si sancționator al pedepsei și al legii penale poate fi atins in cauza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului, ținând cont de împrejurările în care au fost comise faptele, de atitudinea acestuia față de organele judiciare, fapt pentru care s-a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza numai prin privarea acestora de libertate și executarea pedepsei în regim de detenție potrivit art. 60 C.p., având în vedere împrejurările în care a comis accidentul de circulație soldat cu decesul victimei P. C., în condițiile în care inculpatul a avut o alcoolemie în sânge mult peste limita legală (2 g ‰), fapt ce demonstrează periculozitatea socială ridicată a acestuia.
Prima instanță a reținut culpa comună a părților (80% inculpat și 20% victimă) în producerea accidentului de circulație, în condițiile în care din raportul de expertiză tehnică efectuat în faza de urmărire penală se reține atât culpa majoră a inculpatului în producerea accidentului, dar și a victimei care se deplasa în calitate de pieton pe partea dreaptă a carosabilului în aceeași direcție de mers cu inculpatul fără să poarte elemente reflectorizante pe drumurile publice.
În ceea ce privește acțiunea civilă, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât inculpatul se face vinovat de săvârșirea unor fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii materiale, existând o strânsă legătură între aceste două elemente, fapt pentru care în baza art. 19 și 397 C.p.p. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile P. I., P. I., T. M., N. S., P. G. și ținând seama de Decizia în interesul legii nr. 3/2010 a Î.C.C.J., a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protectie a V. S. la plata către acestea a sumei de câte 8000 Euro (din câte_ Euro) cu titlu de daune morale către acestea. Deși persoanele vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 100.000 euro cu titlu de daune morale având în vedere relația de afecțiune cu victima (bunic, părinte, soț), instanța apreciază că această sumă este exagerată și acordarea acesteia în totalitate ar constitui o îmbogățire fără justă cauză, astfel că suma de câte 10.000 euro pentru fiecare parte civilă ar constitui o sumă rezonabilă pentru prejudiciul de natură morală suferit de către acestea, ținând seama și de culpa procesuală a victimei în producerea accidentului.
A fost obligată aceeași parte responsabilă civilmente la plata sumei de_ lei (_ lei: 20 %) către partea civilă P. G. reprezentând daune materiale, având în vedere că aceasta a fost persoana care s-a ocupat de înmormântarea și toate pomenile ulterioare decesului tatălui său, victima P. C., și a depus la dosar înscrisuri cu privire la efectuarea unor cheltuieli pentru pomenirea memoriei tatălui său în cuantum de_ lei.
În baza art. 19 și 397 C.p.p. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgență S. și S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protectie a V. S. la plata sumei de 1228 lei (1535 lei: 20 %) către prima unitate spitalicească cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale victimei, precum și la plata sumei de_ lei (_ lei: 20 %) către cea de-a doua unitate spitalicească, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale victimei, ținând seama și de culpa procesuală a victimei.
S-a luat act ca moștenitoarea victimei G. I M., nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. S., inculpatul V. I., partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S. și părțile civile P. G., P. I., P. I., T. M. și N. S..
Prin motivele de apel formulate în scris de parchet s-a criticat sentința primei instanțe pe motiv că în mod greșit instanța a făcut aplicarea art. 33 lit.a) Cod penal anterior, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei singure infracțiuni, respectiv ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 C.pen.anterior instanța de fond schimbând încadrarea juridică în două infracțiuni prev. de art. 192 alin.1 și 2 C.p. și respectiv art. 336 alin.1 C.p. De asemenea, s-a arătat că, în mod greșit, instanța a reținut dispozițiile anterior privind sancționarea concursului de infracțiuni, în loc de dispozițiile noi ale art. 38 C.p.
Prin motivele de apel depus de părțile civile, s-a criticat sentința primei instanțe atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
Sub aspectul laturii penale, s-a susținut că pedeapsa este greșit individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C.p.anterior, întrucât nu s-a avut în vedere că inculpatul a condus pe drumurile publice un vehicul, cu o alcoolemie de 2 gr. 0%, că s-a produs decesul unei persoane.
Sub aspectul laturii civile, s-a susținut că despăgubirile pentru prejudiciul moral sunt mult prea mici, într-o sumă mult inferioară față de cele solicitate de părțile civile, neținând cont că victima era o persoană sănătoasă, angrenată în viața socială și familială, iar dispariția intempestivă a acesteia a creat părților civile un șoc puternic.
Prin motivele de apel depuse de F. de Protecție a V. S. s-a solicitat reconsiderarea cuantumul daunelor morale, apreciate ca fiind exagerat de mari în raport de realitățile economico-sociale ale defunctului și moștenitorilor acestora, și să aibă în vedere că individualizarea acestora are loc în persoana inculpatului, nu în considerarea fondului, care garantează plata acestora. S-a mai susținut că, în evaluarea acestora, trebuie să se aibă în vedere repararea prejudiciului, dar și repunerea persoanei prejudiciate în starea sa materială anterioară accidentului, cu excluderea a oricărei tendințe de îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, s-a arătat că, în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare, fondul nu este ținut să răspundă, invocând prevederile art. 5 alin.4 din Ordinul nr. 1/2008.
Prin motivele de apel ale inculpatul, acesta a solicitat desființarea sentinței sub aspectul modalității de executare a pedepsei, apreciind ă sunt îndeplinite dispozițiile legale privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere. În acest sens, a invocat faptul că, acesta a uzat de procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției, precum și culpa concurentă a victimei în proporție de 20 %. Pe latură civilă, s-a susținut că daunele materiale și morale au fost acordate într-un cuantum exagerat, părțile civile nefăcând dovada suferirii unui prejudiciu moral, simpla legătură de rudenie nefiind suficientă. În ceea ce privește înscrisurile justificative depuse, a susținut că acestea nu fac dovada că au fost efectuate cheltuieli pentru înmormântare și pomeniri.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului de motivele invocate sub toate aspectele de fapt și de drept, C. constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, de inculpatul Veșmetean I., arătând, prin declarația dată în fața instanței, că recunoaște comiterea faptelor și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, conform dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală anterior ( actual art. 396 alin. 10 Cod procedură penală).
În plan factual, probatoriul a evidențiat că, în data de 15.07.2012 în jurul orei 22.00 în timp ce conducea mopedul marca Excellent Moto cu nr. de înregistrare OT-Verguleasa 047 pe DJ 546, pe raza comunei Verguleasa, județul O., având în sânge o alcoolemie de 2,00 -1,85 g ‰, a accidentat mortal, din culpă pe victima P. C. în vârstă de 90 de ani, care se deplasa pe sensul de mers al mopedului, pe partea dreaptă, fără elemente reflectorizante.
Cât privește încadrarea în drept, examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii, determinată de . Legii nr. 289/2009 privind Codul penal în cursul judecății în apel, este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Astfel, potrivit art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal de la 1969 :“ Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoare de 2 la 7 ani. Când ucidere din culpă a unei persoane este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani” .
Conform art. 192 alin.1 și 2 Cod penal actual: “ Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoare de 2 la 7 ani. Când uciderea din culpă”
Din renunțarea la varianta agravantă a săvârșirii faptei de un conducător având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și din prevederile art. 192 alin.2 teza finală, rezultă că, infracțiunea de ucidere din culpă nu mai poate fi calificată ca infracțiune complexă, urmând să fie reținut concursul de infracțiuni în cazul în care încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune.
Astfel, în cazul în care uciderea din culpă a unei persoane a fost săvârșită de către un conducător a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere și care avea o îmbibație alcoolică de peste 0, 80 g/l alcool pur în sânge, va constitui infracțiunea prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal.
În speță însă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 Cod penal sunt incidente dispozițiile art. 16 lit.b) teza I Cod procedură penală, răspunderea penală a inculpatului urmând a fi antrenată numai pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, legea nouă fiind mai favorabilă inculpatului, date limitele de pedeapsă mai blânde, astfel încât criticile parchetului referitoare la încălcarea art. 5 Cod penal, nu pot fi reținute.
Potrivit art. 336 alin.1 Cod penal, infracțiunea constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Astfel, în actualul Cod penal, legiuitorul se referă la conducerea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, incluzând astfel și acele vehicule care nu se încadrează în categoria de autovehicule, însă pentru care este necesară obținerea permisului de conducere. Potrivit art. 20 alin.1 din O.U.G.nr. 195/2002 în forma aflată în vigoare la data săvârșirii faptei, se prevede că permisul de conducere se obține în vederea conducerii de autovehicule, acestea fiind definite în art. 6 pct.6 din același act normativ. Potrivit acestui articol, prin vehicul se înțelege vehiculul echipat cu motor în scopul deplasării pe drum. Troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Mopedele, vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule.
În consecință, față de conținutul constitutiv al infracțiunii incriminate de art. 336 alin.1 Cod penal, nu este îndeplinită o cerință esențială, referitoare la săvârșirea faptei de un conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, ceea ce conduce la concluzia, în conformitate și cu prevederile art. 3 din Legea nr. 187/2012, că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Față de aceste considerente, se va reține în sarcina inculpatului numai săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, urmând a fi înlăturate dispozițiile din sentință referitoare la existența pluralității de infracțiunii sub forma concursului real și la tratamentul sancționator al acestuia.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că, criticile formulate de către apelanți nu sunt întemeiate, C. apreciind că, în speță, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.
C. constată că infracțiunea de ucidere din culpă, în formă agravată, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, este sancționată cu pedeapsa închisorii având limita minimă specială de 2 ani închisoare și limita maximă specială 7 ani închisoare.
Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, în formă agravată, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, orientată spre minimul special al textului incriminator al faptei ( redus cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală).
Sub acest aspect, instanța de control judiciar, contrar susținerilor apelantului inculpat, apreciază că instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă în mod just individualizată, la stabilirea întinderii acesteia, dar și a modalității ei de executare dând eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal.
În acest sens, se constată că, la stabilirea concretă a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului prin sentința apelată - de 2 ani închisoare - orientată totuși la limita minimului special prevăzut în norma de încriminare, instanța de fond a manifestat suficientă clementă, valorificând în mod corespunzător circumstanțele sale personale, referitoare la conduita bună anterior săvârșirii faptei (inculpatul neavând antecedente penale), prezentarea sinceră în fața organelor judiciare, dar și criteriilor legale legate de gravitatea faptei, dedusă din consecințele grave produse, respectiv uciderea din culpă a unei persoane și circumstanțele în care a survenit accidentul ( având în sânge o alcoolemie ridicată), expuse anterior.
Ca atare, în raport de cele arătate, C. apreciază că, în cauză, au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare, în regim de detenție, dispusă față de inculpat de către instanța de fond, asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale a acestuia.
Nu pot fi primite motivele de apel ale părților civile, în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că, în activitatea de individualizare judiciară a pedepsei trebuie să se aibă în vedere persoana făptuitorului și gravitatea faptei săvârșite, fără a se tinde spre aplicarea unei sancțiuni exemplare, cu efect intimidant, ci dimpotrivă, a unei pedepse juste, echitabile, atât pentru infractor, cât și pentru societate.
Sub aspectul laturii civile, se constată, că, hotărârea pronunțată de instanța de fond se impune a fi desființată acesteia, sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, fiind fondate criticile formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente și neîntemeiate criticile formulate de părțile civile.
Cât privește cuantumul prejudiciului material invocat, C. verificând actele si lucrările de la dosar constată, că instanța, în mod justificat, a apreciat faptul ca partea civilă P. G. a dovedit efectuarea unor cheltuieli de înmormântare și pomenire, în sumă totală de_ lei, însă în ce privește despăgubirile acordate cu titlu de daune morale, suma de 8000 Euro pentru fiecare parte civilă, pentru atenuarea prejudiciului suferit ,este apreciată de instanța de control judiciar ca fiind exagerată.
Cât privește cuantumul daunelor morale, reține instanța de apel că, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. Faptul că decesul unui soț, respectiv a unui părinte și bunic, este un eveniment de natură a provoca o durere deosebită rudelor apropiate constituie o prezumție relativă, iar în speța de față nu există elemente de natură a contrazice această prezumție.
C. apreciază că legăturile puternice de afecțiune între soți, între părinți și copii, respectiv între bunici și nepoți, și suferința constantă și de lungă durată determinată de pierderea unei asemenea persoane în mod violent și intempestiv, sunt suficiente pentru a justifica un cuantum ridicat al daunelor morale.
Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de părțile civile, cuantumul despăgubirilor solicitate de acestea, este exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați prin decesul unei persoane față de care nutreau o mare afecțiune posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.
În consecință, instanța apreciază că, trebuie redus cuantumul daunelor morale acordate părților civile P. I. și P. G. de la 8000 euro fiecare la 5000 euro fiecare și respectiv cuantumul daunelor morale acordate părților civile T. M., N. S. și P. I., de la 8000 fiecare la 2500 Euro fiecare.
Totodată, C. a avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor civile acordate părților civile, culpa concurentă a victimei, în condițiile stabilirii unei fapte culpabile comune, a inculpatului si a victimei, neexistând niciun temei juridic ca partea din paguba cauzata prin culpa victimei sa fie reparata de inculpat.
Pe latură civilă, întemeiat este și motivul de apel declarat de partea responsabilă civilmente privind dispoziția de obligare a Fondului de protecție a victimelor străzii la plata cheltuielilor de spitalizare către părțile civile S. C. de Urgență C. și S. Județean de Urgență S..
Astfel, conform dispozițiilor art. 251 alin. 10 din Legea nr. 32/2000, F. de protecție a victimelor străzii este ținut să despăgubească persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, care a provocat accidentul nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cheltuielile de spitalizare urmând a fi achitate unității spitalicești de inculpat.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, C. va respinge apelurile declarate de P. de pe lângă J. S. și părțile civile P. I., P. I., T. M., N. S. și P. G. împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, ca nefondate.
În temeiul art. 421 pct.1 lit.a) Cod procedură penală, C. va admite apelurile declarate de inculpatul V. I. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S..
Va desființa în parte sentința penală apelată pe latură penală și pe latură civilă și precum și încheierea de la 17.04.2014 și rejudecând,
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, cu aplic. art. 4 Cod penal, va achita pe inculpatul V. I. pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.p.
Va înlătura aplicarea disp. art. 33 alin. 1 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) C.pen. 1969.
Va menține pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., art.375 și art. 396 alin.10 Cod procedură penală.
Va înlătura dispoziția de obligare a Fondului de protecție a victimelor străzii la plata cheltuielilor de spitalizare către părțile civile S. C. de Urgență C. și S. Județean de Urgență S..
Va obliga inculpatul la plata către partea civila S. Județean de Urgență S. a sumei de 1228 lei si către partea civila S. C. Județean de Urgență C. la plata sumei de_ lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei.
Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile P. I. și P. G. de la 8000 euro fiecare la 5000 euro fiecare și respectiv cuantumul daunelor morale acordate părților civile T. M., N. S. și P. I., de la 8000 fiecare la 2500 Euro fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă J. S. și părțile civile P. I., P. I., T. M., N. S. și P. G. împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 14 aprilie 2014 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, ca nefondate.
Admite apelurile declarate de inculpatul V. I. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S..
Desființează în parte sentința penală apelată pe latură penală și pe latură civilă și precum și încheierea de la 17.04.2014 și rejudecând,
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, cu aplic. art. 4 Cod penal, achită pe inculpatul V. I. pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.p.
Înlătură aplicarea disp. art. 33 alin. 1 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) C.pen. 1969.
Menține pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., art.375 și art. 396 alin.10 Cod procedură penală.
Înlătură dispoziția de obligare a Fondului de protecție a victimelor străzii la plata cheltuielilor de spitalizare către părțile civile S. C. de Urgență C. și S. Județean de Urgență S..
Obligă inculpatul la plata către partea civila S. Județean de Urgență S. a sumei de 1228 lei si către partea civila S. C. Județean de Urgență C. la plata sumei de_ lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei.
Reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile P. I. și P. G. de la 8000 euro fiecare la 5000 euro fiecare și respectiv cuantumul daunelor morale acordate părților civile T. M., N. S. și P. I., de la 8000 fiecare la 2500 Euro fiecare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 14 iulie 2014.
Președinte, Judecător,
A. D. C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud.A.D.
j.f.P.D.
O.A. .........................
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 129/2015. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 993/2014. Curtea... → |
|---|
