Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 391/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 391/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.391
Ședința publică de la 24 Martie 2015
PREȘEDINTE M. M. Ș.
Judecător C. M.
Grefier R. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 27 februarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de P. de pe lângă J. T. J., inculpata D. V. și partea civilă P. G. prin procurator P. P., împotriva sentinței penale nr.1290 din 09 mai 2014, pronunțată de J. T. J. în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.1290 din 09 mai 2014, J. T. J., a constatat prin prisma art.5 NCP, că încadrarea juridică a faptelor, pentru inculpata G. I., este cea prev. de art.290 C.penal și art. 31 C.p. rap. la art. 289 C.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p, rap. la art. 16 lit. b C.p.p., a fost achitată inculpata G. I., fiica lui G. si E., născută la data de 23.07.1957, in ., domiciliată in municipiul T.-J., ..4, apt.19, județul G., CNP_, inginer topograf cabinet individual Tg-J., PFA."G. I.", pentru fapta prev. de art.290 C.p.
În baza art.396 alin. 5 C.p.p, rap. la art. 16 lit. a C.p.p., a fost achitată inculpata G. I., pentru fapta prev. de art.31 rap. la art. 289 C.p.
În baza art. 386 C.p.p, s-au reîncadrat faptele pentru inculpata D. V., fiica lui S. si E., născută la data de 10.05.1950, in localitatea Satu M., județul Satu M., domiciliată în București, .. 111, ., ., sector 1 și municipiul Petroșani, ., ., CNP_ din art.217 alin.1 VCP, art.291 VCP și art. 220 alin. 1, 2 și 3 VCP, în art. 253 alin. 1 NCP, art.323 NCP, și art. 256 NCP.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p, rap. la art. 16 lit. b C.p.p., a fost achitată inculpata D. V., pentru fapta prev. de art. 253 alin. 1 C.p.
În baza art.396 alin. 5 C.p.p, rap. la art.16 lit. a C.p.p., a fost achitată inculpata D. V., pentru fapta prev. de art. 323 C.p.
În baza art. 256 C.p., rap. la art. 61 alin. 4 lit. c C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., a fost condamnată inculpata D. V., pe pedeapsa de 3000 lei amendă, ce se va executa conform art. 559 C.p.p.
S-au pus în vedere inculpatei disp. art. 63 C.p.
S-a admis în parte cererea părții civile P. G. D., cu domiciliul în orașul Bumbești- J., ., județul G..
S-a dispus restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii .
A fost obligată inculpata D. V. să retragă împrejmuirea edificată la data de 26.03.2010, între proprietatea sa și cea a părții civile, având lungimea de 43,5 m.l., pe amplasamentul împrejmuirii inițiale, ce a fost stabilit, și prin expertiza întocmită la urmărirea penală de experții I. C. și Biteș Ș..
A fost inculpata D. V. să lase în liniștită posesie părții civile, suprafața de 54 m.p. ( pe care a ocupat-o prin ridicarea împrejmuirii), începând de la frontul stradal, până la adâncimea de 43,5 m.l., identificată prin raportul de expertiză, și schița anexă la acesta, întocmite de experții I. C. și Biteș Ș. .
A fost obligată inculpata D. V. la 2500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
S-a respins capătul de cerere prin care partea civilă a solicitat acordarea despăgubirilor.
A fost obligată inculpata D. V. la 2000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Tg-J. nr.1911//P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor G. I., cercetată pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 290 alin. 1 și art. 31 rap. la art. 289 C.p. rap. la art. 289 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal și D. V., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 C.p, art.220 alin.1,2 și 3 și art.291 C.penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 09.11.2009 inculpata G. I., specialist cadastru în cadrul PFA G. I. a întocmit documentația cadastrală cu numărul_/2009 la imobilul proprietatea învinuitului D. I., din satul Curtișoara, orașul Bumbești-J., jud.G. având ca obiect înscrierea în cartea funciară a construcției C2, fără a respecta prevederile Ordinului 634/2006 referitor la modul de întocmire a documentațiilor cadastrale.
În data de 29.10.2009 aceasta a fost solicitată de către învinuitul D. Em.I. să efectueze această lucrare .
În documentația cadastrală cu numărul sus precizat este menționat expres teren intravilan împrejmuit pe toate laturile, acest document nefiind identic cu actul cadastral nr.423 din 20.10.2001, mai ales că inculpata a inserat în planul de amplasament și delimitare a imobilului două construcții C1 și C2, deși construcția notată cu C1 este demolată din vara anului 2009, iar documentația cadastrală a întocmit-o în data de 02.11.2009, rezultând astfel că inculpata nu a vizualizat imobilul și terenul în momentul în care a întocmit această documentație. Deși în primele declarații date la Poliția Orașului Bumbești-J., inculpata a recunoscut că nu a fost prezentă la fața locului și că nu a măsurat terenul, ulterior aceasta a revenit, menționând că a fost prezentă la fața locului, declarație care a fost infirmată de probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile martorilor și rapoartele de expertiză de specialitate întocmite de mai multe ori și de mai mulți experți de specialitate la solicitarea părților
De altfel, faptul că nu a măsurat terenul a rezultat și din datele inserate în planul de amplasament de la data sus precizată, în sensul că a menționat la categoria de folosință curți construcții 803 mp și nu 869 mp, la . teren intravilan împrejmuit pe toate laturile, lucru care nu este real, întrucât în tabelul de mișcare parcelară (în cadastrul_, la rubrica – Situația actuală, suprafață măsurată este 869 mp teren cu construcții și 197 mp teren intravilan, total 1000 mp și nu 1000 (803 mp+197 mp) teren intravilan împrejmuit pe toate laturile cum este înscris, datat 29.10.2009, ștampilat și dat apoi spre verificare reprezentanților O. G., semnat, datat 02.11.2009 și ștampilat, dată menționată de inculpată în planul de amplasament și de delimitare a imobilului). De altfel, și în declarația dată la O. la data de 26.10.2009 de inc.D. Em.I., semnată de acesta, dar și de inculpata G. I. și ștampilată, copie conformă cu exemplarul din arhiva BCPI G. eliberată la 03.06.2010, a rezultat că inculpata G. I. este de acord cu „repoziționarea imobilului respectiv, fără modificările suprafeței și conturul imobilului” pentru suprafața de 1000 mp fără alte precizări, inculpata G. I., luând în calcul extrasul CF_ din 27.10.2009, în vederea identificării limitelor bunului imobil măsurat pentru executarea documentației cadastrale.
Faptul că inculpata nu a participat la măsurători a rezultat și din conținutul planului de amplasament și delimitare a imobilului întocmit deoarece la capitolul referitor la date cu privire la teren a înscris 803 mp +197 mp, teren intravilan împrejmuit pe toate laturile, iar la capitolul date referitoare la construcții, locuințe+1 a precizat date false, existând o singură locuință P+1 și suprafața de 869 mp. Faptul că inculpata G. I. a inserat date nereale în documentația cadastrală a rezultat și din procesul verbal întocmit la data de 21.01.2010 de către numitele Beștelea C. și H. Ș., reprezentante ale O. G., prezentă fiind și G. I. și P. P., reprezentantul legal al părții vătămate P. G. D. (P. P. prezentând procura judiciară generală autentificată nr.1959/02.12.2009) cu privire la documentația înregistrată la O. G. sub nr.4351 din 22.12.2009 întocmită de inculpata G. I., în care se menționează că s-au constatat cu prilejul deplasării la fața locului, alte date decât cele inserate de inculpată în documentația întocmită de aceasta și înregistrată la O., concluzionându-se astfel activitatea infracțională pe care a desfășurat-o.
Dacă inculpata G. I. ar fi vizualizat imobilul și terenul ar fi realizat că există o singură construcție și nu două, cum a inserat denaturat în scris în planul de amplasament, construcția notată cu C1 fiind demolată din vara anului 2009, iar lucrarea întocmită de aceasta a fost la data de 02.11.2009 .
În sprijinul susținerii prezentării de date false de către inculpată a fost și adresa de la O. G. cu nr. 3/P/_ din data de 27.09.2010 prin care se arăta că de la marginea zidăriei C2 până la limita de proprietate sunt exact 60 cm, fără a se face vreo mențiune de C1.
Apărarea inculpatei că suprafața măsurată de 869 mp din tabelul de mișcare parcelară ar fi fost trecută eronat este infirmată de probele administrate în cauză și că în loc de 869 mp trebuia scris 803 mp mai ales că în declarația dată la data de 16.06.2010 aceasta a precizat că la mențiunile din 29.10.2009 a scris că terenul respectiv este intravilan și este împrejmuit pe toate laturile, întrucât nu avea obligația să măsoare limitele de proprietate, precizând că „dacă i se cerea, proprietarul trebuia să îi prezinte acte doveditoare și nici că i s-ar fi adus la cunoștință faptul că s-au schimbat limitele proprietății”, confirmându-se astfel că inculpata a efectuat o lucrare fără să se deplaseze la fața locului pentru verificare .
Faptul că inculpata a avut intenția de a întocmi în fals planul de amplasament și delimitare a imobilului din 03.06.2009 inserând datele mai sus precizate, a rezultat și din faptul că din arhiva BCPI G. a fost scoasă o copie a tabelului de mișcare parcelară (fișa imobilului) cu numărul de cadastru_ în care inculpata a înscris la situația actuală (ICC teren cu construcții ) suprafața de 869 mp (copie conformă cu exemplarul din arhiva BCPI eliberată la data de 03.06.2009), iar în planul de amplasament și delimitare a imobilului din 02.11.2009 a înscris o suprafață falsă, respectiv de 803 mp în loc de 869 mp de unde rezultă că la BCPI a depus o documentație reală cu privire la suprafața de 869 mp iar când a fost întocmit planul de amplasament și delimitare a imobilului a înscris o suprafață falsă, respectiv de 803 mp, document de care s-au folosit inc.inuitul D. Em.I. și inculpata D. V., în cursul litigiilor avute la instanțele de judecată .
În acest sens, prin activitatea infracțională desfășurată a determinat cu intenție la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pe reprezentanții BCPI G., numiții Beștelea C. și referent R. G. să semneze și să înregistreze un document fals, folosit în instanța de judecată de învinuitul D. Em.I. și inculpata D. V., astfel că Beștelea C. și R. G. prin activitatea desfășurată, prin modalitatea folosită de inculpata G. I., au săvârșit fapta prev.de art.289 Cod penal, fără vinovăție, motiv pentru car, față de aceștia s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii sus precizate, lipsind sub aspectul laturii subiective, unul din elementele constitutive și anume intenția.
Potrivit art.31 alin.2 Cod penal, participația improprie constă în determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenție la săvârșirea unei fapte prev. de legea penală de către o persoană care comite această faptă fără intenție.
În acest sens, s-a avut în vedere faptul că inc. G. I. a săvârșit infracțiunea prev. de art. 31 alin.2 rap. la art.289 Cod penal (cu privire la încadrarea juridică în acest sens, pentru fapte similare s-a pronunțat și ICCJ – Secția Penală, d.nr.541/17.02.2009).
Din probele administrate s-a stabilit că inculpata G. I. a desfășurat activitatea de determinare asupra mai multor persoane, în cauză fiind o instigare evidentă, având în vedere modul descris în care a acționat aceasta ca instigator pentru determinarea instigatului să săvârșească infracțiunea fiind de altfel autoarea morală a infracțiunii săvârșită de Beștelea C. și R. G..
Inculpata G. I. a declarat că în anul 2009, la data întocmirii documentației cadastrale a efectuat măsurătorile la frontul stradal pct.5 și 6 și a constatat o lățime la stradă de 23 m, fiind singură la măsurători, în prezența învinuitului D. Em. I. și inculpatei D. V., menționând totodată că a confruntat aceste date cu numita Beștelea C. - inspector la Biroul O., alte documente nemaifiind avute în vedere de aceasta la măsurătoare și nici datele înscrise în registrul agricol, aspect ce nu concordă cu rezultatul măsurătorilor efectuate ulterior de către Beștelea C. în prezența inc. G. I. și a părții vătămate .
De asemenea, nu a verificat nici celelalte coordonate și le-a calculat, translatând din sistem local în sistem stereo, motivându-se că documentația acesteia nu avea obiect decât actualizarea coordonatelor din sistem de referință local în sistem de referință stereo 1970 și că nu avea obligația să mai facă vreo măsurătoare întrucât aceasta era procedura O. .
A mai motivat în apărarea sa că nu a constatat că vreuna dintre părți ocupă teren de la cealaltă parte și a apreciat că cele două terenuri, adică al familiei D., pentru care a întocmit documentele cadastrale, cât și al părții vătămate P. G. D. sunt paralele fără a observa dacă există lipsă sau spor, aspect infirmat prin concluziile rapoartelor de expertiză existente la dosarul cauzei.
De menționat este faptul că și în data de 09.11.2004, care este și data emiterii adeverinței nr. 609/2004 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 608/2004, pentru imobilul de 1000 mp cu nr. cadastral_ rezultă că între limita de N a construcției notate în planul de amplasament și delimitată cu C2 și aliniamentul determinat de pct.3 și 4 din același plan este o distanță de 0,6 m, însă actualul gard edificat de familia D. nu este amplasat la această distanță, ci mai mult spre N, împrejurare ce confirmă recunoașterea de către învinuitul D. Em. I., a vechiului amplasament, așa cum menționează în declarațiile date în timpul cercetărilor.
S-a avut în vedere faptul că prin s.p.nr. 6972/14.11.2011, dosar_ a Judecătoriei Tg-J.–Secția Civilă, sentință definitivă s-a constatat nulitatea adeverinței și a procesului verbal de punere în posesie și anularea parțială a CF_, a loc. Bumbești-J. cu privire la imobilul teren cu nr. cadastral 423 și a încheierii nr._/2009 emise de O. G., privind același imobil pentru familia D..
A rezultat așadar, că în anul 2009, la data întocmirii documentației cadastrale, inculpata nu s-a deplasat la fața locului pentru efectuarea unei documentații de cadastru reale, aceasta înscriind suprafața totală de 1000 mp compusă din 803 mp curți și construcții și 197 mp teren arabil, înscrisă în cartea funciară a loc. Bumbești-J., urmărind doar să consemneze ca învinuiții să dețină suprafața totală de 1000 m în delimitarea specificată și nu pentru a prezenta un cadastru real privind amplasamentul terenurilor aflate în litigiu.
În declarația dată, G. I. a făcut mențiunea că la data deplasării în teren în anul 2009 a identificat ca suprafață deținută de învinuitul D. Em.I. și inculpata D. V. suprafața de 1000 mp, suprafață îngrădită, lucru nereal întrucât abia după delimitarea din 26.03.2010, prin construirea noului gard și ocuparea abuzivă a terenului aparținând părții vătămate, familia D. deține suprafața din documente adică 1000 mp.
Din verificările efectuate a rezultat că inculpata G. I., a mai săvârșit fapte de același gen infracțional, astfel prin ordonanța nr.2997/P/2006 din 02.02.2007 a Parchetului de pe lângă J. Tg-J., i s-a aplicat 200 lei amendă administrativă, pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal, întrucât schița din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, nu corespunde cu realitatea din teren și datele menționate, rezultând că a desfășurat aceleași manopere frauduloase cu cele din prezenta cauză (spre observare fila 461 din dosar).
Din rapoartele de expertiză întocmite în cauză a rezultat că partea vătămată P. G. D., trebuie să dețină conform actelor de proprietate (act de donație autentificat sub nr. 2299/15.04.1991 și titlul de proprietate nr. 1352/54 din 05.04.2001) suprafața de 2024 mp situată în T24 parcelele nr. 971 și nr. 972, la această suprafață se adaugă suprafața de 130 mp cumpărată de la vecinul de pe latura de N - C. A., astfel că suprafața totală pe care trebuie să o dețină partea vătămată este de 2154 mp, deși la data efectuării expertizei – 15.04.2013, deținea o suprafață de 1803 mp înregistrându-se o suprafață mai mică de 351 mp .
Această lipsă de teren, potrivit expertizei se compune din suprafața de 54 mp începând de la frontul stradal până la 433 m spre Vest delimitată pe schița anexă nr.l prin punctele 2-2’-51-45-41-40-2. Această suprafață este ocupată de învinuitul D. I. și inculpata D. V.; suprafața de 213 mp. Începând de la 43,5 mp distanță de stradă către Vest delimitată prin punctele 51-52-5-8-54-55-12-7-45. Această suprafață este ocupată de familia D. .
În situația în care s-ar transpune înspre Nord linia de hotar de către familia P. s-ar ocupa teren de la familia C., deoarece hotarul dintre aceste două proprietăți este stabilit prin semnele de hotar existente.
Lățimea terenului părții vătămate P. G. D. este la stradă de 17,44m conform delimitărilor existente, iar în partea de Vest este de 15,4 m conform liniei de hotar materializată prin țevile montate de învinuitul D. I. și inculpata D. V.. Dacă s-ar respecta linia de hotar stabilită de către experți (punctele 2-40-41-45-7-12) atunci lățimea în partea de Vest ar fi de aproximativ 19 m.
Din aceleași cercetări efectuate, având în vedere și concluziile rapoartelor de expertiză existente la dosarul cauzei s-a stabilit că la data de 26.03.2010, acuzații au ocupat o parte, fără drept un teren proprietatea părții vătămate P. G. D., construind un gard în curtea locuinței, modificând limita de hotar și prin aceasta au ocupat nelegal aproximativ 50 mp teren din curtea locuinței părții vătămate și distrugând prin nelucrare 250 bucăți butași de viță de vie altoi, 8 bușteni viță de vie, 2 lacre de gard, 4 pomi fructiferi, așa cum rezultă din actele și probele existente la dosarul cauzei .
Faptul că acuzații au procedat în această modalitate, a rezultat și din declarațiile martorilor D. G., C. A. și P. A., care precizează că sunt vecini cu familia părții vătămate și cunosc amplasamentul terenurilor acestora.
Mai mult, martorul C. A. a precizat în declarația dată că înainte de 26.03.2010, data demolării vechiului gard construit din beton și țevi metalice, de învinuiți, ambele părți recunoșteau că era amplasat corect pe mejdina dintre cele două proprietăți .
A mai precizat că la data de 26.03.2010, se afla la domiciliul său și a auzit din sala casei, de la o distanță de 20 m, zgomote de picamăr și ciocan de la demolarea gardului .
A mai observat cum învinuiții împreună cu alte persoane au mutat gardul în interiorul proprietății părții vătămate, ocupând din terenul acesteia.
În aceleași împrejurări, învinuitul D. I. s-a deplasat la domiciliul martorului și i-a relatat că va demola gardul vechi, va construi unul nou și mai ocupă din terenul părții vătămate, deoarece are teren în curtea acesteia.
Martora C. O., în declarația dată, a precizat că în data de 26.03.2010, învinuiții împreună cu alte persoane au lucrat la un gard despărțitor între terenul acestuia și P. G. D., pe care l-au demolat și au edificat unul nou din fier și plasă de sârmă pe terenul părții vătămate P. G. D..
În aceeași declarație, martora a mai arătat că are cunoștință că partea vătămată P. G. D. a plantat vie, o parte din aceasta rămânând pe terenul învinuiților după construirea noului gard.
În declarația sa, martorul D. G. a precizat că își amintește că în anul 2009 familia D. a construit un gard din beton cu rame din fier forjat între proprietatea acestora și proprietatea părții vătămate, având o lungime de aproximativ 30 m începând de la stradă și continuând spre vest și că în martie 2010, i-a observat când împreună cu alte persoane care aveau polidisc, persoane pe care nu le-a cunoscut, tăiau ramele de fier din vechiul gard și spărgeau cu un ciocan baros, bordura din beton a gardului .
Din ultimul raport de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat că suprafața ocupată în plus de învinuiți din terenul deținut de partea vătămată este de 351 mp. și se compune din suprafața de 54 mp începând de la frontul stradal până la 433 m spre Vest delimitată pe schița anexă nr.1 prin punctele 2-2’-51-45-41-40-2. Această suprafață este ocupată de familia D. și suprafața de 213 mp. Începând de la 43,5 ml distanță de stradă către Vest delimitată prin punctele 51-52-5-8-54-55-12-7-45. Această suprafață este ocupată de familia D. și suprafața de 84mp. în partea de Vest pornind de la aliniamentul punctelor 12 și 42 către Vest până la hotarul real cu C. A. (distanța de 112 m de la frontul stradal).Față de aliniamentul punctelor 42 și 12, hotarul real față de proprietatea C. A. se găsește la o distanță de aproximativ 4,5m către Vest.
A rezultat așadar că partea vătămată deține o suprafață totală de 1803 mp în loc de 2154 mp, cât ar trebui să dețină potrivit actelor de proprietate prezentate.
A mai rezultat din aceleași cercetări efectuate că învinuiții D., nu dețin documente din care să fie dedusă lățimea terenului, singurul document este un certificat eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului G. sub nr.2949 din 05.07.1993 din care nu rezultă însă lățimea terenului .
În acest certificat s-a menționat doar că în registrul agricol din anii 1948-1950, era înscris ca proprietar numitul D. I. cu o suprafață totală de 3,45 ha, din care 500 mp erau curți și construcții .
De asemenea, există și o copie a filei din registrul agricol din anii 1959-1963 din care rezultă că D. E. deținea în vatra satului o suprafață de 0,52 ha din care 0,07 ha curți și 0,45 ha grădină, învinuitul D. Em.I. având calitatea de moștenitor al susnumitului.
În niciunul din acte nu este precizată lățimea de 23 m despre care menționează învinuiții ar deține-o la stradă, și 21 m în partea de vest la o distanță de 112 m de stradă.
Deși în toate actele depuse, inclusiv în documentația cadastrală întocmită de inculpata G. I. „distanța dintre casa de locuit a familiei învinuiților și linia de hotar din partea de N este de 0,60 m, în prezent gardul edificat de către învinuiți trece față de colțul de NE al construcției la o distanță de 1,61 m, iar față de colțul de NV la o distanță de 2,78 m”, ceea ce scoate în evidență schimbarea accentuată a direcției gardului înspre proprietatea părții vătămate.
Mai mult, la fața locului a fost identificat un segment de gard de țevi ce pleacă de la frontul stradal și se oprește la 0,6 m lateral de locuință, aspect ce corespunde și cu susținerile părții vătămate, conform cărora a existat un gard vechi ce trecea pe la marginea bordurii casei familiei învinuiților.
Dacă s-ar prelungi acest segment de gard, care se mai păstrează încă în teren se constată că traseul (aliniamentul) trece la o distanță de 0,60 m față de casa familiei învinuiților.
Lățimea terenului părții vătămate este 17,44 m conform delimitărilor existente, iar în vest este de 5,4 m conform liniei de hotar materializată prin țevile montate de familia învinuiților.
Dacă aceștia ar fi respectat linia de hotar, atunci lățimea în vest ar fi de aproximativ 19 m, în loc de 21 m .
În ce privește infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, din probele administrate a rezultat că învinuiții D. Em.I. și D. V. au comis infracțiunea prin acțiune săvârșită direct, asupra bunurilor deținute de partea vătămată, respectiv butași de vie, pomi, racle din lemn, bordură din beton, plasă de sârmă, țevi metalice.
Deși învinuiții au invocat în apărare faptul că raclele din lemn despre care se menționează că au fost distruse erau învechite, prezentând un anumit grad de uzură, în doctrina de specialitate s-a apreciat că „nu interesează dacă bunul este în stare perfectă, sau prezintă un anumit grad de uzură; nu are relevanță starea mai puțin perfectă în care se găsește bunul respectiv, din moment ce ar mai putea exista sub aspect material și ar mai putea fi util”, de aceea de acest aspect se poate ține seama doar la aprecierea în concret a gravității faptei. (în acest sens, V.Dongoroz și colaboratorii, op.cit.vol.III, pg.548).
S-a stabilit astfel că sub aspectul elementului material al laturii obiective al infracțiunii „distrugerea a constata în lezarea substanței bunului, astfel încât acesta a încetat să existe în materialitatea sa „
În doctrină și practica judiciară în materie s-a reținut ca exemplu că „infracțiunea subzistă chiar dacă învinuiții, în cauza de față consideră că au avut în trecut un drept asupra bunului, ori că sunt îndreptățiți să dobândească în viitor acel drept. Ca speță, în practica judiciară s-a reținut cu titlu de exemplu, „că învinuiții au fost condamnați pentru infracțiunile de distrugere și tulburare de posesie pentru faptul că au ocupat un teren, au tăiat butucii de viță de vie, iar aracii i-au depozitat în afara terenului, invocând faptul că familia lor a avut în proprietate până în anul 1959 suprafața respectivă, iar actualii proprietari nu au mai lucrat suprafața cultivată cu viță de vie, distrugând-o”.
Se cunoaște faptul că punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, care face obiectul cercetărilor, s-a făcut la plângerea prealabilă a părții vătămate, iar urmărirea penală a revenit organelor de cercetare penală competente, respectiv Poliției Orașului Bumbești-J..
Referitor la infracțiunea prev. de art.220 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, din probele administrate în cauză s-au stabilit următoarele:
Obiectul material este unul singur „un bun mobil” și acesta există dacă ocuparea imobilului totală sau parțială s-a produs, ori din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat tocmai acest lucru.
Sub aspectul structurii și conținutul infracțiunii de tulburare de posesie, fapta incriminată are ca situație premisă existența unei posesii asupra unui imobil (ce se ocupă total sau parțial de către o persoană) prin posesie înțelegându-se stăpânirea în fapt a imobilului.
Din probele administrate a rezultat că partea vătămată deține terenul ocupat pe nedrept de către învinuiții de o perioadă îndelungată de timp și are titlu de proprietate din anul 1991.
Accepțiunea noțiunii de posesie exclude înțelesul restrâns al acestuia pe care i-l dă dreptul civil.
Tot posesie este considerată și detenția precară, deoarece rațiunea legii este de a ocroti acel element exterior comun atât posesiei cât și detenției și care este un fenomen aparent și obiectiv necesar conform căruia la momentul săvârșirii faptei subiectul pasiv stăpânește imobilul, adică îl deține efectiv, concluzionându-se astfel din probele administrate momentul în care partea vătămată deține imobilul .
În ce privește latura obiectivă a infracțiunii, elementul material al acesteia este realizat prin acțiunea de ocupare a imobilului aflat în posesia altei persoane decât a celui care ocupă pe nedrept, ocuparea însemnând luarea în stăpânire a imobilului.
Astfel că, în prezent, învinuiții dețin fără drept și folosesc o suprafață de 351 mp din imobilul aparținând părții vătămate .
Mai mult, de la data ocupării și până în prezent aceștia nu sunt în posesia unui titlu legitim care să îi îndreptățească să ocupe imobilul respectiv.
În acest sens, există sentințele judecătorești, rămase definitive și irevocabile și după căile de atac pe care aceștia le-au formulat împotriva sentințelor judecătorești menționate și care sunt atașate la dosarul cauzei.
Cât privește infracțiunea prev.de art. 220 Cod penal descrisă, a rezultat că aceasta a fost săvârșită de învinuiții în condițiile alin.2 și 3, de două sau mai multe persoane împreună (ambii învinuiții), fiind ajutați și de alte persoane, prin distrugerea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți și construirea altuia de către aceștia, prin nerespectarea limitelor imobilului deținut de partea vătămată.
De altfel, și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991, modificată privind fondul funciar constituie tot infracțiunea de tulburare de posesie, ocuparea fără drept în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, precum și înființarea sau mutarea semnelor de hotar și a reperelor de marcă fără aprobarea primită în condițiile legii, mai ales că partea vătămată posedă titlu de proprietate.
Nu a rezultat din nicio probă administrată în cauză că partea vătămată nu a posedat niciodată suprafața de teren în litigiu și că nu s-ar fi aflat în stăpânirea acestuia, astfel ca litigiul să poată fi de natură civilă .
La momentul săvârșirii faptei nu este necesar ca posesorul imobilului să fie de față .
În practica judiciară se asimilează desființarea punctelor de hotar și plasarea unor semne ce delimitează imobilul (în acest sens T.P., op.cit.pg. 608 și Tribunalul Suprem, s.p., decizia nr. 2744/1974 CD 1974, pg.403), infracțiunea prev.de art. 220 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Potrivit practicii judiciare și doctrinei în materie penală „consumarea infracțiunii se produce numai după ocuparea definitivă a imobilului, cu intenția ca acesta să fie luat în stăpânire de către făptuitori, în cauza de față de învinuiții .
Fapta nu se consumă instantaneu chiar la momentul intrării învinuitului în/sau pe imobilul respectiv, aceasta deoarece ocuparea trebuie să dureze suficient pentru ca ea să semnifice intenția de stăpânire, de luare în posesie a imobilului, fapta având caracter continuu.
De observat că și în prezent inculpata D. V. ocupă o parte din imobilul părții vătămate așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză, dar și din celelalte probe existente la dosarul cauzei, inclusiv din alte rapoarte de expertiză existente.
Partea vătămată P. G. D. s-a constitui parte civilă în procesul penal cu suma de 388.000 lei .
În ceea cel privește pe învinuitul D. Em. I., din extrasul din registrul de decese eliberat de Serviciul Stare Civilă al Direcției de Evidență al Persoanelor din cadrul Consiliului Local al mun.Cluj N., la adresa cu nr.1911/P/2010 din 06.06.2013 a Poliției Orașului Bumbești-J., a rezultat că acesta a decedat la data de 28.05.2013 în mun.Cluj N., jud.Cluj. deces care a fost înregistrat în registrul stării civile la nr. 1826/30.05.2013 la Cluj N..
D. urmare, față de învinuit s-a dispus încetarea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin.1, art. 220 alin 1, 2 si 3 și art. 291 din Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
P. P., procuratorul părții civile a declarat că în vara anului 2009, după demolarea casei vechi, familia D. a construit un gard din beton, cu țevi metalice, pornind de la gardul stradal, pe o adâncime de circa 43 metri liniari iar în ziua de 26.03.2010, inculpata D. V., împreună cu fostul soț și alte peroane au demolat această împrejmuire, ridicând o alta fără fundație de beton, confecționate din țevi metalice și plasă de sârmă, pe aceeași lungime, însă modificând amplasamentul și ocupând astfel o porțiune din proprietatea lui P. G. D..
A solicitat obligarea inculpatei D. V., la plata despăgubirilor, reprezentând lipsa recoltei de la vița de vie, și pomii fructiferi, precum și contravaloarea butașilor ce se aflau în răsadniță, în momentul ocupării porțiunii pe care se aflau, valoarea acestora fiind stabilită de expertul Ș. E., în anul 2010, la suma de circa 24.000 lei. A precizat că în prezent, butașii nu mai există, nici vița plantată,iar pomii fructiferi sunt neîngrijiți.
S-a solicitat, totodată, restabilirea situației anterioare, în sensul readucerii împrejmuirii făcută de inculpată, pe amplasamentul celei inițiale, și obligării acesteia, să-i lase porțiunea ocupată, pe o lungime de 43 metri liniari, cu o lățime variabilă, conform expertizei efectuate de experții U., I. și Bîteș.
Fiind ascultată în ședința publică din data de 15.10.2013, inculpata G. I., a precizat că știe acuzațiile ce i se aduc, declarând că a fost prezentă atunci când s-au efectuat măsurătorile, în luna noiembrie 2009 și că inițial documentația cadastrală pentru atribuire de număr provizoriu, proprietății D. I., în sistem de coordonate local, a fost efectuată tot de ea, în anul 2004, având drept înscrisuri, adeverința provizorie și proces-verbal de punere în posesie.
A adăugat că, în anul 2001, P.F.A S. I., întocmise aceeași documentație, tot în sistem de referință local, însă a avut la dispoziție doar un certificat de moștenitor.
Inculpata a mai relatat că documentația din anul 2004, viza terenul cu destinația curți – construcții și arabil, în suprafață totală de 1000 m.p., ce rezulta ca și dimensiunile din procesul - verbal de punere în posesie și schița aferentă. A constatat suprafața de 803 m.p. curți – construcții și 197 m.p.- arabil, adăugând că după întocmirea documentației s-a făcut înscrierea în cartea funciară de către proprietari.
În anul 2009, proprietarul D. I., i-a solicitat să actualizeze documentația cadastrală din sistem de referință local în sistem stereo-grafic, lucru pe care l-a făcut, fără să modifice suprafața, vecinătățile, limitele și forma terenului, realizând efectiv doar o translatare grafică pe baza hărții localității. A precizat că suprafața de 896 m.p., menționată într-una din piesele dosarului, respectiv în tabelul de mișcare parcelară, nu corespunde realității, fiind preluată copy-paste din eroare, însă, a explicat, că aceasta nu are nicio relevanță, întrucât celelalte documente priveau suprafața totală de 1000 m.p., iar tabelul în discuție, nu reprezintă un act cu care să se efectueze o tranzacție.
Inculpata a mai declarat că, deși conform Ordinului nr. 634/2006 avea posibilitatea să efectueze operațiunea de actualizare a coordonatelor locale în cele stereo pe baza documentației inițiale, fără să efectueze alte măsurători, s-a deplasat la fața locului, fiind însoțită de ambii proprietari, amintindu-și că exista gard împrejmuitor.
A adăugat că s-au făcut verificări ale înscrisurilor de către personalul O.C.P.I G., constatându-se că documentația depusă este legal întocmită, menționând cu certitudine că documentația din anul 2009, viza doar terenul, nu și construcțiile, nefiind vorba de documentație pentru radierea /demolarea vreunei construcții.
Inculpata a mai relatat că în baza documentației din anul 2009 O.C.P.I G., a emis un extras de Carte funciară, de informare, în care s-a notat actualizarea coordonatelor din sistem local în sistem stereo, suprafața totală fiind de 1000 m.p., compusă din 803 m.p-, curți construcții și 197 m.p. teren arabil, vecinătățile corespunzând cu cele din procesul verbal de punere în posesie.
Fiind ascultată în ședința publică din data de 29.10.2013, inculpata D. V., a declarat că știe de actul de sesizare a instanței, precizând că în anul2009, a apelat împreună cu soțul la PFA G. I., pentru transpunerea în sistem stereo, a coordonatelor suprafeței de 1000 m.p., pe care o dețineau în baza unui adeverințe provizorii și proces-verbal de punere în posesie, eliberate în anul 2004, după ce inițial, în anul 2001, se mai efectuase o lucrare de cadastru, pentru atribuire număr, de către PFA S. I., în temeiul uni certificat de moștenitor. A adăugat că inculpata G. a fost prezentă în toamna anului 2009 și folosind o stație de specialitate, a luat reperele, efectuând măsurători complete, după care, documentația a fost depusă la O. G., cartea funciară fiind deja deschisă.
Inculpata D. a mai menționat că a obținut autorizație pentru înlocuirea împrejmuirii inițiale, care era degradată, iar în baza acesteia, în ziua de 26.03.2010, a demolat o porțiune de gard ce delimita terenul său de cel al părții vătămate P., pe o lungime de circa 40 metri liniari, gard ce fusese construit din beton și racle metalice, de familia D., în urma cu circa un an. A adăugat inculpata, că după demolarea acestei porțiuni, s-a realizat o altă împrejmuire, însă nu pe vechiul amplasament, ci conform proiectului, pe un alt amplasament, către proprietatea lui P., pe o lățime variabilă, în funcție de cât a considerat că i se ocupă din proprietate.
D. V. a specificat că între părți apăruse conflictul care viza tocmai această latură, de circa 43 metri liniari lungime, și că noua împrejmuire s-a ridicat în ziua în care a fost desființată cealaltă.
Nu a recunoscut acuzațiile, motivând că nu a ocupat teren ce i se cuvenea părții vătămate, ci și-a reîntregit proprietatea.
Pentru deplina lămurire a stării de fapt, instanța a dispus ascultarea martorilor menționați în rechizitoriu, respectiv, D. G., S. I., C. N. A., P. N. A., C. A., P. A., C. O., C. T., B. S., a martorilor propuși de părți, respectiv P. E. A. și D. I., dar și a lucrătorilor don cadrul O. G., Beștelea C. și R. G., despre care s-a susținut în cuprinsul actului de acuzare, că ar fi fost determinați de inculpata G., să înregistreze un document fals.
Totodată, s-a solicitat O.C.P.I G., să comunice următoarele: dacă documentația cadastrală cu nr._/2009 întocmită de P.F.A G. I., privind imobilul proprietatea numitului D. I. ( situată în oraș Bumbești-J., . județul G. ) a avut ca obiect înscrierea în cartea funciară a construcției C.2 sau actualizare informații tehnice din sistem local în sistem Stereo 1970; dacă în urma verificării acestei documentați s-au constatat neconcordanțe (inclusiv în privința planului de amplasament și delimitare, tabelului de mișcare parcelară) cu cea în urma căreia se atribuise anterior aceluiași imobil numărul cadastral nr.423 și s-a dispus înscrierea în cartea funciară; dacă, în condițiile în care aceeași persoană fizică autorizată a întocmit documentația în baza căreia s-a atribuit imobilului număr cadastral, era obligatorie efectuarea altor măsurători în scopul realizării documentației necesare actualizării coordonatelor din sistem Local în sistem Stereo; dacă planul de amplasament și delimitare a imobilului ori tabelul de mișcare parcelară sunt doar piese ale documentației sau pot fi utilizate ori produce efecte în mod independent;
Asupra încadrării juridice a faptelor, pentru inculpata G. I., instanța a constatat prin prisma, art.5 NCP, că aceasta este cea prevăzută de art.290 VC.penal, și art. 31 VCp rap. la art. 289 VCP, având în vedere limitele de pedeapsă mai favorabile.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut parțial starea de fapt expusă prin rechizitoriu și a constatat că fapta prevăzută de art. 290 VCP., reținută în sarcina inculpatei G. I., nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, iar cea prevăzută de art. 31 VCP rap. la art. 289 VCP, nu există.
Referitor la susținerea că a inserat in cuprinsul unei lucrării cadastrale date nereale privind imobilul proprietatea familiei D. și la obiectul acesteia, instanța a reținut că inculpata a întocmit documentația cadastrală cu nr.35.400/2009 având ca obiect repoziționarea/actualizare informații tehnice din sistem local în sistem stereo 70, iar nu înscrierea în cartea funciară a construcției C.2, așa cum s-a susținut prin rechizitoriu. Acest aspect a rezultat din cererea de recepție și înscriere nr.37.157/29.10.2009 și declarația pe propria răspundere dată de D. Em.I., unde se menționează obiectul înscrierii și recepției, fiind confirmat de adresa nr.3/1728/10.03.2014, a O.C.P.I G., în care se menționează cu claritate, că „obiectul cererii formulată de numitul D. Em.I., prin mandatar, persoană fizică autorizată G. I., a fost actualizare informații tehnice din sistem local în sistem stereo 70 pentru imobilul cu nr. Cadastral 423 înscris în Cartea funciară_ a orașului Bumbești-J..
Din aceeași adresă, a rezultat că nu au fost identificate neconcordanțe privind conținutul planului de amplasament și delimitare recepționat în data de 02.11.2009, fată de conținutul planului de amplasament și delimitare al imobilului ce face parte din documentația cadastrală întocmită de persoana fizică autorizată G. I., înregistrată sub nr._/10.11.2004, pe baza căreia s-a dat încheierea de carte funciară prin care a fost intabulat dreptul de proprietate.
S-a precizat că singura diferență este în privința tabelului de mișcare parcelară, în sensul că în cel din documentația înregistrată sub nr._/2009, la rubrica „ suprafața măsurată „, s-a menționat suprafața de 869 m.p., celelalte informații tehnice fiind aceleași.
În privința acestui aspect, s-a reținut că inculpata a declarat încă de la urmărirea penală, că suprafața de 803 mp, este cea corectă, dintr-o eroare materială fiind menționată tocmai în tabelul de mișcare parcelară suprafața de 869 mp teren cu construcții, în condițiile în care, dacă se însumează cu suprafața de 197 metri teren intravilan trebuie să rezulte un total de 1000 m.p., așa cum s-a menționat în certificatul de moștenitor și în adeverința de proprietate. Din analiza procesului – verbal de punere în posesie aferent acesteia, a rezultat o lățime la stradă a terenului proprietatea D. de 23 metri liniari, dimensiune ce se regăsește și în înscrisurile documentației, constatându-se totodată, că s-au respectat și celelalte dimensiuni, forma și suprafața totală. Din expertiza întocmită de experții I. C. și Bîteș Ș., a reieșit că linia de hotar corectă printre proprietăți trece la 60 cm de colțul construcției noi, al familiei D., adică, așa cum a precizat și inculpata G., ceea ce înseamnă că aceasta a respectat înscrisurile avute la dispoziție.
Este evident așadar, că această suprafață de 869 mp a fost menționată eronat, fiind vorba de o simplă eroare materială, care nu a afectat totalul suprafeței, ce a fost consemnat corect.
Pe de altă parte, se impune observația că familia D. nu s-a folosit în instanțele civile de acest tabel de mișcare parcelară în care a fost menționată eronat suprafața de 869 mp., iar din adresa O. G., reiese că acest tabel, este doar o piesă a documentației,ce nu poate fi utilizată, ori produce efecte în mod independent, aceasta rămânând după înregistrare, în păstrarea instituției.
Referirile din rechizitoriu cu privire la anumite probe din dosarul civil nr._ prin care a fost anulată parțial documentația cadastrală întocmită de inculpata G., nu pot avea o altă relevanță juridică decât cea pe care însăși sentința civilă nr. 6972/14.09.2011 o dă acestora, din considerentele hotărârii reieșind că nu au fost efectuate măsurători corecte de către comisia locală la momentul emiterii adeverinței nr.609/2004 si procesul verbal de punere în posesie nr. 608/2004, acte ulterioare stabilirii amplasamentului prin titlul nr._/2001, care dacă ar fi fost respectat cel puțin pe latura de la drum Ds 657, nu s-ar fi ajuns la suprapunerea terenurilor.
S-a constatat că anularea documentației cadastrale a fost consecința desființării înscrisurilor emise de Comisia locală ce au fost avute în vedere la întocmirea acestei documentații,
În privința susținerii că inserarea de date nereale de către inculpata G. I., în documentația cadastrală ar rezulta și din procesul verbal întocmit la data de 21.01.2010, de către numitele Beștelea C. și H. Ș., reprezentante ale O.C.P.I G., instanța constată că aceste măsurători nu au vizat terenul lui D. I., ci pe cel al părții vătămate P..
Deși în planul de amplasament și delimitare a imobilului familiei D., se menționează existența a două construcții C1 și C.2, cu toate că cea notată C.1 a fost demolată în vara anului 2009, acest aspect nu constituie o dovadă că inculpata nu ar fi fost prezentă și nu ar fi efectuat măsurători în luna noiembrie 2009, în condițiile în care, aceasta întocmise anterior (în anul 2004) documentația cadastrală pentru aceeași proprietate, și avea posibilitatea să efectueze operațiunea de actualizare a coordonatelor locale, pe baza acestei documentații.
De altfel, instanța a reținut că în realitate, obiectul acuzației adus acesteia îl reprezintă fapta de fals, iar nu o eventuală neîndeplinire a atribuțiilor specifice, datorită nerealizării măsurătorilor.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p, s-a dispus achitarea inculpatei pentru fapta prevăzută de art. 290 C.penal.
Instanța a constatat, totodată, nefondată acuzația că inculpata G. I., ar fi determinat cu intenție la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pe reprezentanții O. G., numiții Beștelea C. și R. G., în speță, să semneze și să înregistreze un document fals.
Astfel, fiind ascultat nemijlocit de instanță, R. G., a declarat că niciodată nu a avut atribuții de înregistrare, verificare sau recepționare documentații cadastrale și că nu a fost determinat de către inculpata G. I. să înregistreze sau să recepționeze vreo lucrare cadastrală.
Cealaltă persoană despre care se susține că ar fi fost determinată la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, Beștelea C., a declarat că nu a soluționat documentația cadastrală depusă de inculpată și că numitul R. G. niciodată nu a avut ca sarcini de serviciu înregistrarea, verificarea sau recepționarea documentațiilor cadastrale. Martorul a precizat cu siguranță că inculpata G. nu i-a determinat în nici un mod pe ea sau pe colegul său, să înregistreze vreun înscris ce nu ar corespunde realității, întrucât, așa cum a arătat nu au avut legătură cu această documentație. A adăugat, că în mod normal, în urma verificărilor o documentație cadastrală greșit întocmită nu ar putea fi recepționată și înregistrată.
Față de considerentele expuse, constatând că fapta prevăzută de art. 31 rap. la art. 289 VCP, imputată inculpatei, nu există, în temeiul art.396 alin.5 C.p.p, raportat la art. 16 lit. a C.p.p, s-a dispus achitarea acesteia.
Asupra încadrării juridice a faptelor, pentru inculpata D. V., instanța a constatAT prin prisma, art.5 NCP, că aceasta este cea prevăzută de art.253 alin.1 NC.penal, art. 323 NC.p și art. 256 NCp., având în vedere limitele de pedeapsă mai favorabile. D. urmare, au fost reîncadrate faptele în sensul celor arătate.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut parțial starea de fapt expusă prin rechizitoriu, și a constatat că fapta prevăzută de art.253 alin.1C.pen, reținută în sarcina inculpatei, nu este prevăzută de legea penală, iar cea prevăzută de art.323 C.p., nu există.
Conform art.253 alin. 1 C.p., constituie infracțiune, distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, a unui bun aparținând altuia.
Din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpatei, a reieșit că, aceasta, împreună cu fostul soț și alte persoane, în ziua de 26.03.2010, au demolat o porțiune de gard ce delimita terenul său de cel al părții vătămate P., pe o lungime de circa 40 metri liniari, gard ce fusese construit din beton și racle metalice, de familia D., în urma cu circa un an, aspect necontestat de partea vătămată. Se constată așadar, că împrejmuirea dezafectată, aparținea în totalitate autoarei si soțului acesteia.
Referitor la pomii fructiferi, vița de vie și butașii proprietatea părții vătămate, care în urma modificării amplasamentului noii împrejmuiri de către inculpată, au fost incluși pe terenul deținut de aceasta, instanța a reținut chiar din declarația reprezentantului părții civile, că nu au fost distruși, aflându-se și în prezent pe suprafața stăpânită de D. V., cu excepția butașilor, care au dispărut pe fondul neîngrijirii.
Se impune observația, că în condițiile dispunerii restabilirii situației anterioare, acești pomi fructiferi și vița de vie, vor reveni în deținerea părții civile.
În privința raclei din lemn (aflată la capătul porțiunii de gard dintre proprietăți, dar care nu făcea parte din această împrejmuire ci era situată perpendicular), aparținând acesteia din urmă, ce ar fi fost degradată cu ocazia desființării împrejmuirii inițiale, instanța a constatat că nu s-a probat împrejurarea aducerii în stare de neîntrebuințare, rezultând doar că a fost aruncată pe terenul părții civile.
În consecință, în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p, rap. la art. 16 lit. b C.p.p, s-a dispus achitarea inculpatei D. V., pentru fapta prev. de art. 253 alin. 1 C.p.
Referitor la acuzația de uz de fals, instanța a constatat din întregul material probatoriu, că în litigiile cu familia P., inculpata a folosit înscrisurile de proprietate eliberate de Comisia locală Bumbești-J., iar nu tabelul de mișcare parcelară, întocmit de inculpata G. I.. De altfel, așa cum s-a arătat, din adresa nr._ a O.C.P.I.G., reiese că, acest tabel este doar o piesă a documentației cadastrale, ce nu poate fi utilizată ori produce efecte în mod independent.
D. urmare, în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p, rap. la art. 16 lit. a C.p.p, s-a dispus achitarea inculpatei D. V., pentru fapta prev. de art. 323 C.p.
Apreciind starea de fapt conturată în urma examinării probatoriului, instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că există fapta de tulburare de posesie, prev. de art.256 NC.p, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpata D. V..
Așa cum aceasta a declarat, în ziua de 26.03.2010, împreună cu soțul și alte persoane a demolat o porțiune de gard ce delimita terenul său de cel al părții vătămate P., pe o lungime de circa 40 metri liniari, gard ce fusese construit din beton și racle metalice, de familia D., în urma cu circa un an. A adăugat inculpata, că după demolarea acestei porțiuni, s-a realizat o altă împrejmuire, însă nu pe vechiul amplasament, ci conform proiectului, pe un alt amplasament, către proprietatea lui P., pe o lățime variabilă, în funcție de cât a considerat că i se ocupă din proprietate.
D. V. a specificat că între părți apăruse conflictul care viza tocmai această latură, de circa 43 metri liniari lungime, și că noua împrejmuire s-a ridicat în ziua în care a fost desființată cealaltă.
Din rapoartele de expertiză efectuate în cursul urmăririi penale, de experții U. D., respectiv I. C. și Biteș Ș., a rezultat că în urma modificării amplasamentului noii împrejmuiri, a fost ocupată o porțiune din terenul deținut până în acel moment de partea civilă, având suprafața de 54 m.p ( așa cum au stabilit experții I. C. și Biteș Ș.), începând de la frontul stradal până la adâncimea de 43.5 metri liniari spre vest.
Referitor la susținerea inculpatei că a fost construită noua porțiune de gard, în baza autorizației de construire nr. 74/2009, instanța a constatat existența acestei autorizații, însă, a reținut, totodată, reaua credință a autoarei atunci când a solicitat eliberarea acesteia și certificatului de urbanism nr. 156/2009, doar pentru realizarea împrejmuirii în lungime de 43,5 metri liniari (ce separa proprietatea sa de cea a familiei P.), în condițiile în care, pe acel aliniament, exista împrejmuire, ce fusese edificată chiar de familia D., în anul 2009.
În condițiile în care inculpata a ascuns acest aspect, atunci când a fost întocmită documentația necesară, inclusiv planul de situație anexă la autorizație, nu se poate prevala de înscrisurile eliberate de Primăria Bumbești-J., pentru a justifica acțiunea de demolare a împrejmuirii existente, respectiv a edificării celeilalte, chiar dacă s-a respectat acest plan de situație, adăugând împrejurarea că la acel moment, nici nu a existat autorizație de desființare a gardului inițial ( a fost eliberată abia în luna decembrie 2010).
Se impune observația că în acel moment, părțile se aflau în litigiu asupra liniei de graniță, așa cum însăși autoarea a recunoscut.
Instanța a constatat așadar, intenția evidentă a acesteia, de a ocupa fără drept o porțiune din terenul aflat în posesia părții vătămate P. G. D., fiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de tulburare de posesie, adăugând împrejurarea că textul protejează o stare de fapt, iar nu una de drept, neavând relevanță convingerea inculpatei că în acest mod și-a „ reîntregit proprietatea „, în condițiile în care, nu exista vreo hotărâre vizând linia de graniță sau eventuala modificare a amplasamentului împrejmuirii dintre proprietăți.
Susținerea autoarei că la data de 17.12.2010, partea vătămată și-a retras plângerea împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 11.10.2010, adoptată în dosarul nr. 1911/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. Tg-J., astfel încât nu se mai putea dispune redeschiderea urmăririi penale și trimiterea sa în judecată, este neîntemeiată, întrucât prin sentința penală nr.2420/2010 a Judecătoriei Tg-J., această ordonanță a fost desființată, iar cauza trimisă la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale.
În legătură cu acest aspect, se mai impune observația, că și ordonanța adoptată ulterior în aceeași cauză ( la data de 21.11.2011), a fost desființată prin sentința penală nr. 310/2012 a Judecătoriei Tg-J..
Față de considerentele expuse, constatând întrunite cerințele art.396 alin. 2 C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 256 C.p.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de limitele prevăzute de lege, existența sancțiunilor alternative, pericolul social concret al faptei (apreciat prin prisma consecințelor produse), persoana și vârsta inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale ( cu precizarea că și cele două amenzi cu caracter administrativ menționate în cazierul judiciar, au fost aplicate pentru cauza în care s-a dispus ulterior trimiterea în judecată-amenzi ce au fost înlăturate în urma desființării ordonanțelor), a manifestat anterior un bun comportament, iar în cursul cercetării judecătorești, a recunoscut starea de fapt.
În raport de toate criteriile expuse, s-a apreciat că pedeapsa cu amenda într-un cuantum rezonabil, (calculată conform art.61 alin.2 C.penal rap. la alin. 4 -10 lei x 300 zile amendă), este aptă să asigure atingerea scopului sancțiunii penale, punându-se în vedere inculpatei disp. art. 63 C.penal.
Analizând cererea părții civile P. G. D., instanța a constatat că este întemeiată în parte.
Având în vedere solicitarea în acest sens, disp. art.256 C.p.p și împrejurarea că din comiterea infracțiunii a rezultat schimbarea stării de fapt, s-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul că va fi obligată inculpata D. V., să retragă împrejmuirea edificată la data de 26.03.2010, între proprietatea sa și cea a părții civile, având lungimea de 43,5 m.l., pe amplasamentul împrejmuirii inițiale, ce a fost stabilit, și prin expertiza întocmită la urmărirea penală de experții I. C. și Biteș Ș..
Totodată, a fost obligată aceasta să lase în liniștită posesie părții civile, suprafața de 54 m.p. ( pe care a ocupat-o prin ridicarea împrejmuirii), începând de la frontul stradal, până la adâncimea de 43,5 m.l., identificată prin raportul de expertiză, și schița anexă la acesta, întocmite de experții I. C. și Biteș Ș.. Se impune observația că aceasta a fost suprafața solicitată prin plângerea prealabilă inițială, chiar dacă din expertize a reieșit că ar fi ocupată o porțiune mai mare.
S-a constatat întemeiată cererea părții civile privind acordarea cheltuielilor determinate de susținerea procedurii judiciare, față de culpa procesuală a inculpatei, astfel încât a fost obligată aceasta la plata sumei de 2500 lei (reprezentând onorarii experți și onorarii apărător, conform chitanțelor aflate în toate volumele cauzei).
Referitor la despăgubirile reprezentând lipsa folosinței terenului, producției pomilor fructiferi, viței de vie și contravaloarea butașilor ce s-au pierdut, instanța a reținut că expertiza întocmită de expertul Ș. E. (pe care s-a fundamentat solicitarea), are caracter extrajudiciar, nefiind realizată cu convocarea părților, în condiții de contradictorialitate și nu a fost dispusă în dosarul de urmărire penală.
De aceea, nu au putut fi însușite concluziile acesteia, neputându-se considerate probate pretențiile părții civile, și s-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. T. J., partea civilă P. G. și inculpată D. V..
În motivare parchetul a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatei G. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.290 alin.1 și art.31 rap.la art.289 din vechiul Cod penal și a inculpatei D. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.217 alin.1 și art.291 din vechiul Cod penal.
A precizat că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate din acestea rezultând că G. I. a inserat date nereale în documentația cadastrală nr._/2009, în sensul că a înscris o suprafața de teren de 803 m.p. în loc de 869 m.p. și a înserat două construcții C1 (care fusese demolată în vara anului 2009) și C2.
Totodată, inculpata G. I. i-a determinat pe reprezentanții O. G. să semneze și să înregistreze un document fals folosit în instanță de D. I. și D. V..
Din probele administrate rezultă că D. V. a distrus gardul despărțitor, mutându-l în proprietatea părții civile, distrugând și o raclă de lemn care nu făcea parte din această împrejmuire, ci era situată perpendicular.
În motivare, inculpata D. V. a arătat că raportul de expertiză avut în vedere de instanța de fond este inexact, în condițiile în care celelalte rapoarte de expertiză demonstrează contrariul.
Partea civilă a arătat în motivare că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatei G. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.290 alin.1 și art.31 rap.la art.289 din vechiul Cod penal și a inculpatei D. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.253 alin.1 Cod penal și art.323 Cod penal, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev.de art.256 Cod penal este prea mică.
A precizat că inculpata G. I. a trecut în documentația cadastrală alte dimensiuni ale terenului, precum și două construcții C1 și C2, deși construcția C1 a fost demolată în vara anului 2009, iar lucrarea cadastrală a fost întocmită la data de 2 noiembrie 2009.
A mai arătat că faptul că inculpata nu a fost la fața locului și a înscris date nereale în lucrare rezultă și din procesul-verbal întocmit la data de 21 ianuarie 2010 de Beștelea C. și H. Ș. în care se menționează alte date.
Totodată, inculpata G. I. i-a determinat cu intenție pe reprezentanții O. G. să înregistreze documentul care prezenta date nereale, document care a fost folosit de soții D. în diverse litigii civile.
Inculpata D. V. a săvârșit infracțiunea de distrugere, deoarece i-a distrus lacre de gard, plasa de sârmă, bordura din beton și i-a distrus prin nelucrare mai mulți butași și bușteni de vie, pomi fructiferi.
Cu ocazia judecării apelurilor au fost ascultate inculpatele și reaudiați martorii Beștelea C., R. G., H. Ș..
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate raportat la actele și lucrările dosarului, C. apreciază că apelurile declarate de parchet și partea civilă sunt fondate în privința greșitei achitări a inculpatei D. V. pentru infracțiunea de distrugere prev.de art.253 alin.1 Cod penal, iar apelul declarat de inculpata D. V. este fondat în privința individualizării pedepsei.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declarații martori, declarații inculpați, rapoarte de expertiză tehnică, C. reține următoarea stare de fapt:
Imobilele – suprafețe de teren ce aparțin părții civile și inculpatei D. V. se învecinează. Până la data de 26.03.2010 cele două suprafețe de teren erau despărțite de un gard construit din beton și țevi metalice. În ziua de 26.03.2010, inculpata D. V. împreună cu soțul ei – D. Em I. (în prezent decedat), cu ajutorul altor persoane, au desființat vechiul gard pe o lungime de circa 43,5 metri liniari, și în aceeași zi au construit un nou gard, dar nu pe vechiul amplasament, ci a fost mutat în interiorul suprafeței părții civile, ocupându-i suprafața de 54 m.p., așa cum rezultă din declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor C. O., C. T., raportul de expertiză tehnică întocmit de experții I. C. și Biteș Ș..
P. mutarea gardului spre interiorul suprafeței părții civile, aceasta nu a mai avut posibilitatea să ajungă la pomii fructiferi și buștenii de viță de vie care au rămas în partea cealaltă a gardului, având acces la aceștia doar inculpata.
Inculpata G. I., la solicitarea numitului D. Em I., a întocmit documentația cadastrală cu nr._/2009. Obiectul cererii înregistrată sub nr._/29.10.2009 formulată de numitul D. Em I. a fost „actualizare informații tehnice din sistem local în sistem Stereo 70” pentru imobilul cu numărul cadastral 423 înscris în cartea funciară_ a orașului Bumbești J. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.900) așa cum rezultă din adresa nr.3/1728/10.03.2014 a O. G. și din adresa nr.3/1039 din 17.02.2015 a O. G..
Având în vedere această stare de fapt, C. apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că inculpata D. V. a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie.
Astfel, partea civilă a avut în posesie suprafața de teren ocupată de inculpată prin strămutarea semnelor de hotar.
Nu are importanță faptul că inculpata a considerat că partea civilă ocupă pe nedrept suprafața respectivă de teren, în condițiile în care între inculpat și partea civilă au existat mai multe litigii de natură civilă privitoare la hotarul dintre cele două proprietăți, dar hotărârile pronunțate de instanțe nu au fost favorabile inculpatei.
Totodată, prin incriminarea faptei de tulburare de posesie se ocrotesc relațiile ce țin de posesia terenului ca stare de fapt și nu proprietatea ca stare de drept.
P. urmare, sunt realizate elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective ale infracțiunii de tulburare de posesie.
Având în vedere că prin strămutarea semnelor de hotar în interiorul terenului părții civile, aceasta nu a mai avut posibilitatea să ajungă la pomii fructiferi și buștenii de viță de vie (care au rămas pe terenul ocupat de inculpată), așa cum rezultă din declarația martorilor P. N. A., C. T., C. constată că inculpata a săvârșit infracțiunea de distrugere prev.de art.253 alin.1 Cod penal.
Din momentul în care inculpata a mutat gardul în interiorul terenului părții civile, nu s-au mai efectuat lucrările necesare îngrijirii buștenilor de viță de vie, astfel încât aceștia nu mai produc struguri.
În acest context, este realizat elementul material al infracțiunii de distrugere, în modalitatea împiedicării luării măsurilor de conservare a buștenilor de viță de vie.
Totodată, cu ocazia demolării vechiului gard, inculpata a degradat o raclă din lemn, ce aparținea părții vătămate, raclă care nu făcea parte din împrejmuire, ci era situată perpendicular.
P. urmare, C. o va condamna pe inculpata D. V. și pentru infracțiunea de distrugere prev.de art.253 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepselor, C. va avea în vedere criteriile prev.de art.74 Cod penal, împrejurările în care s-au comis infracțiunile – inculpata a considerat că terenul ocupat îi aparține, starea de pericol redus avută pentru valoarea ocrotită, consecințele produse, persoana inculpatei care nu are antecedente penale, vârsta înaintată, atitudinea parțial sinceră în sensul că a recunoscut că a ocupat suprafața de teren, dar a motivat că aceasta îi aparține.
Astfel, C. o va condamna pe inculpata D. V. la pedeapsa de 1.200 lei amendă penală pentru infracțiunea de distrugere și va reduce pedeapsa pentru infracțiunea de tulburare de posesie la 1.800 lei amendă penală.
Deoarece infracțiunile comise se află în concurs real, având în vedere dispozițiile art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit.c Cod penal, inculpata va executa pedeapsa de 2.200 lei amendă penală, compusă din pedeapsa cea mai grea de 1.800 lei la care se va adăuga 1/3 din pedeapsa de 1.200 lei.
Deoarece infracțiunea de uz de fals are legătură cu infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata G. I., această infracțiune va fi analizată odată cu respectivele infracțiuni.
În privința inculpatei G. I., C. apreciază că soluția de achitare pentru toate infracțiunile, dispusă de instanța de fond este corectă.
Astfel, așa cum rezultă din adresele nr.3/1728 din 10.03.2014, nr.3/1039 din 17.02.2015, nr.3/1737 din 20.02.2015 a O. G., inculpata G. I. a întocmit lucrarea cadastrală, la cererea lui D. Em I., pentru actualizarea informațiilor tehnice din sistem local în sistem Stereo 70, pentru imobilul cu număr cadastral 423 înscris în cartea funciară_ a orașului Bumbești J. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.900).
Totodată, conform adresei nr.3/1737 din 20.02.2015 a O. G. „repoziționarea unui imobil nu este același lucru cu trecerea din sistem local în sistem stereo a coordonatelor imobilului.
Inculpata G. I. a efectuat lucrarea cadastrală la solicitarea lui D. Em I., care la rândul său, în declarația dată la 26.10.2009 către O. G. (fila 173 dosar fond) a precizat că nu solicită modificarea suprafeței și conturul imobilului.
În adresa nr.3/1039 din 17.02.2015 a O. G. se specifică faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului cu numărul cadastral 423 s-a intabulat în Cartea Funciară nr.900 a localității Bumbești J. la data de 11 noiembrie 2004.
În adresa nr.3/1728 din 10.03.2014 a O. G. se arată că intabularea dreptului de proprietate s-a făcut prin încheierea de carte funciară nr.5313 din 11 noiembrie 2004 pe baza documentației cadastrale întocmită de persoana fizică autorizată G. I., înregistrată sub nr._ din 10.11.2004.
Potrivit aceleiași adrese, pentru realizarea documentației necesare actualizării coordonatelor din sistem local în sistem Stereo, măsurătorile se efectuează în sistemul național de proiecție stereografic 1970.
În acest context, C. constată că documentația cadastrală cu nr._/2009 întocmită de inculpata G. I. nu a fost întocmită în scopul producerii unor consecințe juridice, condiție esențială pentru existența infracțiunii prev.de art.290 alin.1 Cod penal anterior, ci de a se actualiza informațiile tehnice din sistem local în sistem Stereo 70, în condițiile în care intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr cadastral 423, s-a făcut prin încheierea de carte funciară nr.5313 din 11 noiembrie 2004, pe baza documentației înregistrată sub nr._ din 10.11.2004.
P. urmare, nici împrejurarea că, în documentația cadastrală cu nr._/2009 inculpata a trecut anumite date în mod eronat, respectiv suprafața rezultată în urma măsurătorii și faptul că a specificat că pe teren se află două construcții în loc de una, nu produce consecințe juridice, în contextul în care întreaga documentație cadastrală a fost întocmită în scopul actualizării informațiilor tehnice din sistem local în sistem Stereo 70.
În altă ordine de idei, martorii Beștelea C. și R. G. în toate declarațiile au arătat că, fie nu au soluționat documentația cadastrală depusă de inculpata G. I. (martora Beștelea C.), fie nu au avut vreodată atribuții de înregistrare, verificare sau recepționare documentații cadastrale (martorul R. G.).
În consecință, în mod corect inculpata G. I. a fost achitată de instanța de fond pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 Cod penal anterior, respectiv participație improprie la fals intelectual prev.de art.31 Cod penal anterior rap.la art.289 Cod penal anterior.
În condițiile în care documentația cadastrală cu nr._/2009 nu a fost întocmită în scopul producerii de consecințe juridice, nici inculpata D. V. nu putea să o folosească în vederea producerii unor astfel de consecințe.
P. urmare, în mod just a fost achitată inculpata D. V. pentru infracțiunea de uz de fals prev.de art.323 noul Cod penal.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penală, C. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. T. J., partea civilă P. G. și inculpata D. V., va desființa în parte sentința sub aspectul laturii penale și va înlătura dispozițiile privind achitarea inculpatei D. V. pentru fapta prev. de art. 253 alin.1 CP.
În baza art. 253 alin.1 CP cu aplic. art. 5 CP va fi condamnată inculpata D. V. la pedeapsa de 1200 lei amendă penală (calculată potrivit disp. art. 61 alin.2, alin.4 lit. b CP).
Se va reduce pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru infracțiunea prev. de art. 256 CP la 1800 lei amendă penală (calculată potrivit dispozițiilor art. 61 alin.2, alin.4 lit. c CP).
În baza art. 38 alin.1, 39 alin.1 lit. c CP s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 2200 lei amendă penală (compusă din pedeapsa cea mai grea de 1800 lei amendă penală, la care se va adăuga un spor de 400 lei reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1200 lei amendă penală).
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Având în vedere că au fost admise atât apelul declarat de partea civilă, cât și apelul declarat de inculpata D. V., fiind întemeiate doar cu privire la o parte din motivele de apel, ținând cont de dispozițiile art.276 alin.6 Cod pr.penală, se va respinge cererea părții civile privind obligarea inculpatelor la cheltuieli judiciare.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. T. J., partea civilă P. G. și inculpata D. V., împotriva sentinței penale nr.1290 din 09 mai 2014, pronunțată de J. T. J. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința sub aspectul laturii penale.
Înlătură dispozițiile privind achitarea inculpatei D. V. pentru fapta prev. de art. 253 alin.1 CP.
În baza art. 253 alin.1 CP cu aplic. art. 5 CP
Condamnă pe inculpata D. V. la pedeapsa de 1200 lei amendă penală (calculată potrivit disp. art. 61 alin.2, alin.4 lit. b CP).
Reduce pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru infracțiunea prev. de art. 256 CP la 1800 lei amendă penală (calculată potrivit dispozițiilor art. 61 alin.2, alin.4 lit. c CP).
În baza art. 38 alin.1, 39 alin.1 lit. c CP
Inculpata va executa pedeapsa de 2200 lei amendă penală (compusă din pedeapsa cea mai grea de 1800 lei amendă penală, la care se adaugă un spor de 400 lei reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1200 lei amendă penală).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea părții civile privind obligarea inculpatelor la cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 24 martie 2015.
M. M. ȘeleaConstantin M.
Grefier,
R. F.
Red.jud.MMȘ
j.f.C.M.
PS/9.04.2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 266/2015.... | Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 430/2015. Curtea... → |
|---|
