Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1323/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1323/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 1323/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 1323
Ședința publică de la 14 octombrie 2015
PREȘEDINTE:- V. T. - judecător
- G. C.- judecător
GREFIER:- M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T., din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de inculpata V. G. G. împotriva sentinței penale nr. 3038 din 23 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta-T. S., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat desemnat din oficiu M. A., pentru apelanta inculpată V. G. G., lipsă, lipsind și celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se cauza în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat desemnat din oficiu M. A., pentru apelanta inculpată V. G. G., având cuvântul, a solicitat în temeiul disp. art. 421 lit. a Cod de procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pe fond, raportat la decizia Curții Constituționale din 7 mai 2015, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, încetarea procesului penal față de inculpata V. G. G. în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. h Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului formulat de inculpată, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, în temeiul disp. art. 16 alin. lit. b teza I-a Cod de procedură penală, achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, având în vedere dispozițiile deciziei nr. 363/2015 a Curții Constituționale.
În temeiul disp art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală a solicitat lăsarea nesoluționată la laturii civile a cauzei.
Dezbaterile fiind închise,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3038 din 23 decembrie 2014, Judecătoria Drobeta-T. S., în baza art. 386 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpata V. G. G. din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cum a fost reținută în rechizitoriu, în infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969 și art. 5 C.p.
În baza art. 6 din Lg. nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. din 1969, art. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnată inculpata V. G. G. - fiica lui P. și M., născută la data de 25.07.1974 în Dr.Tr.S., jud. M., cu domiciliul în Dr.Tr.S., str. .. 17, ., ., având CNP –_, la pedeapsa de 3000 (trei mii) lei amendă.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 C.p. din 1969.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. reprezentat prin Agenția Națională de A. F. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și a fost obligată inculpata V. G. G. la plata sumei de 6550 lei reprezentând despăgubiri civile.
A fost obligată inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 182/P/2013 din 10.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. înregistrat la data de 15.01.2014 pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. sub nr._ a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata V. G. G., pentru săvârșirea infracțiunii de reținerea și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în perioada august 2011-februarie 2012, inculpata V. G. G., în calitate de administrator la . C. SRL, a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozite și taxe cu reținere la sursă în sumă totală de 6550 lei.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal sesizare din oficiu, adresă Direcția Generală a Finanțelor Publice M.-Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr.S., raport de expertiză contabilă judiciară, fișă de cazier judiciar și declarații inculpată
Prin încheierea din 31.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondate excepțiile invocate de inculpata V. G. G., dispunând, prin rezoluție, începerea judecății.
La data de 10.11.2014, prin serviciul registratură, cu adresa nr. MH_/07.11.2014, partea civilă S. R. reprezentat prin Agenția Națională de A. F. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 6.912 lei și a solicitat și conceptarea ca parte responsabilă civilmente a S.C B. H. I. C. S.R.L. Prin aceeași adresă, partea civilă a solicitat și înființarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și părții responsabile civilmente.
În ședința publică din data de 21.11.2014 instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a S.C B. H. I. C. S.R.L.
În ședința publică din 05.12.2014, s-a procedat la audierea inculpatei care a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cererea formulată de inculpată de judecare potrivit procedurii simplificate fiind încuviințată de instanță.
La același termen de judecată, respectiv 05.12.2014, instanța a respins cererea părții civile de înființare a măsurilor asigurătorii.
În ședința publică din 05.12.2014, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul de a se reține și dispozițiile art. 41 alin. 2 C.p. din 1969 și art. 5 C.p., apreciind că legea penală veche e legea mai favorabilă pentru inculpată, solicitare cu care apărătorul inculpatei și inculpata au fost de acord în ședința publică din 19.12.2014.
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanța a constatat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă, fiind probată cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală a rezultat că, în perioada august 2011-februarie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata V. G. G., având calitatea de administrator la . C. SRL, a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozite și taxe cu reținere la sursă în sumă totală de 6550 lei.
Starea de fapt mai sus expusă a rezultat din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv proces verbal de sesizare din oficiu, înscrisuri, declarații inculpată și raport de expertiză contabilă judiciară din care a rezultat că, în perioada august 2011-februarie 2012, cu toate că societatea . C. SRL a dispus de fonduri bănești pentru achitarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, inculpata V. G. G., având calitatea de administrator la . C. SRL, a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozite și taxe cu reținere la sursă în sumă totală de 6550 lei.
Mai mult, în cursul judecății, inculpata a recunoscut comiterea faptei, solicitând să fie judecată potrivit procedurii simplificate, cerere încuviințată de instanță.
Instanța a constatat că activitatea infracțională a inculpatei s-a derulat în perioada august 2011-februarie 2012, precum și că, în prezent, infracțiunea dedusă judecății, respectiv art. 6 din Lg. nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 6 ani, în timp ce la data comiterii faptei (august 2011 – februarie 2012) infracțiunea prev. de art. 6 din Lg. nr. 241/2005 era pedepsită cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau amendă.
Totodată, întrucât la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală, instanța a făcut aplicarea legii penale mai favorabile inculpatei. Astfel, s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă inculpatei sub aspectul pedepsei și modalității de executare, situație în care, raportat la Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale - publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, precum și la art. 5 C.p., s-a făcut aplicarea față de inculpată a prevederilor vechiului Cod penal.
Față de cele mai sus expuse, în baza art. 386 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpata V. G. G. din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cum a fost reținută în rechizitoriu, în infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969 și art. 5 C.p.
În drept, fapta inculpatei V. G. G., mai sus expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Lg. nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. din 1969 și art. 5 C.p.
De asemenea, s-a dat eficiență în beneficiul inculpatei și prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p.
Instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpată cu vinovăție astfel că aceasta va răspunde penal, motiv pentru care, în temeiul art. 396 C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Lg. nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. din 1969, art. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p.
De asemenea, s-a reținut că, la acest moment, infracțiunea prev. de art. 6 din Lg. nr. 241/2005 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 6 ani închisoare urmare a modificărilor legislative intervenite, însă la data comiterii infracțiunii deduse judecății aceasta era sancționată cu pedeapsa închisorii de la un an la 3 ani închisoare sau amendă, urmând ca instanța să facă aplicarea legii penale mai favorabile, adică aplicarea legii penale vechi.
Astfel, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p. din 1969 după cum urmează: faptul că legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii în cazul infracțiunii prev. de art. 6 din Lg. nr. 241/2005, limitele de pedeapsă prevăzute în cazul pedepsei amenzii, limitele de pedeapsă prevăzute între 1 an – 3 ani în cazul pedepsei închisorii, faptul că inculpata, deși nu are antecedente penale, nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționată administrativ de procuror în alte 3 rânduri, însă și cuantumul relativ scăzut al prejudiciului produs de către inculpată (6550 lei), precum și atitudinea sinceră a inculpatei, care a recunoscut comiterea faptei.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că pedeapsa de 3000 (trei mii) lei amendă pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Lg. nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. din 1969, art. 5 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p., reținută în sarcina inculpatei, este de natură să-și realizeze scopul prevăzut în art. 52 C.p. din 1969.
Totodată, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 C.p. din 1969.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că, în cursul judecății, persoana vătămată S. R. reprezentat prin Agenția Națională de A. F. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. s-a constituit parte civilă cu suma de 6912 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, respectiv obligații fiscale cu reținere la sursă, calculate, reținute și neachitate pentru perioada august 2011 – februarie 2012.
Totodată, s-a constatat că prin sentința nr. 581/05.05.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a dispus închiderea procedurii falimentului societății . (parte responsabilă civilmente în prezenta cauză), administrată de inculpată, dispunându-se și radierea societății . (fila 88 dosar), situație în care urmează să fie trasă la răspundere civilă doar inculpata, iar nu și partea responsabilă civilmente S.C B. H. I. C. S.R.L.
Referitor la daunele materiale solicitate, instanța a reținut că prin raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit în cursul urmăririi penale, s-a concluzionat că suma datorată de societatea administrată de inculpată reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada august 2011 – februarie 2012 este în cuantum total de 6550 lei, motiv pentru care s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. reprezentat prin Agenția Națională de A. F. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și a fost obligată inculpata V. G. G. la plata către partea civilă S. R. reprezentat prin Agenția Națională de A. F. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a sumei de 6550 lei reprezentând despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata V. G. G., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pe fond, raportat la decizia Curții Constituționale din 7 mai 2015, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, încetarea procesului penal în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. h Cod de procedură penală.
Apelul este fondat și urmează a fi admis, din următoarele considerente:
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, C. constată că prin decizia Curții Constituționale nr. 363/07.05.2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 495 din 06.07.2015, s-a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.241/2005, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, însă nici în cuprinsul acestui articol, nici în cuprinsul legii menționate sau al altor acte normative, noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă” nu este definită. Însă, prin normele infralegale, care au menirea de a aproba modelul și conținutul formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor și contribuțiilor, sunt inventariate impozitele și contribuțiile colectate prin reținere la sursă, iar impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal sau impozitul pe alte venituri ale persoanelor fizice este menționat ca un impozit cu reținere la sursă. Așadar, C. reține că obiectul material al infracțiunii nu este configurat prin lege, ci printr-un act administrativ de aplicare a legii al cărui obiect de reglementare vizează, în realitate, un domeniu distinct, respectiv aprobarea modelului și conținutului unor formulare. Or, în ipoteza infracțiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței infracțiunii.
În acest sens, C. Constituțională a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea 241/2005 nu respectă cerința de accesibilitate a legii, întrucât dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă, în care s-ar afla și impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Singura mențiune cu privire la acesta este cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară, fără a exista o legătură cu obiectul de reglementare al Legii nr.241/2005, lege penală în sensul art.173 din Codul penal.
Față de aspectele sus-menționate, C. Constituțională a constatat că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție.
Potrivit disp. art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea 47/1992, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanțele sunt obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență dispozițiilor din lege declarate neconstituționale.
C., constatând că efectele deciziei nr. 363/07.05.2015 a CCR se răsfrâng asupra întregului articol 6 din Legea 241/2005 și că de la data publicării acestei decizii s-a împlinit termenul de 45 zile prevăzut de art. 147 alin.1 din Constituția României, apreciază că fapta este dezincriminată și va dispune în consecință achitarea inculpatei în temeiul art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin.1 lit. b C.p.p. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal anterior, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr.penală.
Potrivit disp. art. 25 alin. 5 C.p.p. în caz de achitare a inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p., instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
În raport de dispozițiile legale sus-menționate, C. în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p. și cu disp. art. 25 alin. 5 C.p.p. urmează să lase nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin ANAF prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Așa fiind și pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, C. va admite apelul declarat de inculpată, va desființa sentința, iar în baza art. 17 alin. 2 Cod de procedură penală, rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală va achita pe inculpata V. G. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal.
În baza art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 275 alin. 5 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, urmând ca suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la instanța de fond și în faza de apel să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de inculpata V. G. G. împotriva sentinței penale nr. 3038 din 23 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta-T. S., în dosarul nr._ .
Desființează sentința.
În baza art. 17 alin. 2 Cod de procedură penală, rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală
Achită pe inculpata V. G. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal.
În baza art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală
Lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 275 alin. 5 Cod de procedură penală
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, urmând ca suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la instanța de fond și în faza de apel să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Președinte,Judecător,
V. TrifănescuGeorge C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.VT
j.f.I.M.
PS/20.11.2015
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 203/2015.... → |
|---|
