Falsificarea de monede sau alte valori. Art.282 C.p.. Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 85/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 85/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. Ș. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - C. M.
Grefier – C. G.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T., de la P. de pe lângă C. de A. C.
……………..
Pe rol, soluționarea apelului promovat de P. DE PE L. J. C. împotriva sentinței penale nr. 93 din data de 27 iunie 2014, pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat D. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul – inculpat, asistat de avocat ales G. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat intimatul inculpat, în condițiile prevăzute de lege, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public învederează instanței că nu susține motivele de apel depuse la dosar.
Critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate, în ceea ce privește temeiul legal al achitării intimatului-inculpat pentru infracțiunea dedusă judecății, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții de achitare a acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 5 rap la art. 16 alin. 1 lit. c Cod Procedură Penală, în sensul că nu există probe din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Avocat G. C., având cuvântul pentru intimatul – inculpat, apreciază că apelul este neîntemeiat, chiar în condițiile în care s-a invocat oral de către reprezentantul Ministerului Public un alt motiv de nelegalitate, diferit de motivele depuse la dosar, apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Intimatul – inculpat D. F., în ultimul cuvânt, își însușește concluziile puise de apărător, reiterează susținerile invocate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și la instanța de fond și la instanța de control judiciar, susținând că bancnota falsă a primit-o înainte de . ocazia unor cumpărături făcute în Italia, neavând cunoștință, în mod evident, de fictivitatea acesteia.
Susține că este nevinovat, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică și solicită respingerea apelului ca nefondat.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Reține că, prin sentința penală nr. 93 din data de 27 iunie 2014, pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, în baza art 396 alin 5 N.C.p.pen. și art. 16 alin. 1 lit. d N.C.pen, a fost achitat inculpatul D. F. (CNP_, CI . nr._, domiciliat în . nr. 20, judetul O.) pentru infracțiunea prev. de art. 282 al. 2 v. C.p., iar conform dispozițiilor art. 275 alin. 3 N.C.p.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției, în baza art. 272 N.C.p.pen
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a înregistrat adresa nr._ emisă de C. de A. C. – Secția Penală și pentru cauze cu minori, sub nr._ 22.08.2013, prin care a fost înaintat dosarul cu nr._, întrucât prin Încheierea nr. 44/15.07.2013 pronunțată de Curte, s-a dispus sesizarea instanței pentru judecarea inculpatului D. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 282 alin. 2 Cod penal.
La data de 27 februarie 2013, C. de A. C. a înregistrat adresa cu nr.1886/II/5/2013 a Parchetului de pe lângă C. de A. C., prin care s-a înaintat o cerere de cooperare judiciară internațională având ca obiect transferul de proceduri în cauza privind pe cetățeanul român D. F., cererea autorităților judiciare din Republica Slovenia, împreună cu documentația aferentă, fiind înaintate prin intermediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul de cooperare judiciară internațională, relații internaționale și programe.
Din documente a rezultat că prin rechizitoriul nr.Kt 715/12-1 din 13 iulie 2012, P. Districtual de Stat din Murska Sabota – Republica Slovenă a înaintat la J. Locală din Lendava (competentă material și teritorial) dosarul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. F., pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a banilor prev. de art.243 alin.4 Cod penal sloven, constând în fapt în aceea că în data de 28 martie 2012, în jurul orei 0100, D. F. a introdus în circulație bani falși la stația de alimentare cu benzină mol din Pince, Lendavska Cesta 44a, achitând carburantul achiziționat cu o bancnotă falsă de 20 euro cu ._, ce a fost confecționată prin procedeul de imprimare Offset și pe care înainte ar fi primit-o ca autentică.
Prin sentința pronunțată în dosarul nr. 2 K_/2012. Tribunalul Regional din Lendava, în temeiul art. 445 lit. c din Codul de procedură penală sloven, constatând că este vinovat de fapta ce i s-a reținut în sarcină prin rechizitoriu, l-a condamnat pe numitul D. F. condiționat la o pedeapsă de o lună închisoare care nu se va executa dacă în termenul de încercare de 1 an acesta nu va mai săvârși o nouă infracțiune; de asemenea, s-a dispus și confiscarea bancnotei false de 20 euro.
Învinuitul a declarat apel în termen de 8 zile de la comunicare împotriva sentinței și instanța a dispus desființarea sentinței și, la propunerea procurorului, prin decizia din 10 decembrie 2012, Tribunalul Districtual Murska Sabota a dispus cedarea dosarului penal - al Judecătoriei din Lendava nr. 1 K_/2012 privind pe D. F. - instanței competente din România, pentru continuarea urmăririi penale și soluționarea cauzei.
C. de A. C., având în vedere actele înaintate, din care a rezultat că urmărirea penală a fost finalizată de către P. Districtual de Stat din Murska Sabota prin rechizitoriul din data de 13 iulie 2012, fiind pronunțată și o hotărâre judecătorească de condamnare a cetățeanului român, a apreciat că cererea de cooperare judiciară poate fi calificată drept o cerere de preluare a judecății, astfel că a solicitat date suplimentare și precizări cu privire la procedura de penală a autorităților slovene și natura cererii de transfer de procedură, respectiv lămurirea solicitării „de preluare a urmăririi penale ”.
Cu adresa nr. II Ks_/2012 – 42 (Fila 48,49), Tribunalul Districtual Din Murska, Sobota a comunicat că cererea de transfer de procedură vizează procedura de judecată, precizând: „Prin expresia „urmărire penală” se înțelege procedura în instanța de judecată din momentul înaintării în instanța a rechizitoriului...”.
Analizând actele și lucrările dosarului, ținând cont de dispozițiile art.128 din Legea nr.302/2004 republicată, prin Încheierea nr.44/15.07.2013 pronunțată în dosarul cu nr._, C. a apreciat cererea ca fiind admisibilă și întemeiată, dispunând preluarea judecății și trimiterea cauzei la J. C. - competentă să judece infracțiunea prevăzută de art. 282 alin.2 Cod penal, corespondenta infracțiunii pentru care a fost cercetat cetățeanul român D. F. de autoritățile slovene -, având în vedere actualul domiciliu al inculpatului D. F. (conform referatului întocmit la serviciul D.E.P.A.B.D.) și relatărilor acestuia, ce s-a prezenta în instanță cu carte de identitate, în prezent locuind în satul Brastavățu, . nr. 20, jud. O..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 22.08.2013, iar prin sentința penală nr. 225 din 17.12.2013, în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen raportat la art.10 lit.e C.pr.pen, a fost achitat inculpatul D. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 282 al.2 C.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (calificat de instanță, în raport de disp. art. 10 alin. 2 din Legea 255/2013, ca fiind apel) P. de pe lângă J. C., precizând că hotărârea este netemeinică, întrucât în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru inf. prev. de art.282 C.p., în condițiile în care materialul probator întocmit de autoritățile slovene și care a stat la baza pronunțării sentinței penale în cauză, nu a fost tradus în totalitate în limba română; astfel, prin decizia penală nr. 125/2014 din data de 19 Februarie 2014, C. de A. C. a admis apelul declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 225 din 17.12.2013 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, a desființat sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare la fond, dosarul fiind așadar reînregistrat la J. C. sub numărul_ .
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că, în data de 28 martie 2012, în jurul orei 0100, inculpatul D. F. a dorit să alimenteze cu carburant autoturismul cu care se deplasa în stația Pince, Lendavska Cesta 44a, achitând combustibilul cu un număr de trei bancnote de câte 20 de euro, iar în momentul în care a predat bancnotele la stația peco din Slovenia, s-a constatat că una dintre bancnote este falsă, respectiv cea cu ._. Cu acea ocazie s-a făcut percheziția autoturismului cu care circula inculpatul și a celorlalte cinci persoane cu care se deplasa acesta și nu s-a constatat ca vreuna dintre persoane să mai dețină asupra lor alte bancnote false. Din probele administrate rezultă că inculpatul nu a avut cunostință de faptul că bancnota cu ._ era falsă, inculpatul arătând că a primit-o in momentul în care a făcut cumpărături in Italia si a primit un rest de bani.
Prin sentința pronunțată în dosarul nr. 2 K_/2012, Tribunalul Regional din Lendava, în temeiul art. 445 lit. c din Codul de procedură penală sloven, constatând că este vinovat de fapta ce i s-a reținut în sarcină prin rechizitoriu, a condamnat pe numitul D. F. condiționat la o pedeapsă de o lună închisoare, care nu se va executa dacă în termenul de încercare de 1 an acesta nu va mai săvârși o nouă infracțiune; totodată, s-a dispus și confiscarea bancnotei false de 20 euro.
D. F. a declarat apel - în termen de 8 zile de la comunicare - împotriva sentinței și instanța a dispus desființarea sentinței și, la propunerea procurorului, prin decizia din 10 decembrie 2012 Tribunalul Districtual Murska Sabota, a dispus cedarea dosarului penal al Judecătoriei din Lendava nr. 1 K_/2012, instanței competente din România pentru continuarea urmăririi penale și soluționarea cauzei.
Prin Încheierea nr.44/15.07.2013 pronunțată în dosarul cu nr._, C. a apreciat cererea ca fiind admisibilă și întemeiată, dispunând preluarea judecății și trimiterea cauza la J. C., județul O., competentă să judece infracțiunea prevăzută de art. 282 alin.2 Cod penal, corespondenta infracțiunii pentru care a fost cercetat cetățeanul român D. F. de autoritățile slovene, având în vedere actualul domiciliu al inculpatului D. F..
Cu privire la legea penală mai favorabilă, s-a reținut de instanța de fond că, prin Decizia CCR nr. 265 din data de 6 mai 2014, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in dosarul nr. 5._, constatându-se în concret ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere această decizie, instanta de fond a apreciat ca fiind mai favorabile dispozitiile vechiului Cod penal raportat la regulile privind pedeapsa în cazul concursului de infractiuni si modul de individualizare a pedepsei.
Cu privire la fapta inculpatului, instanța de fond a constatat că nu există probe certe din care să rezulte cu evidență și dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului, sens în care s-a avut în vedere faptul că inculpatul a declarat că nu a avut cunostință de faptul că bancnota cu ._ era falsă, arătând că a primit-o in momentul în care a făcut cumpărături in Italia si a primit un rest de bani. S-a apreciat așadar de către prima instanță că, în raport cu ansamblul probator administrat în cauză, situația de fapt expusă în actul de sesizare al instanței nu s-a confirmat, nefăcându-se dovada vinovăției inculpatului, normele procesual penale obligând organul de urmărire penală și instanța de judecată să aibă un rol activ pe întreg parcursul procesului penal, să respecte dreptul la apărare garantat de stat inculpatului și celorlalte părți în procesul penal, orice persoană bucurându-se de prezumția de nevinovăție și fiind considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
S-a precizat de prima instanță că vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată, iar probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului. Pe de altă parte, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
In considerarea acestor aspecte și a materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că în speță nu s-a făcut dovada vinovăției inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 282 al.2 v. C.p., așa încât acest inculpat a fost achita în baza art. 396 alin 5 N. C.p.pen. și art. 16 alin. 1 lit. d N. C.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE L. J. C., în cadrul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public învederând că nu susține motivele de apel depuse la dosar.
Astfel, a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, în ceea ce privește temeiul legal al achitării intimatului-inculpat pentru infracțiunea dedusă judecății, solicitând desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții de achitare a acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 5 rap la art. 16 alin. 1 lit. c Cod Procedură Penală, în sensul că nu există probe din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Apelul este nefondat.
C. apreciază că instanța de fond a evaluat în mod corespunzător materialul probator administrat în cauză, concluzionând în mod legal și temeinic că nu s-au efectuat verificări concludente, care să ducă la concluzia certă că intimatul inculpat a săvârșit infracțiunea dedusă judecății.
Atât pe parcursul urmăririi penale, inițial în fața organelor judiciare din Republica Slovenă, dar și ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de fond – J. C. (care a pronunța sentința penală nr. 225/17.12.2013) -, și în rejudecare, prin sentința apelată (nr. 93/27.06.2014 pronunțată de aceeași instanță), intimatul inculpat a declarat că nu a avut cunoștință cu privire la faptul că bancnota având ._, în valoare nominală de 20 euro, folosită la o stație de carburanți din localitatea Pince, Lendvaska Cesta 44a, era falsă.
Inculpatul, în mod constant a susținut că a primit în rest bancnota cu ocazia unor cumpărături efectuate în Italia neavând posibilitatea reală de a constata fictivitatea acesteia, folosind-o în consecință la o stație de carburanți din Republica Slovenă.
Prin urmare, rezultă în mod indubitabil că nu s-a făcut dovada vinovăției inculpatului nici de către organul de urmărire penală și nici cu ocazia cercetării judecătorești, reținându-se și incidența jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că prezumția de nevinovăție reclamă – printre altele – ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului.
Prin urmare, în mod legal s-a reținut incidența dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. d Cod Procedură Penală cu raportare la art. 396 alin. 5 Cod Procedură Penală, C. apreciind că este neîntemeiată critica formulată de Ministerul Public privind temeiul legal al achitării dispuse față de intimatul inculpat.
Neimputabilitatea este o cauză exoneratoare de răspundere penală, sarcina administrării probelor revenind organelor abilitate, respectiv organului de urmărire pen ală, dar și instanței de judecată, cu ocazia cercetării judecătorești.
În consecință, temeiul legal al achitării reținut de instanța de fond a fost stabilit în mod corespunzător, astfel că, în baza art 421 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, se va dispune respingerea apelului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alion. 2 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. DE PE L. J. C. împotriva sentinței penale nr. 93 din data de 27 iunie 2014, pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat D. F., ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. M. Ș. C. M.
Grefier,
C. G.
Red. Jud. C. Mrereanu
Jud. fond: A. P.
Dact. 4 ex./A.T. – 04 februarie 2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 7/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 88/2015.... → |
|---|
