Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 89/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 89/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 89/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. Ș. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - C. M.
Grefier - C. G.
Ministerul Public reprezentat de procuror T. N. D., din cadrul P. de pe lângă C. de A. C.
………………..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul M. C. Ș. (deținut în prezent în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 5392 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat asistat de avocat ales D. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se faptul că la data de 21.01.2015, Serviciul Registratură al instanței a înregistrat motivele de apel formulate de inculpat; a fost audiat apelantul, în condițiile prevăzute de lege, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. N., având cuvântul pentru apelantul – inculpat, dezvoltă oral motivele de apel depuse la dosar și critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Într-o primă teză, apreciază că sentința instanței de fond este nelegală, pentru că, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj prev de art. 257 alin. 1 și 4 rap la art. 193 alin. 2 Cod Penal s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea de către instanța de fond în această variantă, deși încadrarea juridică rezultând din materialul probator administrat în cauză ar fi cea prev de art. 257 alin. 1 și 4 Cod Penal rap la art. 193 alin. 1 Cod Penal.
În acest sens se susține că leziunile pretins a fi constatate în certificatul medico-legal în care se consemnează că s-au produs vătămări corporale pentru care au fost necesare 5-6 zile îngrijiri medicale nu corespund realității și nu corespund materialului probator administrat în cauză, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada folosirii de către apelantul inculpat a unui corp contondent apt să provoace leziunile respective.
Sub acest aspect, se concluzionează că nu se poate reține faptul că există o legătură de cauzalitate între leziunile traumatice prezentate de partea vătămată, identificate prin raportul de constatare medico-legală și evaluate la 5-6 zile îngrijiri medicale, și o eventuală agresiune fizică exercitată de inculpat asupra acesteia, astfel că încadrarea juridică legală este cea prev de art. 257 alin. 1 și 4 Cod Penal rap la art. 193 alin. 1 Cod Penal.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia sentinței, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținându-se că se impunea reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante de natura prev de art. 75 alin. 2 lit. b cu efectul prev de art. 76 alin.1 și 3 Cod Penal.
Concluzionează în sensul admiterii apelului, desființării sentinței, schimbării încadrării juridice în sensul celor menționate anterior, apreciind că o pedeapsă cu amenda penală pentru inf. prev de art. 257 alin. 1 și 4 rap la art. 193 alin. 1 Cod Penal este de natură să-și atingă scopul sancționator și educativ asupra inculpatului, iar într-o teză subsidiară, solicită desființarea sentinței și reindividualizarea judiciară a pedepsei, cu reținerea de circumstanțe legale atenuante, astfel încât acestea să fie coborâte sub minimul special prevăzut de dispozițiile legale pentru fiecare din infracțiuni.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică atât sub aspectul încadrării juridice dată faptei de ultraj, raportat la materialul probator administrat în cauză și cu deosebire la certificatul medico-legal, dar și sub aspectul temeinicie vizând individualizarea judiciară a pedepselor aplicate.
Apelantul – inculpat M. C. Ș., în ultimul cuvânt, își însușește concluziile puse de apărător, susține că nu a agresat partea vătămată cu un corp contondent, ci numai s-a opus acțiunii brutale a părții vătămate, care a încercat să-l imobilizeze, îmbrâncindui-l, fără să-l lovească cu un corp dur.
Regretă faptele comise și solicită să se rețină în beneficiul său circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei rezultante.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Reține că prin sentința penală nr. 5392 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în baza art. 386 C.p.p., s-a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M. C. Ș., din infracțiunea prev. de art. 257 alin.1 și 4 C.p. rap. la art. 193 alin.2 C.p. în infracțiunea prev. de art. 257 alin.1 și 4 C.p. rap. la art. 193 alin.1 C.p.
În baza art. 257 alin.1 și 4 C.p. rap. la art.193 alin.2 C.p. cu aplic art 375 C.pr.pen., art. 374 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. C. Ș. (fiul lui C. D. și I., născut la data de 17.02.1978 în C., jud. D., cu domiciliul în C., ., județul D., fără forme legale în C., ., CNP_ la pedeapsa de 9 luni închisoare; în baza art. 336 alin.1 C.p. cu aplic. art. 375 C.pr.pen., art. 374 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare; în baza art. 38 alin.1C.p. rap. la art. 39 alin.1 lit.b C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 9 luni, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 1 an; s-a descontopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 350 /01.02.2013 a Judecătoriei C. (definitivă și modificată prin decizia penală nr.1921/10.10.2013 a Curții de A. C.) și s-au repus în individualitatea lor următoarele pedepse:
- pedeapsa de 1 an inchisoare aplicată inculpatului în temeiul art 321 alin 2 C.p.cu aplic art. 74 alin.1 lit.a C.p. rap. la art. 76 alin.1 lit.d C.p.;
- pedeapsa de 2 luni inchisoare aplicată inculpatului în temeiul art 2 alin 1 pct 1 din Legea 61/1991R cu aplic art. 74 alin.1 lit.a C.p. rap. la art. 76 alin.1 lit.e C.p.
În baza art. 4 C.p. și art. 3 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C.p., s-a constatat că infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/91, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 350 /01.02.2013 a Judecătoriei C., definitivă și modificată prin decizia penală nr.1921/10.10.2013 a Curții de A. C., a fost dezincriminată prin . Legii nr.286/2009 .
În baza art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C.p rap. la art.83 c.p. de la 1969, s-a dispus revocarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 350 /01.02.2013 a Judecătoriei C., definitivă și modificată prin decizia penală nr.1921/10.10.2013 a Curții de A. C. și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 2 ani; în temeiul art. 72 alin.1 teza I C.p., s-a dedus durata arestului preventiv de la 29.08.2014, la zi; s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea nr.104 din data de 29.08.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 104 /29.08.2014; în temeiul art. 399 alin.1 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M. C. Ș. prin încheierea nr.104 din data de 29.08.2014.
In temeiul art. 399 alin. 4 C.p.p., hotărârea este executorie cu privire la menținerea măsurii arestării preventive; în temeiul art. 397 C.p.p., s-a luat act că partea vătămată A. C. nu s-a constituit parte civilă; în baza art. 274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul M. C. Ș. la plata sumei de 1300 de lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 8423/P/2014, a fost trimis în judecată inculpatul M. C. Ș., cercetat pentru săvârșirea în copncurs real a infracțiunilor de: ultraj prev de art.257 alin.1 și 4 C.p. rap la art. 193 alin.2 C.p. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art 336 alin.1 C.p., totul cu aplicarea art. 38 alin.1 C.p., constând în fapt în aceea că, în noaptea de 28/29.08.2014, G. V.-G. a organizat la restaurantul „Oxygen” din C. o petrecere, cu ocazia zilei sale de naștere, petrecere la care au participat mai multe persoane, printre care: inculpatul M. C.-Ș. și martorele D. O.-M., prietena inculpatului, R. A.-E. și N. G.-L..
La petrecere, inculpatul a venit cu autovehiculul marca Mercedes-Benz model 350 CDI, cu nr. de înmatriculare_, din cercetări stabilindu-se că autovehiculul este deținut de Cabinetul Medical Individual dr. M. I., iar inculpatul îl folosea în baza contractului de comodat autentificat de notarul public D. F.-L. sub nr. 3141/27.09.2012.
Pe timpul petrecerii, inculpatul M. C.-Ș. a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 03:00, a condus autovehiculul mai sus arătat pe drumurile publice din municipiul C., sens în care, împreună cu martorele D. O.-M., R. A.-E. și N. G.-L., s-au deplasat în zona locuinței pe care G. V.-G. o are în cartierul „Dezrobirii”. În această zonă, cei patru s-au întâlnit cu G. V.-G., iar de comun acord au stabilit că M. C. Ș. și G. V.-G. să se deplaseze la un magazin, pentru a cumpăra bere, după care să se întoarcă la locuința acestuia din urmă, pentru a continua petrecerea. Cei doi au plecat cu autovehiculul mai sus arătat, acesta fiind condus pe drumurile publice din municipiul C. de către inculpatul M. C. Ș., în condițiile în care a consumat anterior băuturi alcoolice.
În momentul în care cei doi au ajuns în zona „Stomatologie - R.”, M. C. Ș. a intrat cu autovehicul pe contrasens, respectiv la intersecția Calea București cu . pe direcția „Institut - Universitate”, în condițiile în care, pe acea porțiunea de drum, circulația rutieră era permisă doar din direcția „Universitate - Institut”.
Inculpatul a oprit autovehiculul pe carosabil, în dreptul magazinului de tip „Non-stop” pe care . îl deține pe Calea București, la parterul blocului P2, lângă sala de jocuri de noroc „MAX BET”, după care acesta și G. V.-G. au coborât și s-au îndreptat către acest magazin. Din cercetări a rezultat că acest magazin are deasupra intrării o firmă luminoasă, pe fond albastru, cu inscripția „Progresse”. În timp ce inculpatul și G. V.-G. se deplasau pe trotuar, spre acel magazin, în zona intersecției aflată în imediata apropiere a ajuns autospeciala de poliție rutieră, în care se aflau polițiștii A. C.-M. și M. C.-A.. Autospeciala era condusă de M. C.-A., iar direcția de deplasare era „Institut - Universitate”.
Conform adresei emise de Biroul Rutier sub nr._/08.09.2014, în noaptea de 28/29.08.2014, între orele 22:00 – 06:00, agentul principal A. C.-M. și agentul de poliție M. C.-A. s-au aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul I.P.J. D. – Poliția municipiului C. – Biroul Rutier. Cei doi au fost planificați să își desfășoare activitatea în municipiul C., pe Calea București, „având atribuții de constatare și luare a măsurilor legale față de persoanele care comit infracțiuni sau contravenții pe linie rutieră.” A. C. M. și M. C. A. au observat autovehiculul marca Mercedes-Benz, care era oprit neregulamentar și despre care aveau suspiciunea că fusese condus pe contrasens, avându-se în vedere poziția în care se afla și compartimentarea stradală din acea zonă. De asemenea, polițiștii au observat două persoane de sex masculin care se aflau în apropierea acestui autovehicul, persoane care se îndreptau către magazin, care avea deasupra intrării firma luminoasă pe fond albastru, cu inscripția „Progresse”. În aceste condiții, cei doi au luat decizia să se deplaseze la acel autovehicul pentru a efectua verificări, în vederea stabilirii persoanei care l-a condus și pentru a aplica sancțiunile legale pentru oprirea neregulamentară și pentru conducerea pe contrasens. În acest sens, M. C.-A. și-a continuat deplasarea pe Calea București, iar la prima intersecție, respectiv intersecția cu ., a întors mașina de serviciu și s-a deplasat pe Calea București, pe direcția „Universitate - Institut”. Din cercetări a rezultat că cele două sensuri de deplasare de pe Calea București, în zona în care fusese oprit autovehiculul de către inculpat, sunt despărțite de o line de tramvai aflată în reparații.
După ce au intrat în magazinul deținut de ., inculpatul M. C. Ș. s-a dus la tejgheaua unde se afla martora A. M. (vânzătoare a magazinului) și i-a dat acesteia suma de 50 de lei, spunându-i „Dați-mi bere de banii ăștia!“, fără a i-i spune ce sortiment dorește. Între timp, G. V.-G. a luat dintr-o vitrină frigorifică cinci cutii de bere, s-a dus să le plătească vânzătoarei, însă aceasta i-a spus că au fost plătite de inculpat și i-a dat restul de 35 de lei. Activitatea de cumpărare a produselor a fost efectuată în jurul orei 04:00.
Inculpatul și G. V.-G. au ieșit împreună din magazin și s-au îndreptat către autovehiculul cu care veniseră, acesta din urmă transportând berile într-o pungă. Între timp, la fața locului au ajuns și cei doi polițiști, M. C.-A. oprind autospeciala de serviciu pe carosabil, în fața autovehiculului folosit de inculpat. M. C.-A. a coborât din autospecială și s-a apropiat de persoana de sex masculin care deschisese portiera stânga-față a Mercedes-ului Benz, cu intenția de a se urca în aceasta, persoana despre care ulterior avea să afle că se numește M. C. Ș.. Imediat ce a ajuns aproape de inculpat, polițistul M. C.-A. a luat legătura cu acesta, ocazie cu care i-a cerut actele sale de identitate și actele autovehiculului, întrucât acest autovehicul fusese condus pe contrasens și fusese oprit neregulamentar, fapte pentru care intenționează să aplice sancțiunile legale. În momentul imediat următor, inculpatul M. C. Ș. a refuzat să dea curs solicitării polițistului, susținând că este autovehiculul unui prieten, după care a închis portiera mașinii și a încuiat-o cu ajutorul telecomenzii.
Lla momentul acestor discuții, A. C.-M. se afla pe locul din dreapta-fața al autospecialei de serviciu, iar G. V.-G. trecuse prin spatele Mercedes-ului, cu intenția de a se urca în acesta pe partea dreaptă, însă nu finalizase această manevră. În momentul în care a constat că nu poate afla de la M. C.-Ș. cine folosise anterior autovehiculul și nici identitatea acelei persoane, polițistul M. C.-A. i-a comunicat inculpatului că va dispune ridicarea acelui autovehicul, după care s-a urcat în autospeciala de serviciu, pe locul conducătorului auto.
După urcarea polițistului în autospeciala de serviciu, inculpatul a venit la această autospecială, s-a poziționat în dreptul portierei dreapta-față și a tras puternic de aceasta pentru a o deschide, însă rezultatul a fost negativ. A. C.-M. l-a întrebat ce dorește, moment în care M. C.-Ș. a încercat să îi convingă pe polițiști să nu dispună ridicarea autovehiculului marca Mercedes Benz. Întrucât polițiștii nu au dat curs acestor solicitări, inculpatul a pus mâinile pe plafonul autospecialei de poliție și a început să adreseze cuvinte jignitoare și tendențioase la adresa celor doi polițiști. În aceste împrejurări, A. C.-M. a coborât din mașină pentru a-l sancționa conform Legii nr. 61/1991 pentru acest comportament antisocial pe care îl avusese față de ei. Întrucât nu cunoștea identitatea acestuia, A. C.-M. i-a cerut lui M. C.-Ș. să se legitimeze, însă acesta nu a dat curs acestei solicitări și s-a dat înapoi, manevră care i-a creat lui A. C.-M. convingerea că acesta încearcă să plece de la fața locului.
Pentru a evita eventuala sustragere a persoanei pe care intenționa să o sancționeze pentru cuvintele adresate polițiștilor, în loc public, A. C.-M. l-a somat să stea pe loc, însă acesta nu a dat curs acestei solicitări. În aceste împrejurări, A. C.-M. l-a prins de mâna stângă pe M. C.-Ș., moment în care acesta din urmă l-a lovit pe polițist, puternic, cu pumnul în zona stângă a pieptului, lovitura fiind văzută de M. C.-A.. A. C.-M. a continuat să îl țină pe inculpat de mână și a încercat să îi conducă mâna la spate, pentru a-l imobiliza prin punerea cătușelor. Inculpatul M. C.-Ș. s-a opus acestor manevre de încătușare, sens în care s-a smucit în mod constant din prizele polițistului și a încercat să îl lovească pe acesta.
Având în vedere situația creată, M. C.-A. l-a somat verbal pe inculpat să înceteze activitatea, în caz contrar urmând a folosi armamentul din dotare. Întrucât M. C.-Ș. a continuat să aibă același comportament față de colegul său, M. C.-A. a tras un foc de armă în plan vertical, însă nici acesta nu a condus la liniștirea inculpatului. În activitatea de imobilizare a intervenit și M. C.-A., însă, întrucât M. C.-Ș. s-a opus în mod evident și constant acestor manevre, fiind mai dezvoltat fizic decât cei doi polițiști. Inculpatul s-a retras în interiorul magazinului deținut de ., iar activitățile de imobilizare au continuat și în interiorul suprafeței de vânzare a acestuia.
Activitățile desfășurate în interiorul magazinului de către cei doi polițiști și de inculpatul M. C.-Ș. au fost percepute în mod direct de către martorele A. M. și N. D.. Cu această ocazie, polițiștii au continuat manevrele prin care intenționau să îi conducă mâinile la spate lui M. C.-Ș., pentru a i le încătușa, însă acesta s-a opus, smucindu-se și împingându-i pe cei doi polițiști.
Conform susținerilor lui M. C.-A.: „Pe timpul încercării de imobilizare din magazin, M. C. Ș. a exercitat acte de violență asupra mea, respectiv acesta m-a lovit cu pumnul în piept în partea stângă și m-a împins în rafturile din magazin, lovindu-mă în spate, în partea superioară.”
Cei doi polițiști nu au reușit să finalizeze manevrele de imobilizare, iar ca urmare a opunerii constante și efective pe care a făcut-o, M. C.-Ș. a reușit să scape din prizele făcute de polițiști, după care a părăsit în fugă magazinul, iar după ce a ieșit în stradă, a fugit inițial în partea din dreapta magazinului, având în vedere direcția în care a ieșit. Polițistul A. C.-M. a plecat în urmărirea lui M. C.-Ș., însă nu a reușit să-l ajungă din urmă pe acesta, inculpatul scăpând în fugă, la adăpostul întunericului.
Pe timpul activităților de imobilizare desfășurate în magazin, martora N. D. a apăsat butonul de panică, iar în scurt timp, la fața locului și-a făcut apariția echipa de intervenție de la ..R. SRL. Conform datelor furnizate de această firmă de pază prin adresa nr. 748/17.09.2014, în data de 29.08.2014, în intervalul 04.00.08 – 04.00.19 s-au înregistrat șapte sesizări de la acest obiectiv monitorizat.
Cei doi polițiști au anunțat imediat evenimentul și circumstanțele comiterii acestuia martorului C. M.-M., iar acesta, în calitate de ofițer de serviciu de la Biroul Rutier, a anunțat incidentul pe linie ierarhică, dirijând la fața locului mai multe echipaje de poliție.
Ulterior, inculpatul M. C. Ș. a revenit la locul faptei, fiind observat de polițiștii A. C.-M. și M. C.-A. în momentul în care acesta se afla în zona din apropierea sălii de jocuri de noroc MAX BET. În momentul imediat următor, cei doi polițiști au indicat colegilor veniți la fața locului că acesta este persoana care fusese implicată în incident, iar aceștia au procedat la somarea verbală a lui M. C.-Ș. de a se opri pe loc, mai mulți polițiști alergând în direcția acestuia. Acesta a intrat în incinta sălii de jocuri de noroc MAX BET, însă imediat ce a trecut de ușa de intrare a fost ajuns din urmă de polițiști și a fost imobilizat prin prinderea mâinilor. Întrucât acesta a încercat să se smucească, polițiștii au procedat la imobilizarea prin punerea cătușelor, după care M. CantemirȘtefan a fost urcat într-o autospecială de poliție și condus la sediul Biroului Rutier, pentru a-i fi stabilită identitatea.
Conform procesului verbal de vizionare a înregistrărilor video puse la dispoziție de ., imobilizarea din acest local s-a făcut la ora 04:43:00.
La sediul Biroului Rutier, inculpatul a fost testat cu aparatul alcool-test .-0433, care la poziția test nr._, la ora 05:23, a indicat o valoare de 0,68 mg/l alcool pur în aerul respirat.
Având în vedere prevederile art. 88 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, republicată, conducătorului auto M. C.-Ș. i s-a solicitat consimțământul pentru recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta fiind de acord, iar la sediul Spitalului de Urgență nr. 1 C., inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1512/2013, acestea fiind sigilate cu sigiliul nr._. Probele de sânge au fost recoltate la ora 05:53 și la ora 06:53.
Cele două probe biologice au fost analizate de către I.M.L. C., instituție care a emis buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 457/2014 din data de 29.08.2014, conform căruia inculpatul avea la ora 05:53, respectiv la ora 06:53, o alcoolemie de 1,30 gr 0/00 alcool pur în sânge, în cazul primei probe, respectiv 1,15 gr 0/00 alcool pur în sânge în cazul celei de-a doua. Conform aceluiași buletin, probele de sânge au fost prezentate cu sigiliul nr._, iar rezultatul alcoolemiei a fost stabilit prin metoda "oficială".
În aceeași zi, A. C.-M. și M. C.-A. s-au prezentat la sediul I.M.L. C. în vederea efectuării unor examinări medico-legale de către specialiștii din cadrul acestei instituții. În urma examinărilor de specialitate, a fost eliberat de către I.M.L. C. un act constatator al leziunilor, respectiv raportul de constatare medico-legală nr. 2769/A1/10.09.2014 pentru A. C.-M. și raportul de constatare medico-legală nr. 2770/A1/10.09.2014 pentru M. C.-A.. Conform certificatului medico-legal, la examinarea medico-legală, A. C.-M. a prezentat „leziuni ce s-au putut produce în data de 29.08.2014 prin lovire cu sau de corp dur, necesitând 5-6 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor”; conform certificatului medico-legal, la examinarea medico-legală, M. C.-A. a prezentat „leziuni ce s-au putut produce în data de 29.08.2014 prin lovire cu sau de corp dur, necesitând 3-4 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor”.
În cauză s-a dispus la data de 29.08.2014 fotografierea precum și examinarea medico-legală a lui M. C. Ș.. În urma examinărilor de specialitate, a fost eliberat de către I.M.L. C. un act constatator al leziunilor, respectiv raportul de constatare medico-legală nr. 2826/A1/17.09.2014, conform căruia inculpatul nu a prezentat leziuni traumatice.
Pentru justa soluționare a cauzei li s-a pus la dispoziția specialiștilor, în original, planșa foto cu fotografiile efectuate în data de 29.08.2014 cu privire la leziunile inculpatului. Prin același raport s-a stabilit că din examinarea acestor fotografii, M. C.-Ș. ”a prezentat o leziune traumatică, posibil produsă în data de 28.08.2014 prin lovire cu sau de corp dur. Leziunea traumatică nu a necesitat îngrijiri medicale”.
Astfel, s-a constatat că, în drept, faptele inculpatului – săvârșite în condițiile mai sus expuse – întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: "ultraj" prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.p. rap. la art. 193 alin. 2 C.p., respectiv "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe" prev. de art. 336 alin. 1 C.p.
Din fișa de cazier judiciar nr._/29.08.2014 a reieșit că, prin sentința penală nr. 350/01.02.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1921/10.10.2013 a Curții de A. C., inculpatul a fost condamnat cu suspendare condiționată la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. 2 V.c.p. și art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, fiindu-i fixat un termen de încercare de 3 ani; având în vedere prevederile art. 41 alin. 1 C.p. precum și pedeapsa anterioară de 1 an aplicată inculpatului, prima instanță a constatat că infracțiunile reținute în sarcina acestuia nu au fost comise în stare de recidivă, ci în termenul de încercare al suspendării condiționate al pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 350 /01.02.2013 a Judecătoriei C., definitivă și modificată prin decizia penală nr.1921/10.10.2013 a Curții de A. C..
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C.p rap. la art. 83 c.p. de la 1969, care prevăd că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C.p. de la 1969.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului în speță, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 74 alin. 1 și 2 din actualul Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei dar și alegerea pedepsei, atunci când legea prevede pedepse alternative, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; - conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; - nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea nr. 104 din data de 29.08.2014, menținând așadar această măsură.
În temeiul art. 397 C.p.p., prima instanță a luat act de împrejurarea că partea vătămată A. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. C. Ș., a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Într-o primă teză, apreciază că sentința instanței de fond este nelegală, pentru că, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj prev de art. 257 alin. 1 și 4 rap la art. 193 alin. 2 Cod Penal s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea de către instanța de fond în această variantă, deși încadrarea juridică rezultând din materialul probator administrat în cauză ar fi cea prev de art. 257 alin. 1 și 4 Cod Penal rap la art. 193 alin. 1 Cod Penal.
În acest sens se susține că leziunile pretins a fi constatate în certificatul medico-legal în care se consemnează că s-au produs vătămări corporale pentru care au fost necesare 5-6 zile îngrijiri medicale nu corespund realității și nu corespund materialului probator administrat în cauză, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada folosirii de către apelantul inculpat a unui corp contondent apt să provoace leziunile respective.
Sub acest aspect, a susținut că nu se poate reține faptul că există o legătură de cauzalitate între leziunile traumatice prezentate de partea vătămată, identificate prin raportul de constatare medico-legală și evaluate la 5-6 zile îngrijiri medicale, și o eventuală agresiune fizică exercitată de inculpat asupra acesteia, astfel că încadrarea juridică legală este cea prev de art. 257 alin. 1 și 4 Cod Penal rap la art. 193 alin. 1 Cod Penal.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia sentinței, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținându-se că se impunea reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante de natura prev de art. 75 alin. 2 lit. b cu efectul prev de art. 76 alin.1 și 3 Cod Penal.
A concluzionat în sensul desființării sentinței, schimbării încadrării juridice în sensul celor menționate anterior, apreciind că o pedeapsă cu amenda penală pentru inf. prev de art. 257 alin. 1 și 4 rap la art. 193 alin. 1 Cod Penal este de natură să-și atingă scopul sancționator și educativ asupra sa, iar într-o teză subsidiară, desființarea sentinței și reindividualizarea judiciară a pedepsei, cu reținerea de circumstanțe legale atenuante, astfel încât acestea să fie coborâte sub minimul special prevăzut de dispozițiile legale pentru fiecare din infracțiuni.
Apelul este nefondat.
Prima critică - vizând încadrarea juridică dată infracțiunii de ultraj prev de art. 257 alin. 1 și 4 rap la art. 193 alin. 2 Cod Penal - este nefondată, C. constatând că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost formulată de inculpat și în fața instanței de fond, care în mod justificat a dispus respingerea acesteia.
Se constată că, prin sentința apelată a fost evaluat în mod legal materialul probator administrat în cauză sub acest aspect, avându-se în vedere raportul de constatare medico-legală nr. 2769/A1/10.09.2014 emis de Institutul de Medicină Legală C., care atestă că partea vătămată a prezentat la data examinării leziuni care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medical, constatate la nivelul mâinii stângi, regiunea dorsală, piciorul drept – fața dorsală, la genunchiul drept o escoriație, dar și fața palmară a mâinii stângi și la nivelul cotului drept.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile constante ale părții vătămate, proba testimonială, dar și recunoașterea parțială a inculpatului, atestă faptul că partea vătămată, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a încercat să-l imobilizeze pe inculpat, dar acesta a opus rezistență și a agresat-o.
Oricum, leziunile constatate prin certificatul medico-legal nu sunt contestate de inculpat decât în sensul că nu au fost rezultatul folosirii unui corp dur, dar din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă cu certitudine . exercitată și, implicit, leziunile constatate.
Chiar dacă inculpatul nu ar fi folosit un corp contondent, existența leziunilor este certă, atitudinea apelantului rezultând cu prisosință din materialul probator administrat în cauză, în sensul că a fost surprins în trafic conducând un autoturism, a refuzat să oprească la semnalul regulamentar făcut de partea vătămată, încercând că se sustragă controlului, lucrătorul de poliție făcând uz de armamentul din dotare, în sensul că a tras un foc în plan vertical, pentru a-l determina să se oprească.
Atitudinea inculpatului era generată de faptul că acesta consumase anterior băuturi alcoolice, analiza chimică stabilind că avea o îmbibație alcoolică de 1, 30 gr. %o alcool pur în sânge, iar la cea de-a doua analiză toxicologică de 1,15 gr. %o alcool pur în sânge, cu mult peste limita legală, de 0,80 gr.%o.
În mod evident și cea de-a doua critică este neîntemeiată, reținerea de circumstanțe legale atenuante neimpunându-se în cauză, având în vedere pericolul concret pentru siguranța traficului rutier raportat la zona în care a fost surprins inculpatul, dar cu deosebire atitudinea sa agresivă față de organele abilitate în momentul în care a fost semnalizat să oprească autoturismul și, ulterior, să se supusă rigorilor vizând prezentarea documentelor și folosirea etilotestului pentru stabnilirea gradului de îmbibație alcoolică în aerul expirat.
Pentru aceste considerente, C. apreciază legalitatea și temeinicia sentinței, urmând ca, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, să dispună respingerea apelului, ca nefondat.
Se va deduce detenția preventivă a inculpatului apelant de la data de 17.11.2014, la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală, va fi obligat apelantul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. C. Ș. (deținut în prezent în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 5392 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
Deduce detenția preventivă de la 17.11.2014, la zi.
Obligă apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. M. Ș. C. M.
Grefier,
C. G.
Red. Jud. C. M.
Jud. fond: S. C. M.
Dact. 6 ex./A.T. – 18 Februarie 2015
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 7/2015.... → |
|---|
