Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 254/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 254/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 254/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. M. S. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - M. C. G.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă C. de A. C.
………………..
Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de inculpatul S. F. C. și partea civilă G. B. împotriva sentinței penale nr. 118 din data de 01 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: apelantul inculpat asistat de avocat ales S. C.; apelantul parte civilă asistat de avocat ales N. E. și de reprezentantul legal B. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se instanței că la data de 13.02.2015, Serviciul Registratură a înregistrat avizul Institutului de Medicină Legală C. întocmit sub nr. 16/E2/457 A1 la data de 12.02.2015.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat N. E., având cuvântul pentru apelantul - parte civilă G. B., a solicitat admiterea apelului promovat privitor la latura civilă a cauzei, în sensul că s-a solicitat să se ia act de majorarea numărului de zile îngrijiri medicale necesare vindecării, precum și de faptul că vătămarea suferită de partea civilă a condus la scăderea acuității vizuale, ceea ce a determinat cheltuieli mai mari cu intervențiile medicale și tratamentul necesar vindecării, în sumă de 5.445 lei; sub aspect penal, s-a arătat că, față de majorarea numărului de zile îngrijiri medicale se impune și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii în vătămare gravă, precum și majorarea daunelor morale acordate, în final, solicitându-se acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu de avocat.
Avocat S. C., pentru apelantul - inculpat, a arătat că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a infracțiunii față de majorarea numărului de zile îngrijiri medicale, însă, în raport de aplicarea art. 5 Cod Penal, s-a solicitat să fie reținută încadrarea juridică prev de art,. 182 alin. 1 din vechiul Cod Penal cu aplic. art. 73 lit. b, art. 74 și 76 din vechiul Cod Penal, ca efect al admiterii apelului declarat de inculpat; astfel, s-a motivat că trebuie reținută în cauză scuza provocării, deoarece conflictul a fost inițiat de partea vătămată, care a aplicat mai multe lovituri inculpatului, iar acesta, în replică, l-a lovit o singură dată cu pumnul peste față, rezultatul mai grav producându-se din culpă, împrejurări care trebuie reținute la individualizarea judiciară a pedepsei, alături de circumstanțele personale pozitive.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a formulat concluzii de admitere a apelului părții civile și de respingere a apelului declarat de inculpat și, în rejudecare, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din inf. prev de art. 181 Cod Penal anterior în inf. prev de art. 182 alin.1 din Cod Penal anterior cu aplic. art. 73 lit. b Cod Penal anterior – reținută și prin rechizitoriu – și a art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, față de atitudinea sinceră a inculpatului; față de urmările produse asuprea sănătății părții civile, a solicitat însă majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare în suspendare sub supraveghere prev de art. 86 inc. 1 Cod Penal anterior; sub aspect civil, s-a solicitat majorarea despăgubirilor acordate corespunzător cheltuielilor dovedite de partea civilă, iar în privința daunelor morale s-a arătat că au fost corect determinate în raport de culpa părții civile, corespunzătoare aplicării art. 73 lit. b Cod Penal anterior.
Avocat N. E., având cuvântul pentru apelantul - parte civilă, a arătat că lasă la aprecierea instanței stabilirea modalității de executare a pedepsei, iar pentru apelul inculpatului a solicitat să fie respins ca nefondat.
Avocat S. C., pentru apelantul – inculpat, a solicitat admiterea în parte a apelului părții civile, privitor la schimbarea încadrării juridice, dar respingerea celorlalte critici, în privința modalității de executare argumentând că nu a fost solicitată expres în apelul declarat de partea civilă.
Apelantul - inculpat S. F. C., în ultimul cuvânt, a arătat că regretă săvârșirea infracțiunii și își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Reține că prin sentința penală nr. 118 din data de 01 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._, în baza art.386 alin.1 C.p.p. cu aplicarea art.5 din Codul penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului S. F. C., din art.193 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal de la 1969 în art.181 alin.1 din Codul penal de la 1969 cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal de la 1969, iar în baza art.181 alin.1 din Codul penal de la 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 C.p.p. și art.76 lit.e raportat la art.73 lit.b din Codul penal de la 1969 și art.5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul S. F. C. (fiul lui S. M. și C. C. P., născut la data de 29.08.1994 în mun. Caracal, jud.O., domiciliat în com. Dobrosloveni, . nr. 183, jud.O., fără antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 3 luni închisoare (persoană vătămată G. B.).
În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului S. F. C. dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si art. 64 lit. b C.p.; în baza art. 81 alin. 1 C.p. și art. 82 alin. 1 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului S. F. C. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, compus din durata pedepsei aplicate de 3 luni, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani; în baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, iar în baza art. 83 C.p., s-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare, are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 19 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 1357 și art. 1391 Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă privind pe partea civilă G. B. și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 589,95 lei reprezentând prejudiciu material și suma de 20.000 lei, pentru repararea prejudiciului nepatrimonial.
În baza art. 276 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească persoanei vătămate/părții civile G. B. suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare; în baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariile avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, și a avocatului din oficiu, în cuantum de 150 lei, vor rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.779/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, a fost trimis în judecată inculpatul S. F. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută cu aplicarea art.73 lit.b V.c.p. și art. 5 alin. 1 N.C.p., constând în fapt în aceea că, în ziua de 19.02.2013, aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări provocate de acte de agresiune fizică și injurii exercitate asupra sa de persoana vătămată G. B., inculpatul l-a lovit cu pumnul pe acesta în zona ochiului stâng, provocându-i o leziune constând în dezlipire de retină, care a necesitat intervenția chirurgicală pentru alipire și 45-50 zile pentru vindecare conform certificatului medico-legal nr.177/C din 4.03.2013 emis de Serviciul medico-legal Județean O..
Sub aspectul laturii obiective, acțiunea inculpatului de a lovi persoana vătămată, constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală.
Urmarea imediată a acestei acțiuni a constat în vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită cu intenție directă sau indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale si chiar dacă nu a urmărit producerea sa a acceptat posibilitatea producerii, conform art.19 alin.1 pct.1 din Codul penal de la 1969.
S-a constatat de instanța de fond că fapta săvârșită de inculpat întrunește deci elementele constitutive a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal de la 1969.
La alegerea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art.72 alin.1 din Codul penal de la 1969, astfel că s-a ținut seama de gravitatea infracțiunii și de gravitatea infractorului, care trebuie evaluată după următoarele criterii: dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că infracțiunea săvârșită este infracțiune de rezultat (inculpatul afectând în mod concret integritatea corporală a persoanei vătămate), precum și persoana inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar depuse la dosarul cauzei, dar și atitudinea acestuia, fiind sincer în fața organelor judiciare, recunoscând în totalitate fapta săvârșită.
Pentru aceste considerente, raportat la criteriile de individualizarea a pedepsei prevăzute de art.72 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanța de fond a apreciat că se impune ca inculpatului să îi fie aplicată pedeapsa cu închisoarea, făcând aplicația dispozițiilor art. 396 alin.10 din Codul de procedură penală, având în vedere că a reținut aceeași situație de fapt ca cea reținută în actul de sesizare si recunoscută de inculpat, astfel încât s-a redus limita de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime.
Totodată, analizând declarațiile martorilor M. V. D., M. D., A. F., S. D.-I., B. G. I. și raportat la descrierea inculpatului, făcută de dirigentele acestuia în caracterizarea depusă la dosarul de urmărire penală, prima instanța a constatat ca fapta a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări provocate de acte de agresiune fizică și injurii exercitate asupra sa de persoana vătămată, retinându-se în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.73 lit. b din Codul penal de la 1969 și, în baza art.76 alin.1 lit.e din același act normativ, s-a aplicat o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege.’
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat - în contextul probelor administrate - că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
S-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.81alin.1 din Codul penal de la 1969, care este lege penală mai favorabilă prin raportare la art.5 din Codul penal: pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea de 3 luni, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar instanța, așa cum a arătat, apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond, în baza art.81alin.1 din Codul penal de la 1969 raportat la art.5 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei principale de 3 luni închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 2 ani și 3 luni, reprezentând termen de încercare conform art.82 alin.1 din Codul penal de la 1969, compus din durata pedepsei închisorii aplicate și intervalul de timp de 2 ani.
Instanța de fond a constatat că din probele administrate în cauză a rezultat întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale a inculpatului și, în baza art.19 alin.5 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor materiale și morale - potrivit legii civile.
În ceea ce privește prejudiciul material pe care partea civilă a susținut că l-ar fi suferit, în cuantum de 20.000 lei, instanța de fond a constatat că nu este întemeiat în totalitate, fiind probat de partea civilă cu documente justificative doar în parte. Astfel, cu înscrisurile depuse la dosar, partea civilă a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu deplasările la unitățile spitalicești, la controale medicale, cu medicamente sau taxe achitate în spital, în perioada imediată datei la care a suferit . sau ulterior, cu ocazia controalelor sau intervențiilor suferite în cuantum total de 589,95 lei, iar în ceea ce privește celelalte înscrisuri depuse, s-a reținut că acestea privesc bilete de transport CFR sau cu alte mijloace emise sau folosite în perioade cu privire la care nu s-a justificat deplasarea părții civile la spitale sau cabinete medicale pentru intervenții sau controale medicale.
Totodată, din probele administrate, precum si in urma examinarii înscrisurilor medicale depuse la dosar, instanta de fond a reținut ca partea civilă G. B. a fost puternic afectat de fapta săvârșită de inculpat, suferind o intervenție chirurgicală și fiind imobilizat într-o unitate spitalicească ca urmare a dezlipirii de retină suferite și chiar ulterior necesitând intervenții de curățare sau corectare a organului afectat.
Avand in vedere aceste aspecte, precum si situatia de fapt retinuta, in baza art.19 alin.1 C.p.p. rap. la art.1357 și art.1391 Cod Civil, instanta de fond a constatat ca sunt intrunite conditiile existentei raspunderii civile delictuale a inculpatului.
În raport de toate aceste considerente, coroborate cu raportul de constatare medico legală - din care a rezultat ca fapta savarsită de inculpat a avut repercursiuni puternice asupra părții civile -, instanta de fond a constatat ca fapta inculpatului a provocat partii civile evidente suferințe morale, așa încât suma de_ lei reprezentând daunele morale (prejudiciului nepatrimonial) imediate și ulterioare datorate leziunilor suferite, este justificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât inculpatul S. F. C. cât și partea civilă G. B..
Partea civilă G. B. a solicitat desființarea hotărârii de fond privitor la latura civilă a cauzei, în sensul că s-a solicitat să se ia act de majorarea numărului de zile îngrijiri medicale necesare vindecării, precum și de faptul că vătămarea suferită de partea civilă a condus la scăderea acuității vizuale, ceea ce a determinat cheltuieli mai mari cu intervențiile medicale și tratamentul necesar vindecării, în sumă de 5.445 lei; sub aspect penal, s-a arătat că, față de majorarea numărului de zile îngrijiri medicale se impune și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii în vătămare gravă, precum și majorarea daunelor morale acordate, în final, solicitându-se acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu de avocat.
Inculpatul S. F. C. a arătat că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a infracțiunii față de majorarea numărului de zile îngrijiri medicale, însă, în raport de aplicarea art. 5 Cod Penal, a solicitat să fie reținută încadrarea juridică prev de art,. 182 alin. 1 din vechiul Cod Penal cu aplic. art. 73 lit. b, art. 74 și 76 din vechiul Cod Penal, ca efect al admiterii apelului propriu; astfel, a motivat că trebuie reținută în cauză scuza provocării, deoarece conflictul a fost inițiat de partea vătămată, care i-a aplicat mai multe lovituri, iar el, în replică, l-a lovit o singură dată cu pumnul peste față, rezultatul mai grav producându-se din culpă, împrejurări care trebuie reținute la individualizarea judiciară a pedepsei, alături de circumstanțele personale pozitive.
Examinând apelurile de față, C. reține:
Apelantul – inculpat S. F. C. a fost judecat în procedură simplificată pentru comiterea unei agresiuni asupra persoanei vătămate G. B., incident petrecut la data de 19.02.2013 și constând în aceea că persoana vătămate a injuriat pe inculpat și i-a aplicat o lovitură cu piciorul în umăr, la care inculpatul a replicat printr-un act de violență constând în aplicarea unei lovituri cu pumnul, în zona feței (ochiul stâng), ceea ce a determinat căderea la sol a persoanei vătămate; urmare a acestei agresiuni, persoana vătămată a suferit un traumatism la ochiul stâng, cu hemorogie în corpul vitros și hemosinus maxilar bilateral, respectiv echimoză palprebrală – la consultul din 19.02.2013 -; persoana vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență C. în perioada 19 – 27 februarie 2013, cu diagnosticul: „hemoftalmus ochi stâng; dezlipire de retină la ora 12:00”, pentru care a primit tratament specific, inclusiv fotocoagulare laser în jurul rupturii retiniene, leziunile necesitând cca. 50 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare (conform certificatului medico-legal nr. 177/C/22.04.2013 emis de L.M.L. C.).
În cursul procedurii penale, persoana vătămată a invocat modificarea stării de sănătate, susținând că i s-a diminuat vederea și că a suferit și alte intervenții terapeutice, depunând în acest sens înscrisuri medicale; în aceste condiții, instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod eronat a reținut ca fiind neconcludentă cauzei expertizarea medico-legală asupra sănătății persoanei vătămate, respectiv asupra urmărilor vătămării produse prin infracțiunea dedusă judecății, sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 5 Cod Procedură Penală, s-a încuviințat expertiză medico-legală, comunicată de Institutul de Medicină Legală C. cu raportul de expertiză nr. 3882/A1 din 12.01.2015 (filele 25, 26 dosar apel), avizat de Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală C. (avizul nr. 16/E2/12.02.2015 – fila 31).
Din expertiza medico-legală întocmită în cauză rezultă că posterior internării din perioada 19 – 27 februarie 2013, persoana vătămată a suferit alte două internări la Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București în perioadele 18 noiembrie – 20 noiembrie 2013 și 26 – 28 februarie 2014, cu diagnosticul „decolare de retină regmatogenă operată, sechele traumatism ocular forte la ochiul stâng”, pentru care s-a intervenit chirurgical și s-a efectuat de două ori vitrectomie și schimb lichid – ser – PFCL – aer, în final rezultând că, la ochiul stâng, retina a fost alipită și pacientul a fost externat cu o ușoară scădere a acuității vizuale la ochiul stâng, respectiv VOS – 0,3 fc; raportul de expertiză a concluzionat că persoana vătămată a suferit leziuni de violență la data de 19.02.2013 produse prin lovire cu un corp dur, prin care au rezultat leziuni traumatice ce au necesitat 100 zile îngrijiri medicale și, în prezent, persoana vătămată este vindecată chirurgical, însă prezintă o scădere a vederii, fără a avea infirmitate fizică permanentă.
În aceste condiții, în cauză urmează să se rețină că lovitura aplicată de inculpat a produs urmări care s-au agravat progresiv, producând în final consecințele unei vătămări corporale grave, astfel cum este incriminată de art. 182 Cod Penal anterior, respectiv de art. 194 Cod Penal actual; în ceea ce privește însă aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului, deoarece limitele de pedeapsă sunt identice (închisoarea de la 2 la 7 ani), însă Codul penal anterior reglementează mai multe modalități de executare a pedepsei în materia suspendării, în condiții mai favorabile decât Codul penal actual; astfel, Codul penal actual nu mai prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, iar suspendarea sub supraveghere reglementată de art. 91 Cod Penal actual are un regim mai restrictiv decât în reglementarea anterioară (art. 861) atât în ceea ce privește măsurile de supraveghere și obligațiile ce trebuie impuse condamnatului cât și sub aspectul efectelor, art. 98 din Codul penal actual stabilind numai că pedeapsa se consideră executată la împlinirea termenului de supraveghere, diferit față de dispozițiile art. 866 Cod Penal anterior, care dispunea că persoana condamnată beneficiază de reabilitare de drept dacă a expirat termenul de încercare și nu s-a pronunțat revocarea suspendării.
Pe cale de consecință, apelul declarat de partea civilă este fondat în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii, urmând să fie admis și, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. 2 lit. a Cod Procedură Penală, să fie desființată în parte sentința sub aspect penal și să se procedeze la schimbarea încadrării juridice din art. 193 alin. 2 C.pen. actual (astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței) în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 C.pen. anterior, cu aplic. art. 5 C.pen. actual, pentru urmează să se stabilească o pedeapsă individualizată în raport de prevederile art. 73 lit. b Cod Penal, respectiv o pedeapsă sub minimul special, individualizată conform dispozițiilor art. 76 lit. d Cod Penal anterior și art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, aceea de 8 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se constată că infracțiunea din prezenta cauză este o infracțiune gravă prin urmările produse asupra sănătății persoanei vătămate, iar circumstanțele în care a fost comisă (în mediul școlar, în prezența mai multor colegi de clasă ai părților) demonstrează că inculpatul a adoptat cu ușurință comportamentul infracțional, deși avea posibilitatea să evite conflictul cu persoana vătămată; în acest context, se apreciază că simpla suspendare condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea scopului preventivo-educativ al sancțiunii și reinserția socială a inculpatului, fiind necesar să se dispună în cauză suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 861 – 864 Cod Penal anterior, urmând ca măsurile de supraveghere să fie exercitate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O., conform prevederilor art. 863 alin. 1 lit. a – d Cod Penal anterior, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Sub aspect civil, se constată că, în cauză, persoana vătămată a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri în sumă de 20.000 lei și daune morale în sumă de 100.000 lei, administrând dovezi cu înscrisuri pentru cheltuielile suportate, după cum urmează: chitanțe referitoare la cheltuielile efectuate cu serviciile medicale (în sumă totală de 117,42 – filele 64, 65, 66 dosar fond), cheltuieli de transport (în sumă de 378,60 lei), cheltuieli cu medicamente (în sumă de 83,95 lei), totalizând valoarea de 589,95 lei; cum însă, în cauză s-a reținut culpa concurentă, egală, a părții civile în producerea prejudiciului, cuantumul despăgubirilor urmează a fi redus în proporție de ½, la valoarea de 295 lei.
În privința prejudiciului moral se reține că, în cauză, este indubitabilă producerea unei daune nepatrimoniale dedusă din încălcarea dreptului la viață privată, deoarece persoana vătămată a fost constrânsă să suporte 3 perioade de internare și intervenții chirurgicale repetate în vederea recuperării vederii la ochiul stâng, fiind astfel silită să își restrângă regimul obișnuit de viață din perspectiva participării la activitățile sociale specifice vârstei (persoana vătămată având 19 ani la data faptei), însă, în ceea ce privește dreptul său la recuperare, trebuie reținută în cauză împrejurarea că a concurat, din propria culpă (inculpatul comițând fapta cauzatoare de prejudiciu în stare de provocare, constând în actele de violență exercitate asupra sa de către persoana vătămată), la producerea prejudiciului; pe cale de consecință, se reține că ar fi îndreptățită la daune morale în valoare de 40.000 lei, care însă trebuie reduse corespunzător culpei de 50%, astfel că partea civilă urmează să primească daune morale în valoare de 20.000 lei de la inculpat.
Corespunzător considerentelor anterioare, se reține că li apelul inculpatului este fondat în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor și daunelor morale datorate părții civile, urmând să fie admis în limitele de mai sus.
Pentru celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin soluțiilor adoptate prin prezenta decizie, se vor aplica dispozițiile art. 423 alin. 2 Cod Procedură Penală și vor fi menținute.
În privința cheltuielilor judiciare se reține că persoana vătămată constituită parte civilă a solicitat cheltuielile judiciare pentru judecata în primă instanță și în apel, în sumă totală de 1.500 lei, prima instanță dispunând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei, dar și cheltuieli judiciare constând în cheltuieli de transport și pentru examene medicale în sumă totală de 709 lei, cheltuieli care sunt justificate cu înscrisurile depuse la dosar și care se cuvin părții civile apelante în raport de prevederile art. 276 alin. 1 Cod Procedură Penală, urmând să fie obligat inculpatul la plata sumei de 709 lei către partea civilă.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat pentru procedura de judecată în faza de apel, ca efect al soluției pronunțate se va da relevanță dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală, urmând ca aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile promovate de inculpatul S. F. C. și partea civilă G. B. împotriva sentinței penale nr. 118 din data de 01 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._ .
Desființează în parte sentința, cu privire la latura penală și civilă și, rejudecând:
În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. actual, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 C.pen. anterior, cu aplic. art. 5 C.pen. actual.
În baza art. 182 alin. 1 C.pen. anterior, cu aplic. art. 73 lit. b C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul S. F. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Înlătură aplicarea art. 81 C.pen. anterior.
În baza art. 86/1 C.pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 86/2 C.pen.
În baza art. 86/3 alin. 1 lit. a-d C.pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 C.pen. anterior.
Reduce, corespunzător culpei comune a părții civile, în proporție de 50%, cuantumul daunelor materiale de la 589,95 lei, la 295 lei.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, în sumă de 709 lei, din care, 500 lei reprezintă onorariu avocat.
Cheltuielile judiciare din apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C.-G.
Grefier,
F. U.
Red. Jud. M. C. G.
Jud. fond: F. C. V.
Dact. 6 + 1 ex./A.T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 272/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 266/2015.... → |
|---|
