Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 272/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 272/2015
Dosar nr._ - OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
DECIZIA PENALĂ Nr. 272
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. E. M. - judecător
R. E. C. - judecător
GREFIER L. M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤
Pe rol, judecarea apelul formulat de apelantul P. de pe lângă J. T. J. împotriva sentinței penale nr. 2637/2014 a Judecătoriei T. J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. B. pentru inculpatul B. S. V., lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține oral motivele apelului, precizând că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.86 din OUG 195/2002, este nelegală.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții legale potrivit motivelor de apel.
Avocat O. B. pentru inculpatul B. S. V., solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și reală, inculpatul a recunoscut faptele, s-a prezentat la organele de cercetare penală și fața instanței de judecată.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2637 din 11.11.2014 pronunțată de J. Tg.J. în dosarul nr._, s-a admis cererea inculpatului B. S. V. de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzute de art.375 Cod de procedură penală raportat la art. 396 alin 10 Cod procedură penală .
În baza art.386 Cod procedură penală, a fost reîncadrată juridic fapta reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare din infracțiunea prev. de art. 335 alin 1 Cod penal actual în art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, republicată.
În baza art.86 alin 1 din OUG 195/2002, cu referire la art. 5 Cod penal actual cu aplicarea art.396 alin 10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. S. V., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Vechiul Cod penal cu referire la art.5 Cod penal actual s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilit conform art. 82 Vechiul Cod penal.
I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Vechiul Cod penal .
În baza art.71 alin 1 Vechiul Cod penal cu referire la art. 12 alin.1 din Legea nr.187/2012, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie ,exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Vechiul Cod penal.
În baza art.71 alin 5 Vechiul Cod penal cu referire la art.12 alin 1 din Legea nr.187/2012, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul nr.3272/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Tg-J. a fost trimis în judecată inculpatul B. S. V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.335 alin 1 C.p.p.
În actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 25/26.05.2013, în jurul orelor 00:40, organele de cercetare penală din cadrul Poliției mun. Tg-J. - Biroul rutier s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și furt de folosință, constând în faptul că în noaptea respectivă, inculpatul B. S.-V. a condus autoturismul marca Nissan, înmatriculat sub nr._, pe .. Tg-J., fără a poseda permis de conducere, autoturism pe care anterior îl sustrăsese în complicitate cu G. D., în scop de folosință.
Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei față de suspecții B. S. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.230 alin 1 Cod penal raportat la art. 228 alin 1 – art. 229 alin 1 lit b Cod penal și G. D. sub aspectul săvârșirii in fracțiunii prevăzută și pedepsită de art.48 alin 1 Cod penal raportat la art. 228 alin 1 – art. 229 alin 1 lit b Cod penal.
Din materialul de urmărire penală administrat la dosarul cauzei a rezultat că în noaptea de 25/26.05.2013, în jurul orelor 00:30, inculpatul B. S.-V. s-a deplasat în incinta . pentru a face o vizită prietenului său, suspectul G. D., iar în acele împrejurări, cei doi au hotărât să sustragă autoturismul marca Nissan, înmatriculat sub nr._, autoturism ce aparținea societății menționate mai sus, administrată de Mascaliuc I., cu scopul de a se plimba pe raza mun. Tg-J., deși niciunul din aceștia nu poseda permis de conducere.
Pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că suspectul G. D. efectua serviciul de pază la depozitul de material lemnos aparținând ., în locul tatălui său, care era angajatul acestei societăți, iar cheile autoturismului se aflau în contact, inculpatul B. S. V. luând hotărârea de a conduce el autoturismul pe raza mun. Tg-J., suspectul G. D. ocupând locul din față dreapta.
Inculpatul B. S.-V. a condus autoturismul marca Nissan, înmatriculat sub nr._, pe . fața restaurantului Dasiana, situat în apropierea Pieței centrale, unde a efectuat manevra de întoarcere.
În jurul orei 00:40, a observat un echipaj de poliție rutieră care verifica un alt autoturism, lucru care l-a speriat trecând în viteză pe lângă organele de poliție, evitând în ultimul moment coliziunea cu autoturismul controlat.
În aceste împrejurări, agenții de poliție rutieră au plecat în urmărirea sa, reușind să îl oprească în apropierea depozitului aparținând ., situat pe aceeași stradă, după ce l-au urmărit pe o distanță de aproximativ 2 km.
În urma controlului efectuat s-a stabilit că în autoturism se afla ca pasager și suspectul G. D., iar inculpatul B. S.-V. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Cu ocazia audierii, atât inculpatul, cât și suspectul au declarat că au sustras autoturismul din incinta depozitului aparținând ., cu scopul de a se plimba pe raza mun. TG-J., fară a aduce la cunoștință acest aspect administratorului Mascaliuc I..
Prin adresa nr._/05.07.2013, IPJ Gorj - Serviciul rutier a comunicat că inculpatul B. S.-V. nu figurează ca deținător al permisului de conducere în baza de date automată a poliției române.
Pe parcursul urmăririi penale, persoana vătămată Mascaliuc I. a declarat că s-a împăcat atât cu inculpatul B. S.-V., cât și cu suspectul G. D. în ceea ce privește infracțiunea de furt de folosință și nu mai are pretenții față de aceștia, aspecte confirmate și de autorii faptei, astfel că s-a dispus clasarea în ceea ce privește infr. prev. art. 230 alin. 1 Cp. rap. la art. 228 alin.l - art. 229 alin. 1 lit. b Cp. și art. 48 alin. 1 Cp. rap. la art. 228 alin.l - art. 229 alin. 1 lit. b Cp.
Cu privire la fapta de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, comisă de inculpatul B. S.-V. s-a dispus trimiterea în judecată.
Situația de fapt descrisă în rechizitoriu a fost dovedită cu proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor G. D., M. M. - A. și S. I. R., adresa nr._/05.07.2013 a Poliței Municipiului T. – J. – Biroul, Rutier Municipal și declarațiile inculpatului B. S. V..
Prin încheierea de camera preliminară din data de 07.10.2014 s-a constatat, în temeiul art.346 alin.2 C.p.p. legalitatea rechizitoriului nr.3272/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Tg-J., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății în cauza privind pe inculpatul B. Sliviu V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.1 C.pen.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța de fond a reținut că, fapta comisă de inculpatul B. S.-V. constând în împrejurarea că în noaptea de 25/26.05.2013, în jurul orelor 00:30, împreună cu prietenul său, suspectul G. D., a hotărât să sustragă autoturismul marca Nissan, înmatriculat sub nr._, autoturism ce aparținea societății menționate mai sus, administrată de Mascaliuc I., cu scopul de a se plimba pe raza mun.Tg-J., deși nici unul din aceștia nu poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 Noul Cod penal, (respectiv art.86 alin 1 din reglementarea anterioară, OUG 195/2002).
Audiat în ședința publică din 11.11.2014 inculpatul a solicitat judecarea sa în conformitate cu prevederile art. 375 Cod de procedură penală cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod de procedură penală întrucât recunoaște și regretă fapta de a conduce un autovehicul fără a poseda permis de conducere .
Acesta a învederat instanței că își însușește materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, depunând totodată în circumstanțiere o recomandare de la societatea la care este angajat.
Indubitabil, instanța de fond a reținut vinovăția în sarcina inculpatului, din coroborarea probelor administrate la urmărirea penală, cu declarația de recunoaștere a faptei dată de inculpat pe parcursul procesului penal (acesta conducând un autoturism,fără a avea permis de conducere).
Instanța, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
S-a reținut că, în raport de data săvârșirii faptei, 25/26.05.2013 fiind în vigoare dispozițiile din OUG 195/2002 republicată, care cuprindea dispoziții mai favorabile inculpatului sub aspectul regimului sancționator al infracțiunii si al modalității de executare a pedepsei închisorii, față de prevederile actualului Cod penal, prin urmare, văzând și decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța, a reîncadrat fapta reținută în sarcina inculpatului B. S. V. din infracțiunea prev. de art. 335 alin 1 Cod penal actual, în infracțiunea prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Vechiul Cod penal, potrivit cărora stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social concret al faptelor, de persoana inculpatului, dar și atitudinea sa manifestată pe parcursul procesului, atitudine referitoare la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor, care a recunoscut și regretat în mod constant săvârșirea acestora și împrejurările în care aceasta s-a produs, precum și conduita bună a inculpatului ulterior săvârșirii faptei, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat fiind o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat) și care ar fi putut fi vătămate – viața persoanei, sănătatea și integritatea acesteia, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.
La stabilirea pedepsei în raport de dispozițiile art.396 alin 10 Cod de procedură penală, cu aplicarea dispozițiilor art. 74-76 Cod penal în cuantum de 6 luni închisoare, instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, felul și limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social concret al faptei comise prin prisma consecințelor ce s-ar fi putut produce, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, apreciind că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea efectivă și fiind astfel, întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Vechiul Cod penal, cu referire la art. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Vechiul Cod penal.
Totodată s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și următoarele Vechiul Cod penal.
În raport de aceste criterii s-a apreciat că, pedeapsa închisorii aplicată în cuantumul menționat și având ca modalitate de executare suspendarea condiționată este aptă să asigure atingerea scopului sancțiunilor penale prevăzute de art. 52 Vechiul Cod penal, urmând ca în baza art. 71 alin 1 Vechiul Cod penal cu referire la art. 12 alin.1 din Legea nr.187/2012 a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Vechiul Cod penal.
Cu referire la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța a reținut că, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst contra Marii Britanii, hotărârea din 30.03.2002, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 Cod penal, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză aceasta se impune față de natura, gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Astfel, instanța nu a reținut nici o legătură între o eventuală interzicere a dreptului de a alege și circumstanțele personale ale inculpatului și natura infracțiunii săvârșite și în consecință, în baza art. 71 Vechiul Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O, a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, in condițiile prevăzute de art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal. cu referire la art.12 alin 1 din Legea nr.187/2012.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel P. de pe lângă J. Tg.J., precizând că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, este nelegală, întrucât instanța de fond a aplicat o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, în cauză nefiind incidentă vreo cauză de reducere a pedepsei. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
În cursul judecății în apel, inculpatul, deși legal citat, nu a participat la judecarea cauzei, astfel încât, audierea sa nu a fost posibilă conform art.420 alin.4 C.p.p. iar asistenta juridica nu a fost obligatorie, conform art. 90 Cpp..
Verificând hotărârea apelată, raportat la motivele de apel formulate de Ministerul public, dat și din oficiu, conform art.420 alin.4 C.p.p., instanța de control judiciar reține următoarele:
Analizând în mod coroborat, conform art.103 C.p.p., probele administrate în cursul procesului penal, se reține că inculpatul a comis în noaptea de 25/26.05.2013, infracțiunea de conducere a unui vehicul fără a deține permis de conducere valabil, prev.de art.335 alin.1 C.p actual, respectiv art 86 alin 1 din OUG 195/2002, sub imperiul legislației penale anterioare..
Prin procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 26.05.2013, s-a constatat că inculpatul fost depistat conducând un autoturism, marca Nissan, în mun.Tg.J., județul Gorj, fără a păstra direcția de mers, rulând cu viteză și a evitat în ultimul moment coliziunea cu un alt autoturism oprit tot de organele de poliție. Procesul verbal a fost însușit prin semnătură de către inculpat și martorii asistenți, ale căror declarații au fost apte de a confirma situația de fapt reprodusă în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și care reprezintă acuzația penală ce se aduce inculpatului.
Martorul M. M. A. a declarat că autoturismul condus de inculpat circula cu viteză, l-a depășit în timp ce era staționat pentru control de către organele de poliție, care au plecat în urmărirea inculpatului, rugându-l și pe martor să le însoțească. După parcurgerea unei distanțe de aproximativ 2 km, inculpatul a fost oprit și a declarat că nu deține permis de conducere valabil obținut.
În același sens, este și declarația martorului S. I. R., aflat în autoturism cu martorul M. M. A., iar din coroborarea acestor depoziții cu adresa nr._ din 5.07.2013, emisă de Inspectoratul de Poliție Gorj – Serviciul Rutier, rezultă că inculpatul la data comiterii infracțiunii nu era titularul unui permis valabil obținut.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut total și necondiționat acuzațiile penale, constând în conducerea unui autoturism pe drumurile publice, deși nu îndeplinea cerința esențială de a fi titularul unui permis de conducere valabil obținut, și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale, conform art.375 și art.396 alin.10 C.p.p.
Conform deciziei Curții Constituționale nr.265/2014, a fost identificată de către prima instanță legislația penală anterioară, respectiv în vigoare până la data de 1.01.2014, ca fiind corespunzătoare dispozițiilor art.5 C.p., întrucât deși aparent limitele de pedeapsă prevăzute prin dispozițiile art.86 alin.1 din OUG 195/2002 și respectiv prin dispozițiile art.335 alin.1 C.p., actual, sunt identice ( închisoare de la 1 la 5 ani), în ceea ce privește instituțiile de individualizare a executării pedepsei, blocul legislativ penal anterior, cuprinde dispoziții mai favorabile, în speță, prevederile art.81-82 C.p., anterior, reglementând instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, având un caracter mai favorabile comparativ cu prevederile art.83 C.p. actual, privind amânarea aplicării pedepsei și respectiv, art.91 C.p. actual, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât: condițiile în care se poate dispune beneficiul suspendării conform art.81-82 C.p., sunt mai favorabile, mai puțin restrictive; obligațiile care revin unui condamnat pe durata termenului de încercare prev. art.82 c.p., anterior sunt mult mai puțin restrictive și mai puțin invazive în exercițiul drepturilor subiective, comparativ cu obligațiile reglementate de dispozițiile art.85 C.p. și respectiv 93 C.p. actual.
În sprijinul acestei concluzii, se află și prevederile art.1 alin 2 din legea 187/2012, care reglementând comparativ instituțiile suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate în baza legilor penale anterioara și respectiv actuala, a decis asupra caracterului prioritar al conținutului obligațiilor ce trebuie respectate pe durata termenului de supraveghere în procesul de identificare a legii penale mai favorabile, comparativ cu întinderea sau durata termenului respectiv.
În procesul de individualizare judiciară a pedepsei pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, urmare a stabilirii de către prima instanță, în mod corect a legii penale anterioare, ca fiind mai favorabil decât noua legislație penală aplicabilă cu începere de la data de 1.02.2014, limitele pedepsei sunt cuprinse între 1 și 5 ani închisoare.
Urmare a aplicării procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, prev.de art.396 aln.10 c.p.p., instituție cu efecte juridice de drept penal substanțial, prima instanță trebuia să îi confere relevanța juridică dată de dispozițiile legale amintite și anume, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, astfel încât, în concret trebuia să se orienteze la o pedeapsă situată între 8 luni închisoare și respectiv, 3 ani și 4 luni închisoare.
Apelul formulat de Ministerul Public este întemeiat, sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată de către prima instanță, conform art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.396 alin.10 C.p.p., este situată sub limita minimă specială redusă cu o treime, conform cauzei generale de reducere a limitelor de pedeapsă, derivând din parcurgerea procedurii speciale de recunoaștere a învinuirii, astfel încât, această pedeapsă urmează a fi majorată la 8 luni închisoare, ceea ce reprezintă limita minimă specială redusă conform argumentelor expuse. La individualizarea pedepsei, se au in vedere dispozițiile art 72 Cp anterior, constând in modul si mijloacele de comitere a faptei, astfel cum rezulta din probele administrate in cursul procesului penal, pe timpul nopții, inculpatul înregistrând dificultati in păstrarea direcției de deplasare, atitudinea procesuala sincera a inculpatului, datele ce carcacterizeaza persoana sa.
Prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante legale sau judiciare prev.de art.73 și art.76 C.p. anterior, pentru a reduce pedeapsa sub limita minimă specială, iar inculpatul nu a formulat apel împotriva hotărârii de condamnare în primă instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul formulat de apelantul P. de pe lângă J. T. J. împotriva sentinței penale nr. 2637/2014 a Judecătoriei T. J. și va desființa în parte sentința penala apelata, si rejudecând, se va majora pedeapsa aplicata inculpatului B. S. V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu referire la art. 5 Cod penal actual cu aplicarea art.396 alin 10 Cod de procedură penală, la 8 luni închisoare. În baza art.81 Vechiul Cod penal cu referire la art.5 Cod penal actual va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni închisoare, stabilit conform art. 82 Vechiul Cod penal. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii penale.
In temeiul art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare, vor rămâne în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu in cuantum de 200 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de apelantul P. de pe lângă J. T. J. împotriva sentinței penale nr. 2637/2014 a Judecătoriei T. J..
Desființează in parte sentința penala apelata, si rejudecând:
Majorează pedeapsa aplicata inculpatului B. S. V., fiul lui V. și E., născut la data de 10.03.1993 în .. Gorj, cu domiciliul în comuna Bălănești, ., jud. Gorj, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu referire la art. 5 Cod penal actual cu aplicarea art.396 alin 10 Cod de procedură penală, la 8 luni închisoare.
În baza art.81 Vechiul Cod penal cu referire la art.5 Cod penal actual dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni închisoare, stabilit conform art. 82 Vechiul Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii penale.
In temeiul art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu in cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2015
Președinte, Judecător,
M. E. M. R. E. C.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.M.E.M.
J.fond.A.B.
G.S./12.03. 2015/4 ex.
| ← Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 254/2015.... → |
|---|
