Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 45/2015
Dosar nr._ A. / art. 92 din L. 123/2012
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 45/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. N.
Judecător A. I. S.
Grefier B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. de la P. de pe lângă C. de A. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelul declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 1484/06.03.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 14.01.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință după care s-a procedat la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1484/06.03.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art.386 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei N. D. din infracțiunea prev. de de art.208 alin.1 și 2 din C.p. din 1969 în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 și 3 C.p., cu aplicarea art.33 lit. a din C.p. din 1969.
În temeiul art.228 alin.1 și 3 C.p., a fost condamnată inculpata N. D., fosta S., fiica lui N. si S., nascuta la 13.09.1977 în ., jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.66 din C.p. s-a aplicat inculpatei pedepsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 6 luni.
În temeiul art.65 din C.p. s-a aplicat inculpatei pedepsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p. .
În baza art. 81 C.p. din 1969, cu aplicarea art.5 C.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare, calculat potrivit art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C.p.
În temeiul 396 alin.5 C.p.p. rap. la art.16 lit. c C.p.p. a fost achitată inculpata N. D. pentru infracțiunea prev. de art.92 din Legea 123/2012.
În temeiul art.397 alin.1 C.p.p. s-a admis acțiunea civilă formulată de S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. și a fost obligată inculpata N. D. la plata sumei de 9.417,33 de lei.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.p. a fost obligată inculpata N. D. la plata sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat.
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
La data de 22.04.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. dosarul cu numărul 9976/P/2012, însoțit de rechizitoriul cu același număr prin care, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei N. D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt de energie cu valoare economică, faptă prev. de art. 208 alin.1 și 2 C.p. și a infracțiunii de executarea și folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, faptă prev. de art.92 alin.2 din Legea 123/2012, cu aplicarea art.33 lit.a C.p..
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada anterioară datei de 23.08.2012, inculpata N. D. a realizat branșarea ilegală la rețeaua electrică de joasă tensiune a imobilului proprietate personală situat în ., ., în condițiile inexistenței unui dispozitiv de măsurare a consumului de energie electrică și a unui contract de furnizare a acesteia.
De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatei N. D. faptul că, în perioada anterioară datei de 23.08.2012, a sustras energie electrică prin branșarea ilegală a imobilului proprietate personală situat în ., ., la rețeaua electrică de joasă tensiune aparținând S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C., cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 9.417, 33 de lei .
Pentru a proba această situație de fapt s-au propus prin actul de sesizare a instanței următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare întocmit de agenții constatatori din cadrul I.J.J. D., nota de constatare NTL nr._/23.08.2012 întocmită de către reprezentanții S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C., declarația martorilor S. F. O., M. F. O., adresă de prejudiciu RO40/_ din data de 07.12.2012 emisă de S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C. departamentul NTL, declarațiile inculpatei.
Partea vătămată S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C., a menționat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 9.417, 33 de lei .
Inculpata N. D. nu a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței, aceasta fiind audiată, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
În etapa cercetării judecătorești au fost audiați martorii S. F. O., M. F. O., iar la propunerea inculpatei au fost audiați martorii M. Iulică, N. B. și C. G..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Din procesul-verbal de constatare întocmit de agenții constatatori din cadrul I.J.J. D., care se coroborează cu nota de constatare NTL nr._/23.08.2012 întocmită de către reprezentanții S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C., precum și, în parte, cu declarațiile declarația martorilor S. F. O. s-a reținut că, în data de 23.08.2012 cu prilejul unui control efectuat de către reprezentanții S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C., însoțiți de către lucrători I.J.J., în ., ., la locuința inculpatei N. D. s-a constatat că, locuința inculpatei era branșată direct la stâlpul din stradă al rețelei electrice de joasă tensiune, fără a exista un aparat de măsurare a consumului de energie electrică și, totodată, fără a exista un contract de furnizare a energiei electrice între inculpată și S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C..
Instanța a reținut din înscrisurile depuse la dosar, precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză, faptul că, inculpata N. D. este căsătorită cu martorul N. B. și trăiește și gospodărește alături de acesta în ., ..
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că, inițial, contractul de furnizare a energiei electrice a existat pe numele martorului N. B., contract care a încetat de drept din cauza neplății facturilor, locuința celor doi fiind debranșată de la rețeaua de distribuție a C.E.Z..
Astfel, instanța a reținut din declarația martorului M. Iulică, martor propus de inculpată în apărare, declarație care se coroborează cu declarația martorilor S. F. O., M. F. O., precum și cu procesul-verbal de constatare întocmit de agenții constatatori din cadrul I.J.J. D., respectiv cu nota de constatare NTL nr._/23.08.2012 întocmită de către reprezentanții S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C. faptul că, locuința inculpatei beneficia de curent electric.
În aceste condiții, în drept, instanța a reținut că, inculpata N. D., alături de soțul său, martorul N. B., a săvârșit infracțiunea de furt de energie cu valoare economică, faptă prev. de art. 208 alin.1 și 2 C.p., prin faptul că, deși știa că este racordată nelegal la rețeaua de distribuție, a utilizat consumatorii de energie din locuință.
Cu privire la reținerea în sarcina inculpatei N. D. a infracțiunii prev. de art. 92 alin.2 din Legea 123/2012, instanța a constatat că, inculpata a fost trimisă în judecată pentru această faptă cu motivarea că, în perioada anterioară datei de 23.08.2012, a realizat branșarea ilegală la rețeaua electrică de joasă tensiune a imobilului proprietate personală situat în ., ., în condițiile inexistenței unui dispozitiv de măsurare a consumului de energie electrică și a unui contract de furnizare a acesteia.
Instanța a reținut că, la dosarul cauzei, nu există nicio probă din care să rezulte că, inculpata a realizat branșarea ilegală la rețeaua electrică de joasă tensiune. Este și greu de acceptat faptul că, inculpata s-a urcat pe un stâlp de joasă tensiune și s-a racordat la rețeaua stradală de energie electrică, în condițiile în care, aceasta nu are astfel de cunoștințe, fiind o persoană neinstruită școlar.
Prin urmare, constatând lipsa de probe cu privire la fapta inculpatei, instanța a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev.de art. 92 alin.2 din Legea 123/2012.
Având în vedere că, de la momentul săvârșirii faptelor, până la judecarea cauzei a intervenit o lege nouă care prevede pentru săvârșirea infracțiunii de furt o pedeapsă al cărei minim și maxim special este mai mic decât cel prevăzut de legea nouă instanța, în baza art.386 Cod procedură penală rap.la art.5 Cod penal, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei N. D. din infracțiunea prev. de de art.208 alin.1 și 2 din C.p. din 1969 în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 și 3 C.p..
În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare instanța a reținut că, potrivit art.12 alin.1 din Legea 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În concluzie, s-a stabilit legea penală mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală, iar în funcție de legea identificată ca fiind mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală s-au aplicat și pedepsele accesorii și complementare. Această concluzie s-a impus a fi dedusă din art. 12 L.187/2012 din care rezultă lipsa de autonomie a pedepselor accesorii și complementare față de pedeapsa principală, precum și din art. 6 alin. 5 NC.p. care arată că, atunci când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
Cum instanța a identificat legea mai favorabilă ca fiind Noul Cod penal, s-au aplicat atât pedepsele accesorii cât și pedepsele complementare prevăzute de legea nouă, care au corespondent în Codul penal de la 1969, prin acesta nefiind încălcat principiul legalității incriminării prev. de art.2 C.p..
Instanța a reținut că, poate combina dispozițiile din cele două legi respectiv C.p. de la 1969 și Codul penal în vigoare, pentru acele instituții care pot funcționa autonom, cum ar fi concursul de infracțiuni, recidiva, infracțiunea continuată sau modalitatea de executare a pedepsei.
Prin această combinare, nu se poate reține că s-ar crea o a treia lege, iar instanța și-ar aroga din competența legiuitorului, deoarece, din întreaga reglementare a Codului penal în vigoare, se poate desprinde concluzia că, legiuitorul a avut în vedere aplicarea legii penale în timp cu funcționarea instituțiilor autonome.
Astfel, potrivit art.173 C.p., prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege. Nu s-ar putea reține că acest text de lege face referire doar la alte legi organice sau ordonanțe de urgență devreme ce legiuitorul a redat formula extensivă de "alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege".
De asemenea, potrivit art.10 din Legea 187/2012 se arată că, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
Este indiscutabil că, legiuitorul arată în acest caz că se poate aplica o pedeapsă din legea veche însă tratamentul sancționator va fi acela al concursului conform noii legi.
Dacă s-ar aplica retroactiv o lege penală nouă sau s-ar aplica ultraactiv o lege penală veche, cu excepția acelor legi sau dispoziții din legi mai favorabile, s-ar încălca art.7 paragraful 1 din C.E.DO..
Astfel, C. E.D.O. în cauza hotărârea din 18 iulie 2013 pronunțată în cauza Maktouf și Damjanović împotriva Bosniei și Herțegovina (Cererile nr. 2312/08 și_/08) a arătat că (paragraful ), în primul rând, că nu are sarcina de a examina in abstracto aspectul de a stabili dacă aplicarea retroactivă a Codului din 2003 în cauzele privind crime de război este, în sine, incompatibilă cu art. 7 din Convenție. Acest aspect trebuie examinat în fiecare caz în parte, ținând seama de circumstanțele specifice fiecărei cauze și, în special, de problema dacă instanțele interne au aplicat legea cu dispozițiile cele mai favorabile acuzatului (Scoppola, citată anterior, pct. 109).
La paragraful 66. din aceiași hotărâre se arată principiile generale referitoare la art. 7 care au fost reamintite recent în cauza Kononov împotriva Letoniei [(MC), nr._/04, pct. 185, CEDO 2010]:„Garanția consacrată la art. 7, element esențial al statului de drept, ocupă un loc primordial în sistemul de protecție al Convenției, astfel cum o atestă faptul că art. 15 nu autorizează nicio derogare în caz de război sau alt pericol public. Astfel cum decurge din obiectul și scopul său, acesta trebuie să fie interpretat și aplicat astfel încât să fie asigurată o protecție efectivă împotriva urmăririi penale, condamnărilor și sancțiunilor arbitrare. Prin urmare, art. 7 nu se limitează la a interzice aplicarea retroactivă a dreptului penal în defavoarea acuzatului: acesta consacră totodată, la modul mai general, principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) și cel care dispune să nu se aplice legea penală în mod extensiv în detrimentul acuzatului, mai ales prin analogie. Rezultă că o infracțiune trebuie să fie definită clar de lege. Această condiție este îndeplinită în cazul în care justițiabilul poate ști, pornind de la textul dispoziției relevante și, dacă este necesar, prin intermediul interpretării acesteia de către instanțe, ce acte și omisiuni angajează răspunderea sa penală. Noțiunea de „drept” („law”) utilizată la art. 7 corespunde celei de „lege” care figurează în alte articole ale Convenției și cuprinde dreptul scris și nescris, implicând condiții calitative, printre care cele privind accesibilitatea și previzibilitatea. În ceea ce privește previzibilitatea, C. reamintește că, oricât de clar ar fi redactat textul unei dispoziții legale, în orice sistem juridic, inclusiv dreptul penal, inevitabil există un element de interpretare judecătorească. Întotdeauna va exista necesitatea de elucidare a aspectelor îndoielnice și de adaptare la schimbările de situație. De altfel, în tradiția juridică a anumitor state părți la Convenție este consacrat faptul că jurisprudența, ca sursă de drept, contribuie în mod necesar la evoluția progresivă a dreptului penal. Art. 7 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a normelor privind răspunderea penală prin interpretarea judecătorească a fiecărei cauze în parte, cu condiția ca rezultatul să fie concordant cu substanța infracțiunii și previzibil în mod rezonabil [Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei (MC), nr._/96,_/97 și_/98, pct. 50, CEDO 2001-II, K.‑H.W. împotriva Germaniei(MC), nr._/97, pct. 85, CEDO 2001-II, Jorgic împotriva Germaniei, nr._/01, pct. 101-109, CEDO 2007-IX, și Korbely împotriva Ungariei (MC), nr. 9174/02, pct. 69-71, 19 septembrie 2008].
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei N. D. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Prin urmare, în temeiul art.228 alin.1 și 3 C.p., instanța a condamnat-o pe inculpata N. D. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.66 din C.p. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 6 luni.
În temeiul art.65 din C.p. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p. .
În baza art. 81 C.p. din 1969, cu aplicarea art.5 C.p. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare, calculat potrivit art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C.p.
În temeiul 396 alin.5 C.p.p. rap. la art.16 lit. c C.p.p. a fost achită inculpata N. D. pentru infracțiunea prev. de art.92 din Legea 123/2012.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut că, partea vătămată S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C., a menționat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 9.417, 33 de lei, pretenții susținute și în faza de judecată.
Astfel, potrivit art.1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din enunț rezultă că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.
Instanța a reținut că, inculpata N. D., alături de soțul său, martorul N. B., a săvârșit infracțiunea de furt de energie cu valoare economică, faptă prev. de art. 208 alin.1 și 2 C.p., prin faptul că, deși știa că este racordată nelegal la rețeaua de distribuție, a utilizat consumatorii de energie din locuință, faptă care constituie și o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii materiale în cuantum de 9.417,33 de lei
Prin urmare, instanța a reținut existența faptei ilicite cu consecința producerii unui prejudiciu în dauna părților civile, între fapta culpabilă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.
Constatând îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale instanța art.397 alin.1 C.p.p. a admis acțiunea civilă formulată de S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. și a obligat pe inculpata N. D. la plata sumei de 9.417,33 de lei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel P. de pe lângă J. C..
P. a criticat sentința ca nelegală și netemeinică întrucât greșit s-a dispus achitarea
inculpatei intimate pentru infr. prev. de art. 92 din legea nr. 123/2012 și greșit au fost aplicate pedepse accesorii în condițiile în care pedeapsa aplicată este neprivativă de libertate iar pedepsele complementare sunt sub minimul special prev. de lege.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a mai arătat că, din probele aflate la dosar - procesul-verbal de constatare întocmit de agenții constatatori din cadrul IPJ D., nota de constatare NTL nr._/23.08.2012 și declarațiile martorului S. F. O. - rezultă că intimata inculpată a comis ambele infracțiuni pentru care este cercetată motiv pentru care instanța trebuia să dispună condamnarea și pentru art. 92 din L. 123/2012.
C., examinând sentința apelată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 C.pr.pen. constată următoarele:
Potrivit art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012: „Executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Din datele speței - procesul-verbal de constatare întocmit de agenții constatatori din cadrul I.J.J. D., care se coroborează cu nota de constatare NTL nr._/23.08.2012 întocmită de către reprezentanții S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C., precum și, în parte, cu declarațiile martorului S. F. O. - rezultă că, în data de 23.08.2012 cu prilejul unui control efectuat de către reprezentanții S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C., însoțiți de către lucrători I.J.J., în ., ., la locuința inculpatei N. D. s-a constatat că, locuința acesteia era branșată direct la stâlpul din stradă al rețelei electrice de joasă tensiune, fără a exista un aparat de măsurare a consumului de energie electrică și, totodată, fără a exista un contract de furnizare a energiei electrice între inculpată și S.C. C.E.Z. Distribuție S.A. C..
Din adresa nr. R020/_/26.11.2014 a S.C. C. VÂNZARE SA ( fila 36 dosar apel) rezultă că, pentru imobilul inculpatei, situat în localitatea Amărăștii de Jos, ., jud. D., contractul de furnizare a energiei electrice figurează încheiat pe numele soțului acesteia, numitul N. B.. Contractul inițial a fost încheiat cu soțul inculpatei la data de 02.12.2003 și s-a furnizat energie electrică în baza contractului până la 23.02.2011, însă ulterior, întrucât au înregistrat restanțe, la data de 15.03.2011 s-a realizat demontarea contorului electric iar la data de 16.11.2012, după achitarea debitului a fost încheiat un nou contract de furnizare a energiei electrice care figurează activ.
Mai mult, în declarațiile inițiale date la urmărirea penală în data de 08.10.2014 – filele 11 și 13 dosar u.p. – inculpata intimată N. D. recunoaște că, fiind debranșată de 8 luni de zile de la rețeaua de joasă tensiune întrucât nu și-a achitat facturile a realizat singură branșamentul ilegal la rețeaua de electricitate pentru a-și alimenta imobilul cu energie electrică, având copii de crescut. Inculpata a mai precizat că, în locuință, avea un frigider, un televizor și mai multe becuri.
Deci, așa cum rezultă din conținutul constitutiv al art. 92 alin. 2 din L. 123/2012, constituie infracțiune nu numai executarea dar și folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare astfel că, eronat judecătorul fondului, în raport și de aceste probe administrate în cauză, a apreciat că nu există infracțiunea prev. de art. 92 alin. 2 din L. 123/2012, reținând ca plauzibilă doar declarația inculpatei din cursul cercetării judecătorești prin care aceasta nega comiterea faptei, declarație care însă nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, analizate anterior.
Ca urmare, C. reține ca fondat primul motiv de apel invocat de procuror, inculpata făcându-se vinovată și de comiterea infracțiunii prev. de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, în concurs cu infracțiunea de furt de energie electrică ( fapte care s-au consumat în perioada martie 2011 – nov. 2012 – conf. adresei nr. R020/_/26.11.2014 a S.C. C. VÂNZARE SA).
În raport de datele speței, comparând atât limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive pentru faptele deduse judecății cât și modalitățile de individualizare a pedepselor prevăzute în legile succesive, C. apreciază că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.
Astfel, dacă art. 208 alin. 1 și 2 din C.p de la 1969 sancționa furtul de energie cu închisoarea de la 1 la 12 ani, art. 228 alin. 1 și 3 din NCP sancționează fapta cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Mai mult, potrivit art. 231 alin. 2 NCP în cazul faptelor prev. la art. 228, art. 229 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și art. 23, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Chiar dacă sistemul cumulului juridic consacrat de noul Cod penal diferă de cel din Codul penal de la 1969 prin faptul că sporul care se aplică este obligatoriu și nu facultativ și prin cuantumul sporului ( o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite ), în speță, dat fiind limitele maxime reduse ale NCP pentru infracțiunea de furt, tot noul C.p. este legea mai favorabilă.
La individualizarea judiciară a pedepselor C. constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 C.p. respectiv:
- inculpata intimată nu are antecedente penale,
- cuantumul pedepsei rezultante ce urmează a-i fi stabilit, de 8 luni închisoare ( având în vedere limitele de pedeapsă – închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă pentru art. 92 alin. 2 din L. 123/2012 și de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă pentru art. 228 alin. 1 și 3 din NCP, precum și faptul că pentru fiecare infracțiune comisă instanța îi va stabili pedeapsa de câte 6 luni închisoare, în baza art. 38-39 alin. 1 lit. b NCP, ajungându-se la pedeapsa totală de 8 luni închisoare) este mai mic decât cel prevăzut de lege,
- instanța apreciind totodată că, în raport de persoana inculpatei (care are vârsta de 35 de ani, este căsătorită, mamă a 5 copii minori, studii 4 clase, fără loc de muncă și fără ocupație), de poziția procesuală sinceră din cursul urmăririi penale, de conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Astfel, potrivit art. 83 alin. 1 C.p., instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Potrivit art. 83 alin. 2 C.p., nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Se constată că nici una dintre aceste situații prev. la art. 83 alin. 2 C.p. nu este incidentă în cauză.
Dar întemeiată este și cea de-a doua critică procurorului referitoare la faptul că greșit au fost aplicate pedepse accesorii și complementare.
În acest sens, conform reglementărilor noului Cod penal – art. 66-68, aplicarea pedepsei complementare a exercitării unor drepturi, se poate face, în prezent atât pe lângă pedeapsa închisorii indiferent de cuantumul acesteia, nemaifiind condiționată ca în art. 65 alin. 1 din C.p. de la 1969 de minimul de 2 ani al pedepsei, cât și pe lângă pedeapsa amenzii. Însă aplicarea pedepsei complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, iar în lipsa acestei prevederi aplicarea ei este facultativă.
Cât privește pedeapsa accesorie, în noul Cod penal – art. 65 – aceasta nu mai intervine de drept ci aplicarea ei este în funcție de aplicarea pedepsei complementare.
Astfel, potrivit art. 65 alin. 1 NCP „Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.”
Cum, în cauză, pentru niciuna dintre cele două infracțiuni legea nu prevede obligatoriu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, C. apreciază că, în funcție de faptele comise și de persoana inculpatei nu se impune aplicarea facultativă a pedepsei complementare și, în consecință, în raport de disp. art. 65 alin. 1 NCP, nu se impune nici aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
În raport de aceste considerente, conf. art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. C., împotriva sentinței penale nr. 1484/06.03.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Se va desființa parțial sentința atacată și rejudecând: în baza art. 386 C.p.p. se va schimba încadrarea juridică a faptei de furt de energie electrică, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata intimată N. D., fostă S., prin rechizitoriul nr. 9976/P/2012 din 19.04.2013 al Parchetului de pe lângă J. C., faptă prev. de art. 208 alin. 1 și 2 din C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1 și 3 NCP, cu aplic. art. 5 NCP, în concurs real cu infr. prev. de art. 92 alin. 2 din L. 123/2012, cu aplic. art. 38 alin. 1 NCP.
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen se va stabili față de inculpata N. D. o pedeapsă de 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 .
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen, se va stabili față de aceeași inculpată o pedeapsă de 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 228 alin. 1 și 3 C.p., cu aplic. art. 5 C.p..
De menționat că, prin încheierea din data de 20.01.2015, C. de A. C., în baza disp. art.278 C.p.p., a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta deciziei penale nr. 45 din data de 19.01.2015, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._ , în sensul că se va trece: „În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen Stabilește față de aceeași inculpată o pedeapsă de 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 228 alin. 1 și 3 C.p., cu aplic. art. 5 C.p..”, în loc de: „În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen Stabilește față de aceeași inculpată o pedeapsă de 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 228 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 5 C.p..”,, cum greșit a fost trecut”.
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. se va stabili o pedeapsă totală de 8 luni închisoare, conf. art. 38 – 39 alin. 1 lit. b C.p.
În temeiul art. 83 N.C.P. se va amâna aplicarea față de inculpată a pedepsei totale stabilite pe durata unui termen de încercare de 2 ani, conform art. 84 N.C.P.
În temeiul art. 85 alin. 1 N.C.P. va fi obligată inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 N.C.P. se va dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 40 de zile, la o unitate desemnată de Serviciul de Probațiune D..
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune D..
În baza art. 4 alin. (3) C. proc. pen. se va atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Se vor înlătura dispozițiile sentinței referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii.
Cum celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii sunt legale și temeinice, se vor menține.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare efectuate în apel vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu T. N., onorariu ce va fi avansat din fondurile M.J..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p.
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. C., împotriva sentinței penale nr. 1484/06.03.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Desființează parțial sentința atacată și rejudecând:
În baza art. 386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei de furt de energie electrică, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata intimată N. D., fostă S., prin rechizitoriul nr. 9976/P/2012 din 19.04.2013 al Parchetului de pe lângă J. C., faptă prev. de art. 208 alin. 1 și 2 din C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1 și 3 NCP, cu aplic. art. 5 NCP, în concurs real cu infr. prev. de art. 92 alin. 2 din L. 123/2012, cu aplic. art. 38 alin. 1 NCP.
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen
Stabilește față de inculpata N. D. o pedeapsă de 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 .
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen
Stabilește față de aceeași inculpată o pedeapsă de 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 228 alin. 1 și 3 C.p., cu aplic. art. 5 C.p..
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen
Stabilește o pedeapsă totală de 8 luni închisoare, conf. art. 38 – 39 alin. 1 lit. b C.p.
În temeiul art. 83 N.C.P.
Amână aplicarea față de inculpată a pedepsei totale stabilite pe durata unui termen de încercare de 2 ani, conform art. 84 N.C.P.
În temeiul art. 85 alin. 1 N.C.P.
Obligă inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 N.C.P.
Dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 40 de zile, la o unitate desemnată de Serviciul de Probațiune D..
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune D..
În baza art. 4 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Înlătură dispozițiile sentinței referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii.
Menține dispozițiile sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu T. N., onorariu ce va fi avansat din fondurile M.J..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2015, la sediul Curții de A. C..
Președinte, Judecător,
M. D. N. A. I. S.
Grefier,
B. F. Țacu
Red. MDN
Ex. 2/26.01.2015
Poz. 133-135/2015
Jud. fond G. B.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 54/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
