Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1487/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1487/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2012 în dosarul nr. 1487/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1487
Ședința publică de la 26 Iunie 2012
PREȘEDINTE D. F.- judecător
V. T.- judecător
G. C.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. V. M. împotriva sentinței penale nr. 65 din data de 15 martie 2012 pronunțată de J. V. M. în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. T. H. R..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul M. T. H. R., în stare de libertate, asistat de avocat O. M., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 70 alin. 2 C.p.p., în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa și, fiind de acord, s-a procedat la audierea acestuia, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatul a depus la dosar concluzii scrise și înscrisuri privind practică judiciară.
Nefiind formulate cereri ori excepții, s-a apreciat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Ministrului Public, având cuvântul, susține oral motivele scrise de recurs și solicită admiterea lui deoarece hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică fiindcă instanța de fond a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni în condițiile în care inculpatul nu avea dreptul să conducă autoturismul ca urmare a comiterii unei abateri contravenționale și totodată la data faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice. Se mai invocă și faptul că anterior comiterii faptei ce este supusă în prezent judecății, acesta în ultimii trei ani a fost sancționat contravențional datorită unor abateri la regimul circulației pe drumurile publice de 14 ori.
Avocat O. M. pentru inculpatul M. T. H. R., având cuvântul, solicită respingerea recusrului ca nefondat și menținerea sentinței recurate care este legală și temeinică fiindcă instanța de fond a ținut seama atunci când a dispus achitarea inculpatului reținând că fapta lui nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, de modul concret de comitere, de scopul urmărit și atitudinea de regret și recunoaștere avută ulterior de inculpat.
Având ultimul cuvânt, inculpatul declară că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 65 din data de 15 martie 2012 a Judecătoriei V. M., inculpatul M. T. H. R. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 C.p.p. pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 și în baza art. 18/1 Cp. rap. la art. 90 și art. 91 Cp. s-a dispus înlocuirea răspunderii penale cu aplicarea unei pedepse administrative, constând în amendă în cuantum de 1.000 lei iar în temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. făptuitorul a fost obligat să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 deoarece la data de 16 martie 2011 a fost depistat conducând un autoturism prin localitatea Vânători cu o viteză mai mare decât limita legală, respectiv 75 k/h, deși nu avea dreptul să conducă în acel moment autoturismul deoarece avea această interdicție în perioada 06 februarie 2011 – 05 iunie 2011.
La primul termen inculpatul a invocat disp. art. 320/1 C.p.p., cererea fiind admisă și judecata desfășurându-se doar pe baza probelor administrate la urmărirea penală cât și a recunoașterii inculpatului.
Instanța de fond a constatat însă că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul dar și că ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând în același timp înlocuirea răspunderii penale și aplicarea unei pedepse administrative constând în amendă în cuantum de 1000 lei, pentru că inculpatul are reprezentarea consecințelor faptelor sale că nu ar mai fi fost anterior sancționat contravențional, că a avut o bună comportare în societate și la locul de muncă, că ar fi fost sincer și cooperant.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Ministerul Public criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând în esență că în mod greșit inculpatul a fost achitat deoarece fapta acestuia constituie infracțiune deoarece prezintă în concret gradul de pericol social și că instanța de fond în mod nelegal dispunând achitarea inculpatului a dispus înlocuirea răspunderii penale în condițiile art. 90 Cp.
Recursul este fondat și va fi admis pentru motivele invocate cu următoarea motivare.
Curtea reține că instanța de fond a făcut o motivare contradictorie și a confundat instituția înlocuirii răspunderii penale cu instituția achitării ca urmare a lipsei gradului de pericol social al infracțiunii.
Pentru a se dispune înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune cu caracter administrativ și nu o pedeapsă administrativă așa cum dispune prima instanță, pericolul pentru ordinea publică trebuie să existe dar, să fie redus și să nu fi produs urmări grave așa cum se stipulează în dispozițiile art. 90 alin. 1 lit. b Cp. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie închisoarea de cel mult un an sau amenda.
Chiar și în situația în care s-ar reține că fapta inculpatului ar avea gradul de pericol social al unei infracțiuni dar pericolul social ar fi redus și nu a produs urmări grave, nu este îndeplinită condiția prev. de art. 90 alin. 1 lit. a Cp. referitoare la pedeapsă deoarece infracțiunea de care este acuzat inculpatului respectiv art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În același timp Curtea reține că instanța de fond a reținut o greșită stare de fapt atunci când a apreciat că inculpatul nu ar mai fi fost anterior sancționat contravențional deși așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, acesta anterior faptei deduse judecății a fost sancționat în mod repetat de 14 ori, pentru abateri contravenționale, ce vizează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, contravenții ce vizau depășirea limitei de viteză, conducerea sub influența băuturilor alcoolice.
Aceste împrejurări dovedesc faptul că inculpatul s-a specializat în încălcarea regulilor ce vizează siguranța circulației, că anterior nu a avut un bun comportament și că în mod concret fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni astfel încât este necesară aplicarea unei pedepse și nu a unei sancțiuni administrative ca urmare a constatării lipsei gradului de pericol social, ca element constitutiv.
Cu motivarea reținută existând cazul de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 18 C.p.p. și în baza art. 385/15 alin. 1 pct. 2 lit. d C.p.p. recursul va fi admis, se va casa sentința în totalitate și reținând cauza spre rejudecare se va admite cererea formulată de inculpat în baza art. 320/1 alin. 1 C.p.p. și va fi condamnat acesta la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.p.
La individualizarea pedepsei principale vor fi avute în vedere dispozițiile art. 72 Cp. și ale art. 18/1 alin. 2 Cp. constatându-se totodată că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, urmând să se aplice disp. art. 81 – 83 Cp. privind suspendarea condiționată a pedepsei principale și a pedepselor accesorii.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. V. M. împotriva sentinței penale nr. 65 din data de 15 martie 2012 pronunțată de J. V. M. în dosarul nr._ .
Casează sentința.
Înlătură achitarea inculpatului M. T. H. R. potrivit art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 Cod procedură penală și aplicarea acestuia amenzii administrative.
Admite cererea inculpatului în baza art. 320 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală
Condamnă inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei principale, potrivit termenului prevăzut de art. 82 cod penal, pe durata de 2 ani și 8 luni.
Atrage atenția inculpatului, potrivit art. 83 cod penal, asupra revocării pedepsei.
În baza art. 71 cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b iar în baza art. 71 alin. 5 cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare în sumă de 60 lei în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2012
Președinte, Judecător, Judecător,
D. F. V. T. G. C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.D.F.
j.f.N.A.
O.A. 13 Iulie 2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1482/2012. Curtea de Apel... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
