Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 870/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 870/2013
Dosar nr._ - art. 208, 209; art. 180; art. 193 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 870
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
PREȘEDINTE - L. B. - Judecător
Judecător M. M. Ș.
Judecător A. D.
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
.....................
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul T. M. D. împotriva sentinței penale nr. 2127 de la 25 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria T. J. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat T. V. (în substituire pentru avocat desemnat din oficiu P. M.), reprezentând pe recurentul inculpat T. M. D. (lipsă), totodată lipsind: intimata parte civilă P. L. A., intimatul parte civilă P. I., intimatul parte vătămată V. O. C. și intimatul parte civilă S. Județean de Urgență T. J..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat T. V., având cuvântul pentru recurentul inculpat T. M. D., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile aplicării art. 74, 76 Cod penal, respectiv: lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a inculpatului, conduita bună avută atât anterior cât și după săvârșirea infracțiunii.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare statului, arătând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, pedepsele fiind just individualizate, astfel încât nu se impune reducerea acestora, având în vedere numărul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat și modalitatea în care au fost săvârșite.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 2127 de la 25 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria T. J. în dosarul cu nr._, în baza art. 334 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. g Cod penal, art.180 alin. 1 Cod penal, art.180 alin.2 Cod penal, art.193 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.33 litera a Cod penal, în art. 208 alin.1 Cod penal, art.180 alin. 1 Cod penal, art.180 alin.2 Cod penal, art.193 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. M. D. (fiul lui I. și I., născut la data de 15.08.1986, în municipiul Tg-J., cu același domiciliu, ., scara 1, ., județul Gorj, CNP:_) la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art.180 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o luna închisoare; în baza art.180 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de trei luni închisoare; în baza art.193 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de trei luni închisoare; în baza art.181 alin.1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal, s-au constatat concurente infracțiunile și s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare; s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.” a” teza a II-a și lit. „ b” C.p., pe durata stabilită de art. 71 alin. 2 C.p.; în baza art.81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata stabilită de art. 82 C.p. și s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C.p.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-a admis în parte cererea părții civile P. A. L. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumelor de 550 lei despăgubiri materiale și 3000 lei daune morale; s-a admis în parte cererea părții civile P. I. și na fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumelor de 910 lei despăgubiri materiale și 4000 lei daune morale; a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile a sumei de 600 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător; s-a admis cererea părții civile S. Județean de Urgență Tg-J. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1647 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plății, cu titlu de despăgubiri; s-a liat că partea vătămată V. O. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât a recuperat paguba.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.3980/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. I. M. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 180 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 181 alin. 1 Cod penal., art.193 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 C.p., art.208 alin.1-209 alin.1 lit. g C.p., totul cu aplicarea art.33 lit. a C.p.
1.In fapt, s-a reținut că prin plângerea adresată organelor de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Tg-J., partea vătămată P. L. A. a sesizat că la data de 03.06.2010, în jurul orei 15:30, a fost luată din fața Colegiului Național ,S. Haret„ din Tg-J., împotriva voinței sale, cu un autoturism taxi, de către inculpatul T. M. D. (fostul său prieten) și transportată în zona blocurilor A.N.L. de pe .. Tg-J., unde a amenințat-o cu moartea și a agresat-o fizic, lovind-o cu pumnii și picioarele, împrejurare în care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 8016/09.06.2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj.
In conținutul aceleiași plângeri, partea vătămată a precizat că și în ziua anterioară (02.06.2010) fusese lovită cu palma peste față de inculpat, în fața aceleiași unități de învățământ, iar ulterior a fost amenințată de acesta prin intermediul S.M.S.-urilor trimise pe telefonul mobil. Ulterior, partea vătămată P. L. A. s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. în care a sesizat că la data de 29.06.2010 a primit mai multe S.M.S. -uri de amenințare pe telefonul mobil, trimise de T. M. D., în care era amenințată cu moartea și acte de violență, insultată și calomniată. Totodată, partea vătămată a precizat că a fost sunată de câțiva prieteni care au anunțat-o că pe I.D.-ul său de calculator au fost postate fotografii indecente al acesteia și înscrisuri obscene de către același inculpat.
Pentru o mai bună înfăptuire a justiției, prin ordonanța din 13.08.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus conexarea celor două plângeri formulate de partea vătămată, respectiv a dosarului nr. 4741/P/2010 la dosarul nr. 3980/P/2010.
Referitor la plângerile formulate de partea vătămată P. L. A. pe parcursul urmăririi penale, s-a stabilit că aceasta a avut o relație de prietenie cu inculpatul T. M. D. până la începutul anului 2010 când, datorită unor neînțelegeri, s-au despărțit.
Fiind deranjat de atitudinea părții vătămate care a refuzat să continue relația de prietenie, inculpatul T. M. D. a devenit agresiv, având un comportament deviant față de partea vătămată, pe care a început s-o agreseze fizic și s-o amenințe cu moartea și cu acte de violență.
În data de 02.06.2010, în jurul orei 16:00, în timp ce se afla în fața Colegiului Național ,S. Haret „ din Tg-J., partea vătămată a fost agresată fizic de inculpatul T. M. D., după care a fost transportată la domiciliul martorului T. I. R., unde a fost din nou bătută de către acesta.
În urma leziunilor suferite, partea vătămată nu s-a deplasat la Serviciul de Medicină Legală Gorj pentru a fi examinată și a i se elibera certificat medico-legal.
În data de 03.06.2010, în jurul orelor 15:30, aflându-se la orele de curs, partea vătămată a fost sunată pe telefonul mobil de inculpat, care a amenințat-o că dacă nu va ieși în fața instituției de învățământ să vorbească cu acesta, o va lovi și va spune părinților ei despre relația lor. De menționat că părinții părții vătămate nu aveau cunoștință de legăturile de prietenie pe care fiica lor le avusese cu inculpatul.
Fiindu-i creată o stare de temere, partea vătămată a ieșit în fața Colegiului Național „S. Haret" din Tg-J., unde s-a întâlnit cu inculpatul, acesta din urmă cerându-i să meargă cu un autoturism taxi într-un loc mai retras, pentru a purta o discuție.
Nu s-a putut stabili că partea vătămată a fost luată de inculpatul cu autoturismul taxi împotriva voinței sale, cert este însă că în momentul în care au ajuns pe .. Tg-J., în zona blocurilor A.N.L., T. M. D. a început s-o lovească cu pumnii și picioarele în mai multe zone ale corpului, P. L. A. căzând la pământ și pierzându-și cunoștința. Conflictul a fost aplanat de intervenția unor persoane care au putut să observe de la ferestrele apartamentelor ceea ce se întâmpla, strigând la inculpat să o lase pe minoră în pace.
Fiind audiat martorul I. Camil, acesta a precizat că în timp ce se afla la domiciliu împreună cu soția sa, a văzut pe geam când un tânăr agresa o fată, motiv pentru care a strigat la acesta și totodată a mers să vadă ce se întâmplă. În momentul în care a ajuns lângă partea vătămată, a ajutat-o pe aceasta să se ridice de jos, însă inculpatul fugise.
La scurt timp, partea vătămată a luat legătura telefonic cu prietena sa, B. L., căreia i-a povestit cele întâmplate, iar aceasta din urmă a venit la fața locului cu un autoturism taxi și împreună au mers la școală. Inițial, partea vătămată nu le-a spus părinților săi cele întâmplate, însă aceștia au aflat ulterior, de la colegii săi de clasă.
În urma actelor de agresiune exercitate de inculpat asupra părții vătămate în data de 03.06.2010, aceasta din urmă a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, fără ca viața să-i fi fost pusă în primejdie, aspect care rezultă din certificatul medico-legal nr. 8016/09.06.2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj. De menționat că în perioada 04-09.06.2010 partea vătămată a fost internată în S. Județean de Urgență Tg-J.-Secția O.R.L., prezentând mai multe leziuni atât la nivelul feței, cât și al întregului corp.
2. Prin plângerea prealabilă adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., partea vătămată P. I. din Tg-J. a sesizat că în seara zilei de 22.09.2010 a fost lovit de inculpatul T. M. D. în scara blocului unde locuiește, suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale.
Sa reținut că în seara de 22.09.2010, în jurul orei 21:30, partea vătămată P. I. a coborât din apartamentul său, fiind îngrijorat de faptul că fiica sa, P. L. A., care plecase la cumpărături, nu se mai întorsese acasă. În momentul în care a coborât din scara blocului, partea vătămată a observat că lângă blocul vecin, fiica sa era agresată fizic de inculpatul T. M. D.. Văzând acest fapt, P. I. a mers în acel loc și a intervenit pentru a-i despărți, moment în care inculpatul T. M. D. 1-a prins de degetul mare de la mâna dreaptă, pe care i 1-a răsucit, producându-i o luxație. Văzând că partea vătămată a început să țipe din cauza durerii, inculpatul a încetat să-i mai răsucească degetul și a plecat, părăsind în grabă locul conflictului.
La scurt timp, partea vătămată a sesizat organele de poliție prin apelul de urgență 112 și, în aceeași seară s-a prezentat la secția U.P.U. din cadrul Spitalului Județean Tg-J., acuzând dureri puternice la nivelul metacarpianului I de la mâna dreaptă. Aici i s-au acordat primele îngrijiri, fiindu-i aplicat un aparat gipsat la degetul mare de la mâna dreaptă, iar a doua zi, datorită durerilor, a fost internat în Secția Ortopedie, cu diagnosticul „luxație carpometacarpiană I dreapta".
Din certificatul medico-legal nr.1416/30.09.2010 întocmit de S.M.L. Gorj, a rezultat că partea vătămată P. I. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin torsionare, pot data din 22.09.2010 și au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale, fără ca viața să-i fi fost pusă în primejdie.
Prin adresa nr. 4765/15.09.2011 S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a comunicat că P. I. - angajat ca lăcătuș mecanic la această unitate, nu a fost înregistrat cu accident de muncă la data de 22.09.2010.
3. Prin plângerea adresată organelor de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Tg-J., partea vătămată V. O. C. din ., a sesizat că în noaptea de 01/02.04.2011, inculpatul T. M. D. i-a sustras telefonul mobil marca Sony Ericsson C903 de culoare neagră, pe care 1-a lăsat drept camătă în schimbul unei sume de bani, la o altă persoană.
A rezultat că partea vătămată și-a petrecut noaptea de 01/02.04.2011 împreună cu inculpatul T. M. D., la locuința acestuia din urmă. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a sustras telefonul mobil marca Sony Ericsson C903 pe care aceasta îl lăsase la încărcat pe un scaun, în bucătăria locuinței.
In dimineața de 02.04.2011, când partea vătămată i-a solicitat restituirea telefonului, inculpatul a motivat că nu poate să i-1 mai dea înapoi întrucât 1-a vândut unei alte persoane, având nevoie urgentă de o sumă de bani. Deși s-a angajat că îi va restitui telefonul până la data de 05.04.2011, nici până în prezent inculpatul nu i-a mai dat bunul părții vătămate și nici contravaloarea acestuia, fiind creat un prejudiciu în sumă de 400 lei. Cu această sumă de bani, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal.
Prin același rechizitoriu, față de T. M. D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și deținere și răspândire de materiale cu caracter obscen, prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal și art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 196/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora, sub aspectul laturii obiective, iar totodată neînceperea urmăririi penale față de acesta, referitor la faptele de insultă și calomnie.
În ședința publică din 22.09.2012, partea vătămată V. O. C. a declarat că în noaptea de 01/02.04.2011 a dormit la inculpat, iar când s-a trezit a constatat că acesta nu mai era în locuință și îi sustrăsese telefonul mobil. A adăugat că l-a contactat telefonic, inculpatul confirmând însușirea bunului și faptul că l-a înstrăinat unei persoane. Partea vătămată a declarat cu certitudine, că nu-i încredințase bunul făptuitorului în acest scop, că nu i-l lăsase cu titlu de garanție pentru un împrumut și că ulterior acesta l-a despăgubit cu suma de 400 lei, reprezentând contravaloarea bunului, astfel încât nu se constituie parte civilă în cauză.
Fiind ascultat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, precizând că în ziua de 02.06.2010 s-a aflat în municipiul București, pentru a rezolva o problemă medicală, iar în ziua de 03.06.2010, deși s-a întâlnit cu partea vătămată P. A., nu a agresat-o pe aceasta. Nu a negat să-i fi adresat amenințări, însă a precizat că nu a distrus vreun telefon aparținând acesteia. Referitor la fapta din seara de 22.09.2010, a declarat că s-a întâlnit cu P. A. L., a discutat cu aceasta, însă după câteva momente a venit tatăl părții vătămate care l-a lovit cu palma și pumnul fără ca inculpatul să riposteze. Acesta a recunoscut că în dimineața zilei de 02.04.2011, și-a însușit un telefon mobil aparținând numitului V. O., precizând însă că a avut acordul acestuia, în contul unei datorii. A adăugat că partea vătămată P. A. L. a fost internată în S. Județean Tg-J., după data de 03.06.2010, însă a precizat că nu datorită agresiunii din partea sa, sugerând că ar fi fost posibilă o agresiune din partea părinților acesteia.
Analizând ansamblul probatoriul al cauzei, instanța de fond a reținut starea de fapt expusă prin rechizitoriu, constatând astfel existența faptelor ce constituie infracțiunile prevăzute de art.180 alin.1 Cod penal (comisă la data de 02.06.2010), art.180 alin.2 Cod penal (comisă la data de 03.06.2010), art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (comise în perioada 02.06.-22.09.2010), art.181 Cod penal, art.181 alin.1 Cod penal ( comisă la data de 22.09.2010) și art. 208 alin. 1 Cod penal (comisă în ziua de 02.04.2011) și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpatul T. M. D., dovada fiind făcută cu plângerile și declarațiile părților vătămate, certificatele medico legale nr.8016/2010 și nr.1416/2010 eliberate de SML Gorj, alte înscrisuri medicale, planșe foto, adresă CE Rovinari, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Instanța de fond a constatat totodată că a fost probată săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal în ziua de 03.06.2010, întrucât, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că după ce a condus-o pe partea vătămată cu un taxi în zona . imobilelor ANL, a avut o discuție contradictorie cu aceasta și a agresat-o, prin lovire cu palma, precizând însă că nu a lovit-o cu pumnii și picioarele.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.193 Cod penal, instanța de fond a reținut că, în intervalul 02.09._10, în mod repetat, inculpatul a amenințat partea vătămată cu alte acte de violență, împrejurarea care, pe fondul agresiunilor inițiale, au fost în mod evident de natură să creeze acesteia o stare de temere. Așa cum s-a arătat, imediat după . din 03.09.2010, în cursul unei discuții telefonice contradictorii cu partea vătămată, martorul B. C. a auzit când inculpatul îi adresa noi amenințări, adăugându-se numeroasele SMS-uri cu conținut amenințător, trimise de pe telefonul mobil al acestuia, aspect constatat în urma vizualizării planșei fotografice aflată la dosar.
Instanța de fond a constatat de asemenea că a fost probată săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal, întrucât în seara de 22.09.2010, inculpatul a avut o altercație cu P. I., în cursul căreia agresorul a prins partea vătămată de degetul mare de la mâna dreaptă, pe care i l-a răsucit. Deși a recunoscut conflictul, inculpatul a negat . susținând că el a fost victima părții vătămate și a încercat să acrediteze ideea că P. I., a suferit un accident de muncă (aspect negat de adresa nr. 4765/2011 a . SA), însă fapta a fost probată de declarația numitei P. L. A. (ce a fost prezentă percepând nemijlocit cele întâmplate), de declarația martorilor P. M. (care a aflat imediat după altercație, observând leziunea creată) și S. Polina (care a aflat în aceeași seară, cele întâmplate, observând de asemenea luxația).
În privința faptei de sustragere a telefonului, instanța de fond a reținut că a fost recunoscută de inculpat la urmărirea penală, în timp ce la cercetarea judecătorească a susținut că ar fi luat bunul cu acordul părții vătămate V. O., aspect negat de acesta, care a relatat în mod constant că nu i-a încredințat bunul făptuitorului, în scopul înstrăinării și nici cu titlu de garanție. De altfel, inculpatul a despăgubit partea vătămată, împrejurare ce probează însușirea fără drept a bunului. Referitor la încadrarea juridică a acestei fapte, prima instanță a apreciat că, în condițiile în care, în locuința inculpatului nu s-au aflat decât acesta și partea vătămată, care au declarat că în ziua de 02.04.2011 a luat bunul, respectiv, a constatat lipsa acestuia (partea vătămată s-a referit la orele 12.00), nu s-a reținut agravanta prevăzută de art. 209 alin.1 litera g Cod penal, dispunându-se astfel schimbarea încadrării în art.208 alin.1 Cod penal.
Față de multitudinea și gravitatea leziunilor produse, numărul relativ ridicat al zilelor de îngrijiri medicale, necesare pentru vindecare părților vătămate, numărul mare al faptelor aflate în concurs și atitudinea oscilantă a făptuitorului, instanța de fond a apreciat că faptele acestuia prezintă pericolul social al infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 181 alin. 1 Cod penal., art.193 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 C.p., art.208 alin.1 Cod penal și constatând întrunite cerințele art.345 alin.2 Cod procedură penală, a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestora.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a ținut seama de: limitele prevăzute de lege, pericolul social concret al fiecărei fapte (apreciat prin prisma modalității de comitere, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării, urmările produse, scopul urmărit), dar și de persoana făptuitorului, care deși nu are antecedente penale a manifestat un comportament necorespunzător pe parcursul cercetării judecătorești, negând toate faptele, în condițiile în care în cursul urmăririi penale le recunoscuse și descrisese împrejurările comiterii lor.
În raport de aceste criterii, s-a apreciat că pedepse cu închisoarea în cuantum minim, respectiv moderat, vor fi apte să asigure atingerea scopului sancțiunii penale și constatând îndeplinite cerințele art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, în urma aplicării dispozițiilor art. 33-34 Cod penal.
Analizând cererea părții civile P. A. L. privind acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat-o întemeiată, având în vedere trauma fizică provocată de leziunile suferite, fiind victimă a două infracțiuni de lovire, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, disconfortul creat de perioada de îngrijire și spitalizare. S-a adăugat trauma psihică, determinată de acțiunile ilicite ale inculpatului (inclusiv postarea de acesta pe ID-ul de calculator al părții civile, de fotografii indecente și înscrisuri obscene), lezarea imaginii publice a victimei, care a avut nevoie și de consiliere psihologică, apreciindu-se în raport de aceste criterii că suma de 3000 lei, cu acest titlu, este îndestulătoare; s-a apreciat totodată întemeiată în parte cererea privind acordarea despăgubirilor materiale, întrucât potrivit declarațiilor martorilor A. A. N. și S. N. D., P. A. L., a cheltuit cu ocazia spitalizării suma de 400 lei, împrumutată chiar de la ultimul martor. Aceeași martori au relatat că partea civilă a avut nevoie datorită stării în care se afla, de consiliere psihologică și tratament medicamentos, fiind probată - potrivit chitanțelor de la dosar - suma de 150 lei.
Analizând cererea părții civile P. I. privind acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat-o întemeiată, având în vedere trauma fizică și psihică, provocată de leziunea suferită, numărul ridicat al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, disconfortul creat de perioada de îngrijire și spitalizare, apreciind, în raport de aceste criterii, că suma de 4000 lei, cu acest titlu, este îndestulătoare; s-a constatat totodată întemeiată în parte cererea privind acordarea despăgubirilor materiale, întrucât potrivit declarațiilor martorilor A. A. N. și S. N. D., P. A. L., a cheltuit cu ocazia spitalizării suma de 500 lei, împrumutată chiar de la ultimul martor, la care se adaugă suma de 410 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care nu a beneficiat pe perioada concediului medical, conform adeverinței nr. 276/2012 a CE Rovinari.
Având în vedere legătura de cauzalitate dintre faptele inculpatului și cheltuielile ocazionate de internarea și tratamentul medicale acordate părților vătămate P. I., P. A. L., s-a admis de către instanța de fond cererea Spitalului Județean Tg-J., cu consecința obligării inculpatului la plata sumei de 1647 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plății, cu titlu de despăgubiri.
S-a luat act în final de împrejurarea că partea vătămată V. O. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, paguba produsă acestea fiind reparată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - în termen legal - inculpatul T. M. D., solicitând casarea sentinței și, pe fond, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile aplicării art. 74, 76 Cod penal, respectiv: lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, conduita bună avută atât anterior cât și după săvârșirea infracțiunii.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală și din oficiu, în limitele prev de art. 3856 alin. ultim Cod procedură penală, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar.
Astfel, recurentul - inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond pentru infracțiunile de furt prev de art. 208 alin. 1 Cod penal, lovire și alte violențe prev de art. 180 alin. 1 Cod penal și respectiv art. 180 alin. 2 Cod penal, amenințare prev de art. 193 Cod penal, precum și vătămare corporală prev de art. 181 Cod penal, la pedepse cu închisoarea orientate către minimul special prevăzut de lege.
Motivul de recurs formulat de inculpat privind greșita individualizare a pedepselor, solicitând reducerea acestora sub minimul special prevăzut de lege, este nefondat, întrucât recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În, în ceea ce privește conduita bună, în sensul art. 74 Cod penal, aceasta nu se reduce, în mod exclusiv, la lipsa antecedentelor penale, iar atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii - în sensul art. 74 lit. c Cod penal - nu se impune a fi aplicat în cauza de față, întrucât inculpatul, atât la instanța de fond cât și la instanța de recurs, nu s-a prezentat, deși a fost citat în mod legal, inclusiv cu mandat de aducere, iar în faza de urmărire penală nu a recunoscut și regretat faptele săvârșite, în condițiile existenței unui probatoriu care dovedește vinovăția acestuia, probatoriu administrat de organele judiciare atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind: declarațiile părții vătămate P. A. L., precum și declarațiile martorilor C. E., T. R., B. C., Camil I., actele medico-legale eliberate de S.M.L. Gorj, rezultând cu certitudine că prima infracțiune de lovire a părții vătămate P. A. a fost săvârșită la data de 02 iunie 2010, iar cea de-a doua infracțiune la data de 03 iunie 2010, leziunile cauzate părții vătămate necesitând pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, aceasta fiind internată în perioada 04 - 09 iunie 2010 cu diagnosticul „perforație timpan stâng post-traumatic prin agresiune; traumatism toracic prin agresiune”; infracțiunea de amenințare în formă continuată, a fost săvârșită de inculpat în perioada 02 - 22 septembrie 2010, martorii audiați în cauză arătând că l-au văzut pe inculpat în această perioadă amenințând-o pe partea vătămată cu acte de violență, astfel încât, pe fondul agresiunilor inițiale, aceste amenințări i-au creat părții vătămate o stare de temere puternică (martorul B. C. a declarat că auzit când inculpatul îi adresa amenințări părții vătămate, acesta din urmă trimițându-i și numeroase SMS-uri cu conținut amenințător); în seara de 22 septembrie 2010, inculpatul a avut o altercație cu partea vătămată P. I., împrejurare în care i-a produs leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare, conform actelor medicale, 25/30 zile îngrijiri medicale și au necesitat internarea părții vătămate în perioada 23 - 27 septembrie 2010, cu diagnosticul „luxație carpo-metacarpiană I drept operat”.
De asemenea, din probele administrate a rezultat vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea de furt, faptă care de altfel a fost recunoscută de către acesta în cursul urmăririi penale, ulterior însă a arătat că a luat bunuri cu acordul părții vătămate V. O., împrejurare care însă nu a fost confirmată de partea vătămată.
Așadar, susținerile inculpatului, făcute pe parcursul procesului penal, sunt vădit proforma, neputând să răstoarne, potrivit dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală, probele ce-l incriminează. Invocarea nevinovăției de către inculpat, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză, simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acestora cu alte mijloace de probă, neputând fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe probe certe.
Așadar, instanța de recurs constată că prima instanță a stabilit corect vinovăția recurentului - inculpat în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dovedită cu certitudine de probatoriul administrat în cauză, ce confirmă situația de fapt relevată prin actul de sesizare a instanței și reținută de instanța de fond.
De asemenea, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor, toate datele personale invocate de inculpat - respectiv: lipsa antecedentelor penale și vârsta acestuia - fiind avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 Cod penal, criterii care au contribuit la aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, aceste date invocate de inculpat neputând constitui un motiv suficient pentru coborârea pedepselor la un minim exagerat.
În consecință, se constată că instanța de fond a reținut și a dat eficiență atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate în motivele de recurs, interpretând și aplicând corect prevederile art. 72 Cod penal, nefiind incident cazul de casare prev de cart. 3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a lit. b Cod procedură penală, va fi respins.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărător oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. M. D. împotriva sentinței penale nr. 2127 de la 25 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria T. J. în dosarul cu nr._ .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărător oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. B. M. M. Ș. A. D.
Grefier,
E. L.
Red. jud. L. B.
Jud. fond: C. E. M.
Dact. 2 ex./A.T. - 25 Aprilie 2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 967/2013.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
