Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 282/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-09-2012 în dosarul nr. 282/2012
Dosar nr._ - Art.20 rap.la art.174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.282
Ședința publică de la 28 Septembrie 2012
PREȘEDINTE C. Șeleajudecător
G. Vizirujudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. O., inculpatul G. M. și partea civilă Ș. T., împotriva sentinței penale nr.55 din 23 martie 2012, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat C. A., apărător ales, partea civilă Ș. T., lipsind părțile civile S. municipal C. și S. C. Județean de Urgență C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație părții civile, care a arătat că nu-și însușește apelul declarat de apărătorul său din oficiu, de la prima instanță, declarând că-l retrage, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe pentru motive de netemeinicie privind individualizarea pedepsei și reținând cauza spre rejudecare, să fie înlăturate circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului, respectiv cele prev.de art.74 lit.a Cod penal, cu consecința majorării pedepsei, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete și urmările produse, respectiv în urma loviturilor i s-au produs părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții, determinând infirmitate fizică permanentă, ținând cont și de atitudinea nesinceră a inculpatului, așa încât pedeapsa ce urmează a fi executată să fie stabilită în limitele legale, cu aplicarea dispozițiilor art.57 Cod penal, urmând a executa și pedeapsa complementară ce urmează a fi aplicată.
De asemenea, se solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.7 din Legea nr.76/2008, privind prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ și a se lua act de retragerea apelului părții civile.
Partea civilă Ș. T. își retrage apelul declarat împotriva sentinței penale.
Avocat C. A. pentru inculpat, solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună schimbarea încadrării juridice din art.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 Cod penal, art.175 lit.i Cod penal, în art.182 alin.2 teza ultimă Cod penal, întrucât a fost vorba despre o altercație în urma unui conflict spontan, când partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu capul în gură, iar apoi la circa 5 minute după ce și-a revenit, s-a întors și a lovit-o o singură dată cu pumnul în zona capului, însă după ce aceasta a căzut, nu i-a mai aplicat altă lovitură, caz în care ar fi trebuit să sufere mai multe traumatisme, traumatismul cranio-cerebral acut și starea de comă, fiind induse de impactul cu podeaua, dar și de alcoolemia părții vătămate, inculpatul neacționând cu intenția directă de a produce decesul.
De asemenea, critică hotărârea instanței, întrucât deși se face vorbire despre două momente privind conflictul între părți, de fapt, derularea evenimentelor formează un tot unitar raportat la un interval scurt de timp, primul moment constituind o provocare din partea persoanei vătămate atunci când inculpatul a fost lovit cu capul în gură, fapt ce i-a produs o puternică tulburare și a determinat atitudinea violentă ulterioară.
Solicită de asemenea, de a se luat act de retragerea apelului părții civile și respingerea ca nefondat a apelului parchetului pe considerentele arătate mai sus.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe privind încadrarea juridică ce a fost stabilită corect, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat raportat la natura și intensitatea loviturilor, maniera în care s-a produs incidentul, deși inițial inculpatul fiind agresat și el de partea vătămată, totuși ulterior la un interval de circa 15 minute, a revenit și a lovit-o pe partea vătămată, producând leziunile constatate, motiv pentru care nu se impune reținerea provocării reținută de art.73 lit.b Cod penal și nici încadrarea solicitată, întrucât inculpatul a acceptat producerea unui rezultat mai grav în momentul în care a aplicat acea lovitură puternică a determinat căderea și lovirea de ciment.
Avocat C. A. pentru inculpat, în replică, invederează că intervalul de timp de la lovirea inculpatului și până la revenirea acestuia în bar a fost de 5 minute și nu de 15 minute.
Partea vătămată lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor inculpatului și parchetului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.55 din 23 martie 2012, T. O., în baza art. 20 alin.1 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 și 2 C.p. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.p. rap. la art. 76 alin. 2 C.p. a condamnat pe inculpatul G. M., fiul lui P. și I., născut la data de 12.07.1975 în ., cu domiciliul în comuna Gura Padinii, . O., CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare.
În baza art. 76 alin. 3 C.p. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare de interzicere de drepturi.
În baza art. 88 alin. 1 C.p. s-a dedus din durata pedepsei principale a închisorii timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 23.02.2011 și cu începere din data de 2.03.2011.
În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului.
În baza art. 71 alin. 1 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b C.p. pe durata detenției.
A fost obligat inculpatul la plata 25.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă Ș. T., domiciliat în comuna Gura Padinii .. O..
S-a respins cererea de despăgubiri pentru daune materiale reprezentate de cheltuielile efectuate pentru acoperirea contravalorii medicației și pentru refacerea edentației superioare a părții civile Ș. T., ca nefondată.
S-a constatat că prin încheierea din data de 25 oct. 2011 pronunțată în dosarul de față, instanță a constatat că în privința declarației părții vătămate Ș. T. de constituire ca parte civilă cu despăgubiri periodice prin obligația inculpatului de a da suma de 300 de lei lunar, cu începere de la data infracțiunii până la încetarea stării de nevoie, a operat sancțiunea nulității relative. Ca urmare, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de despăgubiri a acestei părți civile cuprinsă în această declarație.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.263,77 lei cu titlul de despăgubiri compensatorii pentru daune materiale reprezentate de cheltuieli de spitalizare avansate părții vătămate și la plata despăgubirilor moratorii constând în actualizarea acestei sume cu indicii de inflație de la data avansării acestor cheltuieli de spitalizare până la stingerea debitului, către partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul la 1.940,95 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. O., a fost trimis în judecată inculpatul G. M., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174 alin.1 și 2 C.p. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.p.
În seara zile de 14 noiembrie 2011 în jurul orei 19,30 în timp ce se aflau într-un bar, după ce consumatorii au părăsit localul, partea vătămată a revenit și a avut un incident cu inculpatul, aceștia s-au lovit reciproc, iar incidentul a încetat prin intervenția martorului F. N., administratorul localului.
De asemenea, s-a arătat că după un timp scurt inculpatul a intrat din nou în local și în timp ce partea vătămată se afla în hol, a fost lovită din spate cu pumnul în zona capului care determinat căderea acesteia pe suprafața acoperită cu ciment cu fața în sus, situație în care partea vătămată a fost lovită din nou în câteva rânduri cu picioarele în cap și corp de inculpat până a intervenit din nou martorul F. N..
Instanța a procedat la cercetarea judecătorească a faptei penale prin ascultarea părților, a martorilor și prin administrarea probei cu înscrisuri și cu raportul de expertiză medico-legală nr. 628/E din 10.06.2011 al SJML O. în coroborare cu probele cuprinse în dosarul de urmărire penală.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut situația de fapt în sensul că în seara zilei de 14 noiembrie 2010 în jurul orei 19,30 în timp ce se aflau în localul din .. O., unde consumau băuturi alcoolice și vizionau meciul de fotbal dintre echipele Universitatea C. și Dinamo București, în pauza dintre prima și a doua repriză, inculpatul și partea vătămată, ce se aflau sub influența acestor băuturi, alături de ceilalți din local au părăsit incinta acestuia.
La terminarea partidei de fotbal s-a mai reținut că partea vătămată a revenit în local, iar imediat după aceasta, a intrat și inculpatul. S-a mai constatat că pe holul localului, între cele două părți a avut loc un incident cu lovituri reciproce, cel dintâi, care a lovit, fiind partea vătămată care i-a aplicat inculpatului o lovitură cu capul în zona gurii și nasului, care i-a produs leziuni ce includ o hemoragie în aceste zone superioare ale corpului. Acest prim incident a fost aplanat prin intervenția martorului F. N. care i-a despărțit pe cei doi, dar a și reținut-o în local pe partea vătămată spre a evita o nouă ciocnire între aceștia. S-a mai constatat că inculpatul a ieșit afară și spre a-și opri hemoragia, s-a dezbrăcat de tricou și l-a folosit ca un tampon și spre a-și atenua amețelile s-a odihnit un timp.
Instanța a mai constatat că, fiind determinat de mobilul răzbunării, după circa 15 minute inculpatul a intrat din nou în local și a lovit cu putere cu pumnul din lateral în cap pe partea vătămată ce se afla pe hol cu spatele la bar. Deși a primit o singură lovitură s-a mai reținut că partea vătămată a căzut la orizontală pe podeaua din beton, lovindu-se cu capul de aceasta. Deși a văzut că victima se afla în această situația și nu reprezenta nici un pericol inculpatul, tot sub imperiul răzbunării, i-a aplicat părții vătămate și câteva lovituri cu piciorul peste corp în zona capului și toracelui .Ca urmare, părții vătămate i s-au produs leziuni traumatice ce includ ,,comă de gradul III, traumatism cranio cerebral acut grav, hematom extradural voluminos temporo-parietal drept și hematom subdural temporo parietal stâng, contuzie pulmonară dreaptă și cu pierderi de memorie”, cu mențiunea că aceste leziuni care i-au pus în primejdie viața. În final, incidentul s-a terminat prin intervenția martorului F. N., care a solicitat sprijinul mai multor persoane în acest scop, între care A. D. și P. E. D. care observând că victima nu mai putea mișca și nici vorbi au solicitat intervenția serviciului medical de urgență pentru resuscitarea acesteia.
Ca probe cu caracter concludent în sensul celor menționate s-au reținut elementele de fapt ce rezultă din declarația de parte vătămată care arată că nu își mai amintește cele întâmplate și că nu își simte mâna și piciorul drept în coroborare cu cele din declarația de inculpat care prezintă actele materiale de lovire a sa la debutul incidentului de către partea vătămată, dar și hemoragia ce i s-a produs, ca și loviturile ce i le-a aplicat la rândul său părții vătămate, mai întâi, cu pumnul în zona capului ce a produs căderea acesteia urmate de lovitura ce i-a aplicat-o cu piciorul în timp ce partea vătămată se afla la orizontală, cu fața în sus.
Aceste probe se coroborează cu probele directe din declarația martorului F. N. care relatează desfășurarea incidentului, mai întâi, prin faptul că a auzit loviturile ,,ca de pumn” de la debutul incidentului, hemoragia ce a constatat-o la inculpat, dar și desfășurarea ulterioară a faptelor pe care le-a observat nemijlocit, care corespund cu cele menționate mai sus de instanță cu privire la actele de agresiune împotriva părții vătămate ce includ o lovitură cu pumnul și,când victima era deja la podea, mai multe lovituri cu piciorul dar și din cea a martorului ocular P. P. care arată că a văzut desfășurarea incidentului care a început prin lovitura aplicată în față inculpatului de către partea vătămată urmată de lovitura cu pumnul dată de inculpat, de căderea părții vătămate, dar și de lovirea acesteia tot de către inculpat în timp de era în poziția la orizontală, ambii fiind sub influența băuturilor alcoolice .
Din declarațiile altor martori (A. D.-V., T. M.) s-au reținut elementele de fapt referitoare la aceea că au observat că partea vătămată a fost transportată cu targa la spital, iar în mod special, din aceea a celui de al doilea martor că a văzut cum victima ce avea urme de sânge în zona nasului se afla întinsă pe jos în localul martorului F. N., dar și că în apropierea sa pe jos se aflau pete de sânge, ca și împrejurarea că nu se putea comunica cu aceasta. De asemenea, din declarația martorului G. E. A. s-a reținut împrejurarea că în timp ce se afla de vorbă cu șeful postului de poliție din comună a venit inculpatul care prezenta urme de sânge pe îmbrăcăminte și i-a spus polițistului că ,,s-a bătut” cu partea vătămată, după care, s-a apropiat de local și a văzut victima ce se afla căzută la pământ și a observat că nu se mai putea vorbi cu aceasta.
Pe de altă parte, din declarația martorei G. E., sora părții vătămate, s-a reținut că deși a făcut o primă deplasare la C., la spital, unde se afla internată partea vătămată, nu a reușit să o vadă, deoarece cadrele medicale nu i-au permis acest lucru din cauza stării sale grave, după care, cu ocazia celei de a doua deplasări, a putut să o vadă pe partea vătămată, însă nu a putut vorbi cu aceasta, deoarece se afla în stare de comă. În plus, această din urmă martoră a aratat că victima a fost operată, însă nu s-a restabilit față de cum era înainte de incident deoarece nu își mai poate folosi mâna dreaptă și nici în măsură suficientă piciorul drept deoarece atunci când merge este nevoit să și-l târască. Mai mult, aceste probe se coroborează în sensul reținut de instanță cu probele ce rezultă din înscrisul intitulat ,,Epicriza” emis de S. clinic județean de urgență C., din raportul de constatare medico-legală nr. 4354/A din 2 dec. 2010 emis de Institutul de Medicină Legală C. și al raportului de expertiză medico-legală arătat sub aspectul constatărilor de leziuni ale victimei menționate anterior, dar cu privire la concluziile ce se referă la cauza acestora și anume violența ca și la mecanismul de producere al acestora, anume lovirea cu și de corpuri dure, că pentru aceste leziuni victimei îi sunt necesare 70-75 de zile de îngrijiri medicale dar și că aceste leziuni de violență au pus în primejdie viața victimei.
Din declarația martorei oculare P. S. s-au reținut drept probe utile cauzei cele ce se referă la comportamentul agitat al părții vătămate cauzat de consumul de băuturi alcoolice pe care l-a constatat și în alte ocazii, dar și cu referire la lovitura aplicată de aceasta inculpatului cu capul în zona feței care a avut ca urmare producerea unei hemoragii nazale a acestuia. Din declarația acestei din urmă martore nu s-a reținut ca probă utilă cauzei împrejurarea că partea vătămată ar fi continuat să încerce să lovească din nou pe inculpat de data aceasta cu o sticlă și că fiind sub influența băuturilor alcoolice nu ar fi reușit, iar din inerția încercării de a lovi ar fi căzut la orizontală. Argumentul este acela că această probe este contrazisă de toate celelalte elemente de fapt reținute de instanță din declarațiile martorilor și chiar din aceea a inculpatului care recunoaște că a lovit pe victimă prima dată cu pumnul și apoi tot doar o dată cu piciorul și,în plus, nu se coroborează nici cu constatările și concluziile raportului medico-legal cu privire la multitudinea și cauza leziunilor. Mai mult, aceste din urmă relatări ale martorei nu au fost confirmate nici de prezumția că dacă mai întâi victima, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, a fost capabilă să lovească cu capul în față pe inculpat cu atât mai mult ar fi reușit să-l lovească și cu sticla, iar acest lucru exclude ca fiind cauză a căderii părții vătămate inerția loviturii ce o încerca.
Susținerea inculpatului că în fapt loviturile ce le-a aplicat părții vătămate sunt în număr de doar două, una cu pumnul și o alta, după ce victima a căzut, cu piciorul se înlătură ca fiind în contradicție cu realitatea faptică care este cea prezentată mai sus, anume că a fost vorba de mai mult de două lovituri aplicate victimei, așa cum s-a dovedit prin coroborarea probele din declarațiile de martori cu constatările și concluziile actului medico-legal.
În ședința din data de 20 martie 2012, instanța după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 334 C.p.p. s-a pronunțat în sensul respingerii cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din aceea din rechizitoriu, în fapta de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 C.p. Ca argumente în acest sens sunt cele care atestă că atitudinea psihică a inculpatului în timpul actelor de agresiune împotriva victimei trebuie să fie caracterizată în raport de fapta de tentativă de omor calificat sesizată și conduita rezultând din probele cauzei ca fiind cu vinovăție sub forma intenției directe,prin prevederea și urmărirea decesului victimei și intenției indirecte sub aspectul leziunilor sub formă de hematom produs prin căderea victimei. În concret faptele care rezultă din probe au dovedit că prin acestea s-a pus în executare intenția de a ucide victima, concluzie care rezultă din intensitatea și numărul loviturilor aplicate victimei care au fost apte să îi producă traumatism cranian cerebral acut grav, multiple hematoame și contuzie pulmonară, care au pus în primejdie viața acesteia,zona corpului victimei vizată de către inculpat, care are caracter vital, dar și în raport de modalitatea loviturilor, anume prin folosirea pumnilor și a picioarelor, respectiv că s-a materializat și o intenție indirectă deoarece inculpatul a prevăzut și a acceptat că prin lovirea victimei aceasta ar putea cădea și s-ar putea lovi de podeaua din beton, în raport de suficiente elemente de fapt (intensitatea loviturii, poziția victimei ce se afla pe o podea din beton și că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice). Chiar dacă se invocă drept argument raporturile de prietenie dintre părți anterioare incidentului care ar exclude în mod necesar intenția inculpatului ca fiind aceea de a ucide, această susținere este neconcludentă, deoarece caracterizarea atitudinii psihice din timpul agresiunii se face în raport de conduita acestuia din timpul incidentului și nu de aceste susțineri irelevante pe care le face inculpatul ulterior.
În raport de aceste elemente de fapt în mod concludent trebuie admis că vinovăția inculpatului nu poate fi caracterizată ca fiind sub forma praeterintenției întrucât rezultatul grav (decesul victimei) nu doar că a fost prevăzut, ci și urmărit, astfel că nu se poate recunoaște doar culpa față de acesta. Mai mult, nici intenția directă sau indirectă nu poate fi admisă ca formă a vinovăției în limitele faptei de vătămare corporală gravă deoarece rezultatul prevăzut și urmărit nu a fost acesta ci uciderea victimei, așa cum s-a constatat pe baza criteriilor menționate.
Fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, așa cum este prevăzut în drept de art. 20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 și 2 C.p. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.p. Sub aspectul laturii obiective a acestei infracțiuni s-au reținut actele materiale ale inculpatului ce constituie elementul material aflat în raport de la cauză la efect cu urmarea materială vizată, sub forma unui rezultat material și anume suprimarea vieții victimei. S-a constatat că această urmare materială nu s-a produs, iar ca urmare, infracțiunea a rămas în forma tentativei datorită intervenției chirurgicale și tratamentului de care a beneficiat victima. Sub aspectul laturii subiective a acestei infracțiuni s-a constatat pe baza criteriului obiectiv și anume conduita inculpatului, că acesta a acționat cu intenția directă de a ucide victima astfel că s-a reținut vinovăția sa sub această formă atâta sub aspect intelectiv cât și volitiv.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p. atât cu caracter general, cât și particular între care cele reale privind modul de desfășurare a incidentului, numărul și intensitatea loviturilor aplicate și urmarea produsă ca și conduita violentă inițială a victimei la adresa inculpatului. În favoarea inculpatului a fost reținută vocația acestuia la circumstanța atenuată prevăzută de normele cu caracter dispozitiv de la art. 74 alin. 1 lit. a C.p. pe baza bunei conduita a acestuia anterior incidentului dovedită prin lipsa antecedentelor penale. De aceea, s-a recunoscut drept circumstanță atenuată împrejurarea menționată, iar prin coroborarea tuturor acestor criterii s-a recunoscut efectul acesteia de coborâre a nivelului pedepsei principale a închisorii la unul corespunzător scopului și funcțiilor acestei sancțiuni.
În favoarea inculpatului nu a fost reținută drept circumstanță atenuată ,,scuza provocării” la care se referă art. 73 lit. b Cod penal. Argumentul este acela că nu poate fi reținut că în timpul actelor de agresiune inculpatul ar fi acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, adică sub imperiul mâniei indusă de actul de violență inițial al victimei deoarece în aprecierea acesteia se face trimitere la raportul de proporționalitate dintre cele două conduite. Ori, sub acest aspect trebuie admis că atâta timp cât inculpatul a luat hotărârea de a ucide și că a pus-o în practică, aceasta nu este decât rezultatul unui act lucid, adică al unuia ce nu a fost afectat în vreun fel de conduita inițial violentă a victimei.
În baza art. 76 alin. 3 Cp în condițiile reținerii circumstanței atenuante s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare de interzicere de drepturi.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei principale a închisorii timpul reținerii și arestării preventive.
În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului deoarece sunt întrunite în continuare condițiile din ipoteza cazului de arestare prevăzut de art. 143 rap.la art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. În acest sens, s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate fie și restrânsă a inculpatului rezultă din certitudinea că acesta va comite noi fapte penale de violență inclusiv împotriva vieții, așa cum rezultă din conduita sa de mai sus.
În baza art. 71 alin. 1 C.p. au fost interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b C.p. pe durata detenției.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că dovedite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art.998,999 Cod civil, cu privire la prejudiciul pentru daune morale pentru care s-au solicitat despăgubiri de către partea civilă Ș. P.. Ca probă concludentă a acestora s-a reținut recunoașterea voluntară de către inculpat prin declarația sa din data de 19 aprilie 2011 a acestei obligații civile dar până la limita de 20.000 lei.
S-a observat că, mai întâi, inculpatul a fost de acord să despăgubească pe această parte civilă nu doar sub aspectul prejudiciului moral, ci și al celui material, după care, imediat a revenit și și-a precizat recunoașterea dor în limita menționată. Întrucât inculpatul a precizat că intenția sa în realitate era doar în această limită, s-a constatat că manifestarea sa de voință a fost afectată de o eroare cu privire la despăgubirile peste limita de 20.000 lei și nu va reprezenta acord de voință valabil peste această sumă. Întrucât probele cauzei referitoare la fapta ilicită dovedesc că aceasta care a produs acestei părți civile un prejudiciu moral net superior s-a stabilit o obligația civilă de despăgubire chiar la nivelul pretins de 25.000 lei. Sub aspectul întinderii acestui prejudiciu s-a constatat nu doar multitudinea și gravitatea leziunilor și traumelor produse acestei părți civile, așa cum rezultă din probele menționate, dar mai ales cele relatate de martora G. E. sub aspectul consecințelor nefavorabile ale incidentului asupra acestei părți (nu își mai poate folosi mâna dreaptă și nici în măsură suficientă piciorul drept deoarece atunci când merge este nevoit să și-l târască).
Întrucât această parte civilă nu a prezentat probe concludente, cu privire la întinderea despăgubirilor solicitate pentru daunele materiale reprezentate de cheltuielile pentru acoperirea prețului medicației prin rețete medicale corelate cu bonuri fiscale și a celor pentru refacerea edentației superioare prin deviz de lucrări stomatologice se va respinge ca nefondată această cerere.
S-a reținut că prin încheierea din data de 25 octombrie 2011, pronunțată în dosarul de față, instanță a constatat că în privința declarației părții vătămate Ș. T. de constituire ca parte civilă cu despăgubiri periodice prin obligația inculpatului de a da suma de 300 de lei lunar, cu începere de la data infracțiunii până la încetarea stării de nevoie, a operat sancțiunea nulității relative. Această sancțiune s-a constatat în baza art. 197 alin. 4 C.p.p. ca urmare a neregularității dată de nerespectarea prevederilor art. 15 alin. 2 C.p.p. care impune ca declarația de constituire ca parte civilă cu aceste despăgubiri să aibă loc până la citirea actului de sesizare. Ori se observă că atât declarația în acest sens din 25 oct. 2011 dar și cererea depusă prin avocat la data de 9.08.2011 s-au dat de către partea civilă ulterior momentului menționat. S-a mai reținut că temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora s-au pretins aceste despăgubiri periodice lunare sunt diferite de cele invocate în cursul declarației de constituire ca parte civilă în data de 19 aprilie 2011, astfel că nu pot fi interpretate ca o dezvoltare a actului de constituire în termen ca parte civilă. Pe de altă parte, se observă că neregularitatea nu s-a acoperit în condițiile normei procedurale menționate, deoarece a fost invocată în cursul efectuării actului de procedură. Ca urmare, s-a respins ca inadmisibilă cererea de despăgubiri a acestei părți civile cuprinsă în această declarație.
Condițiile răspunderii delictuale menționate s-a constatat că sunt dovedite în totalitate sub aspectul despăgubirilor compensatorii și moratorii pretinse de S. menționat în calitate de parte civilă pe baza probelor de mai sus ca și a documentației reprezentată de decontul de cheltuieli .S-a reținut aici că această parte civilă a dobândit calitatea procesuală prin subrogarea prin plată în drepturile părții vătămate în raporturile juridice obligaționale cu inculpatul, adică prin avansarea cheltuielilor de spitalizare.
Prin încheierea din 26 martie 2012, T. O., în baza art.195 C.p.p., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr.55 din data de 23 martie 2012, în sensul că în loc de: „În baza art. 88 alin. 1 C.p. deduce din durata pedepsei principale a închisorii timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 23.02.2011 și cu începere din data de 2.03.2011”, să se menționeze “În baza art. 88 alin. 1 C.p. deduce din durata pedepsei principale a închisorii timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 23.02.2011 și cu începere din data de 03.03.2011”.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. O., inculpatul G. M. și partea civilă Ș. T...
Procurorul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe pentru motive de netemeinicie privind individualizarea pedepsei și reținând cauza spre rejudecare, să fie înlăturate circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului, respectiv cele prev.de art.74 lit.a Cod penal, cu consecința majorării pedepsei, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete și urmările produse, respectiv în urma loviturilor i s-au produs părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-75 zile îngrijiri medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții, determinând infirmitate fizică permanentă, ținând cont și de atitudinea nesinceră a inculpatului, așa încât pedeapsa ce urmează a fi executată să fie stabilită în limitele legale, cu aplicarea dispozițiilor art.57 Cod penal, urmând a executa și pedeapsa complementară ce urmează a fi aplicată.
Partea civilă Ș. T. declară că-și retrage apelul.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună schimbarea încadrării juridice din art.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 Cod penal, art.175 lit.i Cod penal, în art.182 alin.2 teza ultimă Cod penal, întrucât a fost vorba despre o altercație în urma unui conflict spontan, când partea vătămată l-a lovit pe el cu capul în gură, iar apoi la circa 5 minute după ce și-a revenit, s-a întors și a lovit-o o singură dată cu pumnul în zona capului, însă după ce aceasta a căzut, nu i-a mai aplicat altă lovitură, caz în care ar fi trebuit să sufere mai multe traumatisme, traumatismul cranio-cerebral acut și starea de comă, fiind induse de impactul cu podeaua, dar și de alcoolemia părții vătămate, el neacționând cu intenția directă de a produce decesul.
De asemenea, a criticat hotărârea instanței, întrucât deși se face vorbire despre două momente privind conflictul între părți, de fapt, derularea evenimentelor formează un tot unitar raportat la un interval scurt de timp, primul moment constituind o provocare din partea persoanei vătămate atunci când el a fost lovit cu capul în gură, fapt ce i-a produs o puternică tulburare și a determinat atitudinea violentă ulterioară.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.371 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată apelul inculpatului ca nefondat și fondat apelul Parchetului de pe lângă T. O., sub aspectul individualizării pedepsei și aplicării dispozițiilor art.7 din Legea nr.76/2008, pentru următoarele considerente:
Se constată că, din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, raport de constatare medico-legal, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și ale inculpatului, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în seara de 14 noiembrie 2010, în jurul orelor 19:30, inculpatul și partea vătămată se aflau în incinta localului administrat de martorul F. N., situat în . O., pentru a viziona o partidă de fotbal, inculpatul aflându-se la masă împreună cu martorii P. P. și P. S..
După terminarea partidei de fotbal, consumatorii au părăsit localul, însă după circa 15 minute, partea vătămată a revenit în local și a avut un incident cu inculpatul pe holul localului, fiind despărțiți de către martorul F. N., după ce în prealabil s-au lovit, inculpatul având o hemoragie în zona gurii și nasului, potrivit depozițiilor martorului, incident care nu a fost observat de vreo persoană.
După îndepărtarea inculpatului, chiar din local pentru a preîntâmpina amplificarea scandalului, inculpatul s-a reîntors la un interval scurt, a mers direct la partea vătămată, aflată cu spatele la bar, căreia i-a aplicat o lovitură cu pumnul din lateral în cap, după care a căzut pe ciment orientat cu fața în sus, iar inculpatul a mai continuat să-i aplice câteva lovituri cu picioarele, cauzându-i leziuni care necesită 70-75 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații, leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Deși inculpatul susține că a existat o provocare din partea părții vătămate, Curtea constată susținerea ca nefondată, întrucât primul incident a avut loc pe holul localului, de față nefiind nicio persoană, ci doar martorul F. N., care fără a avea vizibilitate din incinta barului și-a dat seama că se petrece ceva, întrucât, după cum afirmă „se auzeau lovituri ca de pumni” și a intervenit, despărțindu-i. Prin urmare, nu este probată această acțiune violentă a părții vătămată, așa încât lovirea acesteia de către inculpat, după un interval de timp, nu a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări, leziunile inculpatului fiind cauzate în primul incident, când părțile s-au lovit reciproc.
De asemenea, deși se susține că martorii oculari P. P. și P. S. ar fi observat incidentul în care partea vătămată i-ar fi aplicat inculpatului o lovitură cu capul în gură, Curtea analizând depozițiile celor doi martori atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, dar și a celorlalți martori oculari, constată că în declarațiile date în faza de urmărire penală, cei doi martori descriu doar incidentul în urma căruia partea vătămată a căzut jos pe ciment, lângă tejgheaua barului, afirmând doar că ar fi înțeles, fără a preciza persoanele de la care ar fi aflat, că partea vătămată l-ar fi lovit pe inculpat cu capul în față, pentru ca apoi, în cursul cercetării judecătorești, martorul P. P. să precizeze că a observat incidentul în care partea vătămată l-ar fi lovit pe inculpat.
Ca atare, se va înlătura depozițiile martorilor P. P. și P. S. date în cursul cercetării judecătorești, întrucât acestea nu se coroborează cu depozițiile celorlalți martori, urmând a fi reținute doar cele date în faza de urmărire penală.
În ceea ce privește încadrarea juridică, se constată că în mod corect s-a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat săvârșită într-un loc public, prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal și nu vătămarea corporală gravă, prev.de art.182 alin.3 Cod penal, întrucât, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv după un prim incident când s-au lovit reciproc, zona vizată, partea vătămată fiind luată prin surprindere, intensitatea loviturii, care a declanșat căderea părții vătămate și lovirea de ciment, urmările produse, atitudinea inculpatului și după căderea victimei, despre care martorul afirmă că „nu mai mișcă”, constituie împrejurări semnificative cu privire la poziția subiectivă, inculpatul privind suprimarea vieții părții vătămate, acceptând posibilitatea intervenirii decesului, deși nu l-a urmărit.
Deși se invocă de către inculpatul principiul in dubio pro reo, sub aspectul nestabilirii în mod univoc a intenției inculpatului de a ucide, Curtea constată că în ceea ce îl privește pe inculpat nu există o îndoială cu privire la participația inculpatului, regula in dubio pro reo se referă la stabilirea stării de fapt și nu a poziției subiective a inculpatului atâta timp cât există probe că inculpatul este autorul faptei.
Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii neconsumate, rămasă în faza tentativei (relațiile sociale legate de viața persoanei), împrejurările concrete și modalitatea de săvârșire (inculpatul, după un prim incident cu partea vătămată în care s-au lovit, la scurt timp, câteva minute, s-a întors și a lovit cu putere partea vătămată cu pumnul în cap, care a căzut pe podea și s-a lovit de beton, după care, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu piciorul, intervenind același martor care-i despărțise inițial), urmările produse (comă gradul III, traumatism cranio cerebral acuzat grav, hematom extradural voluminos temporo-parietal drept și hematom subdural temporo-parietal stâng, contuzie pulmonară dreaptă și cu pierderi de memorie, leziuni care pentru vindecare au fost necesare 70-75 zile îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viața), atitudinea de după lovire, neoferindu-i niciun ajutor, dar și faptul că nu are antecedente penale, atitudinea parțial sinceră, Curtea reținând vinovăția apreciază că se impune ca sancțiune penală pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile prev.de art.57 Cod penal, respectiv în detenție.
Se constată că, în mod nejustificat prima instanță a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante, prev.de art.74 lit.a Cod penal, întrucât conduita bună a infractorului nu echivalează cu lipsa antecedentelor penale, ci trebuie raportată și la gravitatea concretă a infracțiunii (acte de violență ce puteau determina suprimarea vieții victimei), așa încât Curtea apreciază că se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală și art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, Curtea va respinge apelul inculpatului ca nefondat și va admite apelul parchetului, va desființa sentința penală privind individualizarea pedepsei și înlăturând dispozițiile art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.2 Cod penal, va condamna inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, raportându-se la gradul de pericol social, valorile sociale lezate, jurisprudența CEDO și ICCJ.
Raportat la natura infracțiunii și gradul de pericol social, valorile sociale lezate (de viață, drept fundamental recunoscut și ocrotit de orice legislație internă și internațională, valoare fundamentală protejată în mod egal, indiferent de titular), modalitatea de săvârșire a faptei, curtea constată că se impune aplicarea art.7 din Legea nr.76/2008, respectiv prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
Cu privire la latura civilă, raportat la leziunile produse, starea de comă și suferința produsă părții vătămate, spitalizarea, numărul de zile de îngrijiri medicale, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat întemeiată cererea de acordare a daunelor morale în cuantumul stabilit.
Față de voința părții vătămate care a înțeles să-și retragă apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, Curtea văzând și dispozițiile art.369 Cod pr.penală, va lua act de retragerea apelului părții vătămate constituită parte civilă, astfel că nu va mai analiza celelalte capete de cerere ale acțiunii civile privind acordarea daunelor materiale și a prestației periodice.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23.03.2012 la zi și se va menține starea de arest a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. O., împotriva sentinței penale nr.55 din 23 martie 2012, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ .
Respinge apelul inculpatului G. M., ca nefondat.
Ia act de retragerea apelului părții civile Ș. T..
Desființează sentința penală pe latura penală privind individualizarea pedepsei și aplică art. 7 din Legea 78/2008.
Înlătură aplicarea disp. art. 74 alin.1 lit.a Cod penal rap. la art. 76 alin.2 Cod penal.
În baza art. 20 alin.1 Cp rap. la art. 174 alin. 1, 2 Cod penal rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal;
Condamnă pe inculpatul G. M. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 din Legea 78/2008.
Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23.03.2012 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Obligă recurentul-inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Obligă recurentul parte civilă Ș. T. la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 28 septembrie 2012.
C. ȘeleaGabriel V.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.Gh.B.
PS/4.10.2012
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
