Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 45/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-01-2012 în dosarul nr. 45/2012
Dosar nr._ - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.45
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE M. C. Gherghejudecător
A. C. Mitrachejudecător
C. Lăutarujudecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. V. M., împotriva sentinței penale nr.96 din 11 mai 2011, pronunțată de J. V. M., în dosarul nr._, privind pe inculpatul G. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat D. F., apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului întrucât hotărârea instanței de fond este nelegală în condițiile în care dispunând achitarea inculpatului pentru că fapte nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni conform dispozițiilor art 18/1 Cpen a dispus înlocuirea răspunderii penale cu amendă administrative, fiind încălcate astfel dispozițiile art 90 alin 1 Cpen.
De asemenea solicită să se aibă în vedere că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât față de gravitatea faptei constând în conducerea autoturismului pe drumuri publice, după ce a consumat băuturi alcoolice, în mod greșit s-a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Totodată învederează că se suplimentează motivele de recurs în sensul că instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art 320/1 Cpp, astfel încât hotărârea este nelegală, nefiind indicate toate textele legale care au permis ca judecarea cauzei să aibă loc conform procedurii simplificate.
Avocat D. F. pentru inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fiin în mod corect aplicate dispozițiile art 18/1 Cpen, în condițiile în care inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră și de regret, nu are antecedente penale, inculpatul fiind nevoit să conducă autoturismul pentru a o conduce pe nora sa la spital.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt a achiesat la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr.96 din 11 mai 2011, J. V. M., în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. b1 Cod procedura penala, a achitat pe inculpatul G. I. - fiul lui C. și D., născut la data de 18.05.1953, în localitatea Cujmir, jud.M., domiciliat în ., jud. M., CNP :_, cetățenie română, studii 8 clase, mecanic, fără antecedente penale, posesor C.I . nr._ – de sub acuza săvârșirii infracțiunii prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
În baza art.181 rap.la art.90 și 91 Cod penal, s-a dispus înlocuirea răspunderii penale cu aplicarea unei pedepse administrative constând în amendă în cuantum de 1000 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul M., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
La data de 11.02.2011, în jurul orelor 20:00, inculpatul G. I. a fost oprit în trafic pe DC 100 de către lucrătorii de poliție din cadrul formațiunii rutiere a Poliției orașului Vînju M., ocazie cu care s-a constatat că acesta conducea autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_, sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul a fost testat și cu aparatul alcooltest marca ..R.R.K – 0373 constatându-se o alcoolemie de 0,61 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar ulterior i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei..
S-a mai reținut că potrivit buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr.122-123 din 15.02.2011, inculpatului G. I. i-au fost recoltate două probe de sânge, stabilindu-se o alcoolemie de 1,25 gr %o la ora 20:50 și 1,10 gr %o la ora 21:50, alcool în sânge.
În contextul întregului material probator administrat în cauză, s-a constatat că fapta reținută de către instanță, așa cum a fost caracterizată mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, faptă prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
S-a mai arătat că inculpatul a condus autoturismul la acea ora târzie cu intenția de a duce pe nora sa la spital, când circulația autoturismelor nu era intensa și fiind sub imperiul unei stări de teamă că starea acesteia de sănătate se va agrava.
Salvarea ce a fost chemată la locuința nurorii sale, nu ajunsese, astfel că inculpatul a apreciat ca trebuie cat mai urgent să o ducă la spital.
S-a mai arătat că distanta relativ scurta pe care a parcurs-o cu autoturismul (între 500 m și 1 km) ora când a circulat, forțat de împrejurările descrise anterior, formează instanței convingerea ca fapta acestuia, deși prevăzută de legea penala, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a mai arătat că trebuie reținut și faptul că inculpatul are reprezentarea consecințelor ce s-ar fi putut produce în urma conducerii pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, nu a mai săvârșit acte penale și nici nu a mai fost sancționat contravențional în baza OUG nr.195/2002, comportarea inculpatului în familie și în societate, faptul că este angajat într-o societate unde nu a avut abateri disciplinare, a fost sincer și a cooperat cu organele de cercetare penala.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. V. M., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului.
S-a motivat în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală în condițiile în care dispunând achitarea inculpatului pentru că fapte nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni conform dispozițiilor art 18/1 Cpen a dispus înlocuirea răspunderii penale cu amendă administrative, fiind încălcate dispozițiile art 90 alin 1 Cpen.
Totodată au fost invocate critici de netemeinicie a hotărârii pronunțate, arătând că față de gravitatea faptei constând în conducerea autoturismului pe drumuri publice, după ce a consumat băuturi alcoolice, în mod greșit s-a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Cu ocazia dezbaterilor la instanța de recurs, procurorul de ședință a suplimentat motivele de recurs în sensul că instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art 320/1 Cpp, astfel încât hotărârea este nelegală, nefiind indicate toate textele legale care au permis ca judecarea cauzei să aibă loc conform procedurii simplificate.
Recursul este fondat.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, astfel cum a fost recunoscută de inculpat, care a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc conform dispozițiilor art 320/1 Cpp, pe baza probelor administrate la urmărirea penală.
Criticile de nelegalitate invocate de parchet referitoare la soluția de înlocuire a răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ și cele referitoare la omisiunea instanței de fond de a reține în favoarea inculpatului dispozițiile art 320/1 Cpp, sunt întemeiate.
Astfel, conform dispozițiilor art 90 alin 1 lit a Cpp, instanța poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage sancțiunea cu caracter administrativ dacă, printre altele, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de cel mult un an sau amenda, dispoziții legale care nu sunt aplicabile în speță întrucât infracțiunea prev de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 rep., pentru care este judecat inculpatul este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind reduse în cazul inculpatului cu 1/3, conform dispozițiilor art 320/1 alin 1 și 7 Cpp.
Criticile referitoare la netemeinicia hotărârii de achitare a inculpatului sunt de asemenea întemeiate.
Astfel, conform dispozițiilor art 18/1 Cpen nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În speță, fapta inculpatului care a condus autoturismul pe drumuri publice, având în sânge o concentrație alcoolică peste limita legală, respectiv 1, 25 gr %o, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin fapta comisă fiind afectată siguranța traficului rutier și a celorlalți participanți la trafic, fapta fiind comisă la o oră cu trafic intens (ora 20.00), pe un drum public intens circulat.
Împrejurarea reținută de instanța de fond în sensul că inculpatul a condus autoturismul cu intenția de a o conduce pe nora sa la spital întrucât ambulanța a întârziat, nu a fost probată de inculpat și oricum aceasta nu este de natură să conducă la concluzia lipsei de pericol social a faptei comise, cu atât mai mult cu cât inculpatul a transportat în autoturism și pe nepotul său în vârstă de numai 2 ani (așa cum rezultă chiar din declarația dată de inculpat la urm pen fila 24), atitudinea inculpatului de a conduce autoturismul în stare de ebrietate cu un minor în autoturism, demonstrând indiferență față de consecințele ce se puteau produce, dat fiind că alcoolul consumat în mod evident a dus la încetinirea reflexelor, fiind diminuată capacitatea de concentrare și atenția, fiind periclitată în acest fel securitatea pasagerilor dar și a celorlalți participanți la traficul rutier.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul este fondat, în baza art 385/15 pct 2 lit d cpp, se va admite recursul, se va casa sentința penală, în parte în ce privește latura penală și se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă la stabilirea și individualizarea căreia se vor avea în vedere conform dispoz.art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, elemente în raport de care se apreciază că scopul pedepsei se va realiza conform dispozițiilor art 52 Cpen prin aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de lege (astfel cum este redusă cu 1/3 conform dispozițiilor art 320/1 alin 7 Cpp), respectiv 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform dispozițiilor art 81 cpen, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni conform art 82 cpen.
În baza art.71 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata prev. de art.71 alin.2 Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se vor menține dispozițiile privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului Avocați D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. V. M., împotriva sentinței penale nr.96 din 11 mai 2011, pronunțată de J. V. M., în dosarul nr._, privind pe inculpatul G. I..
Casează sentința penală în parte, în ce privește latura penală.
În baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic.art.3201 Cod pr.penală;
Condamnă pe inculpatul G. I. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata prev. de art.71 alin.2 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, prev. de art.82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal;
Dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține dispozițiile privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului Avocați D.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 12 ianuarie 2012.
M. C. G. A. C. M. C. L.
Grefier,
F. U.
Red.jud.CL/23 01 2012
j.f.J.S.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 278/2012. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 84/2012. Curtea de... → |
|---|
