Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 937/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 937/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2012 în dosarul nr. 937/2012

Dosar nr._ - Legea nr.46/2008 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR.937

Ședința publică de la 23 Aprilie 2012

PREȘEDINTE C. Mereanujudecător

D. Filimonjudecător

C. Șeleajudecător

Grefier S. V.

Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

c.c.c.

Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. M., împotriva sentinței penale nr.237 din 18 octombrie 2011, pronunțată de J. M., în dosarul nr._, privind pe inculpatul Lațu D..

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat Ș. T., apărător ales, lipsind partea civilă Direcția S. Târgu Jiu.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, întrucât prima instanță deși a reținut concursul de infracțiuni între infracțiunile din prezenta cauză și cele pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr.59/2011 a Judecătoriei M., a omis să anuleze suspendarea condiționată stabilită pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală susmenționată și să stabilească data de la care urmează să curgă termenul de încercare stabilit din nou, respectiv data rămânerii definitive a hotărârii anterioare.

A arătat, de asemenea, că de fapt pedeapsa a fost greșit individualizază și că nu se impune ca modalitate de executare suspendarea condiționată prevăzută de art.81 Cod penal, ci suspendarea sub supraveghere prev.de art.86¹ Cod penal, pentru a preveni pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte de către inculpat, întrucât inculpatul nu a recunoscut și anterior a mai fost condamnat.

Avocat Ș. T. pentru inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, întrucât infracțiunea a fost comisă în pădurea părinților inculpaților, arborii fiind marcați, așa încât raportat și la circumstanțele personale, fiind student, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art.81 Cod penal, este în măsură să realizeze scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate.

Inculpatul având ultimul cuvânt își însușește concluziile apărătorului.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.237 din 18 octombrie 2011, J. M., în baza art. 108 alin.1 lit. c din Codul Silvic, a fost condamnat inculpatul L. D., fiul lui D. și M., născut la 08.01.1989 în M., jud. Gorj, CNP_, studii 12 clase, student, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în ., cetățenie română, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare.

S-a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză, este concurentă cu fapta prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 320¹ Cod procedură penală pentru care inculpatul a fost condamnat la 2 ani cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr. 59 din 03 martie 2011 a Judecătoriei M., modificată prin decizia penală nr. 711 din 04 mai 2011 a Curții de Apel C..

În baza art. 33-34 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 59 din 03 martie 2011, modificată prin decizia penală nr. 711 din 04 mai 2011 a Curții de Apel C. și a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea acestor pedepse accesorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare duce la revocarea suspendării condiționate.

S-a luat act că Direcția S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1405/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. M. a fost trimis în judecată inculpatul L. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. c din Codul Silvic.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în dimineața zilei de 08.07.2010 inculpatul s-a deplasat cu tractorul și căruța proprietate personală la o suprafață de teren cu vegetație forestieră ce îi aparținea mamei sale și fraților săi Bosoancă I., A. Polina și Bosoancă V., situată în punctul „Valea Strîmtului” de pe raza satului S., . ferăstrăul mecanic a tăiat de pe picior 4 arbori esență gorun și un arbore esență tei, nemarcați de către organele silvice.

S-a mai arătat că după tăierea materialului lemnos inculpatul a chemat pe martorii S. C. și T. M. M. să-l ajute la încărcarea în căruță a lemnelor pe care în prealabil le fasonase la dimensiuni mai mici și le trăsese din pădure cu tractorul, într-un loc în care puteau fi încărcate.

În continuare, s-a arătat că în timp ce inculpatul și cei doi martori începuseră operațiunile de încărcare în căruță a materialului lemnos cu ajutorul unei macarale atașate de tractor, la fața locului au sosit lucrătorii Postului de Poliție Slivilești și cei ai Inspectoratului Județean de Jandarmi Gorj – Secția M., care au procedat la reținerea materialului lemnos, pe care l-au predat în custodie numitei L. M., încheind în acest sens procesul-verbal din 08.07.2010.

De asemenea, s-a mai arătat că procedându-se la cercetarea la fața locului, organele de poliție, cele ale jandarmeriei și cele silvice au constatat că pe terenul cu vegetație forestieră aparținând mamei inculpatului se aflau 4 cioate de arbori esență gorun și o cioată arbore esență tei, tăiați de pe picior recent, fără marcă silvică, cioate care corespundeau ca diametru materialului lemnos pe care inculpatul și cei doi martori îl încărcau în căruță.

Prin adresa nr. 3463/03.07.2010 Direcția S. Gorj – Ocolul Silvic M. a comunicat că volumul materialului lemnos tăiat de pe picior, fără marcă silvică, de către inculpat, a fost de 8,298 m.c. și a avut o valoare de 3.278,75 lei.

La termenul de judecată din data de 08.02.2011 instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia regăsindu-se la fila 9 din dosar.

Cu privire la probatorii, instanța a dispus citarea martorilor din rechizitoriu, inculpatul solicitând admiterea probei testimoniale probă încuviințată de instanță. De asemenea a solicitat efectuarea unei expertize în silvicultură, probă admisă de instanță, raportul de expertiză fiind întocmit în cauză de expert M. I. și atașat la dosarul cauzei.

Instanța a dispus emiterea unei adrese către IPJ Gorj pentru a comunica fișa de cazier a inculpatului și de asemenea a dispus emiterea unei adrese către Direcția S. în scopul obținerii de relații cu privire la arborii tăiați și a dispus audierea șefului Ocolului Silvic Padeș, în calitate de martor.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 08.07.2010 inculpatul s-a deplasat cu tractorul și căruța proprietate personală la o suprafață de teren cu vegetație forestieră ce îi aparținea mamei sale și fraților săi Bosoancă I., A. Polina și Bosoancă V., situată în punctul „Valea Strîmtului” de pe raza satului S., . ferăstrăul mecanic a tăiat de pe picior 4 arbori esență gorun și un arbore esență tei, nemarcați de către organele silvice.

Inculpatul a chemat pe martorii S. C. și T. M. M. să-l ajute la încărcarea în căruță a lemnelor pe care în prealabil le fasonase la dimensiuni mai mici și le trăsese din pădure cu tractorul, într-un loc în care puteau fi încărcate.

În timp ce inculpatul și cei doi martori începuseră operațiunile de încărcare în căruță a materialului lemnos cu ajutorul unei macarale atașate de tractor, la fața locului au sosit lucrătorii Postului de Poliție Slivilești și cei ai Inspectoratului Județean de Jandarmi Gorj – Secția M., care au procedat la reținerea materialului lemnos, pe care l-au predat în custodie numitei L. M., încheind în acest sens procesul-verbal din 08.07.2010.

Procedându-se la cercetarea la fața locului, organele de poliție, cele ale jandarmeriei și cele silvice au constatat că pe terenul cu vegetație forestieră aparținând mamei inculpatului se aflau 4 cioate de arbori esență gorun și o cioată arbore esență tei, tăiați de pe picior recent, fără marcă silvică, cioate care corespundeau cu diametru materialului lemnos pe care inculpatul și cei doi martori îl încărcau în căruță.

Fapta săvârșită de inculpat este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de predare în custodie a materialului lemnos, copia titlului de proprietate nr._ din 06.02.2009 aparținând mamei inculpatului, copii ale avizelor de însoțire primară nr._ din 03.07.2010 și_ din 30.09.2009 eliberate de OS M. și copie a procesului verbal din data de 13.08.2009 eliberat de OS M., copie bon fiscal din 30.09.2009 eliberat de Direcția S. Gorj, declarații de martori, coroborate cu declarațiile inculpatului precum și raportul de expertiză întocmit în cauză.

S-a reținut astfel că la data de 8 iulie 2010 organele de poliție au întocmit un proces verbal de cercetare la fața locului, ocazie cu care s-a constatat că în timp ce agenții de poliție se aflau în serviciul de patrulare pe raza satului S. împreună cu lucrătorii secției de jandarmi au fost depistați numiții L. D., S. C., T. M. în timp ce încărcau material lemnos într-o căruță iar la aproximativ 10 m de aceasta se afla tractorul cu număr_, proprietatea numitului L. D.. La fața locului a fost solicitat un lucrător al Ocolului Silvic, astfel că au fost identificate un număr de cinci cioate, din care patru de esență gorun și una de esență tei care au fost tăiate la nivelul pământului. S-a constatat că cioatele nu prezintă nu prezentau marca silvică sau cioplaj iar cioata nr.4 prezenta un cioplaj vechi fără a se observa marca silvică.

Martorul C. C. a declarat că a fost anunțat de șefii săi să se deplaseze în pădure întrucât poliția a sesizat că se sustrăgea material lemnos, astfel că s-a deplasat la fața locului împreună cu pădurarul T. T. și în urma verificării lemnelor din căruța inculpatului au observat că nici unul dintre acestea nu prezenta marcă silvică. Apoi, au mers în pădure unde au identificat cam 5-7 cioate două dintre acestea prezentând un cioplaj mai vechi însă nu se observa marca.O declarație similară a fost dată și de martorul T. T., acesta declarând însă că au identificat în pădure vreo 6 cioate, unul dintre acestea prezentând un cioplaj mai vechi pe acre nu se observa însă marca silvică.

Martorul C. C. a declarat că a participat ca martor asistent, la fața locului aflându-se și polițistul, pădurarul, niște jandarmi însă nu știe dacă cioatele identificate erau sau nu marcate.

Martorul S. C. a declarat în fața organelor de urmărire penală că inculpatul a tăiat cu drujba 3 lemne de stejar de diferite dimensiuni pe care le-a tras cu tractorul la marginea pădurii după care le-a încărcat în tractor cu ajutorul unei macarale. A mai declarat martorul că nu cunoaște dacă lemnele erau marcate sau nu, iar inculpatul i-a spus că sunt marcate. Pe parcursul cercetării judecătorești același martor și-a schimbat declarația, acesta declarând că a fost chemat de inculpat pentru a merge cu el în pădure să ia niște lemne din pădurea mamei inculpatului. Că, arborii tăiați erau marcați însă lemnele fiind târâte cu tractorul până la căruță s-a luat coaja de pe aceștia și nu se mai observa marca, iar pe unele lemne nu se mai observa nici cioplajul. Că, în locul respectiv mai erau încă 20 de arbori marcați, vechimea marcajelor fiind din anul 2010 și 2009 după părerea acestuia.

S-a reținut astfel că, atunci când martorul își retractează declarația dată anterior, sau o parte din aceasta, una din declarații a fost dată cu rea-credință, instanța nefiind ținută să dea preferință unei anumite declarații. De altfel, martorul a declarat în fața instanței că a scris declarația la poliție după dictarea polițistului, însă și-a însușit conținutul acesteia și a semnat. Este surprinzător însă cum în acel moment martorul nu a fost în măsură să precizeze dacă arborii erau sau nu marcați, iar după un an și-a amintit că aceștia erau marcați și mai mult a fost în măsură să facă aprecieri și cu privire la marcaje și vechimea acestora. Având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptelor(aproximativ un an), timp în care memoria martorului poate fi influențată, instanța va lua în considerare cu prioritate declarațiile date pe parcursul cercetărilor penale și luate într-un interval de timp apropiat datei comiterii faptelor respective, înlăturând parțial declarația dată de martor în fața instanței.

Cu adresa nr.1588/04.04.2011 Direcția S. Gorj a comunicat că în cursul anului 2009 L. M. a depus cererea nr.2/15.01.2009 și nr.69/05.06.2009 prin care solicita marcarea de arbori, cereri care au fost aprobate, iar în urma punerii în valoare a unui număr de 21 arbori a fost întocmit Actul de punere în valoare nr.487 cu un volum de 16 m.c act ce a fost autorizat la exploatare în data de 29.09.2009, avizul de însoțire nr._/03.07.2010 fiind emis în baza Actului de punere în valoare nr.487 Slivilești. Faptul că au fost emise astfel de înscrisuri nu înseamnă că inculpatul nu a tăiat și alți arbori care nu erau marcați. De altfel, martorul L. M., mama inculpatului a declarat că în anul 2009 a avut marcați 20 m.c, în timp ce Direcția S. a confirmat marcarea doar a 16 m.c. Apoi, martorul S. C. a declarat că în afară de arborii tăiați mai erau încă 20 arbori nemarcați. Ori, Direcția S. a pus în valoare doar 21 arbori, ceea ce înseamnă că inculpatul a tăiat și arbori care nu erau marcați.

În privința modalității de marcare a arborilor, instanța reține declarațiile martorilor C. C. și T. T., angajați ai Ocolului Silvic. Astfel, martorul C. C. a declarat că pentru marcarea arborilor se face un cioplaj la baza arborilor și un altul la înălțimea de 1,30 m pe care se aplică marca silvică, marcă ce se poate observa și după 2-3 ani, depinzând de esența și vegetația arborelui. Martorul T. T. a declarat că marca silvică se poate observa și după un an, depinde de condițiile în care se face cioplajul.

Inculpatul și martorul L. M. au declarat că lemnele au fost tăiate de la nivelul solului, așa încât nu se mai putea observa urme de marcă, însă astfel de urme nu au fost observate nici în urma examinării materialului lemnos de către organele de poliție.

Cât privește raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. I., inițial acesta a calculat valoarea de înlocuire a arborilor rezultând totodată și erori de calcul la stabilirea valorii motiv pentru care s-a revenit cu adresă la acesta pentru refacerea raportului. De asemenea s-a procedat la interogarea expertului cu privire la modalitatea de întocmire a raportului de expertiză, ocazie cu care a arătat că a calculat valoarea de înlocuire a arborilor, diametrul cioatelor fiind redus a înălțimea de 0,30 cm de sol.A mai arătat că ceea ce se calculează conform OUG nr.85/2006 este valoarea de înlocuire a arborilor și că expertul a aplicat valoarea factorului K corespunzător răspunderii limitate.

S-a reținut că potrivit art.2 din OUG nr.85/2006 valoarea despăgubirilor pentru pagubele prevăzute în prezenta ordonanță de urgență se stabilește prin înmulțirea factorului "k" specific, prevăzut în anexele nr. 1-3, cu valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilită în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art.3 alineat 5 din același act normativ, în cazul arborilor tăiați, care nu se mai găsesc lângă cioată, diametrul acestora se determină prin măsurarea efectivă a cioatei, dacă aceasta nu depășește înălțimea de 30 de cm, sau prin măsurarea diametrului acesteia la înălțimea de 30 de cm față de nivelul solului, în conformitate cu prevederile alin. (3) sau (4), după caz, aceste ultime două alineate vizând însă terenurile orizontale pe acre diametru arborelui se determină l ao înălțime nu mai mare de 30 cm și respectiv diametrul arborelui pe terenurile înclinate.

În cazul de față, arborii tăiați de inculpat erau încărcați în căruță, nemaiaflându-se lângă cioată așa încât se vor avea în vedere dimensiunile stabilite de organul de poliție cu ocazia cercetării la fața locului. De asemenea nu s-a avut în vedere aplicarea factorului K în cazul răspunderii limitate întrucât conform art.6 din OUG nr.85/2006 poate beneficia de aplicarea acestui factor personalul cu atribuții de pază a pădurilor atunci când răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

În privința valorii arborilor tăiați, instanța constată că Direcția S. Gorj a comunicat valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ca fiind de 106,64 lei. Cu toate acestea instanța a reținut că valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior stabilită conform Ordinului nr.715/2008 era de 86 lei, valoare care a fost avută în vedere și de către expertul M. I.. În atare situație instanța va avea în vedere calculul efectuat de expert în varianta aplicării factorului k, când nu se acordă limitarea răspunderii patrimoniale, rezultând o valoare totală a arborilor de 2604,48 lei. În același timp se constată că această valoare nu este de natură a influența o altă încadrare juridică a faptei, în condițiile în care este de peste 20 ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social al acestora, precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului care posedă antecedente penale.

S-a reținut astfel că martorul C. M. a declarat că inculpatul este o persoană respectată, nu a creat probleme, fiind student . În același timp se constată că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr.59/03.03.2011 a Judecătoriei M., definitivă prin decizia nr.711/2011 a Curții de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alineat 1- art.209 alineat 1 literele a,g și i cod penal.

Față de circumstanțele reale și personale reținute mai sus, instanța a apreciat că, pentru reeducarea și coerciția inculpatului este necesară aplicarea unei pedepse ce va fi orientată spre minimul prevăzut de lege, respectiv 2 ani. În privința modalității de executare instanța are în vedere că potrivit art. 81 alin. 2 cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, atunci când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult doi ani. Cât privește condamnarea anterioară instanța reține că fapta respectivă este concurentă cu fapta ce face obiectul prezentei cause așa încât se vor aplica regulile de la concursul de infracțiuni.

S-a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză, este concurentă cu fapta prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 320 ind.1 Cod procedură penală pentru care inculpatul a fost condamnat la 2 ani cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr. 59 din 03 martie 2011 a Judecătoriei M., modificată prin decizia penală nr. 711 din 04 mai 2011 a Curții de Apel C..

În baza art. 33-34 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 59/03.03.2011 modificată prin decizia penală nr. 711 din 04 mai 2011 a Curții de Apel C. și a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea acestor pedepse accesorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare duce la revocarea suspendării condiționate.

S-a luat act că Direcția S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, întrucât prima instanță deși a reținut concursul de infracțiuni între infracțiunile din prezenta cauză și cele pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr.59/2011 a Judecătoriei M., a omis să anuleze suspendarea condiționată stabilită pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală susmenționată și să stabilească data de la care urmează să curgă termenul de încercare stabilit din nou, respectiv data rămânerii definitive a hotărârii anterioare.

Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma dispozițiilor art.385⁶ alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art.85 Cod penal și stabilirii datei de la care se calculează termenul de încercare, pentru următoarele considerente:

Se constată că, din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, adresa nr._ din 9 iulie 2010 a IPJ Gorj, adresa nr.3463 din 13 iulie 2010 a Direcției Silvice Gorj, copie titlu de proprietate, avize de însoțiri, declarații martori și ale inculpatului, Curtea constată că prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în dimineața zilei de 8 iulie 2010, inculpatul Lațu D. s-a deplasat cu tractorul și căruța proprietate personală pe terenul cu vegetație forestieră ce aparținea mamei sale și fraților săi, Bosoancă I., A. Polina și Bosoancă V., situată în punctul „Valea Strîmtului” de pe raza satului S., . ferăstrăul mecanic a tăiat de pe picior 4 arbori esență gorun și un arbore esență tei, nemarcați de către organele silvice, după care i-a chemat pe martorii S. C. și T. M. M. să îl ajute să încarce lemnele, pe care, în prealabil le fasonase la dimensiuni mici, fiind depistați de lucrătorii Postului de Poliție Slivilești.

Volumul material lemnos tăiat de pe picior, fără marcă silvică, a fost de 8,298 m.c. și a avut o valoare de 3.278,75 lei.

Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul a tăiat de pe picior 5 arbori de esență gorun și tei de pe terenul de vegetație, aplicând mamei sale și fraților acesteia, arbori care nu purtau marca silvică, frecvența săvârșirii unor astfel de fapte, vârsta inculpatului, cuantumul prejudiciului, faptul că anterior a mai fost condamnat definitiv pentru o infracțiune concurentă cu cea din prezenta cauză, Curtea constată că aceste aspecte se regăsesc atât în dozarea pedepsei, cât și în modalitatea de executare stabilită, neimpunându-se o majorare a pedepsei, pedeapsa aplicată la minimul special fiind just individualizată, fiind nefondată critica privind greșita individualizare a pedepsei.

Se constată că în mod corect prima instanță a stabilit concursul între infracțiunile din prezenta cauză și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.59 din 3 martie 2011, a Judecătoriei M., definitivă prin decizia penală nr.711 din 4 mai 2011 a Curții de Apel C., însă în mod greșit prima instanță a omis a anula suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate anterior, în condițiile art.85 alin.1 Cod penal.

De asemenea, apreciind că urmare concursului se impune ca modalitatea de executare tot suspendarea condiționată, Curtea apreciind că aceasta poate asigura reintegrarea socială, constată că prima instanță a omis a face aplicarea dispozițiilor art.85 alin.3 Cod penal, noul termen de încercare calculându-se de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Ca atare, pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.385¹⁵ pct.2 lit.d Cod pr.penală, Curtea constată recursul ca fondat, urmând să-l admită, să caseze în parte sentința penală.

În baza art.85 Cod penal, se va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p.59 din 3.03.2011 a Judecătoriei M., definitivă prin d.p.711 din 4.05.2011 a Curții de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 C.p. rap.la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, cu aplic.art.320¹ Cod pr.penală.

În baza art.81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicată, pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, termen de încercare care va curge de la data rămânerii definitive a s.p.59 din 3.03.2011 a Judecătoriei M., definitivă prin d.p.711 din 4.05.2011 a Curții de Apel C..

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale.

Văzând și art.192 alin.3 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. M., împotriva sentinței penale nr.237 din 18 octombrie 2011, pronunțată de J. M., în dosarul nr._, privind pe inculpatul Lațu D..

Casează în parte sentința penală.

În baza art.85 Cod penal;

Anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p.59 din 3.03.2011 a Judecătoriei M., definitivă prin d.p.711 din 4.05.2011 a Curții de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 C.p. rap.la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, cu aplic.art.320¹ Cod pr.penală.

În baza art.81 Cod penal;

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicată, pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, termen de încercare care va curge de la data rămânerii definitive a s.p.59 din 3.03.2011 a Judecătoriei M., definitivă prin d.p.711 din 4.05.2011 a Curții de Apel C..

Menține restul dispozițiilor sentinței penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2012.

C. MereanuDoru FilimonCamelia Ș.

Grefier,

S. V.

Red.jud.CȘ

j.f.M.V.

PS/26.04.2012

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1023/2012....		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1001/2012. Curtea de Apel... →

Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 937/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 937/2012. Curtea de Apel CRAIOVA