Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 569/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 569/2014
Dosar nr._ - purtare abuzivă –
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE A.
DECIZIA PENAL NR. 569
Ședința publică de la 24 aprilie 2014
Președinte:- A. I.- judecător
- C. I.- judecător
Grefier:- S. V.
……….
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
x. x. x.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din 23 aprilie 2014 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre privind judecarea apelului declarat de inculpatul B. C. D. împotriva s.p. nr. 1/13.01.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu ocazia pronunțării hotărârii, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită la data dezbaterilor.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că, prin s.p. nr. 1/13.01.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._ s-a dispus, în baza art 250 alin 3 C.p. anterior cu aplicare art 74 lit a C.p. anterior si art 76 lit e C.p. anterior condamnarea inculpatului B. C. D., fiul lui I. si F., născut la 03,03,1981 in Poiana M.-D., cu domiciliul in Poiana M., ., județ D., CNP-_, cetățenie romana, studii 12 clase, necăsătorit, infirmier la Spitalul de Psihiatrie Poiana M., fără antecedente penale, la 3 luni închisoare.
In baza art 81 C.p. anterior s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 C.p. anterior și s-a atras atenția asupra disp. art. 83 C.p. anterior.
In baza art. 71 alin 2 C.p. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a si lit b Cp. iar în baza art. 71 al 5 C.p. anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
În data de 16,07,2013, in jurul orei 19,00, in timp ce servea masa de seară, partea vătămata P. C., pacient internat la Spitalul de Psihiatrie Poiana M., l-a rugat pe inculpatul B. C. D., infirmier in cadrul aceleiași unități sanitare, sa-l lase sa meargă la toaletă, pentru satisfacerea necesitaților fiziologice.
Deși inculpatul B. C. D. nu a fost de acord, partea vătămată P. C. a părăsit sala de mese fapt ce l-a enervat pe infirmier si l-a determinat sa-l lovească puternic cu palma peste cap.
Cu toata opoziția inculpatului, partea vătămata P. C. a fost nevoit sa-si continue drumul si, după satisfacerea necesitaților fiziologice a revenit in sala de mese, apoi s-a deplasat împreuna cu ceilalți pacienți la blocul 4 unde era internat.
Partea vătămata P. C. a intenționat sa intre in clubul TV ce se afla la parterul blocului 4, insa inculpatul B. C. D. i-a spus sa meargă la salonul sau de la etaj.
Partea vătămata s-a conformat, a mers la etajul blocului 4, dar s-a înapoiat pentru a merge la clubul TV. Nici de aceasta data nu a reușit sa intre in interior deoarece inculpatul i-a solicitat sa meargă la salonul său.
Partea vătămata a refuzat, fapt pentru care inculpatul l-a lovit cu pumnii si picioarele, dar si cu o coada de matura care, la solicitarea sa, ii fusese adusa de către martorul ocular N. A., pacient internat in aceiași unitate sanitară.
După ce l-a lovit pe partea vătămată, inculpatul l-a ridicat si au plecat spre salonul acestuia de la etaj.
In timp ce urca treptele, partea vătămata P. C., pe fondul unei stări de amețeala cauzată probabil si de loviturile aplicate de inculpat a căzut lovindu-se superficial in zona capului.
Imediat a fost condus de inculpatul B. C. D., ce se afla la baza scării, la sala de tratament de la blocul 4 unde, partea vătămata i-a spus numitei G. L., asistenta in cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana M. ca a căzut.
De la sala de tratament partea vătămata a fost condus la salonul 1 de la parter unde i s-a administrat tratamentul curent si apoi in salonul 7, folosit si ca izolator a cărei ușă a fost blocată de inculpatul B. C. D. cu coada de la matura.
In aceiași seară, la Spitalul de Psihiatrie Poiana M. a sosit si martorul P. V., asistent sef in cadrul Secției 5 Psihiatrie care a înlăturat coada de la matura si a intrat in salonul 7 unde se afla partea vătămata P. C. ce era liniștit dat foarte supărat.
Discutând cu partea vătămata P. C., martorul P. V. a aflat ca acesta a fost lovit de inculpatul B. C. D. si a căzut pe scări si a observat ca pe spate, in zona costală avea o echimoza de 5 cm lungime si 1 cm lățime.
Deși partea vătămata P. C. afirma in mod repetitiv ca a fost lovit de inculpatul B. C. D., martorul P. V., cunoscându-l pe pacient ca o persoana foarte liniștită cu care nu au avut probleme, a crezut ca echimoza provine de la căderea pe scări si l-a condus pe acesta in salonul său.
În aceiași seară si martorul S. O. S. i-a adus la cunoștiința martorului P. V. ca inculpatul B. C. D. l-a lovit pe partea vătămata P. C..
A doua zi dimineața, martorul S. O. S. împreuna cu partea vătămata P. C. s-a prezentat martora I. M. M., medic psihiatru in cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana M.-Sectia 5, iar cel dintâi i-a adus la cunoștință ceea ce a văzut si anume ca inculpatul a lovit-o pe partea vătămata.
Si partea vătămata P. C. i-a confirmat ca fusese lovit de inculpatul B. C. D., iar martora I. M. M. a discutat si cu martorii P. I. si N. A. care au confirmat ca inculpatul l-a lovit cu pumnii si cu o coada de matura pe partea vătămata.
La data de 19.07.2013, partea vătămata P. C. a fost examinata de IML C. ce a concluzionat ca prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure si necesita 2-3 zile îngrijiri medicale.
Pentru a reține această stare de fapt prima instanță a avut în vedere probele administrate, respectiv: declarația părții vătămate si declarațiile martorilor, P. I., S. O. D., N. A., P. V., I. M. M., G. F. L., Dorontu S. si O. C. C., coroborate cu actele medico-legale eliberate de I.M.L. C. ce descriu natura, dimensiunea și dispunerea acestor leziuni.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului B. C. D. întrunește elementele constituite ale infracțiunii de purtare abuzivă, prev si ped de art 250 alin 3 Cp.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a arătat că a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei - dat fiind că s-a consumat într-un spital de psihiatrie față de o persoană cu afecțiuni psihice, lipsită de ajutor - împrejurările in care a fost săvârșită, datele ce caracterizează persoana inculpatului, infractor primar, împrejurări ce pot constitui in raport de disp. art 74 lit a Cod penal, circumstanțe atenuante, urmând ca instanța să pronunțe o pedeapsă cu închisoare redusă in raport de disp. art 76 lit e Cp.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia si fiind îndeplinite celelalte condiții prev. de art. 81 Cp, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, conform legii procesual penale în vigoare la data pronunțării sentinței.
În motivarea recursului inițial inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că din probele administrate nu a rezultat comiterea faptei iar partea vătămată a prezentat acele leziuni ca urmare a faptului că a căzut pe scări.
În ceea ce privește susținerea acestuia că ar fi fost lovit de inculpat s-a arătat că partea vătămată este bolnav psihic și considera că este persecutat de inculpat care îl supraveghea și, uneori, îi interzicea să desfășoare anumite activități în afara programului stabilit de medicul curant.
În teză subsidiară s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 181 C.p. anterior.
Dosarul a fost înregistrat la C. de A. C. la data de 31 ianuarie 2014.
La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Noul Cod Penal și Noul Cod de Procedură Penală.
Având în vedere disp. art. 10 al. 1 din L 255/2013 privind punerea în aplicare a NCPP, recursul inculpatului a fost recalificat ca și apel.
În raport de noile dispoziții penale și procesual penale inculpatul a depus la dosar motive de apel.
În motivarea apelului s-a susținut că sentința este nelegală și netemeinică invocându-se, în esență, următoarele:
1) Inculpatul a fost condamnat în baza art. 250 C.p. din 1969 deși nu îndeplinește calitatea de subiect activ al infracțiunii – acela de funcționar public sau de alt funcționar, conform art. 258 C.p din 1969.
S-a arătat că inculpatul este angajat ca infirmier, adică personal auxiliar ce nu face parte din funcționarii publici.
Cu ocazia dezbaterilor s-a susținut că inculpatul este personal contractual.
2) Purtarea abuzivă presupune, în mod obligatoriu, plângerea prealabilă a părții vătămate. În speță lipsește această plângere, la doar existând numai sesizarea unității medicale către P..
3) Singura declarație a unui martor ocular – și pe care P. își fundamentează acuzarea – este cea a martorului N. A. care însă suferă de tulburare organică de personalitate cu decompensări polimorfe și are o greșită percepție a realității.
În aceste condiții s-a susținut c organul de urmărire penală sau instanța de fond trebuiau să procedeze „.. conform art. 115 al. 2 și mai ales 3 C.p.p.”
S-a susținut că, neprocedând astfel, această probă nu poate constitui fundament al acuzării.
4) Fapta imputată nu este dovedită deoarece singura persoană care este aptă să aibă calitatea de martor ocular este asistenta G. L. dar, din declarațiile acesteia nu rezultă că inculpatul ar fi folosit pe partea vătămată.
Totodată s-a susținut că nu s-a avut în vedere faptul că partea vătămată, fiind bolnav, avea impresia că este persecutat și că nu s-a ținut cont de specificul unității medicale unde bolnavii pot deveni periculoși și agresivi, fapt ce reclamă o intervenție fermă din partea personalului auxiliar.
Î consecință, s-a solicitat admiterea apelului, reaprecierea probelor și achitarea inculpatului.
În vederea soluționării apelului instanța a audiat pe inculpat acesta declarând că nu recunoaște comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
A mai susținut că bolnavul (partea vătămată) era agitat de 4 zile și susținea că este ținut ca la pușcărie, că a plecat nejustificat din sala de mese și că din acest motiv l-a întors înapoi.
Având în vedere . unui Nou Cod Penal instanța a pus în discuție și problema aplicării legii penale mai favorabile.
Analizând apelul formulat prin prisma criticilor invocate și în raport cu probele administrate instanța constată următoarele:
Infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 3 C.p. din 1969 era definită ca fiind fapta de lovire sau alte acte de violență săvârșite de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, conform art. 258 C.p. din 1969, dispozițiile art. 250 C.p. din 1969 se aplicau nu numai funcționarilor publici ci și în cazul celorlalți funcționari, în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 147 al. 2 C.p. din 1969, adică orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice.
Pedeapsa prevăzută de lege era închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, maximul fiind redus cu o treime (conform art. 258 C.p. din 1969) iar acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În prezent purtarea abuzivă este prevăzută de art. 296 C.p. Totodată, art. 308 C.p. conține dispoziții similare celor cuprinse în art. 147 al. 2 și art. 358 C.p. din 1969.
Coroborând aceste texte de lege, pedeapsa prevăzută de noua lege pentru infracțiunea respectivă ar fi închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă, limite care se reduc cu o treime.
Totodată, având în vedere faptul că persoana vătămată este o persoană bolnavă psihic (oligofrenie gr. II) atât sub imperiul vechii reglementări cât și a celei noi, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu, aspect asupra căruia instanța urmează să revină.
Prin urmare, legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969.
Cu privire la motivele de apel ale inculpatului se constată următoarele:
1. Este nefondată critica conform căreia inculpatul nu poate fi subiect activ al infracțiunii de purtare abuzivă.
Este adevărat că textul vizează în principal funcționarii publici însă, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile respective sunt aplicabile și pentru orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice, cu singura deosebire a reducerii limitelor de pedeapsă.
Ori, în speță, inculpatul, fiind angajat cu contract de muncă în calitate de infirmier la Spitalul de Psihiatrie Poiana M. îndeplinește această condiție.
Inculpatul nu își desfășoară activitatea în baza unui contract civil de prestări servicii, așa cum a susținut apărarea ci în baza unui contract de muncă (fila 55 dosar de urmărire penală).
2) Conform dispozițiilor art. 131 al. 5 C.p. din 1969, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.
Prin urmare, în speță partea vătămat având diagnosticul oligofrenie gr. II acțiunea penală putea fi pusă î mișcare și din oficiu, ceea ce s-a și făcut.
3) Referitor la cea de-a treia critică este de observat faptul că urmărirea penală, dar și judecata primei instanțe, s-au efectuat sub incidența Codului de procedură penală anterior.
Prin urmare, nu li se poate imputa nerespectarea disp. art. 115 al. 2 și 3 in Noul Cod de Procedură Penală.
Art. 78 și urm. C.p.p. din 1968 nu conținea dispoziții speciale privind audierea peroanelor bolnave psihic. Desigur, declarațiile acestora trebuiau apreciate în contextul cauzei, prin coroborare cu celelalte probe, lucru pe care l-au făcut atât organele de urmărire penală cât și prima instanță.
4) Este nefondată și cea de-a patra critică formulată de inculpat.
Instanța de apel are în vedere, în primul rând, proba certă a existenței unor leziuni pe corpul părții vătămate, descrise de certificatul medico-legal.
Actul medico-legal descrie multiple echimoze toracice, atât pe partea stângă a corpului cât și pe partea dreaptă, leziuni ce nu se puteau produce – în opinia instanței – doar dintr-o singură cădere, chiar și pe scări. Actul medico legal face referire la leziuni produse prin lovire cu sau de corpuri dure. De remarcat faptul că nici măcar inculpatul nu susține că partea vătămată s-ar fi rostogolit pe acele scări ci doar că a căzut, cel mai probabil pe partea stângă, deoarece pe brațul și pe cotul stâng prezintă excoriații.
Totuși, partea vătămată prezintă o echimoze alungite, de ex. de 12 cm lungime pe 1,5 cm lățime, lateroscapular stânga dar și de 6/5 cm infrascapular dreapta, ce puteau fi produse prin lovire cu un obiect alungit – de genul coadă de mătură cu care partea vătămată și martorii susțin că acesta a fost lovit.
Această probă obiectivă se coroborează cu declarația părții vătămate și cu declarația martorelor G. L., asistent la spitalul respectiv, ale martorei I. M. M., medic la spitalul respectiv, față de care partea vătămată a afirmat imediat că a căzut pe scări dar a fost și bătut de infirmierul B. C..
Ori aceste declarații se coroborează că cele ale bolnavilor N. A. și P. I. care, cu toată posibila lor lipsă de discernământ au relatat totuși că l-au văzut pe inculpat lovindu-l pe partea vătămată cu o coadă de mătură pe care chiar N. i-a dat-o.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului n sensul că, dat fiind specificul unității medicale – spital pentru persoane cu boli psihice – uneori folosirea forței este necesară pentru liniștirea unui pacient violent deoarece, pe de o parte, nu rezultă că partea vătămată devenise violent în adevăratul sens al cuvântului ci, poate, puțin mai agitat, mai ales că nu fusese lăsat să se ducă la baie, iar pe de altă parte se constată că inculpatul nu a acționat la indicația vreunui medic și nici nu s-a adresat medicului pentru expunerea imediată a situației.
Ori, Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii adoptată în 1987 subliniază că recurgerea la instrumente de constrângere fizică a pacienților “nu se justifică decât rareori și trebuie să se facă întotdeauna la ordinul expres al unui medic, sau să fie adusă imediat la cunoștința unui medic spre aprobare.”
În același timp trebuie subliniat faptul că statutul unui bolnav internat într-un spital de psihiatrie este oarecum similar celui al unei persoane private de libertate astfel că autoritățile, în speță conducerea Spitalului trebuie să dea explicații pentru leziunile suferite de pacienți în perioada în care aceștia se află internați și sub supravegherea cadrelor medicale.
În speță Spitalul de Psihiatrie Poiana M., în urma verificărilor proprii efectuate, a ajuns la concluzia că partea vătămată a fost lovită de inculpat și a sesizat organele de urmărire penală pentru tragerea acestuia la răspundere penală.
În concluzie, instanța de apel constată așadar că fapta de lovire a părții vătămate există și a fost comisă cu vinovăție de inculpat.
În drept se reține însă faptul c prima instanță a făcut o încadrare greșită întrucât nu s-a raportat și la disp. art. 258 C.p. din 1969.
Ca atare, având în vedere disp. art. 421 C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpat și va fi desființată în arte sentința.
Se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracțiunea prev. de art. 250 al. 3 C.p. anterior cu aplic. art. 74 lit. a C.p. anterior și art. 76 C.p. anterior în infracțiunea prev. de art. 250 al. 3 C.p. anterior rap. la art. 258 C.p. anterior cu aplic. art. 74 lit. a C.p. anterior și art. 76 C.p. anterior și art. 5 NCP.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei instanța de apel reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare, atât cu privire la cuantum cât și la modalitatea de executare.
Având în vedere faptul și că instanța este sesizată doar cu apelul formulat de inculpat, urmează așadar să mențină pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Se va înlătura însă pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi deoarece dispozițiile NCP privind condițiile de aplicare a acestei pedepse sunt mai favorabile inculpatului decât legea anterioară.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și disp. art. 275 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul B. C. D. împotriva s.p. nr. 1/13.01.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._ .
Desființează în parte sentința și rejudecând:
În baza art. 386 C.p.p
Schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 250 al. 3 C.p anterior cu aplic. art.74 lit a C.p. anterior și art.76 C.p. anterior în infracțiunea prev. de art. 250 al.3 C.p. anterior rap. la art. 258 C.p. anterior cu aplic. art.74 lit a C.p. anterior și art. 76 C.p. anterior și art.5 N.C.P.
În baza art. 250 al.3 C.p. anterior rap. la art.258 C.p. anterior cu aplic. art.74 lit a C.p. anterior și art. 76 C.p. anterior și art. 5 N.C.P
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii.
Condamnă inculpatul la 3 luni închisoare.
Menține suspendarea condiționată a executării, pe termenul de încercare arătat de prima instanță, respectiv de 2 ani și 3 luni, calculat conform art. 82 C.p. anterior.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 aprilie 2014.
A. I. C. I.
Grefier,
S. V.
red. jud. A.I.
2 ex.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 564/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 563/2014.... → |
|---|
