Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 563/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 563/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 563/2014
Dosar nr._ - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 563
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B. - judecător
I. E. - judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. J. M., împotriva sentinței penale nr.336 din 27.11.2013 pronunțată de judecătoria M., în dosarul nr._ privind pe inculpatul I. G. B., având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul I. G. B. asistat de avocat I. E., desemnat din oficiu și martorii M. E. și H. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, au fost audiați sub prestare de jurământ martorii prezenți, declarațiile acestora, fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită admiterea apelului, în condițiile în care în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv dispozițiile art. 337 ncp.
Este criticată greșita soluție de achitarea inculpatului ,data de către prima instanța, în condițiile în care probatoriile au fost interpretate eronat de către prima instanță, fiind înlăturate probele din faza de urmărire penală deși acesta se coroborează cu o parte din declarațiile martorilor din faza de cercetare judecătorească și fac dovada săvârșirii faptei penale de către inculpat.
Arată că s-a făcut o greșită aplicare a principiului in dubio pro reo deși toate probele au confirmat consumul de alcool de către inculpat si conducerea autoturismului de către acesta..
Avocat I. E. având cuvântul pentru inculpat, solicită respingere apelului formulat de către parchet, în ceea ce privește criticile aduse soluției de achitare, susținând aplicarea dispozițiilor art. 5 cod penal.
Inculpatul I. G. B., având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit fapta penală dedusă judecății.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentinței penale nr.336 din 27.11.2013 pronunțată de judecătoria M., în dosarul r._, în baza art.11 pct. 2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.d C.p.p., a fost achitat inculpatul I. G. B., fiul lui I. și V., născut la 22.04.1971 în mun. Câmpulung, jud.Argeș, domiciliat în mun. Câmpulung, ..31, jud.Argeș, CNP –_, pentru fapta prev. de art.87 alin.5 din OUG 95/2002.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. M. din data de 29.04.2013 a fost trimis în judecată inculpatul I. B. B. pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 R.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 30.09.2012 inculpatul I. G. B. s-a deplasat cu autoutilitara cu număr de înmatriculare_ în centrul orașului M. și a parcat în fața sediului băncii BANCPOST .
Mașina era parcată cu două roți pe trotuar și două roți pe partea carosabilă.
În ce privește ora la care inculpatul a parcat mașina în fața sediului băncii BANCPOST s-a reținut că inculpatul și martorul B. G. M. au menționat orele 14.00 cu aproximație, organele de poliție au consemnat ca fiind orele 16.30, iar martorii din rechizitoriu nu au putut preciza o oră la care inculpatul a parcat mașina în locul mai sus menționat.
În jurul orelor 16.30, inculpatul s-a reîntors la autoturism și i s-a cerut de către organele de poliție să sufle în etilotest .
Acesta a refuzat, motivând că este pieton și neavând calitatea de conducător auto nu are această obligație.
În ce privește împrejurarea dacă la momentul când agenții de poliție au cerut inculpatului să se supună testării cu etilotestul, acesta avea calitatea de conducător auto, instanța a reținut că martora M. E., ascultată la fila 53 din dosar arată că a văzut un domn cu o sticlă de suc în mână venind spre mașina parcată și a venit și poliția, însă nu-și amintește dacă domnul respectiv apucase să urce la volanul mașinii sau nu.
De asemenea, martora a arătat că nu își menține declarația dată în fața organelor de poliție, întrucât în acea declarație a scris ceea ce i s-a dictat de polițiști .
A mai precizat martora că, a văzut doar ceea ce a spus în declarația dată în fața instanței de judecată.
Martorul H. P., ascultat la fila 62 din dosar, a arătat că inculpatul I. G. B. se afla deja la sediul poliției atunci când a ajuns el, că, a fost condus la locul unde se afla parcată mașina inculpatului, însă nu-și amintește dacă inculpatului i s-a solicitat să meargă la spital pentru recoltarea de probe biologice, nu știe dacă i s-a propus să fie testat cu aparatul etilotest și nu cunoaște dacă inculpatul emana sau nu halenă alcoolică.
În același sens, martorul E. D. Ironel ascultat la fila 72 din dosar arată că nu-și menține declarația dată în fața organelor de poliție, susținând că nu l-a văzut niciodată pe inculpat și că a văzut doar o mașină parcată peste stradă la sediul BANCPOST din M., nu a văzut dacă la această mașină a venit vreun polițist, nu a precizat decât că mașina era marca DACIA, nu poate preciza numărul de înmatriculare și nici măcar culoarea acesteia.
Întrucât martorii M. E. și E. D. Ironel au arătat că nu își mențin declarațiile date în fața organelor de poliție în cursul urmăririi penale, instanța a avut în vedere la aprecierea stării de fapt depozițiile date de cei doi martori, sub prestare de jurământ, în fața instanței de judecată.
Depozițiile acestor martori coroborându-se cu declarația inculpatului, care a susținut că nu avea calitatea de conducător auto la momentul la care i s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest, în sensul că niciunul dintre martorii menționați mai sus nu au putut preciza dacă inculpatul se afla la volanul mașinii sale sau nu la acel moment, ori, dubiul profită făptuitorului.
Nu a fost reținută de către instanță depoziția martorei N. S., întrucât nu s-a coroborat cu depozițiile celorlalți martori ascultați în cauză.
În concluzie, pe baza probatoriului administrat în cauză, nu s-a reținut calitatea de conducător auto a inculpatului la momentul la care organele de poliție i-au cerut să se supună testării cu aparatul etilotest.
Potrivit disp.art.87 alin.5 din OUG 195/2002, refuzul, împotrivirea, ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai, ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Întrucât nu s-a reținut pe baza probatoriului administrat în cauză calitatea de conducător auto a inculpatului I. G. B., la momentul la care i s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest, s-a apreciat că, în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG195/2002.
Față de aceste considerente, în baza art.11 pct. 2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.d C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului I. G. B., pentru fapta prev. de art.87 alin.5 din OUG 95/2002.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă J. M., solicitând admiterea apelului, în condițiile în care în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv cea prev. de art. 337 ncp.
De asemenea a criticat greșita soluție de achitarea inculpatului în condițiile în care probatoriile au fost interpretate eronat de către prima instanță, fiind înlăturate probele din faza de urmărire penală deși acestea se coroborează cu o parte din declarațiile martorilor din faza de cercetare judecătorească și fac dovada săvârșirii faptei penale de către inculpat precum și greșita aplicare a principiului in dubio pro reo, deși toate probele au confirmat savarsirea faptelor de catre inculpat.
Pe parcursul soluționării apelului a fost audiat inculpatul și reaudiați martorii B. G. M., N. O. S., E. D. Ironel, M. E. precum și H. P..
Analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea primei instanțe sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că apelul este fondat astfel încât în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a cod pr.penală, urmează a-l admite, va desființa sentința și rejudecând, în baza art. 386 c.p.p. va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 337 cu aplicarea art. 5 NCP.
În baza art. 337 NCP cu aplicarea art. 5 NCP va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 CP anterior, cu aplicarea art. 5 NCP va fi suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 CP anterior și se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 CP anterior.,pentru cele ce urmeaza:
Procesul verbal de constatare încheiat de reprezentanții Poliției M. precum și martorii audiați în faza de urmărire penală, probează starea de fapt astfel cum este descrisă în actul de sesizare al instanței, constând în refuzul inculpatului de a fi testat cu aparatul alcooltest în condițiile în care acesta a fost surprins conducând autoturismul pe raza localității M..
Aceeași martori, cu prilejul reaudierii în faza de soluționare a apelului, relevă împrejurarea legată de controlul efectuat de reprezentanții poliției, și solicitarea făcută inculpatului de a fi testat cu aparatul alcooltest în condițiile în care autoturismul său era parcat în fața unui magazin aflat vis-a-vis de patiseria unde lucra martora M. E., urmată de refuzul acestuia.
Deși în faza de urmărire penală martorii afirmă, întocmai stării de fapt descrisă de agentul constatator, că inculpatul s–a deplasat pe raza localității M., și a oprit autovehiculul său, pe carosabil, pentru scurt timp, pentru a face cumpărături de la un magazin aflat în apropierea locului de parcare, operațiune ce a durat aproximativ două minute, toți martorii confirmând împrejurarea că inculpatul, anterior acestui moment era angajat în trafic, în conducerea autovehiculului, se constată că, odată cu audierea de către instanța de judecata o parte dintre aceștia descriu aspecte noi.
De această dată, se susține varianta inculpatului că la venirea reprezentanților poliției autoturismul acestuia era parcat cu mult timp înainte, pe trotuarul din fața magazinului, în condițiile în care inculpatul a susținut că a consumat băuturi alcoolice, aproximativ o oră, într-un bar aflat în apropiere.
Astfel, pe parcursul cercetării judecătorești, martorii M. E., H. P., N. O. S., relevă aceleași împrejurări, descrise în actul de sesizare a instanței, inculpatul a coborât din autovehicul și a oprit în fața magazinului ASSOS pentru a face cumpărături, după care a revenit la autoturism, moment în care reprezentanții poliției i-au solicitat proba cu alcooltest, confirmând că la venirea reprezentanților poliției inculpatul nu conducea autovehiculul,acesta fiind parcat pe trotuar.
Însă, martorii B. G., E. D. Mironel, audiați cu prilejul soluționării apelului, confirmă apărarea inculpatului, fără însă ca vreunul dintre aceștia să fie martor direct, martorii relatând împrejurări cunoscute de la inculpat.
Ori, caracterul indirect al acestor declarații, precum și calitatea de prieten al martorului B. G. M., formează convingerea instanței că aceste probe sunt pro cauza, menite a susține poziția inculpatului, care nu recunoaște săvârșirea faptelor descrise în actul de sesizare al instanței.
De aceea, aceste declarații vor fi înlăturate, instanța de apel având spre cercetare toate celelalte probatorii administrate.
Potrivit disp. art. 103 cod penal, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, nici una dintre probe nu are caracter precumpănitor față de celelalte.
De aceea, din coroborarea probelor strânse în faza de urmărire penală și enumerate mai sus, precum și probele constând în declarațiile martorilor M. E., H. P., N. O. S., audiați atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, instanța de apel constată că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002,, în vigoare la data săvârșirii faptelor, atâta timp cât probele arată că în condițiile în care inculpatul conducând autoturismul proprietatea sa, fapt surprins de către reprezentanții poliției și descris de către martori, în momentul staționării, solicitându-i-se testarea în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat aceasta nejustificat.
Împrejurarea că inculpatul era angajat în trafic, anterior solicitării reprezentanților poliției, este în afara oricărui dubiu, așa cum rezultă din probele administrate, procesul verbal încheiat de reprezentanții poliției, cât și martorii descriu momentul implicării în trafic al autovehiculului, urmat imediat de staționarea acestuia în apropierea magazinului și controlul efectuat de reprezentanții poliției.
Nu se poate susține, cu valoare de adevăr, că inculpatul nu era implicat în trafic, cum susține acesta neîntemeiat, atâta timp cât solicitarea reprezentanților poliției vine la momentul imediat de cel al staționării, martorii descriind momentul parcării autovehiculului condus de către inculpat pe trotuarul din apropierea magazinului, urmată de venirea lucrătorilor de poliție.
Ori, toate aceste probe fac dovada săvârșirii infracțiunii de către inculpat, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, interpretarea probelor, asigurată de către prima instanță fiind contrară adevărului obiectiv, rezultat din probele administrate în cauză.
În ceea ce privește dispozițiile legale incidente în cauză, în raport de modificările de drept substanțial intervenite odată cu . noului cod penal, în aplicarea dispoz.art.5 C.-p., se constată fapta săvârșită de către inculpat primește încadrarea prev.de art.337 din noul cod penal.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale ce vizează individualizarea judiciară a aplicării pedepselor, respectiv circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, cât și cele personale ale inculpatului, acesta urmează a fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, în condițiile art.81 vechiul cod penal.
Diferit de circumstanțele săvârșiri faptelor au fost avute în vederea și persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, în raport de care instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea sa de libertate.
Văzând și dispoz.art.275 alin.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite apelul Parchetului de pe lângă J. M., declarat împotriva sentinței penale nr.336 din 27.11.2013 pronunțată de judecătoria M., în dosarul r._ .
Desființează sentința și rejudecând:
În baza art. 386 c.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 337 cu aplicarea art. 5 NCP.
În baza art. 337 NCP cu aplicarea art. 5 NCP condamnă inculpatul I. G. B., fiul lui I. și V., născut la 22.04.1971 în mun. Câmpulung, jud.Argeș, domiciliat în mun. Câmpulung, ..31, jud.Argeș, CNP –_2la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 CP anterior, cu aplicarea art. 5 NCP suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 CP anterior.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 CP anterior.
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu rămânând în sarcina statului (200 lei).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
T. C. B. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
J.fond:D.C.B.
G.S./3ex.
| ← Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 569/2014. Curtea... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 640/2014.... → |
|---|
