Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 640/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 640/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 640/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 640/2014
Ședința publică de la 09 Mai 2014
PREȘEDINTE - A. M. S. - Judecător
Judecător M. C. G.
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
..............
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul I. B. C. împotriva sentinței penale nr. 8 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat, lipsind intimatul - parte vătămată G. T. A..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul apelant, în condițiile prevăzute de art. 83 și art. 108 alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură Penală, fiindu-i adusă la cunoștință fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, drepturile prev de art. 83, precum și obligațiile acestuia pe parcursul procesului penal, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Apelantul - inculpat I. B. C., a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței și, în rejudecare, achitarea sa pentru că nu a săvârșit infracțiunea din cauză, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor propuși în apărare și din declarația persoanei vătămate care l-a indicat drept agresor pe martorul C. I..
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a formulat concluzii de respingere a apelului ca nefondat, arătând că soluția de condamnare dispusă în cauză este legală și temeinică, fiind susținută de probele testimoniale administrate: martora P. C. a declarat că l-a văzut pe inculpat lovind pe persoana vătămată; martorii G. I., G. A. și G. A. au declarat că au văzut actele de agresiune comise de inculpat asupra persoanei vătămate, constând în îmbrâncire și lovire cu pumnul; certificatul medico-legal atestă că persoana vătămată a suferit leziuni de circa 7 zile îngrijiri medicale, vără a exista indicii că aceasta ar fi conflicte cu alte persoane în ziua incidentului.
În ultimul cuvânt, apelantul inculpat a solicitat rejudecarea cauzei și achitarea sa, motivând că apărarea sa este susținută de martorii Pîrcioroagă G. și V. V., care au văzut că persoana vătămată prezenta urme de sânge în urma unei bătăi administrată de tatăl său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 8 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul cu nr._, în baza art.180 al. 2 C.p., a fost condamnat inculpatul I. B. C. (fiul lui P. și M., născut la data de 31.12.1983 in Strehaia, cu domiciliul in comuna Voloiac, ., identificat cu CI . nr._, CNP_, cetătean român, necasatorit, cu antecedente penale) la 4 luni închisoare; în baza art. 83 C.p., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 163/13.09.2010 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin d.p. nr. 200/A/15.11.2010 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în total 10 luni închisoare; în baza art.71 c.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II –a si lit. b) c.p.
S-a luat act că partea vătămată G. T. A. nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului.
In baza art 191 c.p.p., a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.439/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, a fost trimis în judecată inculpatul I. B. C. pentru săvârsirea infractiunii de lovire prevazute de art. 180 al. 2 C pen, împotriva părții vătămate G. T. A..
Analizând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat în fapt următoarele:
În seara de 20.03.2013, partea vătămată G. T. A. se deplasa pe drumul public al satului Ruptura împreună cu martorul G. A. L. cu intenția de a ajunge la locuința numitului R. I.. În dreptul locuinței lui Pozdărie M., cei doi au fost întâmpinați de către inculpatul I. B. C., în stare de ebrietate. Inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu palma peste față. G. A. L. a încercat să intervină, iar inculpatul l-a tras de geacă. Auzind strigătele părții vătămate, a intervenit mama acestuia, G. A., care i-a despărțit și l-a însoțit pe inculpat pe uliță spre casă. Pe drumul de întoarcere de la numitul R. I., aproximativ în același loc, inculpatul a ieșit din nou în calea părții vătămate, lovindu-l cu capul în zona feței. G. A. a fugit, iar partea vătămată a strigat după ajutor. Inculpatul a fost luat de la fața locului de către C. I. C.. Partea vătămată și martorul G. A. L. au susținut că și C. I. C. l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona capului. Această susținere este infirmată însă de martorul ocular și imparțial P. C., în fața locuinței căreia s-a desfășurat conflictul. Aceasta a declarat că C. C. încerca să-l țină pe inculpat și nu l-a lovit pe partea vătămată. Martora G. A. l-a găsit pe partea vătămată plin de sânge la față. La domiciliu, i-au relatat și tatălui părții vătămate cele întâmplate, iar G. A. a sunat la 112. Conform certificatului medico-legal nr. 161/22.03.2013, eliberat de SML M., partea vătămată a suferit leziuni, posibil în data de 20.03.2013, produse prin lovire cu sau de corpuri dure, ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale. Leziunile sunt în zona ochiului și suprasprâncenos drept, fapt ce confirmă săvârșirea faptei în modalitatea descrisă mai sus, prin aplicarea unei singure lovituri, de către o singură persoană.
Instanța de fond a apreciat că inculpatul I. B. C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 C.p., iar la alegerea și individualizarea pedepsei aplicate, a ținut seama de limitele speciale ale pedepsei, de împrejurările cauzei (comiterea faptei în stare de ebrietate, inculpatul fiind cel care a provocat scandalul, în mod repetat, lovirea cu pumnul, zona vizată fiind cea a feței), urmarea produsă (număr mic de zile de îngrijiri medicale), persoana inculpatului (atitudine nesinceră, cu antecedente penale), rezultând un pericol social mediu, astfel că a optat pentru pedeapsa închisorii în cuantum de 4 luni.
Observând fișa de cazier, s-a reținut că prin sentința penală nr. 163/13.09.2010, definitivă prin decizia nr. 200/A/15.11.2010, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, astfel că fapta ce face obiectul prezentei judecăți s-a constatat că a fost săvârșită cu intenție de inculpat, înainte de împlinirea termenului de încercare, fiind aplicabile dispozițiile art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate privind pedeapsa de 6 luni închisoare, ce s-a dispus a fi executată cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total 10 luni închisoare.
In baza art.71 c.p., prima instanță a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II –a si lit. b) c.p., apreciind în acest sens că, prin natura faptei săvârșite, acesta nu este demn să ocupe o funcție publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul I. B. C., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, achitarea sa pentru că nu a săvârșit infracțiunea din cauză, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor propuși în apărare și din declarația persoanei vătămate care l-a indicat drept agresor pe martorul C. I..
A motivat și că apărarea sa este susținută de martorii Pîrcioroagă G. și V. V., care au văzut că persoana vătămată prezenta urme de sânge în urma unei bătăi administrată de tatăl său.
Examinând apelul formulat, C. reține:
Apelantul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de loviri și alte violențe prev de art. 180 alin. 2 Cod Penal, constând în aceea că la data de 20 martie 2013 a agresat pe persoana vătămată G. T. A., aplicându-i o lovitură cu capul în zona feței și producându-i leziuni de circa 7 zile îngrijiri medicale.
Se reține că atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, inclusiv în apel, inculpatul a negat comiterea infracțiunii, precizând că a întâlnit pe persoana vătămată și pe martorul G. A. în ziua de 20 martie 2013, că a avut un incident cu martorul, dar că nu a lovit pe persoana vătămată, leziunile acesteia provenind dintr-un conflict pe care l-a avut în aceeași zi cu propriul tată.
Din examinarea probelor științifice și testimoniale administrate în speță se reține însă că apărarea inculpatului este nefondată, deoarece se întemeiată pe probe singulare (depozițiile martorilor V. V. M. și P. G., contradictorii atât între ele cât și față de restul probelor testimoniale.
Se constată astfel că, în certificatul medico legal nr. 161/22.03.2013 emis de S.M.L Drobeta Turnu Severin (fila 13 – dup) s-a menționat că persoana vătămată a prezentat o plagă la nivel suprasprâncenos frontal dreapta de 1/0,5 cm. acoperită cu crustă hematică și echimoze violacei la nivelul ochiului drept, mecanismul de producere fiind lovire cu sau de corpuri dure, leziunile datând din 20.03.2013.
În raport de aceste constatări, instanța de judecată trebuie să stabilească dacă probatoriul testimonial confirmă mecanismul lovirii active specific agresiunii și dacă autorul acestei fapte ceste inculpatul, urmând să fie analizate în continuare declarațiile martorilor din cauză, după cum urmează: - declarația martorei P. C. (filele 25 – 27 dup și fila 19 dosar fond) va fi reținută în sensul că martora a văzut incidentul dintre părți, petrecut pe drumul comunal, în dreptul locuinței martorei, în două etape: prima etapă, consumată în jurul orei 18:00 – 19:00, când persoana vătămată și martorul G. A. se deplasau către locuința martorului R. I., întâlnindu-se cu inculpatul, care locuiește pe aceeași uliță cu martora și când conflictul dintre părți a constat în injurii și aplicarea unei palme de către inculpat; martora a declarat că nu a observat dacă persoana lovită este martorul sau persoana vătămată, văzând numai că incidentul a fost stopat prin intervenția numitei G. A., mama persoanei vătămate, care locuiește în apropiere și a ieșit pe drum, auzind cearta; a doua etapă, consumată la un interval de cel mult 30 de minute, când persoana vătămată și martorul au revenit de la locuința martorului R., a fost descris de martoră astfel: cei doi au fost așteptați de către inculpat, care „s-a luat de ei”, la ceartă intervenind și martorul C. Criti, care încerca să aplaneze conflictul, iar în aceste condiții, inculpatul a lovit pe partea vătămată cu capul, în zona feței; partea vătămată a strigat după ajutor, fiind auzit de mama sa – G. A. -, care a ieșit pe drum și a condus persoana vătămată la domiciliu, inculpatul plecând cu martorul C. C.;
- declarațiile martorilor G. A. și G. I., care relatează că au auzit zgomote de ceartă pe stradă, că au fost alertați de strigătele de ajutor ale persoanei vătămate – fiul lor -, că G. A. a ieșit pe drum și a observat pe persoana vătămată lovită la față, precum și pe inculpat, care pleca cu martorul C., G. I. a arătat că a observat leziunile pe fața fiului său, când acesta a revenit în domiciliu;
- declarațiile martorului R. I. (filele 38, 39 dup) confirmă că, într-o seară din luna martie 293, persoana vătămată G. T. a venit în domiciliul său și a restituit o telecomandă, iar a doua zi, aceeași persoană i-a cerut cu împrumut suma de 50 de lei pentru a se deplasa la Serviciul de Medicină Legală, relatându-i că a fost lovit de către inc. I. B. în seara precedentă, martorul observând că persoana vătămată era lovită la ață, deasupra unui ochi;
- procesul verbal din 20.03.2013 (fila 14 dup) întocmit de Postul de Poliție Voloiac, jud. M., din care rezultă că în seara respectivă a fost sesizată . prin apel de urgență, de către martorul G. A., precum și că agenții de poliție s-au deplasat la fața locului, că a identificat pe persoana vătămată, care prezenta leziuni care sângerau, la nivelul ochiului drept, partea vătămată refuzând să fie transportată la o unitate spitalicească pentru îngrijiri.
Coroborând toate elementele de fapt rezultate din probele evocate, se constată că este dovedită agresiune exercitată de inculpat asupra persoanei vătămate, constând în aplicarea unei lovituri cu capul, peste față, care a condus la leziuni ce au necesitat circa 7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Apărările inculpatului, care a susținut că o altă persoană este autorul faptei, sunt nefondate, fiind în vădită contradicție cu probele administrate, astfel: pe de o parte, inculpatul recunoaște că a întâlnit pe persoana vătămată și a avut cu aceasta un conflict, respectiv că a fost injuriat și agresat atât de persoana vătămată cât și de către martorul G. A., fără însă a depune acte medicale din care să rezulte că i-au fost produse leziuni în timpul incidentului relatat, ori să indice persoane care au observat actele de violență ale persoanei vătămate.
Pe de altă parte, din examinarea declarațiilor martorilor P. G. și V. V. (filele 33, 34 și 36, 37), se constată că acești martori indică aspecte contradictorii referitoare la ora când au observat un incident între persoana vătămată și tatăl acesteia, precum și privitor la conflictul propriu-zis: martorul P. G. declară că în ziua de 20 martie 2013, în intervalul orar 16:00 – 16:30, efectua săpături la șanțul din fața casei aparținând martorului V., împreună cu acesta și că a auzit ceartă din curtea locuinței persoanei vătămate, după care a observat pe persoana vătămată ieșind din curte și că „se ținea cu o mână de obraz”, după care relatează că la ora 16:30 a plecat în satul Cremenea împreună ncu V., pentru a lucra în gospodăria numitului S. G., de unde au revenit în satul Ruptura în jurul orei 23:00 – 23:00; martorul V. V. relatează că incidentul din curtea persoanei vătămate a avut loc în jurul orei 17:00, că a auzit pe persoana vătămată cerând ajutor, pentru că este bătut de tatăl său și, la scurt timp, a văzut pe acesta ieșind din curte și că prezenta sânge la ochiul drept și pe partea dreaptă a feței, martorul relatând și că au plecat în satul Cremenea în jurul orei 18:30 – 19:00 și au revenit în jurul orei 23:00.
Ori, în condițiile în care acești doi martori au fost împreună în ziua de 20 martie și în același loc, și având aceleași condiții de vizibilitate și audiție, aspectele relatate de ambii trebuie să fie concordante; cum însă împrejurările de fapt se deosebesc în mod esențial, se reține că depozițiile acestor martori sunt subiective și vor fi înlăturate din ansamblul dovezilor din cauză, urmând să se rețină ca probe concludente declarația martorei P. C., care nu este în relații de dușmănie sau rudă cu nici nuna dintre părți, coroborată cu datele rezultate din certificatul medico-legal și din plângerea persoanei vătămate.
În consecință, se constată că instanța de fond în mod corect a reținut cu vinovăție inf. prev de art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior, care constituie lege penală mai favorabilă, conform art. 5 Cod Penal actual, față de limitele de pedeapsă: închisoarea de la 3 luni la 2 ani prevăzută alternativ cu amenda prevăzută de codul penal anterior; închisoarea de la 6 luni la 5 ani alternativ cu amenda, prevăzută de codul penal actual, iar pedeapsa aplicată, în cuantum de 4 luni închisoare – orientată către minimul special – este corespunzătoare circumstanțelor reale și personale din cauză, precum și pericolului social concret al a faptei, dedus din urmările produse asupra sănătîții persoanei vătămate.
Totodată, în ceea ce privește incidența art. 83 din Codul penal anterior, se constată că, în cazul suspendării condiționate, prin normele tranzitorii aplicabile concursului de legi penale în timp, prevăzute de Lg. 187/2012 în art. 15, se mențin dispozițiile prevăzute de Codul penal din 1969 cu privire la regimul suspendării condiționate, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia.
În cauză, în mod corect s-a reținut că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 63/2010 a Judecătoriei Strehaia, definitivă la 15.11.2010, la o pedeapsă de 6 luni închisoare suspendată condiționat, termenul de încercare – de 2 ani și 6 luni – expirând la 15 mai 2013, astfel că infracțiunea din prezenta cauză este comisă în cadrul termenului de încercare, fiind corect aplicate dispozițiile art. 83 Cod Penal anterior, privitor la stabilirea unei pedepse rezultante obținută prin cumularea pedepsei anterioare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, apelul promovat de inculpat este nefondat și, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală va fi respins, cu obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul I. B. C. împotriva sentinței penale nr. 8 din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul cu nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2014.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red. jud. M. C. G.
Jud. foind: A. F.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 563/2014.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
