Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1319/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1319/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 1319/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 1319

Ședința publică de la 14 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. E.

Judecător T. C. B.

Grefier Ș. C. D.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

¤¤¤¤

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 5 octombrie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelurile formulate de inculpații C. I., C. V. I. și T. G. M. și părțile civile C. V., M. G. și M. I., împotriva sentinței penale nr.53 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ .

La apelul nominal au lipsit părțile

Procedura legal îndeplinită.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.53 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului C. I., astfel: din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.2 Cp anterior cu aplic. art. 5 NCP cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a Cp anterior (persoana vătămată M. G.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art.77 lit. a și art. 5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP (persoana vătămată C. V.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 NCP cu aplicarea art.5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP (persoana vătămată M. I.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.1 NCP cu aplicarea art.5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.224 alin.2 NCP cu aplicarea art.77 lit.a și art.5 NCP; toate cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal.

În baza art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 NCP. a condamnat pe inculpatul C. I., la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoana vătămată M. G.).

În baza art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 5 NCP, a condamnat pe inculpatul C. I. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoana vătămată C. V.).

În baza art. 193 alin. 1 NCP cu aplicarea art. 5 NCP, a condamnat pe inculpatul C. I. la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoana vătămată M. I.).

În baza art. 224 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 NCP condamnă pe inculpatul C. I. la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b NCP aplică inculpatului C. I. pedeapsa cea mai grea respectiv 9 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (9 luni+6 luni+3luni), urmând ca inculpatul să execute 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 91 NCP dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni care se calculează de la data când hotărârea rămâne definitivă potrivit art. 92 NCP.

În baza art. 93 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 93 alin. 2 NCP pe durata termenului de supraveghere condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. 3 NCP pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la Școala cu clasele I-VIII Corcova sau la Primăria comunei Corcova, jud. M..

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 NCP.

În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului C. V. I., astfel: din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.2 Cp anterior cu aplic.art.5 NCP cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a Cp anterior (persoana vătămată M. G.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art.77 lit. a și art.5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.224 alin.2 NCP cu aplicarea art.77 lit.a și art.5 NCP; ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal.

În baza art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 NCP s-a stabilit inculpatului C. V. I., pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoana vătămată M. G.).

În baza art. 224 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 NCP, s-a stabilit inculpatului C. V. I. pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b NCP, s-a stabilit inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 9 luni închisoare, la care s-a adaugat 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare, rezultând pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 83 NCP, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de un an închisoare, stabilind termen de supraveghere de 2 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, potrivit art. 84 NCP.

În baza art. 85 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere inculpatul C. V. I. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune de la lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 88 NCP.

În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridică dată faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului T. G. M., astfel: din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.2 Cp anterior cu aplic.art.5 NCP cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a Cp anterior (persoana vătămată M. G.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art.77 lit. a și art.5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP (persoana vătămată C. V.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.1 NCP cu aplicarea art.5 Noul Cod P.; din infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.224 alin.2 NCP cu aplicarea art.77 lit.a și art.5 NCP, toate cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal.

În baza art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 NCP a condamnat pe inculpatul T. G. M., la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoana vătămată M. G.).

În baza art. 193 alin. 1 NCP cu aplicarea art. 5 NCP, a condamnat pe inculpatul T. G. M. la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoana vătămată C. V.).

În baza art. 224 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 NCP a condamnat pe inculpatul T. G. M. la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen., i s-a interzis inculpatului T. G. M., cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani, socotită conform art. 68 alin.1 NCP.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunile la care a fost condamnat inculpatul T. G. M. prin prezenta hotărâre sunt în concurs real cu infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cp anterior pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 211/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 08.01.2014.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și pedepsele accesorii prev. de art. 71 C.pen. raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal de la 1969, aplicate inculpatului T. G. M. prin sentința penală nr. 211/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la data de 08.01.2014, și având corespondent în dispozițiile art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b și art. 40 alin. 1 NCP, a aplicat inculpatului T. G. M. pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 7 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (9 luni+3 luni+9 luni), urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 NCP, i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. a și b NCP pe o perioadă de 3 ani stabilită conform art. 68 alin. 1 NCP.

În baza art. 45 alin. 5 NCP, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. a și b NCP de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 NCP, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de supraveghere de 4 ani care se calculează de la data când hotărârea rămâne definitivă potrivit art. 92 NCP.

În baza art. 93 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere inculpatul T. G. M. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 NCP pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. 3 NCP pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile la Școala cu clasele I-VIII Corcova sau la Primăria comunei Corcova, jud. M..

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 NCP.

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 19 alin. 1, 2 și 5 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. comb. cu art. 1357 și art. 1349 alin.1,2 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. și a obligat inculpații să plătească în solidar părții civile C. V. suma de 187 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 1.000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 19 alin. 1, 2 și 5 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. comb. cu art. 1357 și art. 1349 alin.1,2 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I. și a obligat inculpații să plătească în solidar părții civile M. I. suma de 130 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 500 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 19 alin. 1, 2 și 5 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. comb. cu art. 1357 și art. 1349 alin.1,2 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de M. G. și obligă inculpații să plătească în solidar părții civile M. G. suma de 90 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 800 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 398 C.pr.pen. raportat la art. 274 alin.1și 2 C.pr.pen., a obligat pe inculpatul C. I. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, pe inculpatul C. V. I. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului și pe inculpatul T. G. M. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul T. G. M. în faza de urmărire penală, în cuantum de 400 lei, rămâne în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. 1 și 4 C.pr.pen., a obligat pe inculpatul C. I. la plata sumei de 250 lei, pe inculpatul C. V. I. la plata sumei de 150 lei și pe T. G. M. la plata sumei de 200 lei către partea civilă C. V. cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de partea civilă (onorariu avocat).

În baza art. 276 alin. 1 și 4 C.pr.pen., a obligat pe inculpatul C. I. la plata sumei de 500 lei, pe inculpatul C. V. I. la plata sumei de 200 lei și pe T. G. M. la plata sumei de 300 lei către părțile civile M. G. și M. I. cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de părți (onorariu avocat).

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia cu numărul 1145/P/2013 au fost trimiși în judecată inculpatul C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp vechi cu aplic.art.5 NCP cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cp vechi (persoană vătămată M. G.), infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen vechi cu aplicarea art. 5 NCP (persoană vătămată C. V.); infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 C.pen.vechi cu aplicarea art. 5 NCP (persoană vătămată M. I.), infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. vechi cu aplicarea art. 5NCP, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.pen vechi; inculpatul C. V. I., pentru sâvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp vechi cu aplic.art.5 NCP cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cp vechi (persoană vătămată M. G.), infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. vechi cu aplicarea art. 5NCP, ambele cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.pen vechi; inculpatul T. G. M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp vechi cu aplic.art.5 NCP cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cp vechi (persoană vătămată M. G.), infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 C.pen vechi cu aplicarea art. 5 NCP (persoană vătămată C. V.), infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. vechi cu aplicarea art. 5NCP, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.pen vechi.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În fapt, la data de 26.07.2013, în jurul orei 22:30, în timp ce se afla la poarta locuinței sale persoana vătămată M. G. a fost lovită cu o furcă de inculpatul T. G. M..

Martorul C. N. l-a auzit pe M. țipând și a observat că acesta era căzut la pământ și lovit cu o furcă de T. G. M.. Acesta a încercat să intervină pentru aplanarea conflictului, însă i-a văzut venind pe inculpații C. I. și C. V. I. și, de frică, a fugit în curtea locuinței persoanei vătămate M. G..

Inculpații T. G. M. și C. V. I. au intrat în curtea locuinței persoanelor vătămate M. G. și M. I.. Aceasta din urmă le-a solicitat celor doi inculpați să iasă afară din curte, lucru pe care aceștia l-au și făcut.

Ajunși la poartă, împreună cu inculpatul C. I., l-au lovit pe M. G.. La poartă a ieșit și persoana vătămată M. I. care a fost lovită cu palma în zona capului de inculpatul C. I..

La locul desfășurării conflictului au apărut martorul C. Ș. și persoana vătămată C. V.. Martorul C. Ș. a intrat în curtea persoanelor vătămate.

Persoana vătămată C. V. a fost lovită cu o lopată în zona corpului de către inculpatul C. I. și cu o piatră în zona capului de inculpatul T. G. M..

Ulterior și persoana vătămată C. V. a intrat în curtea locuinței persoanelor vătămate M. G. și M. I..

Cei trei inculpați au intrat și ei în curtea persoanelor vătămate dar, întrucât martorul C. N. apelase SNUAU 112, au plecat spre locuințele lor.

În urma loviturilor primite, persoana vătămată C. V. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.486/29.07.2013 emis de SML M., în concluziile căruia se mai arată că leziunile de violență s-au produs prin lovire cu corp dur și că leziunile pot data din data de 26.07.2013 (f.18 d.u.p.).

De asemenea, certificatul medico-legal nr. 489/29.07.2013 emis de SML M. atestă faptul că persoana vătămată M. G. prezintă leziuni de violență care se puteau produce la data de 26.07.2013, prin lovire cu corp dur, pentru vindecarea cărora este nevoie de un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale (f. 34 d.u.p.).

Totodată, certificatul medico-legal nr. 490/29.07.2013 emis de SML M. atestă faptul că persoana vătămată M. I. nu prezintă leziuni de violență și nu necesita zile de îngrijiri medicale (f. 41 d.u.p.).

Starea de fapt reținută de către instanță a rezultat atât din declarațiile părților cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Față de cele reținute, instanța a apreciat că inculpatul C. I. se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv: fapta inculpatului C. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. V. I. și T. G. M., i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate M. G., cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării; fapta inculpatului C. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, i-a aplicat o lovitură cu lopata persoanei vătămate C. V. cauzându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale; fapta inculpatului C. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, i-a aplicat lovituri persoanei vătămate M. I., cauzându-i leziuni a căror vindecare nu a necesitat acordarea de zile de îngrijiri medicale; fapta inculpatului C. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. V. I. și T. G. M., având asupra lor furci și lopeți, au pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate M. G..

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere și Decizia CCR nr. 265/06.05.2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 potrivit căreia dispozițiile art. 5 C.pen sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de violare de domiciliu sunt considerabil mai reduse decât erau în vechiul cod penal (6 luni-3 ani, față de 3 ani-10 ani), deși tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mult mai dur.

În consecință, în temeiul art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului C. I., astfel: din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.2 Cp anterior cu aplic. art. 5 NCP cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a Cp anterior (persoana vătămată M. G.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP (persoana vătămată C. V.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 NCP cu aplicarea art.5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP (persoana vătămată M. I.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.1 NCP cu aplicarea art.5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.224 alin.2 NCP cu aplicarea art.77 lit.a și art.5 NCP; toate cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal.

În drept, fapta inculpatului C. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. V. I. și T. G. M., i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate M. G., cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a NCP și cu aplicarea art. 5 NCP.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în săvârșirea unor acte de lovire, acțiune ce a generat leziuni traumatice ce au necesitat 7-8 de zile de îngrijiri medicale.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată suferința fizică, indiferent de intensitate, iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul lovirii, din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.

Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat în afara oricărui echivoc împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii au participat 3 persoane, s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a NCP.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

În drept, fapta inculpatului C. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, i-a aplicat o lovitură cu lopata persoanei vătămate C. V. cauzându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită și de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 5 NCP.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în săvârșirea unor acte de lovire, acțiune ce a generat leziuni traumatice ce au necesitat 8-9 de zile de îngrijiri medicale.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată suferința fizică, indiferent de intensitate, iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul lovirii, din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

În drept, fapta inculpatului C. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, i-a aplicat lovituri persoanei vătămate M. Iulică, cauzându-i suferințe fizice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită și de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 NCP.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în săvârșirea unor acte de lovire, acțiune cauzatoare de suferințe fizice.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată suferința fizică, indiferent de intensitate, iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul lovirii, din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

În drept, fapta inculpatului C. I., constând în aceea că la data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30 (pe timpul nopții), împreună cu C. V. I. și T. G. M., a pătruns fără drept în locuința persoanelor vătămate M. G. și M. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită și de art. 224 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal, fiind săvârșită în condițiile concursului de infracțiuni.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în pătrunderea fără drept, în orice mod, pe timpul nopții, în locuința persoanei vătămate.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului al persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate, fiind vorba despre o infracțiune de pericol abstract, rezultă ex re, adică din însăși săvârșirea faptei prevăzute de norma de incriminare.

Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat în afara oricărui echivoc împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii au participat 3 persoane, s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a NCP.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare dispozițiile art. 53 din Codul penal, instanța a procedat la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, având în vedere că pentru toate cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedepse alternative, instanța a ținut seama de criteriile anterior menționate și pentru alegerea uneia dintre acestea.

Astfel, în ceea ce privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată M. G.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.2 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, instanța a dispus aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Această proporționalitate rezultă din faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune îndreptată contra integrității corporale sau a sănătății persoanei, prin care a generat persoanei vătămate suferințe fizice, fără ca inculpatul să întreprindă acțiuni de atenuare a consecințelor infracțiunii consumate, fiind manifestată așadar o atitudine de dezinteres față de consecințele faptei săvârșite asupra stării de sănătate a persoanei vătămate.

De asemenea, instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei și faptul că inculpatul nu are antecedente penale.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 a infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată M. G.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal.

Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, infracțiune comisă de inculpat în data de 26.07.2013 (persoană vătămată C. V.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.2 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, instanța a dispus aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Instanța a avut în vedere că persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat un număr total de 8-9 zile de îngrijiri medicale, faptul că inculpatul a persistat în săvârșirea unor infracțiuni asupra sănătății sau integrității corporale a persoanei vătămate dar și faptul că inculpatul imediat după consumarea infracțiunii a manifestat dezinteres față de consecințe faptei sale și nu a întreprins măsuri de ajutorare a persoanei vătămate.

În favoarea inculpatului instanța a reținut aspectul că nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu dispozițiile legale.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 (persoană vătămată C. V.), a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.2 din Codul penal.

Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, infracțiune comisă de inculpat în data de 26.07.2013 (persoană vătămată M. I.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.1 din Codul penal cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, instanța a dispus aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Această proporționalitate rezultă din faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune îndreptată contra integrității corporale sau a sănătății persoanei, prin care a generat persoanei vătămate suferințe fizice, fără ca inculpatul să întreprindă acțiuni de atenuare a consecințelor infracțiunii consumate, fiind manifestată așadar o atitudine de dezinteres față de consecințele faptei săvârșite asupra stării de sănătate a persoanei vătămate.

În favoarea inculpatului instanța a reținut aspectul că nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu dispozițiile legale.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 (persoană vătămată M. I.), a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin. 1 din Codul penal.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpat în data de 26.07.2013 a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 224 alin.2 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, instanța dispunând aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Această proporționalitate rezultă din faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune ce aduce atingere domiciliului și vieții private, prin care a generat o stare de pericol.

Cu toate acestea, instanța a avut în vedere că nu are antecedente penale.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 224 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a NCP.

În continuare, instanța a constatat că cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în condițiile pluralității de infracțiuni, și anume în condițiile concursului de infracțiuni, adică mai înainte de a se fi pronunțat o condamnare definitivă pentru vreuna dintre acestea.

În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 39 alin. 1 din Codul penal, dar și faptul că s-au aplicat pentru toate infracțiunile pedepse cu închisoare, în acord cu dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b din Codul penal care statuează că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa închisorii de 9 luni, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (9 luni+6 luni+3luni), respectiv se adaugă sporul de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91 din Codul penal.

Astfel, pedeapsa aplicată este de 1 an și 3 luni închisoare, situându-se sub pragul maxim de 3 ani admis de lege, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, nu are antecedente penale, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată. De asemenea, în raport de persoana inculpatului, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

În aceste condiții, în acord cu dispozițiile art. 92 alin.1 din Codul penal instanța a stabilit durata termenului de supraveghere la 2 ani și 6 luni, interval în care condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță.

În temeiul art. 93 alin. 1 din Codul penal pe durata termenului de supraveghere condamnatul a fost obligate să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Totodată, în temeiul art. 93 alin. 2 din Codul penal instanța i-a impus condamnatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței, iar în temeiul art. 93 alin. 3 din Codul penal pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Școlii cu clasele I-VIII Corcova sau la Primăria Corcova.

De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 404 alin. 2 C.pr.pen. și art. 91 alin. 4 din Codul penal instanța a atras atenția inculpatului că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Ca urmare a celor reținute, instanța a apreciat că inculpatul C. V. I. se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv: fapta inculpatului C. V. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. I. și T. G. M., i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate M. G., cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării; fapta inculpatului C. V. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. I. și T. G. M., având asupra lor furci și lopeți, au pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate M. G..

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere și Decizia CCR nr. 265/06.05.2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 potrivit căreia dispozițiile art. 5 C.pen sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă este legea nouă întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de violare de domiciliu sunt considerabil mai reduse decât erau în vechiul cod penal (6 luni-3 ani, față de 3 ani-10 ani), deși tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mult mai dur.

În consecință, în temeiul art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului C. V. I., astfel: din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.2 Cp anterior cu aplic. art. 5 NCP cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a Cp anterior (persoana vătămată M. G.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art.77 lit. a și art. 5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.224 alin.2 NCP cu aplicarea art. 77 lit. a și art.5 NCP; ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal.

În drept, fapta inculpatului C. V. I. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. I. și T. G. M., i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate M. G., cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită și de art. 193 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal și cu aplicarea art. 5 NCP.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în săvârșirea unor acte de lovire, acțiune ce a generat leziuni traumatice ce au necesitat 7-8 de zile de îngrijiri medicale.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată suferința fizică, indiferent de intensitate, iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul lovirii, din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat în afara oricărui echivoc împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii au participat 3 persoane, se va reține circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a NCP.

În drept, fapta inculpatului C. V. I., constând în aceea că la data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30 (pe timpul nopții), împreună cu C. I. și T. G. M., a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate M. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită și de art. 224 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal, fiind săvârșită în condițiile concursului de infracțiuni.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în pătrunderea fără drept, în orice mod, pe timpul nopții, în locuința persoanei vătămate.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului al persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate, fiind vorba despre o infracțiune de pericol abstract, rezultă ex re, adică din însăși săvârșirea faptei prevăzute de norma de incriminare.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție art. 193 alin.2 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat în afara oricărui echivoc împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii au participat 3 persoane, se va reține circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a NCP.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare dispozițiile art. 53 din Codul penal, instanța a procedat la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La alegerea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere modalitatea în care au fost săvârșite faptele de către inculpați ( în timpul nopții, la domiciliul persoanelor vătămate, având asupra lor obiecte de natură a crea o stare de panica), circumstanțele personale ale acestora.

Sub acest aspect, instanța a reținut că inculpatul C. V. I. nu este la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier (f. 57) a acestuia rezultând că anterior i s-a mai aplicat de două ori amenda administrativă pentru furt și pentru sfidarea organelor judiciare, însă a perseverat în conduita antisocială.

De asemenea, având în vedere că pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedepse alternative, instanța a ținut seama de criteriile anterior menționate și pentru alegerea uneia dintre acestea.

Astfel, în ceea ce privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată M. G.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile5 ani sau cu amendă, instanța dispus aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Această proporționalitate rezultând din faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune îndreptată contra integrității corporale sau a sănătății persoanei, prin care a generat persoanei vătămate suferințe fizice, fără ca inculpatul să întreprindă acțiuni de atenuare a consecințelor infracțiunii consumate, fiind manifestată așadar o atitudine de dezinteres față de consecințele faptei săvârșite asupra stării de sănătate a persoanei vătămate.

În consecință, instanța a stabilit pentru inculpat pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 a infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată M. G.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpat în data de 26.07.2013 a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 224 alin.2 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, instanța a dispus aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Această proporționalitate rezultă din faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune ce aduce atingere domiciliului și vieții private, prin care a generat o stare de pericol.

În consecință, instanța a stabilit pentru inculpat pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 224 alin. 2 cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal.

În continuare, instanța constată că cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în condițiile pluralității de infracțiuni, și anume în condițiile concursului de infracțiuni, adică mai înainte de a se fi pronunțat o condamnare definitivă pentru vreuna dintre acestea.

În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 39 alin. 1 din Codul penal, dar și faptul că s-au aplicat pentru toate infracțiunile pedepse cu închisoare, în acord cu dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b din Codul penal care statuează că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, a stabilit inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa închisorii de 9 luni, la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța va dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 83 din Codul penal.

Astfel, pedeapsa stabilită este de 1 an închisoare, situându-se sub pragul maxim de 2 ani admis de lege, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare din infracțiunile săvârșite este inferioară celei de 7 ani închisoare, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată.

Raportat la persoana inculpatului, ținând cont și de posibilitățile de îndreptare ale acestuia - instanța apreciază că aplicarea imediată a pedepsei stabilite nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pe o durată determinată.

În aceste condiții, în acord cu dispozițiile art. 83 din Codul penal instanța va stabili durata termenului de supraveghere la 2 ani, interval în care condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță.

În temeiul art. 85 alin. 1 din Codul penal pe durata termenului de supraveghere condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 404 alin. 2 C.pr.pen. și art. 83 alin. 4 din Codul penal instanța atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C.pen.

Ca urmare a celor reținute, instanța a apreciat că inculpatul T. G. M. se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv: fapta inculpatului T. G. M. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. I. și C. V. I., i-au aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate M. G., cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării; fapta inculpatului T. G. M. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, a lovit cu o piatră în zona capului persoana vătămată C. V. cauzându-i leziuni ce nu au necesitate zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; fapta inculpatului T. G. M. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. V. I. și C. I., având asupra lor furci și lopeți, au pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate M. G..

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere și Decizia CCR nr. 265/06.05.2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 potrivit căreia dispozițiile art. 5 C.pen sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă este legea nouă întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de violare de domiciliu sunt considerabil mai reduse decât erau în vechiul cod penal (6 luni-3 ani, față de 3 ani-10 ani), deși tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mult mai dur.

În consecință, în temeiul art. 386 alin. 1 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului C. I., astfel: din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.2 Cp anterior cu aplic. art. 5 NCP cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a Cp anterior (persoana vătămată M. G.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art.77 lit. a și art. 5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP (persoana vătămată C. V.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.1 NCP cu aplicarea art.5 Noul Cod Penal; din infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 NCP, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.224 alin.2 NCP cu aplicarea art.77 lit.a și art.5 NCP; toate cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal.

În drept, fapta inculpatului T. G. M. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, împreună cu C. V. I. și C. I., i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate M. G., cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită și de art. 193 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 5 NCP.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în săvârșirea unor acte de lovire, acțiune ce a generat leziuni traumatice ce au necesitat 7-8 de zile de îngrijiri medicale.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată suferința fizică, indiferent de intensitate, iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul lovirii, din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat în afara oricărui echivoc împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii au participat 3 persoane, se va reține circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a NCP.

În drept, fapta inculpatului T. G. M. constând în aceea că în data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30, a lovit cu o piatră persoana vătămată C. V., cauzându-i suferințe fizice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită și de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 NCP.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța reține că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în săvârșirea unor acte de lovire, acțiune cauzatoare de suferințe fizice.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată suferința fizică, indiferent de intensitate, iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul lovirii, din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

În drept, fapta inculpatului T. G. M., constând în aceea că la data de 26.07.2013, în jurul orelor 22:30 (pe timpul nopții), împreună cu C. V. I. și C. I., a pătruns fără drept în locuința persoanelor vătămate M. G. și M. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită și de art. 224 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal, fiind săvârșită în condițiile concursului de infracțiuni.

În ceea ce privește latura obiectivă, instanța reține că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în pătrunderea fără drept, în orice mod, pe timpul nopții, în locuința persoanei vătămate.

Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului al persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate, fiind vorba despre o infracțiune de pericol abstract, rezultă ex re, adică din însăși săvârșirea faptei prevăzute de norma de incriminare.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a din Codul penal, respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat în afara oricărui echivoc împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii au participat 3 persoane, se va reține circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a NCP.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare dispozițiile art. 53 din Codul penal, instanța va proceda la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La alegerea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere modalitatea în care au fost săvârșite faptele de către inculpați ( în timpul nopții, la domiciliul persoanelor vătămate, având asupra lor obiecte de natură a crea o stare de panica), circumstanțele personale ale acestora.

Sub acest aspect, instanța reține că inculpatul T. G. M. nu este la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier a acestuia (f. 56) rezultând că anterior i s-a mai aplicat amenda administrativă pentru furt calificat, însă a perseverat în conduita antisocială.

De asemenea, având în vedere că pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedepse alternative, instanța va ține seama de criteriile anterior menționate și pentru alegerea uneia dintre acestea.

Astfel, în ceea ce privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată M. G.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.2 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, instanța se va orienta către aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Această proporționalitate rezultă din faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune îndreptată contra integrității corporale sau a sănătății persoanei, prin care a generat persoanei vătămate suferințe fizice, fără ca inculpatul să întreprindă acțiuni de atenuare a consecințelor infracțiunii consumate, fiind manifestată așadar o atitudine de dezinteres față de consecințele faptei săvârșite asupra stării de sănătate a persoanei vătămate.

Totodată, instanța va face și aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a NCP, conform cărora constituie circumstanță agravantă „săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună”.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 a infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată M. G.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.

Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, infracțiune comisă de inculpat în data de 26.07.2013 (persoană vătămată C. V.), faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin.1 din Codul penal cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, instanța se va orienta către aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Această proporționalitate rezultă din faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune îndreptată contra integrității corporale sau a sănătății persoanei, prin care a generat persoanei vătămate suferințe fizice, fără ca inculpatul să întreprindă acțiuni de atenuare a consecințelor infracțiunii consumate, fiind manifestată așadar o atitudine de dezinteres față de consecințele faptei săvârșite asupra stării de sănătate a persoanei vătămate.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 (persoană vătămată C. V.), a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 193 alin. 1 din Codul penal.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpat în data de 26.07.2013 a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 224 alin.2 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, instanța a făcut aplicarea pedepsei închisorii și nu a pedepsei amenzii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

Această proporționalitate rezultă din faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune ce aduce atingere domiciliului și vieții private, prin care a generat o stare de pericol.

În consecință, instanța va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea în data de 26.07.2013 a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 224 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a NCP.

De asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 67 alin. 1 din Codul penal în acord cu care pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Totodată, instanța a constatat că potrivit art. 66 alin. 1 din Codul penal pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la cinci ani, a unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute de acest articol.

Raportând aceste dispoziții legale la împrejurările în care a fost săvârșită de către inculpat, în data de 26.07.2013, infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin.2 din Codul penal, observând că s-a aplicat pentru această infracțiune pedeapsa închisorii de 9 luni, instanța a interzis drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani, socotită conform art. 68 alin.1 NCP.

Instanța a avut în vedere că dreptul de a fi ales în autorități publice sau funcții elective publice presupune o . garanții morale, or în cazul de față inculpatul cu bună-știință nesocotind prevederile legii nu prezintă asemenea garanții. Ca atare, instanța a considerat că o asemenea persoană nu se poate înscrie în profilul unui candidat pentru o autoritate publică sau o funcție publică, care presupune o conduită morală ireproșabilă.

Mai mult, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat presupune dreptul de a da dispoziții și a controla îndeplinirea lor, or o persoană care săvârșește astfel de infracțiuni nu are probitatea necesară pentru a trasa altora dispoziții și a-i verifica. Prin urmare inculpatului nu i se poate permite ocuparea unei astfel de funcții.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Instanța a constatat că infracțiunile care face obiectul prezentei cauze (săvârșite la data de 26.07.2013) sunt concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 211/23.12.2013 (f. 53-43) pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 08.01.2014, la pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei (infracțiune săvârșită la data de 22.12.2012), întrucât infracțiunile au fost comise prin acțiuni diferite, înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea.

Prin urmare, în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și pedepsele accesorii prev. de art. 71 C.pen. raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal de la 1969, aplicate inculpatului T. G. M. prin sentința penală nr. 211/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la data de 08.01.2014, și având corespondent în dispozițiile art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b și art. 40 alin. 1 NCP a aplicat inculpatului T. G. M. pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 7 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (9 luni+3 luni+9 luni), urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 NCP a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. a și b NCP (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 3 ani stabilită conform art. 68 alin. 1 NCP.

În baza art. 45 alin. 5 NCP a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. a și b NCP (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91 din Codul penal.

Astfel, pedeapsa aplicată este de 2 ani și 7 luni închisoare, situându-se sub pragul maxim de 3 ani admis de lege, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată. De asemenea, în raport de persoana inculpatului, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

În aceste condiții, în acord cu dispozițiile art. 92 alin.1 din Codul penal instanța stabilește durata termenului de supraveghere la 4 ani, interval în care condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță.

În temeiul art. 93 alin. 1 din Codul penal pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Totodată, în temeiul art. 93 alin. 2 din Codul penal instanța a impus condamnatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței, iar în temeiul art. 93 alin. 3 din Codul penal pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Școlii cu clasele I-VIII Corcova sau la Primăria Corcova.

De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 404 alin. 2 C.pr.pen. și art. 96 alin. 1 din Codul penal instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 NCP.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că persoanele vătămate C. V., M. I. și M. G. s-au constituit părți civile fiecare cu suma de 1.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale.

Cu privire la elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce privește fapta ilicită reținută în sarcina inculpaților, legătura de cauzalitate și vinovăția acestora, instanța constată că acestea au fost reținute și analizate în secțiunea privind elementele constitutive ale infracțiunilor.

Potrivit dispozițiilor art. 1387 alin. 1 C.civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

Din aceste cheltuieli instanța a reținut că partea civilă C. V. a depus la dosarul cauzei documente justificative corespunzătoare sumei de 137 lei (respectiv chitanța nr._/29.07.2013 emisă de SML M. în cuantum de 40 lei – f. 20 d.u.p.; chitanța nr._/29.07.2013 emisă de SML M. în cuantum de 97 lei – f. 21 d.u.p), că partea civilă M. I. a depus la dosarul cauzei documente justificative corespunzătoare sumei de 80 lei (respectiv chitanța nr._/29.07.2013 emisă de SML M. în cuantum de 40 lei – f. 68; respectiv chitanța nr._/29.07.2013 emisă de Spitalul Județean de Urgență Dr. Tr. S. în cuantum de 40 lei – f. 70), că partea civilă M. G. a depus la dosarul cauzei documente justificative corespunzătoare sumei de 40 lei (respectiv chitanța nr._/29.07.2013 emisă de SML M. în cuantum de 40 lei – f. 69).

De asemenea, din declarația martorului M. F. (f. 106) instanța a reținut că cele 3 persoane vătămate au făcut trei drumuri la Spitalul Dr. Tr .S. și că contravaloarea transportului dus-întors de la domiciliul persoanelor vătămate și până la Dr. Tr. S. se ridică la suma de 50 lei.

Sub acest aspect, instanța a constatat că prejudiciul patrimonial produs părților civile are caracter cert și actual și totodată părțile civile au probat cuantumul cheltuielilor efectuate.

În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut dispozițiile art.1391 alin.1 C.civ., privitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial, potrivit cărora în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Instanța a apreciat că, în mod neechivoc, vătămarea integrității fizice, a determinat suferințe psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu moral, nepatrimonial, astfel încât, fiind îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, astfel cum au fost anterior analizate, se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufletești.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, în lipsa oricărui criteriu legal, instanța apreciază că acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, să asigure un just echilibru între pericolul social al faptei și suferința provocată prin săvârșirea acesteia, oferind o compensație persoanei prejudiciate prin săvârșirea infracțiunii, dar totuși nu trebuie să constituie o sarcină excesiv de oneroasă pentru cel ce a provocat prejudiciul, deturnând finalitatea reparatorie a acestora într-una sancționatorie.

Astfel, în ceea ce privește partea civilă M. G., pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu acest titlu, instanța are în vedere faptul că inculpații C. I., C. V. I. și T. G. M. se fac vinovați de săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale, existând o strânsă legătură de cauzalitate între această faptă și prejudiciul încercat de persoana vătămată victimă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prejudiciu ce trebuie acoperit prin obligarea inculpaților la o sumă de bani corespunzătoare faptei comise și gravității acesteia, fiind incontestabil faptul că persoana vătămată în urma leziunilor provocate de inculpați a suferit pe plan moral, psihic. Instanța, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor astfel cum au fost descrise în certificatul medico – legal nr.489/29.07.2013 (f. 34 d.u.p), precum și în raport de gravitatea acestora, apreciază că suma de 800 lei reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacție morală victimei, cât și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, acoperind prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către partea civilă.

În ceea ce privește partea civilă C. V., pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu acest titlu, instanța a avut în vedere faptul că inculpații C. I., și T. G. M. se fac vinovați de săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale, existând o strânsă legătură de cauzalitate între această faptă și prejudiciul încercat de persoana vătămată victimă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prejudiciu ce trebuie acoperit prin obligarea inculpaților la o sumă de bani corespunzătoare faptei comise și gravității acesteia, fiind incontestabil faptul că persoana vătămată în urma leziunilor provocate de inculpați a suferit pe plan moral, psihic. Instanța, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor astfel cum au fost descrise în certificatul medico – legal nr.486/29.07.2013 (f. 18 d.u.p), precum și în raport de gravitatea acestora, apreciază că suma de 1.000 lei reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacție morală victimei, cât și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, acoperind prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către partea civilă.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale acordate părții civile M. I., instanța a avuta în vedere ca acestea sa compenseze pe cât posibil prejudiciul moral suferit de partea civila, dar și să se asigure o proporționalitate între prejudiciu și despăgubire, prejudiciu ce consta în trauma psihica cauzata părții civile de faptul că inculpații C. I., C. V. I. și T. G. M. au pătruns fără drept și pe timp de noapte în curtea locuinței proprietatea acesteia. Prin urmare, instanța apreciază că suma de 500 lei reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacție morală victimei, cât și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, acoperind prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către partea civilă.

În ceea ce privește susținerile părților civile că au început să prezinte probleme de sănătate, pe care anterior comiterii faptelor de către inculpați nu le aveau, instanța reține că părțile civile nu au depus la dosar niciun act medical din care sa rezulte legătura de cauzalitate dintre faptele inculpaților și problemele de sănătate de care suferă în prezent.

Totodată, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 1382 C.civ. potrivit cărora cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.

Astfel, în baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 19 alin. 1, 2 și 5 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. comb. cu art. 1357 și art. 1349 alin.1,2 C.civ. instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. și va obliga inculpații să plătească în solidar părții civile C. V. suma de 187 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 1.000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 19 alin. 1, 2 și 5 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. comb. cu art. 1357 și art. 1349 alin.1,2 C.civ. va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I. și va obliga inculpații să plătească în solidar părții civile M. I. suma de 130 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 500 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 19 alin. 1, 2 și 5 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. comb. cu art. 1357 și art. 1349 alin.1,2 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de M. G. și a obligat inculpații să plătească în solidar părții civile M. G. suma de 90 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 800 lei reprezentând daune morale.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații C. I., C. V. I.și T. G. M.și părțile civileM. G., M. I. și C. V..

Apelul părțile civileM. G., M. I. și C. V., vizează netemeinicia soluției instanței de fond, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, daunele morale acordate, cuantumul acestora, nefiind proporțional cu suferințele de natură fizică a victimelor.

Astfel, nu au fost avute în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale, felul loviturilor aplicate, inculpatul C. I. aplică lovituri cu lopata, iar inculpatul T. G. cu piatra, părții civile C. V., în urma cărora au rezultat leziuni, ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, leziuni ce au avut consecință de natură psihică asupra victimei.

De asemenea, este relevată împrejurarea că partea civilă M. I. este o persoană cu handicap, iar infracțiunile săvârșite au provocat temere părților .

Apelul inculpaților C. I., C. V. I. și T. G. M., vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, în cauză impunându-se achitarea inculpaților, probele cauzei nefăcând dovada activităților infracționale desfășurate de inculpați, mai mult inculpații au fost victimele agresiunii exercitate de părțile civile

Pe cale de consecință, este criticată și soluția adoptată pe latură civilă, pretențiile solicitate fiind neîntemeiate.

Analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea primei instanțe, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 și următoarele C.p.p., se constată că apelurile sunt nefondate, astfel încât, în temeiul art.421 pct.12 lit.b C.p.p., urmează a fi respinse, pentru cele ce urmează:

Starea de fapt astfel cum a fost reținută de către prima instanță răspunde existențelor art.97 și următoarele C.p.p., probele făcând dovada existenței infracțiunilor și a săvârșirii lor de către inculpați.

Astfel, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, inclusiv cele date cu prilejul soluționării apelurilor, dar și ale martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, actele medicale eliberate victimelor, probează derularea conflictului dintre părți, la data de 26.07.2013, în jurul orelor 22,30.

Conflict se declanșează la poarta locuinței părții civile M. G., când inculpatul T. G. M., o lovește pe aceasta cu o furcă. După acest moment, inculpații pătrund în curtea locuinței părților civile soții M. G. și M. I., fără acordul acestora, pentru ca la solicitarea părților civile de a părăsi imobilul, inculpații se refuze, să continue comportamentul agresiv, lovind victimele.

Partea civilă M. G. este lovită de către inculpați, precum și partea civilă C. V., lovită cu o lopată de către inculpatul C. I. și cu o piatră de către inculpatul T. G. M..

În urma loviturilor primite, așa cum rezultă din actele medicale, partea civilă C. V. a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite, partea civilă M. G. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, iar partea civilă M. I. nu a prezentat leziuni de violență.

Din analiza probelor administrate se observă că declarațiile părților civile se coroborează cu depozițiile martorilor prezenți la conflict

Astfel, martorul C. N., a fost prezent la începutul conflictului, surprinzând momentul atacării părții civile de către inculpatul T. G. M., cu unealta agricolă, precum și momentul pătrunderii inculpaților în curtea imobilului părților civile, refuzul inculpaților de a părăsi imobilul, dar și loviturile aplicate asupra părții civile de către inculpatul C. I. și înarmarea inculpaților cu bucăți din gardul victimelor și aruncarea cu pietre de către inculpatul T. G. M..

Martorul C. Ș. chemat la locul conflictului de tatăl său, martorul C. N., descrie împrejurările în care inculpații loveau pe victima M. G., dar și loviturile aplicate victimei C. V. cu lopata de către inculpatul C. I. și loviturile determinate de piatra aruncată de inculpatul T. G. M..

De asemenea, martorii D. Iulică, menționează conflictul dintre părți, descris de către partea civilă M. G., dar și împrejurarea că la o dată ulterioară conflictului, 27-07-2013 ,întâlnindu-se cu inculpații, inculpatul C. I. a confirmat „lecția de viață” dată membrilor familiei M..

Și martorul D. C., confirmă existența conflictului în mod indirect, din descrierea victimei M. G.

În condițiile în care, prin depozițiile date în faza de urmărire penală cât și cu prilejul cercetării judecătorești, dar și a soluționării apelurilor, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, descriind o altă succesiune a evenimentelor, dar și a persoanelor implicate în conflict, în măsura în care depozițiile acestora nu se coroborează cu restul probatoriilor administrate, mai mult, existând contradicții în declarațiile fiecărui inculpat în parte.

Se constată, astfel că prima instanță a interpretat în mod judicios probatoriile administrate, reținând o stare de fapt corespunzătoare adevărului judiciar, demonstrat de acestea.

Și sub aspectul regimului juridic al faptelor reținute în sarcina inculpaților, se constată că instanța de fond a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor reținute, inclusiv sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, aplicare impusă de Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.

De asemenea, regimul sancționat aplicat celor trei inculpați, pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestora, se apreciază că a respectat criteriile legale ce guvernează materia individualizării pedepselor penale, circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, numărul participanților, împrejurările în care se derulează conflictul, contribuția fiecărui participant, dar și elementelor de ordin personal, ale fiecărui inculpat, absența antecedentelor penale, fondul relațiilor, fie de afinitate și rudenie existente între părți, fond ce nu justifică faptele inculpaților, însă, contribuie la aprecierea gradului de pericol social a acestora.

În ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunilor civile formulate de cele trei părți civile, se constată că prejudiciul suportat de fiecare inculpat, a fost stabilit în conformitate cu actele depuse de părțile civile - despăgubirile materiale - și proporțional și în echitate, în ceea ce privește prejudiciul moral.

De aceea criticile părților civile spre acordarea unui nivel ridicat al daunelor morale, în raport de cel stabilit de către prima instanță, se constată că sunt neîntemeiate, daunele acordate reflectând suferința de natură psihică, aferentă agresiunilor exercitate, proporțională cu faptele penale săvârșite, fapte ce antrenează răspunderea civilă delictuală în cauza de față.

De aceea susținerile părților privind existența unui handicap anterior săvârșirii faptelor, sau a unor afecțiuni ce nu au legătură cu agresiunile exercitate în prezenta cauză, vor fi înlăturate ca nefondate, în condițiile în care ele nu sunt în legătură cauzală cu prejudiciul efectiv suferit, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile formulate de inculpații C. I., fiul lui N. și M., născut la data de 07.11.1966 în localitatea Strehaia, jud. M., CNP_, domiciliat în comuna Corcova, ., fără antecedente penale, C. V. I., fiul lui I. și V., născut la data de 01.02.1990 în localitatea Strehaia, jud. M., CNP_, domiciliat în comuna Corcova, . și T. G. M., fiul lui V. și L., născut la data de 11.10.1981 în localitatea Strehaia, jud. M., CNP_, domiciliat în comuna Corcova, ., jud. M., și părțile civile M. G., M. I. și C. V., împotriva sentinței penale nr.53 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._, ca nefondate.

Obligă pe fiecare apelant la câte 200 lei, cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

I. E. T. C. B.

Grefier,

Ș. C. D.

Red.jud.T.C.Bunou

J.fond:C.N.S.

G.S13.11. 2015/8ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1319/2015. Curtea de Apel CRAIOVA