Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1185/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1185/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1185/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1185/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
PREȘEDINTE M. E. P. Judecător
T. M. Judecător
Grefier C. G.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. stanță din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. O. și partea civilă Direcția G. R. a Finanțelor P. C.- Administrația Județeană a Finanțelor P. O., împotriva sentinței penale nr. 110 din 22 aprilie 2015, pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit apelantele, intimatul inculpat N. G., reprezentat de avocat G. G., apărător ales și partea responsabilă civilmente ., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. - DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere a apelului Parchetului, desființarea sentinței primei instanțe și, pronunțarea unei noi hotărâri întrucât instanța de fond a omis să aplice inculpatului o sancțiune administrativă.
Solicită de asemenea respingerea apelului declarat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. - DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C..
Avocat G. G. pentru intimatul inculpat N. G., solicită respingerea apelurilor Parchetului și părții civile, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond; arată că a fost achitată integral obligația de plată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 110 din 22 aprilie 2015, pronunțată de T. O. în dosarul nr._, în baza art.10 alin. 1 teza ultimă din legea nr. 241/2005 raportate la art. 5 alin.1 din C. pen. actual privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, raportate la art. 16 lin. 1 lit. h C.p.p. și la art. 396 alin. 6 C.p.p. a fost încetat procesul penal împotriva inculpatului N. G.,fiul lui I. și E., născut la data de 22,02,1981 în Drăgănești - O. jud. O., domiciliat în orașul Drăgănești-O. ,. A jud. O., CNP_ pentru fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din legea nr. 241/2005.
În baza art. 25 alin.3 C.p.p. a fost desființate următoarele facturi și chitanțe aferente purtând antetul firmei . având toate .
nr._/4.07.2010, nr._/06.07.2010, nr._/01.07.2010, nr._/05.07.2010, nr._/07.07.2010, nr._/02.07.2010 nr._/03.07.2010, nr._/09.07.2010, nr._/11.07.2010, nr._/13.07.2010, nr._/08.07.2010, nr._/10.07.2010
și nr._/12.07.2010.
În baza art. 25 alin. 1 și 5 C.p.p. s-a constatat că au fost stinse prin plată de către inculpat către ANAF –Direcția generală regională a finanțelor publice C. obligațiile de despăgubire pentru daune materiale compensatorii și despăgubirile pentru daune moratorii, sub forma majorărilor de întârziere, cu care aceasta s-a constituit parte civilă și că, astfel, acțiunea promovată de partea civilă menționată a rămas fără obiect.
În baza art. 11 din legea nr. 241/2005 rap. la art. 249 alin. 1 teza finală C.p.p. s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului O. pentru care s-a emis de acesta delegația nr. 1084/2014 din 12.09.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul cu nr. 2467/P/2012 emis la data de 3.09.2014 de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă T. O. înregistrat pe rolul Tribunalului O. la nr._ a fost sesizat acesta cu privire la comiterea de către inculpatul N. G. infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. n 9 alin.21 lit. c din legea nr. 241/2005.
În motivarea rechizitoriului s-a arătat că inculpatul în calitate de administrator al firmei . a evidențiat în documentele societății în luna iulie 2010 cheltuieli care nu au la bază operațiuni comerciale reale presupus a fi derulate cu . pentru car a dedus TVA și a diminuat baza de calcul a impozitului pe profit prin care a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 16.596 lei din care 9958 lei I. iar restul impozit pe profit.
În acest dosar s-au derulat procedurile prevăzute de art. 342 și următoarele Cpp privind camera preliminară care s-au finalizat prin emiterea încheierii cu nr. 79 din 15 oct. 2014 pronunțată în acest dosar penal prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței,a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Pe de altă parte, s-a reținut că în termenul de condiție prevăzut de art. 20 alin. 1 Cpp (până la începerea cercetării judecătorești) persoana vătămată ANAF – DGRFP C. s-a constituit ca parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubiri pentru daune compensatorii în sumă de 16.569 lei reprezentând TVA și impozit pe profit corespunzând cu sumele menționate mai sus dar solicitând totodată ca inculpatul să fie obligat și la plata obligațiilor fiscale accesorii și totodată să se aplice măsura asigurătoare a sechestrului asupra bunurilor inculpatului.
La data de 29 oct. 2014 inculpatul a depus la dosar o cerere prin care făcând trimitere la aplicare art.5 alin. 1 din C.pen. în vigoare după 1.02.2014 privind legea penală mai favorabilă pe care o indica drept cea anterioară datei menționate, în care sens arăta că normele de drept material ale legii nr. 241/2005(art. 10 alin. 1 ) în forma anterioară acestei date reglementau drept cauză de nepedepsire achitarea prejudiciului produs părții civile până la primul termen de judecată. De asemenea inculpatul a menționat că această reglementare anterioară datei de 1.02.2014 sunt mai favorabile deoarece norma actuală de la art. 10 alin. 1 al acestei legi nu mai prevede o astfel de cauză de nepedepsire și că de aceea normele anterioare datei arătate sunt mai favorabile. Precizez că ulterior inculpatul a revenit cu cereri în același sens precum cea din 10 nov. 2014.
Instanța a constatat că este fondată această cerere a inculpatului și că în cauză operează cauza de nepedepsire invocată cu efectele de mai jos pentru următoarele argumente
1. inculpatul a făcut dovada plății prin chitanțe prezentate ca anexe la cereri(cea cu . 10 nr._ din 24.10.2014 și cea cu . nr._ din 8.04.2015 emise Trezoreria mun. Caracal) atât a despăgubirilor pentru daune compensatorii reprezentate prin TVA și impozit pe profit datorate către bugetul statului în sumă de 16 569 lei din care 9958 lei TVA, restul fiind impozit pe profit cât și a despăgubirilor pentru daune moratorii în sumă de 6480 lei sub forma majorărilor de întârziere .Faptul că pin adresa nr. OT 3553/4.02.2015 ANAF –DGRFP C. a comunicat sume majorate la nivelul de 314.669 lei pentru despăgubirile pentru daune compensatorii(cu efecte implicite de majorare și a celor pentru daune moratorii sub forma majorărilor de întârziere) este irelevant ca efect al caracterului irevocabil al actului de constituire ca parte civilă cu sumele inferioare menționate anterior care cu privire la realitatea lor sunt confirmate de către raportul de expertiză contabilă întocmit de expert B. I. întocmit în data de 16.09.2013 și depus în dosarul de urmărire penală nr. 246/P/2012.De altfel se observă că în urma corespondenței cu partea civilă aceasta a revenit la nivelul inițial al despăgubirilor pentru daune compensatorii ,așa cm rezultă din adresa nr. OT_ din 11.03.2015 al ANAF –DGRFP C. și adresa din 12 martie 2015 cu nr. OT_ a aceleiași părți civile. Pe de altă parte se observă că inculpatul a achitat și sumele pretinse de partea civilă cu titlul de penalități de întârziere dar în acest caz se reține că această plată excede obiectului prejudiciului pentru care s-au pretins despăgubiri deoarece cauza juridică a acestor penalități este cel de sancțiune civilă și nu de acoperire a unui prejudiciu.
2. stingerea prin plată a despăgubirilor pentru daune compensatorii și a celor moratorii(acestea din urmă sub forma majorărilor de întârziere) a avut loc în termenul de condiție prevăzut de art. 10 alin. 1 din legea nr. 241/2005 ,adică până la primul termen de judecată, deoarece condițiile acestuia din urmă au fost întrunite doar atunci când partea civilă a precizat în mod irevocabil nivelul acestor despăgubiri. Se observă că neîndeplinirea acestei condiții cu privire la despăgubirile pentru daune compensatorii dar mai ales a celor pentru daune moratorii prin faptul că se pretindea plata unor sume superioare celor pretinse inițial cu ocazia constituirii ca parte civilă ce încălcau principiile ce guvernează actul procesual de constituire ca parte civilă arătate anterior a determinat să se stabilească mai multe termene pentru a fi create, în mod real, condițiile primului termen de judecată.
3. legea penală mai favorabilă în cazul de față cu trimitere la art. 5 alin. 1 din C.pen. actual este legea în vigoare la data comiterii faptei(anul 2010) deoarece aceasta reglementa cazul de nepedepsire la care s-a făcut trimitere în cererea inculpatului, aplicabilă în cazul prejudiciilor până la 50.000de euro, în condițiile în care în normele actuale de la art. 10 alin. 1 din legea nr.241/2005 nu se regăsește un astfel de caz de nepedepsire.
4.condițiile cauzei de nepedepsire de la art.10 alin. 1 din legea nr. 241/2005 având conținutul anterior datei de 1.02.2014 au fost întrunite întrucât nu doar pentru că stingerea prin plată a prejudiciului produs părții civile a avut loc în termenul de condiție menționat(până la primul termen de judecată)dar și pentru că nivelul acestuia este sub limita de 50.000 de euro. Pe de altă parte, se mai constată că este întrunită și condiția existenței faptei penale de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin. 1 lit. c din legea nr.241/2005 în cursul lunii iulie 2010 constând în evidențierea în contabilitatea firmei de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ce generează cauza de nepedepsire arătată deoarece sensul cererilor inculpatului de aplicare a cauzei de nepedepsire din legea penală mai favorabilă este de recunoaștere a comiterii faptei penale de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din legea nr. 241/2005 care se coroborează cu elementele de fapt cu valoare de probă din dosarul de urmărire penală în primul rând cu cele din Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert B. I. prin care se constată această activitate ilicită a acestuia.
5. nu se mai pune problema antrenării răspunderii juridice în calitate de persoană responsabilă civilmente a firmei . al cărei administrator era inculpatul ca garant pentru fapta acestuia din urmă în calitate de prepus deoarece, așa cum rezultă din datele de la Of. Registrului comerțului aceasta la data de 19.05.2014, a fost radiată după închiderea procedurii de faliment(fila 27 dosar. instanță) dar și pentru faptul că partea civilă nu a solicitat introducerea acesteia în proces în această calitate conform mențiunilor implicite din adresele acesteia arătate mai sus.
În consecință, s-a dispus încetarea procesului penal pentru fapta penală arătată în baza cauzei de nepedepsire menționate. De asemenea, au fost desființate facturile și chitanțele false întocmite de către inculpat în vederea evidențierii în contabilitatea firmei de cheltuieli nereale de aprovizionări și plăți către furnizorul . mai constata că a fost stinse prin plată de către inculpat despăgubirile pentru daune compensatorii și moratorii(acestea din urmă cuprinzând doar majorări) și că astfel acțiunea părții civile a rămas fără obiect, respectiv că din aceasta cauză în baza art. 11 din legea nr. 241/2005 rap. la art. 249 alin. 1 teza finală C.p.p. nu sunt întrunite condițiile pentru luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului
În baza art. 275 alin. 1 pct.2 lit. a C.p.p. cu trimitere la dispozițiile de mai sus de încetarea a procesului penal pentru cauza de nepedepsire arătată inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. O. și partea civilă Direcția G. R. a Finanțelor P. C. - Administrația Județeană a Finanțelor P. O..
În motivarea apelului P. a arătat că se critică sentința penală pentru nelegalitate întrucât a obligat să îi aplice inculpatului o sancțiune administrativă.
Partea civilă a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile întrucât a reținut un prejudiciu mai mic decât cel constatat în decizia de impunere care reprezintă titlu executoriu, nefiind contestată în termen legal astfel că prejudiciul cauzat de inculpat prin fapta reținută în sarcina sa este de 314.669 lei reprezentând TVA și impozit pe venituri sumă la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate conform legii fiscale.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prev. art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată că prima instanță a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică în conformitate cu întregul probator administrat în cauză, corect dispunându-se în temeiul art. 10 lit. h Cod procedură penală, încetarea procesului penal, plata integrală a prejudiciului cauzat, în condițiile aplicării legii penale mai favorabile, fiind o cauză legale de nepedepsire, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.1 teza ultimă din Legea nr. 241/2005 au aplicarea art. 5 cod penal.
Astfel, în partea finală a art. 10 alin.1 din Legea nr. 241/2005 aplicabilă în speță, forma în vigoare la data săvârșirii faptei, anul 2010, care a fost identificat ca lege penală mai favorabilă, este reglementată cauza de nepedepsire în favoarea inculpatului care acoperă integral în cursul judecății, până la primul termen, prejudiciul până la 50.000 EURO, în echivalentul monedei naționale, efectul fiind înlăturarea aplicării pedepsei închisorii înlocuind-o cu o sancțiune administrativă de natură extrapenală dispusă într-un cadrul penal.
Normele de procedură penală sunt de imediată aplicabilitate, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 16 lit. h cod pr.penală în aplicarea disp. art. 17 alin. 2 cod pr.penală.
În aplicarea legii penale unitate în conformitate cu decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, instanța trebuia să facă aplicabilitatea disp. art. 91 cod penal vechi cu aplicarea art. 5 cod penal, în condițiile în care dispozițiile anterioare modificării intervenite la 1 septembrie 2014, au fost considerate ca fiind lege penală mai favorabilă.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, instanța îl apreciază ca nefondat.
Astfel criticile formulate de către partea civilă D.G.F.P. C. în numele ANAF, reprezentant legal al Statului Român, prin care se solicită obligarea inculpatului la plata unui prejudiciu stabilit prin decizia de impunere emisă ca urmare a raportului de inspecție 645/28.09.2012 nu vor fi primite de instanța de control judiciar întrucât raportul de inspecție constituie un înscris care poate servi ca mijloc de probă însă acesta provine de la una din părțile interesate astfel că nu poate avea o valoare probatorie superioară celorlalte probe.
Astfel, prejudiciul constatat în cauză a fost stabilit în baza tuturor probelor administrate în tot cursul procesului penal, prejudiciul reținut în rechizitoriu și achitat de inculpat fiind cel menționat în sesizarea către P. a Gărzii finaciare secția O. - adresa nr._/OT/09.04.2012 (fila 9 dos. u.p.) și procesul verbal de inspecție fiscală (filele 11-19) fiind stabilit inclusiv prin expertiza financiar contabilă (filele 111- 118) dispusă în cauză în cursul urmăririi penale cu respectarea drepturilor procesuale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul parchetului, se va desființa sentința penală sub aspectul laturii penale și rejudecând, în temeiul art. 17 alin. 2 C.P.P. rap la art. 16 alin. 1 lit. h C.P.P. se va înceta procesul penal privind pe inculpat N. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 5 C.P. iar în temeiul art. 10 alin 1 teza ultimă din Lg. 241/2005 rap. la art. 91 lit. c C.P. vechi cu aplic art. 5 C.P se va aplica inculpatului sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei, la individualizarea sancțiunii cu caracter administrativ instanța având în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta precum și scopul educativ și preventiv al acesteia.
În temeiul art. 421 alin.1 lit. b cod pr.penală, se va respinge ca nefondat apelul ANAF - Direcția G. R. a Finanțelor P. C. - Administrația Județeană a Finanțelor P. O..
Neconstatând alte motive de nelegalitate, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate ce nu contravin prezentei hotărâri.
Văzând și disp. art. 275 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. O. și, împotriva sentinței penale nr. 110 din 22 aprilie 2015, pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .
Respinge apelul părții civile Direcția G. R. a Finanțelor P. C.- Administrația Județeană a Finanțelor P. O. ca nefondat.
Desființează sentința penală în parte sub aspectul laturii penale.
În baza art. 17 alin. 2 C.P.P. rap la art. 16 alin. 1 lit. h C.P.P.
Încetează procesul penal privind pe inculpat N. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 5 C.P.
În baza art. 10 alin 1 teza ultimă din Lg. 241/2005 rap. la art. 91 lit. c C.P. vechi cu aplic art. 5 C.P
Aplică inculpatului sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate ce nu contravin prezentei.
Obligă apelanta parte civilă la 50 lei reprezentând cheltuieli parțiale ocazionate cu judecarea apelului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului parchetului rămân în sarcina statului din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi virate din fondurile MJ în contul Baroului de avocați D.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
M. E. P. T. M.
Grefier,
C. G.
Red.jud. T.M.
j.f.Gh.B.
I.B.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1195/2015. Curtea de Apel... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
