Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1464/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1464/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1464/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 1464/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. L. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - D. F.
Grefier - D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă C. de A. C.
…………………….
Pe rol, soluționarea apelului promovat de inculpatul G. F. împotriva sentinței penale nr. 2795 din data de 06 mai 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: apelantul inculpat asistat de avocat ales C. I.; avocat ales V. C. reprezentând pe intimatul parte civilă I. D.; a lipsit intimatul parte civilă S. C. Județean de Urgență C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apelantul învederând instanței de control judiciar faptul că înțelege ca, în această fază procesuală, să uzeze de dreptul la tăcere, cele învederate fiind consemnate, semnate de inculpat și depuse la dosar.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. I., pentru apelantul inculpat, a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate atât în ce privește latura penală, cât și latura civilă a cauzei; astfel, s-a motivat că instanța de fond trebuia să rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prev de art. 75 lit. a noul Cod Penal, în condițiile în care se va aprecia că, în speță, legea mai favorabilă este legea nouă, deși apreciază că mai favorabilă inculpatului i-ar fi dispozițiile vechiului Cod Penal.
În susținerea acestei critici a arătat că probele efectuate atât faza urmăririi penale cât și la instanța de fond confirmă varianta susținută de inculpat, respectiv a scuzei provocării, aspectul fiind de altfel confirmat chiar de singurul martor prezent la fața locului la data săvârșirii faptei, numitul G. M..
De asemenea, instanța de fond a acordat părții vătămate despăgubiri materiale și morale în cuantum nepotrivit, în condițiile în care partea vătămată nici nu a făcut dovada suportării sumei de 3240 lei pentru procurarea medicamentelor și nici a faptului că nu putea pleca în Spania să lucreze, prezentarea unui contract de muncă încheiat de acesta pe teritoriul Spaniei nedovedind împrejurarea că trebuia să plece în această țară; cu privire la suma de 5000 lei daune morale acordate de instanța de fond, solicită reducerea acestora și ca urmare a reținerii stării de provocare în care inculpatul a săvârșit fapta.
Avocat V. C., având cuvântul pentru intimatul parte civilă I. D., a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, ca neîntemeiat, suma acordată de instanța de fond părții civile ca reprezentând daune materiale, fiind dovedită cu actele depuse la dosar și depoziția martorului audiat pe latură civilă, fiind astfel probat că partea vătămată a efectuat cheltuieli cu transportul la spital și medicamentele necesare restabilirii stării sale de sănătate; în ce privește suma de 5.000 lei acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale, se precizează persoana vătămată a suferit în urma loviturilor aplicate de inculpat o hemoragie și chiar inculpatul a declarat că este de acord cu achitarea acestei sume; a mai arătat că și în Spania sunt sezoane agricole, iar partea vătămată nu a solicitat cu titlu de daune materiale și echivalentul remunerației pe zi de muncă în această țară, în perioada sezoanelor agricole; a mai susținut că partea vătămată are în întreținere 5 copii și, ca urmare a leziunilor suferite prin loviturile aplicate de inculpat, nu a mai putut munci și câștiga venituri, iar în ce privește latura penală a cauzei, a menționat că nu poate fi vorba în speță despre o provocare a inculpatului, declarațiile date de acesta din urmă la urmărirea penală și declarațiile martorului indicat de apărătorul său, nefiind concordante, în speță demonstrându-se însă intenția clară a inculpatului, care a urmărit lezarea unei zone vitale a părți vătămate (zona gâtului).
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susține că apelul formulat de inculpat este fondat numai în ceea ce privește critica vizând aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 noul Cod Penal, însă este neîntemeiat în ce privește motivul referitor la nereținerea scuzei provocării, instanța de fond reținând corect că inculpatul a folosit pentru a provoca leziuni părții vătămate un obiect tăietor-înțepător (cuțit); de asemenea, în fața instanței de fond, inculpatul a declarat că părțile nu și-au adus injurii iar partea vătămată l-a lovit în zona inghinală, însă martorul audiat a arătat că partea vătămată l-a înjurat pe inculpat, situație în care s-a apreciat că declarația părții vătămate este cea mai constantă și reflectă adevărul, neputându-se reține în speță scuza provocării, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului.
Referitor la criticile formulate pe latura civilă a cauzei, precizează că actul prezentat de inculpat, denumit „contract de muncă” a fost încheiat la data de 30 octombrie 2012, însă fapta dedusă judecății a fost comisă de inculpat la data de 17 februarie 2013; de asemenea, biletul de avion depus la dosar sau simplele declarații ale inculpatului în ce privește veniturile pe care le-ar fi realizat dacă ar fi plecat la muncă în străinătate, nu pot face dovada veniturilor viitoare și incerte, suma de 5000 lei reprezentând daune morale acordată de instanța de fond fiind însă corect stabilită.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului inculpatului în ce privește latura penală privitor la reținerea dispozițiilor din vechiul Cod Penal și a aplicării dispozițiilor art. 71 alin. 5 C.p. anterior, privind suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 al.1 lit.a teza II și lit. b C.p., iar pe latură civilă, reducerea sumei de 3240 lei reprezentând daune materiale și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale în cuantumul dovedit de partea vătămată.
Apelantul – inculpat G. F., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 2795 din data de 06 mai 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în baza art. 386 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul G. F. a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Codul penal din 1969 în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. și art. 4 C.p., a fost achitat inculpatul G. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, iar în baza art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul G. F. (fiul lui A. și I., născut la data de 22.04.1948, în ., cu domiciliul în ., nr. 775, jud. D., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare; conform art. 81 Codul penal din 1969, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 Codul penal din 1969; s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Codul penal din 1969.
În temeiul art. 112 lit. b C.p., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii; în temeiul art. 19, 397 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. D. și a fost obligatinculpatul G. F. la plata sumei de 9.740 lei către acesta, din care, suma de 4.740 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 5.000 lei reprezintă daune morale, în baza art. 19, 397 C.p.p., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 535, 15 lei către aceasta, reactualizată până la data plății efective a debitului.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat; a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei către partea civilă I. D., cu titlu de cheltuieli judiciare; cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 593/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul G. F., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală și port fără drept al cuțitului, prevăzute de art. 181 alin. 1 din Codul penal și art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul Penal, constând în fapt în aceea că inculpatul, în dimineața de 17.02.2013, a tăiat un porc în curtea propriei locuințe, fiind ajutat de martorul G. M., care a intenționat să plece în jurul orelor 11.00. În acest scop inculpatul l-a însoțit până la poarta locuinței, după care a ieșit în stradă, purtând asupra lui un cuțit cu o lungime totală de 45 cm, având lama tăietoare de 19 cm și mâner de lemn, pe care îl folosise la tranșatul animalului sacrificat.
În aceste împrejurări, inculpatul a observat că în dreptul porții locuinței sale, pe marginea carosabilă, se afla oprit un autoturism ce aparținea părții vătămate I. D., căreia i-a solicitat să mute vehiculul și întrucât acesta nu s-a conformat, între părți a izbucnit un conflict verbal, în cadrul căruia cei doi și-au adresat reciproc injurii.
Conflictul a degenerat apoi, trecându-se la violențe fizice, în sensul că inculpatul G. F. a lovit-o pe partea vătămată I. D. în zona feței, folosind cuțitul pe care îl avea asupra sa.
În perioada 17 - 19.02.2013, partea vătămată I. D. a fost internată la S. C. Județean de Urgență C. - Secția Chirurgie OMF cu diagnosticul „plagă tăiată în regiunea parotideo-maseterină stângă”.
Din certificatul medico-legal nr. 272/A2 emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 20.02.2013, a rezultat că partea vătămată I. D. a prezentat pleoapa inferioară a ochiului stâng și unghiul intern tumefiate violaceu, obrazul stâng tumefiat, iar în regiunea parotideo-maseterină stângă o plagă arcuată de 5 cm, leziuni ce au putut fi produse în ziua de 17.02.2013 prin lovire cu corp dur sau obiect tăietor-înțepător și pentru a căror vindecare a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale; acest certificat a fost completat la data de 04.03.2013, când, în urma reexaminării, s-a stabilit că prin apariția complicațiilor, partea vătămată a mai necesitat circa 10 zile de îngrijiri medicale, în total 22-24 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, în care se includ și cele acordate inițial.
In cauză a fost efectuată și o expertiză medico-legală, iar din raportul nr. 1849/Al emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 12.06.2013, a reieșit că partea vătămată prezintă cicatrice posttraumatică regiunea geniană stângă, urmarea leziunilor traumatice produse în data de 17-02.2013 prin lovire cu corp tăietor - înțepător (posibil cuțit). S-a concluzionat că la data examinării (28.05.2013) nu se semnalau deficiențe estetice sau funcționale, partea vătămată nu prezenta o infirmitate fizică permanentă.
Astfel, prima instanță a constatat că, în drept, fapta inculpatului G. F., astfel cum a fost descrisă anterior, întrunea - potrivit Codului penal din 1969 în vigoare până la data de 01.02.2014 - elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 C.p, însă la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (adoptat prin Legea nr. 286/2009), reținându-se prin urmare că, pentru infracțiunea de vătămare corporală, pedeapsa prevăzută de noul Cod penal este închisoarea de la 6 luni la 5 ani alternativ cu amenda, mai favorabilă decât pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani prevăzută de Codul penal din 1969, fiind astfel incidente dispozițiile art. 5 C.p. privind aplicarea legii mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Față de aceste aspecte, ținând cont de disp. art. 5 C.p., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul G. F. a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Codul penal din 1969, în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru portul fără drept a unui cuțit, pe o stradă din ., această faptă nemairegăsindu-se incriminată, întrucât art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012, iar forma actuală preluată de art. 372 C.p. nu incriminează portul de armă decât în anumite condiții, respectiv la: adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție sau mijloace de transport în comun.
Prin urmare, în modalitatea săvârșită de condamnat, fapta nu mai constituie infracțiune, fiind dezincriminată, iar potrivit art. 4 C.p., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
D. urmare, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. și art. 4 C.p., instanța de fond a achitat inculpatul G. F., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului G. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 2 C.p., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, într-un loc public, prin folosirea unui cuțit, urmările produse și care se puteau produce, numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesitate de partea vătămată, persoana inculpatului, fără antecedente penale, care a avut însă o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, nu a înțeles consecințele grave ale faptei comise, elemente în raport de care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
Totodată, în baza art. 81 Codul penal din 1969, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, ținând cont de vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, instanța de fond suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, stabilind un termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 Codul penal din 1969 și conform art. 71 alin. 5 Codul penal din 1969, a suspendat și executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 112 lit. b C.p., sa dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, acesta fiind depus la camera de corpuri delicte a IPJ D., conform dovezii . nr._/26.09.2013.
Cu privire la soluționarea laturii civile, instanța de fond a constatat în esență că, față de pericolul social concret al faptei săvârșite, de natura și împrejurările comiterii acesteia, leziunile produse și numărul mare de zile de îngrijiri medicale, partea civilă I. D. a suferit un prejudiciu moral care necesită reparație bănească, motiv pentru care acțiunea civilă a persoanei vătămate a fost admisă, în parte, în sensul obligării inculpatului la plata către aceasta a sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale.
Referitor la daunele materiale solicitate de persoana vătămată, instanța de fond a constatat că acestea sunt întemeiate, martorul V. D. G. declarând că, după incident, a fost rugat de I. D. să-l conducă de circa 6-7 ori cu autoturismul la spital la C. pentru consultații, primind 100 lei pentru fiecare cursă efectuată, iar martora M. E. a arătat că tratamentul cu antibiotice și celelalte medicamente pe care l-a urmat partea vătămată a costat circa 1.000 lei, la dosar fiind depuse chitanțe și acte medicale care au atestat tratamentul urmat de partea vătămată.
Totodată, cei doi martori au arătat că partea vătămată trebuia să plece la muncă în Portugalia, unde avea un contract, însă nu a mai putut pleca, din cauza leziunilor suferite având nevoie de îngrijiri medicale; partea vătămată a depus la dosar în copie, contractul de muncă încheiat cu o societate din Portugalia (f. 40-41) în care se arată că pentru munca prestată partea vătămată primea o remunerație de 30 euro pe zi.
D. urmare, în temeiul art. 19, 397 C.p.p. inculpatul G. F. a fost obligat în final la plata sumei de 9.740 lei către partea civilă, din care, suma de 4.740 lei este reprezentată de daunele materiale suferite, iar suma de 5.000 lei este repreezentată de daunele morale.
Totodată, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, admițându-se pe cale de consecință și acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C., inculpatul fiind obligat către această parte la plata către aceasta a sumei de 535,15 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate, suma urmând a fi reactualizată până la data plății efective a debitului
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G. F., criticând-o pentru nelegalitate atât în ce privește latura penală, cât și latura civilă a cauzei, motivând în esență că instanța de fond trebuia să rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prev de art. 75 lit. a noul Cod Penal, în condițiile în care s-ar apreciat că, în speță, legea mai favorabilă este legea nouă, deși, în opinia sa, mai favorabile i-ar fi dispozițiile vechiului Cod Penal.
În susținerea acestei critici a arătat că probele efectuate atât faza urmăririi penale cât și la instanța de fond confirmă varianta susținută de el, respectiv a scuzei provocării – deoarece a acționat ca urmare a stării de temere indusă de partea vătămată care l-a agresat prima, fiind nevoit astfel să se apere -, aspectul fiind de altfel confirmat chiar de singurul martor prezent la fața locului la data săvârșirii faptei, numitul G. M..
De asemenea, instanța de fond a acordat părții vătămate despăgubiri materiale și morale în cuantum nepotrivit, în condițiile în care partea vătămată nici nu a făcut dovada suportării sumei de 3240 lei pentru procurarea medicamentelor și nici a faptului că nu putea pleca în Spania să lucreze, prezentarea unui contract de muncă încheiat de acesta pe teritoriul Spaniei nedovedind împrejurarea că trebuia să plece în această țară; cu privire la suma de 5.000 lei daune morale acordate de instanța de fond, solicită reducerea acestora și ca urmare a reținerii stării de provocare în care inculpatul a săvârșit fapta.
Apelul este fondat și urmează a fi admis, cu următoarea motivare:
C. reține ca fiind fondată critica privind aplicarea eronată a dispozițiilor art. 5 cod penal, privitoare la legea penală mai favorabilă, deoarece comparând dispozițiile din textele ce reglementează infracțiunea dedusă judecății, individualizarea pedepsei și instituția suspendării pedepsei se reține ca fiind favorabile pentru inculpat, potrivit prevederilor arătate, dispozițiile din codul penal 1968, în sensul că încadrarea juridică dată faptei inculpatului este cea prevăzută de art. 181 al.1 Cp 1968 cu aplic. art. 5 Cp și nu art. 193 alin. 2 cod penal, ca urmare a dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, care statuează că sunt constituționale dispozițiile menționate în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Sunt nefondate pe latură penală însă criticile prin care se invocă existența circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 alin. 1 lit. b cod penal 1968, deoarece nu există probe care să ateste că inculpatul ar fi comis infracțiunea de vătămare corporală ca urmare a unei puternice tulburări, în condițiile în care inculpatul s-a înarmat cu un cuțit deși condițiile de deplasare la poarta locuinței sale nu impuneau acest lucru și înainte de a lovi victima - care nu era înarmată - cu cuțitul i-a adresat injurii acesteia. Simpla enervare a inculpatului în conflictul verbal pe care l-a întreținut cu victima nu reprezintă o modificare a stării psihice de natura celei prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. b cod penal 1968.
Pe latură civilă este fondată și critica ce vizează despăgubirile materiale pretins a fi dovedite prin contractul de muncă depus de partea civilă, contract de muncă încheiat în anul 2012 pe durată nedeterminată dar pentru servicii sezoniere agricole și care dacă ar fi fost în ființă la data faptei ar fi presupus prezența părții civile într-o altă țară decât România.
C., reține ca fiind nedovedite astfel pretinsele venituri ce ar fi fost încasate din acest contract de muncă și, pe cale de consecință, va reduce valoarea daunelor materiale la care va fi obligat inculpatul către această parte, în mod necorespunzător, până la concurența sumei de 1500 de lei.
Nu este însă fondată critica privind cuantumul daunelor morale, deoarece este indubitabil că, urmare a leziunilor traumatice suferite de partea civilă, aceasta s-a supus unor tratamente medicale care au produs suferințe fizice și psihice și care a determinat un efor suplimentar din partea acestei părți.
Cu motivarea arătată, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a cod penal, se va admite apelul inculpatului, se va desființa sentința și se va proceda în rejudecare potrivit celor motivate.
Potrivit art. 275 alin. 3 cod proc. penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului G. F., declarat împotriva sentinței penale nr. 2795 din data de 06 mai 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
Desființează sentința pe latură penală și civilă.
Înlătură dispozițiile de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 181 al.1 Cp 1968 cu aplic. art.5 Cp. condamnă inculpatul G. F. la pedeapsa închisorii de 1 an.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II - a Cp și alin.1 lit.b Cp.1968.
În baza art. 82 C.p. suspendă condiționat executarea pedepsei principale de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art.83 C.p. 1968 atrage atenția inculpatului asupra revocării pedepsei aplicate în cazul comiterii de noi infracțiuni.
În baza art.71 al.5 C.p. 1968 suspendă executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 al.1 lit.a teza II și lit. b C.p.
Reduce daunele materiale și obligă inculpatul la 1500 lei către partea civilă I. D..
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate pe latură civilă și pe latură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
C. L. D. F.
Grefier,
D. L.
Red. Jud. D. F.
Jud. fond: C. P.
Dact. 2 ex./A.T./ D.F. – 12.01.2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1471/2014.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1459/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
