Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art. 279 C.p., Legea 295/2004. Decizia nr. 1446/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1446/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 1446/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 1446
Ședința publică de la 24 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I. S. – Judecător
JUDECĂTOR - R. E. C. – Președinte Secția Penală
Grefier - B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă C. de A. C.
…………………
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării de la datele de 27 octombrie 2014, respectiv 10 noiembrie 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile promovate de P. de pe lângă T. G. și inculpații B. I., Z. I., B. D., C. Ș., P. Ș., L. C. L., A. F. M., B. M. și D. N. împotriva sentinței penale numărul 166 din 13 martie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul nr._, privind și pe intimata inculpată U. C..
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor, 27.10.2014.
Deliberând,
CURTEA
Asupra apelurilor de față, reține că prin sentința penală nr. 166 din 13 martie 2014 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p., art. 5 C.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. I. din art. 208 alin. 1 C.p. și art. 279 alin. 1 și 3 lit. a C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 342 alin. 1 și 3 N.C.P.
1) În baza art. 342 alin. 1 și 3 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P., a fost condamnat inculpatul B. I. fiul lui I. și G., născut la data de 20.11.1960 în Crasna, ., domiciliat în Crasna, ., jud. G., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.; pedeapsa complementară s-a dispus a fi executată în condițiile art. 68 N.C.P.; în baza art. 65 alin. 1 și 3 N.C.P., s-a aplicat inculpatului B. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.; în baza art. 81 C.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C.p. și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și urm. C.p.; s-a constatat că inculpatul B. I. a fost reținut și arestat preventiv de la data de 25.03.2013, până la data de 06.11.2013; conform art. 274 Noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul B. I. la 1400 lei cheltuieli judiciare statului.
2) În baza art. 386 alin. 1 C.p.p., art. 5 N.C.P., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Z. I. din art. 208 alin. 1 C.p., art. 24 ind. 1 din Legea nr. 360/2003 rap. la art. 312 C.p. și art. 279 alin. 1 și 3 lit. a C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 342 alin. 1 și 3 și art. 359 N.C.P. cu aplicarea art. 33-34 C.p.
În baza art. 342 alin. 1 și 3 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. și cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d C.p., a fost condamnat inculpatul Z. I. fiul lui I. și M., născut la data de 25.01.1973 în Tg-J., jud. G., domiciliat în Bumbești-J., ., jud. G., posesor al CI, ., nr._, eliberată de SPCLEP Bumbești-J., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.; în baza art. 359 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. și cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d C.p. a fost condamnat inculpatul Z. I. la pedeapsa de 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.; în baza art. 33, 34 alin. 1 lit. b și art. 35 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.; pedeapsa complementară s-a dispus a fi executată în condițiile art. 68 N.C.P.; în baza art. 65 alin. 1 și 3 N.C.P., s-a aplicat inculpatului Z. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.; în baza art. 81 C.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C.p.; s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și urm. C.p.; s-a constatat că inculpatul Z. I. a fost reținut pe o durată de 24 ore la data de 25.03.2013, iar conform art. 274 Noul Cod de procedură penală, a fost obligat acest inculpat la 1400 lei cheltuieli judiciare statului.
3) În baza art. 386 alin. 1 C.p.p., art. 5 N.C.P., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. D. din art. 249 alin. 1 C.p., art. 35 din Legea nr. 22/1969 și art. 279 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 249 alin. 1 C.p.; art. 35 din Legea nr. 22/1969 și art. 342 alin. 1 N.C.P. cu aplic. art. 33-34 C.p.
În baza art. 342 alin. 1 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. și art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d C.p. a fost condamnat inculpatul B. D. fiul lui N. și T., născut la data de 08.11.1966 în Bumbești-J., jud. G., domiciliat în Bumbești-J., ., jud. G., posesor al CI, ., nr._, eliberată de SPCLEP Bumbești-J., CNP_ la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 35 din Legea nr. 22/1969 cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare; în baza art. 249 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P. și art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. e teza a II-a C.p., a fost condamnat inculpatul B. D. la pedeapsa de 25 zile închisoare, iar conform art. 33, 34 alin. 1 lit. b C.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare; în baza art. 81 C.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. D. pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C.p. și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și urm. C.p.; s-a constatat că inculpatul B. D. a fost reținut pe o durată de 24 ore la data de 25.03.2013, iar conform art. 274 Noul Cod de procedură penală, a fost obligat acest inculpat la 1400 lei cheltuieli judiciare statului.
4) În baza art. 386 alin. 1 C.p.p., art. 5 N.C.P., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. Ș. din art. 35 din Legea nr. 22/1969 și art. 279 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 342 alin. 1 N.C.P. și art. 35 din Legea nr. 22/1969 cu aplic. art. 33-34 C.p.
În baza art. 342 alin. 1 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. și art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d C.p. a fost condamnat inculpatul C. Ș. fiul lui I. și C., născut la data de 25.05.1967 în Tg. J., jud. G., domiciliat în Bumbești-J., ., ., jud. G., CNP_ la pedeapsa de 5 luni închisoare; în baza art. 35 din Legea nr. 22/1969 cu aplic. art. 5 N.C.P. și art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d C.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare; conform art. 33, 34 alin. 1 lit. b C.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C. Ș. în pedeapsa cea mai grea, de 5 luni închisoare, iar în baza art. 81 C.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C.p. și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și urm. C.p.; s-a constatat că inculpatul C. Ș. a fost reținut pe o durată de 24 ore, la data de 25.03.2013, iar conform art. 274 Noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1400 lei cheltuieli judiciare statului.
5) În baza art. 386 alin. 1 C.p.p., art. 5 N.C.P., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. N. din art. 249 alin. 1 și 2 C.p. și art. 280 alin. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 298 alin. 1 N.C.P. și art. 346 alin. 1 și 3 N.C.P. cu aplic. art. 33-34 C.p.
În baza art. 346 alin. 1 și 3 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. și art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. c C.p. a fost condamnat inculpatul D. N., fiul lui I. și S., născut la data de 08.12.1960 în Bumbești-J., jud. G., domiciliat în Bumbești-J., ., jud. G., posesor al CI, ., nr._, eliberată de Poliția Orașului Bumbești-J., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.; în baza art. 298 alin. 1 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. și art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. e teza a I-a C.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare; conform art. 33, 34 alin. 1 lit. b și art. 35 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului D. N. în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.; pedeapsa complementară s-a dispus a fi executată în condițiile art. 68 N.C.P.; în baza art. 65 alin. 1 și 3 N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. și, în baza art. 81 C.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C.p., punându-i-se în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și urm. C.p.; s-a constatat că inculpatul D. N. a fost reținut pe o durată de 24 ore la data de 26.03.2013; conform art. 274 Noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1400 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru au fost trimiși în judecată inculpații P. Ș., L. C. L., A. F. M., U. C. și B. M..
În baza art. 249 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 N.C.P. și art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d C.p., au fost condamnați inculpații P. Ș., fiul lui R. și M., născut la data de 11.09.1958 în Bărbătești, jud. G., domiciliat în Bumbești-J., ., ., ., posesor al CI, ., nr._, CNP_, L. C. L., fiul lui A. și M., născut la data de 29.03.1965 în Turcinești, jud. G., domiciliat în Turcinești, ., jud. G., posesor al CI, ., nr._, eliberată la data de 20.01.2009 de SPCLEP Bumbești-J., CNP_, A. F. M., fiica lui G. și V., născută la data de 10.11.1970 în Tg-J., jud. G., domiciliată în Bumbești-J., ., ., ., posesoare a CI, ., nr._, eliberată de SPCLEP Bumbești-J., CNP_, U. C., fiica lui G. și E., născută la data de 07.04.1968 în Tg-J., jud. G., domiciliată în Tg-J., . Tell, nr. 21, ., posesoare a CI, ., nr._, eliberată de SPCLEP Tg-J., CNP_ și B. M., fiul lui I. și M., născut la data de 11.09.1964 în Bustuchin, .. G., domiciliat în Bumbești-J., ., ., ., posesor al CI, ., nr._, CNP_, la câte 290 lei amendă penală; s-a constatat că inculpații B. M. și P. Ș. au fost reținuți pe o durată de 24 ore la data de 26.03.2013; s-a constatat că inculpații A. F. M. și L. C. L. au fost reținuți pe o durată de 24 ore la data de 25.03.2013; în baza art. 88 alin. 2 din vechiul Cod penal, s-a dedus reținerea de 24 de ore din amenda penală de câte 290 lei aplicată inculpaților P. Ș., L. C. L., A. F. M. și B. M., prin înlăturarea în totalitate a executării acesteia; s-au pus în vedere inculpatei U. C. dispozițiile art. 63 C.p. și dispozițiile art. 559 Noul Cod de procedură penală; conform art. 274 Noul Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații P. Ș., L. C. L., A. F. M., U. C. și B. M., la câte 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat în natură, partea vătămată S.C. UM S. S.A. - F. C. Naționale R. neconstituindu-se parte civilă în cauză.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. G. nr. 206/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: B. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 C.p. și art. 279 alin. 1 și 3 lit. a cu aplic. art. 33-34 C.p.; Z. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 C.p.; art. 241 din Legea nr. 360/2003 rap. la art. 312 C.p. și art. 279 alin. 1 și 3 lit. a C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p.; B. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 249 alin. 1 C.p., art. 35 din Legea nr. 22/1969 și art. 279 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p.; C. Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 35 din Legea nr. 22/1969 și art. 279 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p.; P. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 C.p.; L. C. L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 C.p.; A. F.-M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 C.p.; U. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 C.p.; B. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 C.p. și D. N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 249 alin. 1 și 2 C.p., art. 280 alin. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p.
În fapt, instanța de fond a reținut următoarele:
. SA – Filială a C. Naționale R., începând cu anul 1989 și-a restrâns permanent domeniul de activitate. De asemenea, producția, precum și numărul de salariați s-a diminuat permanent. Pe fondul problemelor economice pe care le întâmpină, s-au constatat grave disfuncționalități în asigurarea serviciului de pază al unității în conformitate cu dispozițiile legale, precum și în asigurarea integrității bunurilor și produselor unității. Având în vedere aceste carențe în activitatea de pază, au existat informații cu privire la sustragerea de muniție, produse pirotehnice, precum și substanțe periculoase din cadrul unității, în scopul valorificării acestora.
Astfel, în data de 10.07.2012, în albia râului J., în punctul ,,La conace”, pe raza orașului Bumbești-J., în apropierea . SA, a fost găsită cantitatea de 1270 cartușe, calibrul 7,92 și, respectiv, 7,62, având capse nepercutate, muniție sustrasă probabil din cadrul unității. În cauză, autorii nu au putut fi identificați ca urmare a absenței oricăror evidențe cu privire la loturile de muniție depozitată și aflată pe stoc în diferite depozite sau gestiuni din cadrul unității.
Urmare a existenței acestor date, precum și a unor informații furnizate de structuri specializate, P. de pe lângă T. G. s-a sesizat din oficiu, prin procesul-verbal din data de 14.03.2013, cu privire la existența unor indicii potrivit cărora numitul B. I., muncitor în cadrul Atelierului final – Secția pirotehnică, împreună cu alți salariați au sustras și este posibil să sustragă în continuare muniție, produse pirotehnice și substanțe explozive, în scopul valorificării acestora. Întrucât existau indicii temeinice și concrete că s-a săvârșit și că se pregătește săvârșirea unor infracțiuni grave privind regimul armelor și munițiilor, regimul materialelor explozive, precum și regimul substanțelor toxice, s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire pentru strângerea datelor privind existența infracțiunilor și identificarea persoanelor față de care există presupunerea că au săvârșit o infracțiune.
De asemenea, s-a dispus, cu titlu provizoriu, prin ordonanța din 18.03.2013, în baza art. 912 alin. 2, art. 914 și art. 915 C.p.p., autorizarea localizării, interceptării și înregistrării unor convorbiri și comunicări efectuate prin telefon, precum și înregistrarea de imagini și convorbiri purtate în mediu ambiental, în orice locație de pe raza județului G., pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 18.03.2013, orele 14:00, până la data de 20.03.2013, orele 14:00, între B. I. și H. G.-V., între aceștia și cu alte persoane, măsură ce a fost confirmată și prelungită pe o perioadă de 28 de zile, până la data de 16.04.2013, orele 04:00, inclusiv, prin încheierea nr. 38 dispusă în data de 20.03.2013 în dosarul nr._ de T. G..
În urma discuțiilor purtate între B. I. și investigatorul sub acoperire, inculpatul B. I. a sustras în data de 21.03.2013 un nr. de 51 cartușe calibrul 7,02 mm, 6 cartușe calibrul 7,62x54 mm, 3 cartușe calibrul 9x18 mm, pe care le-a remis în schimbul sumei de 250 lei investigatorului sub acoperire. De asemenea, în aceleași împrejurări, B. I. a solicitat suma de 100 lei, pretinzând că urmează să o remită portarului pentru a-i permite scoaterea de muniție din unitate.
P. a sustrage muniția din cadrul unității, inculpatul B. I. a profitat de faptul că la orele 15:20, la terminarea programului de lucru al schimbului I, personalul care asigură paza la postul de pază nr. 1, poarta de acces în unitate, nu poate efectua un control eficient al personalului și al bagajelor de mână aflate asupra acestuia.
Astfel, cei doi agenți de pază, respectiv A. F.-M. – șefa formațiunii de pază și U. C. - agent de pază, nu aveau, din punct de vedere fizic, timpul necesar efectuării unui control chiar sumar al celor peste 400 de muncitori care părăseau unitatea într-un interval de timp de cca. 10-15 minute.
Activitatea de pază organizată de inculpatul B. M., în calitate de șef al Compartimentului administrativ-pază și inculpata A. F.-M., în calitate de șef al formațiuni de pază, s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale, precum și a atribuțiilor pe care aceștia le aveau fișei postului. Astfel, cei doi nu au organizat în mod corespunzător, nu au planificat și nu au controlat modul în care agenții de pază își desfășurau activitatea.
Mai mult, inculpata A. F.-M., care efectua și activități de execuție, respectiv asigura controlul persoanelor și a bagajelor deținute de acestea la . punctul de acces în unitate (postul nr. 1), nu a respectat dispozițiile legale și nu a efectuat controlul vizual și corporal.
În data de 25.03.2013, inculpatul Z. I. a obținut un bilet de voie semnat de șeful de secție al Secției pirotehnice – L. C. L., care îi permitea să părăsească unitatea înainte de terminarea programului de muncă, la orele 14:30. Acesta a înscris pe același bilet de voie și pe inculpatul B. I., facilitându-i să părăsească unitatea înainte de terminarea programului de lucru.
Inculpatul B. I. a sustras din cadrul Atelierului final, unde își desfășura activitatea, un nr. de 150 cartușe, profitând de modul defectuos în care este organizată și își desfășoară activitatea șeful formației de lucru – inculpatul B. D., șeful de atelier – P. Ș., șeful Secției pirotehnică - L. C. L. și învinuitul D. N. – director general al Uzina Mecanică S. SA. În ceea ce privește evidența muniției produse în cadrul Secției pirotehnice și ambalată în cadrul Atelierului final, nu există proceduri de lucru sau o evidență care să permită constatarea sustragerii unei cantități relativ mare de muniție.
Astfel, inculpatul B. I. și-a însușit un nr. de 50 cartușe calibrul 9x19 mm (9 mm), ambalate într-o cutie de carton cu inscripția ,,9 mm Parabellum 50 cartușe P. Cartridges”, 40 cartușe calibrul 7,62 mm, ambalate în 2 cutii de carton a câte 20 cartușe fiecare și 60 cartușe calibrul 7,62x39 mm, ambalate în 3 cutii de carton alb a câte 20 de cartușe fiecare.
Inculpatul a părăsit unitatea în jurul orelor 14:40, pe la postul de pază nr. 1, unde asigurau controlul personalului, inculpatele A. F.-M. – șeful formațiunii de pază și agentul de pază - U. C.. Așa cum rezultă din înregistrarea video a camerei de supraveghere, precum și din declarațiile învinuitelor, inculpata A. F.-M. a primit biletul de voie, a menționat pe acesta ora la care cei doi inculpați au părăsit unitatea și nu a verificat bagajul de mână, respectiv plasa din material plastic în care inculpatul B. I. avea un tricou și cantitatea de 150 cartușe. De asemenea, inculpata U. C. și-a desfășurat activitatea în mod necorespunzător, fără să verifice astfel bagajul de mână aflat asupra inculpatului B. I., înlesnind sustragerea de către acesta a cantității de 150 cartușe.
În continuare, inculpatul B. I. s-a deplasat în centrul orașului Bumbești-J., unde a contactat investigatorul sub acoperire, căruia i-a remis cantitatea de 150 cartușe în schimbul sumei de 300 lei. În aceste împrejurări, s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, fiind găsită asupra inculpatului B. I. suma de 300 lei compusă din bancnote de 100 lei, bancnote având . remise către investigatorul sub acoperire, respectiv seriile 085B5118662, 067A1207338 și 082A4148486.
În urma percheziției domiciliare efectuate la sediul Uzina Mecanică S. SA, Atelierul final din cadrul Secției pirotehnice, a fost identificat un dulap metalic folosit în mod exclusiv de către inculpatul Z. I., dulap închis și asigurat cu lacăt.
Din declarațiile inculpatului Z. I. rezultă că o cheie de la lacătul care asigura închiderea dulapului respectiv se află de cca. 1 lună de zile și în posesia inculpatului Z. I.. În urma deschiderii dulapului, a fost găsită cantitatea de 2 kg mercur în trei sticle, precum și o cutie metalică (zinc) în care se afla cantitatea de 7,5 kg cartușe. În recipientul metalic au fost identificate:1454 buc. cartușe de asomare, calibrul 9x17 mm, având capsa nepercutată; 42 buc. tub cartuș de asomare, calibrul 9x17 mm, având capsa nepercutată; 28 buc. tub cartuș de asomare, calibrul 9x17 mm, având capsa nepercutată – rebut; 13 buc. cap cartuș; 1 buc. cartuș, calibrul 7,62x39 mm de manevră, având capsa nepercutată; 1 buc. cartuș, calibrul 7,65 mm, având capsa nepercutată.
Atât cantitatea de mercur (2 kg), cât și cartușele găsite în dulapul inculpatului Z. I., nu sunt înregistrate în nici o evidență a unității.
Inculpatul Z. I. nu avea atribuții în ceea ce privește distrugerea muniției, tipul muniției găsite asupra sa nu se mai producea de cca. 6 ani și nici o altă persoană, nici șeful formației de lucru (maistrul), șeful de atelier, șeful secției și nici vreun alt coleg de muncă al inculpatului nu avea cunoștință că inculpatul și-a însușit și deținea această cantitate de muniție.
În urma percheziției efectuate la . SA, precum și a dispunerii unei inventarieri a activelor, precum și a producției realizate și existentă pe stoc, s-a constatat în Gestiunea nr. 66 ,,Produse speciale intern S. II”, gestionată de învinuitul C. Ș., inventariere efectuată în perioadă 26.03._13, un plus de inventar de 107.046 buc. cartușe de diferite calibre, în valoare totală de 45.291,93 lei.
În urma inventarierii gestiunilor nr. 682, 672, 662 - ,,Produse speciale” și 652 ,,Produse economice”, a fost identificat un nr. de 1.184.485 de capse și alte produse pirotehnice, acestea fiind depozitate pe Platforma S. II, în depozitele 902 și 914.
În conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 126/1995, materialele explozive de genul celor existente în cele două depozite, pot fi depozitate numai în spații special construite și amenajate pe baza documentației tehnice avizate de inspectoratele teritoriale de muncă. De asemenea, depozitele de materii explozive construite și amenajate în condițiile alin. 1, al aceluiași articol, pot funcționa numai după obținerea prealabilă a autorizației emisă în comun de inspectoratele teritoriale de muncă și inspectoratul județean de poliție.
Chiar pentru unitățile care au ca obiect de activitate producerea/procesarea de materiale explozive, depozitarea materialelor explozive în depozitele de stoc și la unități se face numai în spații proiectate, construite și amenajate pe baza documentațiilor tehnice, potrivit art. 9 alin. 1 și 2 din Legea nr. 126/1995 republicată în Monitorul Oficial nr. 660/15.09.2011.
La scurt timp după preluarea funcției de șef birou depozite, martorul I. D. E. a sesizat faptul că în cadrul uzinei S. II există obiectivele 902 și 914 (gestiunile 65 și 67), în care sunt depozitate materialele explozive (capse miniere), care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, respectiv autorizarea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 126/1995. De asemenea, martorul solicita luarea de măsuri legale pentru depozitarea în alte locații autorizate a materialelor explozive.
Luând cunoștință de acest referat, inculpatul D. N., care îndeplinea funcția de director comercial, a dispus ca martorul I. D. E. să participe la programul de distrugere a acestor produse explozive, iar până la distrugerea acestora să ia măsuri pentru amenajarea depozitului respectiv (,,curățenie, pct. PSI, etc.”), fără să dispună autorizarea celor două obiective pentru a se putea proceda în continuare la deținerea acestor materiale explozive. De asemenea, inculpatul D. N., care deținea funcția de director comercial, având în subordine biroul depozite, nu a dispus nicio măsură pentru autorizarea celor două depozite.
Pe parcursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei inspecții economico-financiare de către Direcția Generală a Finanțelor Publice G. – Activitatea de Inspecție Fiscală – Serviciul de Inspecție Economico-financiară, cu privire la inventarierea materialelor ,,pulberi delaborări tip VT și pulberi delaborări tip VUFL”.
În urma verificării consumului de pulbere din perioada 01-11.02.2011, precum și a producției de muniție, a rezultat că s-a aflat în execuție un nr. de 4 comenzi, fiind executat un nr. de 1.495.350 bucăți produse pentru care trebuiau folosite, potrivit specificațiilor, 2853,45 kg pulbere. Din evidențele contabile rezultă că s-au utilizat numai 542,60 kg pulbere, diferența de 2310,85 kg fiind rezultatul neîntocmirii și neînregistrării bonurilor de consum de pulbere. Totodată, s-a constatat că au fost emise 2 bonuri de consum, respectiv BC nr. 1194/31.01.2011 pentru 1339,8 kg pulbere VT și BC nr._/31.01.2011, pentru cantitatea de 1674,7 kg pulbere VUFL provenită din delaborări, respectiv din dezafectarea muniției de la unitățile militare și date spre descompunere la Uzina Mecanică S. SA. Pulberea din delaborări, în cantitate de 3014,5 kg, a fost dată în consum fără valoare, întrucât aceasta a fost extrasă din muniția dezafectată de la unitățile militare și a fost înregistrată numai cantitativ în evidența tehnico-operativă.
De asemenea, în urma verificării efectuate de Garda Financiară – Secția G., verificare dispusă în cursul urmăririi penale, a fost constatată la Atelierul nr. 35 din cadrul Secției pirotehnice, o lipsă la următoarele produse: tub cartuș 1138 calibrul 7,62 mm – 42.323 bucăți, în valoare de 10.157,52 lei; tub cartuș 2626 calibrul 9 mm – 27.221 bucăți, în valoare de 7.621,88 lei și glonț produs 2626 calibrul 9 mm – 38.045 bucăți, în valoare de 6.087,20 lei. Lipsa în gestiune s-a ridicat la suma de 23.866,60 lei.
În ceea ce privește sesizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice G. – Activitatea de Inspecție Fiscală, nr. 2973/23.04.2013 cu privire la utilizarea pulberilor prevenite din delaborări în procesul de producție, precum și sesizarea Gărzii Financiare – Secția G. nr._/15.04.2013 cu privire la lipsa unor materiale (tub cartuș și glonț) în valoare de 23.866,60 lei, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J., pentru continuarea cercetărilor față de B. G. Lori, B. I. și C. I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 280 alin. 1 și 3 C.p. și art. 279 alin. 1, 3 lit. a C.p.
S-a reținut în fapt de către instanța de fond ca fiind de notorietate aspectul că Uzina Mecanică S. - fostă unitate etalon a județului G. -, ce avea la un moment dat circa 10.000 de salariați, în prezent este o entitate juridică cu mari probleme financiare, salariile celor 1000 de angajați fiind cu greu achitate în primul rând datorită lipsei contractelor și poate și datorită managementului defectuos. Pe acest fond al neregulilor, a problemelor financiare, a lipsei de organizare interioară eficientă s-a ajuns în situația ca anumiți salariați să greșească, diferența dintre ilicitul civil și ilicitul penal fiind extrem de mică.
Cert este că inculpatul B. I. a sustras cartușe din incinta UM S., pe care a încercat să le vândă investigatorului sub acoperire, iar susținerea acestuia că a fost provocat, nu are suport faptic și juridic, fiind evident că avea reprezentarea gravității faptei comise în orice împrejurare, iar faptele săvârșite de toți inculpații sunt în interdependență cu organizarea și funcționarea UM S., ceea ce s-a întâmplat vizând - cu excepția celor reținute parțial în sarcina inculpatului B. I. - modul de coordonare, de control, de gestiune și de îndeplinire a celorlalte atribuțiuni precizate în fișa postului. Probatoriul administrat în cursul procesului penal - ce nu a putut fi disociat întrucât a condus spre aceiași stare de fapt, respectiv în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești - a format în mod indubitabil convingerea instanței de fond că:
1. Inculpatul B. I. a sustras din cadrul Atelierului final – Secția pirotehnică a ., cantitatea de 210 cartușe de diferite calibre, pe care a scos-o din unitate profitând de neglijența agenților de pază vulnerabilitatea sistemului de pază și a valorificat-o pentru suma de 650 lei.
2. Inculpatul Z. I. și-a însușit fără drept cantitatea de 2 kg mercur, precum și cantitatea de 1454 bucăți cartușe de asomare calibrul 9x17 mm, având capsa nepercutată, 42 bucăți tub cartuș de asomare calibrul 9x17 mm, având capsa nepercutată, 1 bucată cartuș calibrul 7,62x39 mm de manevră, având capsa nepercutată și 1 bucată cartuș calibrul 7,65 mm, având capsa nepercutată și a deținut muniția și substanța toxică într-un dulap pe care îl folosea în mod exclusiv.
3. Inculpatul B. D., care îndeplinește funcția de maistru în cadrul Secției pirotehnice, coordonând activitatea formației din subordine, din care făceau parte inculpații B. I. și Z. I., nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, favorizând astfel sustragerea de muniție și substanțe toxice de către cei doi inculpați.
Prin modul defectuos în care a organizat manipularea, transportul și depozitarea muniției și a produselor folosite de personalul din subordine, prin disfuncționalitățile existente în evidența muniției predate de Secția muniție și gestionarea acesteia, inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al . SA, favorizând sustragerea de muniție și produse toxice.
Inculpatul B. D. nu a evidențiat în evidențele Atelierului final, a cărui activitate o coordonează, întreaga cantitate de muniție livrată de Secția pirotehnică – Atelierul 35, având un plus în gestiune de 56.383 bucăți cartușe, pe care ulterior le-a predat învinuitului C. Ș..
4. Inculpatul C. Ș. și-a creat un plus în gestiune (Gestiunea nr. 66), cu un nr. de 107.046 cartușe, pentru care nu are documente de proveniență sau de evidență și nu a respectat regimul munițiilor, aspecte recunoscute calificat.
5. Inculpatul P. Ș., șef Atelier încărcare în cadrul Secției pirotehnice și-a încălcat obligația de a verifica asigurarea condițiilor pentru securitatea și integritatea materialelor, semifabricatelor în magazia atelierului și/sau fluxul tehnologic și nu a ținut o evidență strictă a producției finite, împrejurare ce a fost de natură să provoace o tulburare însemnată bunului mers al . SA, prin faptul că a permis sustragerea de muniție de către inculpații B. I. și Z. I..
6. Inculpatul L. C.-L., în calitate de șef Secție pirotehnică, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu privind verificarea depozitelor, manipularea și transportul materialelor în concordanță cu procedurile Sistemului de Management al Calității și al legislației în vigoare, favorizând sustragerea de către inculpații B. I. și Z. I. de muniție și materiale toxice, producând astfel o tulburare însemnată a bunului mers al unității.
7. Inculpata A. F.-M. (șef formațiune pază) nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, și anume, respectarea consemnului general și particular al posturilor de pază, neefectuând activitatea de control al persoanelor care părăseau unitatea și a bagajelor de mână aflate asupra acestora, favorizând astfel sustragerea de muniție de către inculpatul B. I..
8. Inculpata U. C. (agent de pază) nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, și anume respectarea consemnului general și particular al posturilor de pază, neefectuând activitatea de control al persoanelor care părăseau unitatea și a bagajelor de mână aflate asupra acestora, favorizând astfel sustragerea de muniție de către inculpatul B. I..
9. Inculpatul B. M., șef serviciu compartiment administrativ-pază, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, constând în organizarea, coordonarea, controlul activității personalului de pază, înlesnind astfel sustragerea de muniție din unitate.
Astfel, aceasta a organizat necorespunzător activitatea agenților de pază, planificând la postul de pază nr. 1 numai persoane de sex feminin, fiind astfel imposibilă efectuarea unor controale corporale salariaților de sex bărbătesc.
De asemenea, personalul de pază repartizat la postul nr. 1 era insuficient pentru a permite chiar un control vizual sumar a persoanelor care părăseau unitatea la orele 15:20.
Totodată, nu s-au efectuat controale ale modului în care s-a desfășurat activitatea agenților de pază, cele efectuate având un caracter formal.
10. Inculpatul D. N., care a îndeplinit în mod succesiv funcțiile de director comercial și director general al . nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și cele stabilite în contractul de mandat nr. 6118/17.12.2012 și fișa postului, producând o perturbare deosebit de gravă a activității unității și nu a respectat regimul materialelor explozive, constând în neluarea măsurilor necesare pentru autorizarea în condițiile art. 9 din Legea nr. 126/1995 a celor două obiective de pe Platforma S. II, depozitele 902 și 914, încălcându-se astfel dispozițiile legale.
Astfel, acesta nu a luat măsuri pentru coordonarea și controlul compartimentului administrativ-pază. Nu a repartizat personal suficient pentru asigurarea unei paze efective, eficiente a patrimoniului unității. De asemenea, nu a luat măsuri pentru respectarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 126/1995 privind autorizarea obiectivelor unde se aflau depozitate materiale explozive.
Prima instanță a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, astfel:
1. P. inculpatul B. I. din art. 208 alin. 1 C.p. și art. 279 alin. 1 și 3 lit. a C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 342 alin. 1 și 3 N.C.P., deoarece infracțiunea de furt de muniție prevăzută de art. 208 alin. 1 C.p. (art. 228 alin. 1 N.C.P.) este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. 1 și 3 N.C.P.
2. P. inculpatul Z. I. din art. 208 alin. 1 C.p., art. 241 din Legea nr. 360/2003 rap. la art. 312 C.p. și art. 279 alin. 1 și 3 lit. a C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 342 alin. 1 și 3 și art. 359 N.C.P. cu aplic. art. 33-34 C.p. cu aceeași observație ca la punctul 1).
3. P. inculpatul B. D. din art. 249 alin. 1 C.p., art. 35 din Legea nr. 22/1969 și art. 279 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 249 alin. 1 C.p.; art. 35 din Legea nr. 22/1969 și art. 342 alin. 1 N.C.P. cu aplicarea art. 33-34 C.p.
4. În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. combinat cu art. 5 Noul cod penal se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. Ș. din art. 35 din Legea nr. 22/1969 și art. 279 alin. 1 vechiul C.pen. cu aplicarea art. 33-34 vechiul C.pen. în art. 342 alin. 1 Noul C.pen. și art. 35 din Legea nr. 22/1969, cu aplicarea art. 33-34 vechiul Cod penal.
5. P. inculpatul D. N. din art. 249 alin. 1 și 2 C.p. și art. 280 alin. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 33-34 C.p. în art. 298 alin. 1 N.C.P. și art. 346 alin. 1 și 3 N.C.P. cu aplic. art. 33-34 C.p.
Totodată, instanța de fond a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru au fost trimiși în judecată inculpații P. Ș., L. C. L., A. F. M., U. C. și B. M., întrucât faptele pentru care au fost trimiși în judecată sunt sancționate mai blând sub imperiul vechiului cod penal, aceasta fiind legea penală mai favorabilă.
În drept, față de starea de fapt mai sus expusă, instanța de fond a constatat că faptele inculpaților, săvârșite în condițiile anterior expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, conform noii sau vechii încadrări juridice, raportat la legea penală mai favorabilă și, pe cale de consecință, s-a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina acestora, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 vechiul Cod penal, actualul art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul și scopul urmărit, nivelul de educație, vârsta, situația familială.
Având în vedere că inculpații Z. I., B. D., C. Ș., P. Ș., L. C. L., A. F. M., U. C., D. N. sunt persoane bine integrate în societate, apreciate în micro-mediul social din care provin, cu studii medii sau superioare, întreținători de familie, încadrați în muncă și fără antecedente penale, s-a estimat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a vechiul Cod penal și, pe cale de consecință, beneficiul dispozițiilor art. 76 vechiul Cod penal, acest aspect neîmpietând asupra încadrării juridice, fiind astfel păstrată autonomia instituțiilor cu referire la legea penală mai favorabilă; prin urmare, inculpații Z. I., B. D., C. Ș., P. Ș., L. C. L., A. F. M., U. C., D. N. au fost condamnați la pedepse cu închisoare orientate sub minimul special prevăzut de lege, iar inculpatul B. I. la pedeapsa închisorii cu orientare spre moderat, totodată, inculpaților B. I., Z. I. și D. N., pentru nedemnitate li s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Noul cod penal, pe o durată în cuantum moderat.
Văzând că sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 81 vechiul Cod penal, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților B. I., Z. I., B. D., C. Ș. și D. N., pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 vechiul Cod penal, apreciind că și în acest mod poate fi atins scopul educativ preventiv al pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate S.C. UM S. S.A. - F. C. Naționale R., a fost recuperat în natură, această parte neconstituindu-se parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât P. de pe lângă T. G., cât și inculpații B. I., Z. I., B. D., C. Ș., P. Ș., L. C. L., A. F. M., B. M. și D. N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, astfel:
În motivele de apel formulate în scris de P. de pe lângă T. G.(filele 4 – 10), s-a criticat sentința de fond, susținându-se în esență că pedepsele aplicate inculpaților B. I., Z. I., B. D., C. Ș., P. Ș., L. C. L., A. F. M., B. M. și D. N. au fost greșit individualizate, deoarece s-au reținut eronat circumstanțe atenuante favorabile acestor inculpați, bazate pe declarații ale angajaților UM S. aflați în raport de subordonare cu inculpații din cauză, apreciate de parchet ca fiind subiective, prima instanță făcând o lex tertia la aplicarea pedepselor. S-a mai arătat că instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților în temeiul unor texte de lege abrogate și nu în temeiul noilor norme, cu reținerea art. 5 din noul Cod Penal, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 250 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Lg. 286/2009 privind Codul penal „la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Lg. 15/1968 privind Codul penal, republicată în M. O. al României, Partea I nr. 65 din 16.04.1977, cu modificările și completările ulterioare”.
De asemenea, soluția instanței de fond este nelegală, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. 1 lit. b din noul Cod Penal, în condițiile condamnării prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar legea penală mai favorabilă în cauză – deși nu se rețin dispozițiile art. 5 din noul Cod Penal – este noul Cod Penal, prima instanță dispunând ca acestea să fie executate în baza art. 68, adică după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deși pedepsele ce s-au aplicat sunt cu suspendarea condiționată a executării acestora; deci, pedeapsa accesorie nu poate fi aplicată atunci când se pronunță ca instituție mai favorabilă suspendarea pedepsei închisorii în condițiile vechiului cod.
În final, s-a arătat că potrivit actelor și lucrărilor dosarului, bunurile indisponibilizate cu ocazia cercetărilor au rămas în custodia . S.A. Bumbești-J. până la definitivarea cercetărilor, iar cartușele și tuburile de cartuș menționate în adresa 206/P/2013 din 29.03.2013 a parchetului au fost introduse în Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție G. pentru a fi păstrate până la soluționarea dosarului. Întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cui privire la bunurile indisponibilizate, reținând că prejudiciul a fost recuperat în natură iar unitatea prejudiciată nu s-a constituit parte civilă în speță, s-a soluționat greșit latura civilă a cauzei.
În motivele de apel formulate în scris de inculpatul Bălțătoiou I. (filele 117, 118), s-a solicitat, în primă teză, casarea cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond, conform art. 413 alin. 2 lit. b Cod Procedură Penală și, în teză subsidiară, în baza art. 413 alin. 2 lit. Cod Procedură Penală, achitarea sa, deoarece a recunoscut faptul că a sustras în două rânduri cantitatea de gloanțe reținută în rechizitoriu, dar a făcut acest lucru numai la insistențele investigatorului sub acoperire, acesta fiind cel care l-a instigat la comiterea faptelor; totodată, a arătat că instanța de fond a refuzat audierea investigatorului sub acoperire sau de a face o confruntare între acesta și martorul P. A.. Prin urmare, în baza art. 101, 102 Cod Procedură Penală, consideră că modalitatea de obținere a probelor nu a fost una legală, ceea ce duce la nulitatea tuturor actelor de urmărire penală.
În subsidiar, a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa și nici reindividualizarea pedepsei ce i s-a aplicat, atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare fiind juste, deoarece nu este cunoscut cu antecedente penale, a lucrat o perioadă mare de timp cu cantități mari de gloanțe (sute de mii) și nu a mai săvârșit acest gen de fapte penale.
În final, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de parchet, arătând că o pedeapsă neprivativă de libertate va fi de natură a contribui la îndeplinirea scopului preventivo-educativ prevăzut de legiuitor.
În motivele de apel formulate în scris de inculpatul Z. I. (filele 88 - 93), s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat privitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, în infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 cod penal vechi privind neglijența în serviciu, nepunând în discuția părților această cerere. Astfel, din analiza întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, a rezultat fără echivoc că nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, neavând niciodată intenția de a sustrage sau însuși cantitatea de 2 kg. mercur, nu a scos niciodată din procesul de producție această cantitate, nu l-a depozitat în vestiarul personal. De asemenea, a precizat că nu a traficat și nu a intenționat folosirea mercurului rezidual aflat în recipientele aduse în vestiarul aflat în atelierul de producție, la care au avut acces toți maiștrii care au lucrat de-a lungul timpului în această secție. Mercurul găsit în dulap nu reprezintă mercur sustras sau scos din procesul de producție, ci mercur rezidual, care trebuia distrus, iar el a anunțat permanent superiorii de existența acestuia, solicitând sprijin și ajutor în vederea distrugerii, însă nu s-au luat măsuri, motivându-se că nu există spațiu, o magazie sau un depozit special pentru depozitarea mercurului care prezenta un pericol pentru sănătatea angajaților. S-a făcut astfel dovada faptului că el a făcut demersuri repetate la șefii ierarhici pentru preluarea mercurului și depozitarea într-un loc corespunzător sau, eventual, pentru distrugere, dar nu s-a făcut niciodată dovada că el ar fi defectat coloana de mercur pentru sustragerea acestuia și nici că și-ar fi însușit 7,5 cartușe de asomare, martorii declarând că acestea erau folosite, neputând oricum fi utilizate în vreun fel de el sau de alte persoane.
A precizat că este angajatul unității de peste 20 de ani, a avut permanent un comportament profesional exemplar și moral.
În motivele de apel formulate în scris de inculpatul B. D.(filele 15, 16), a criticat soluția pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie, deoarece din probele administrate nu a rezultat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de creare de plusuri prin mijloace frauduloase în gestiune și respectiv nerespectarea regimului armelor și munițiilor, sens în care a precizat că nu avea funcția de gestionar nici în fapt și nici în drept, iar cantitatea de_ cartușe predare la secția gestionată de inc. C. Ș. la 29.08.2012, nu se poate spune că a fost creată ca plus în gestiunea sa, ci a existat la secția pe care o conducea la data preluării funcției și cartușele nu au fost evidențiate sau primite de el pe baza vreunui document; de asemenea, a arătat că nu s-a făcut dovada mijlocului fraudulos de creare a vreunui plus privind aceste cartușe.
Cea de a doua faptă, de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, fiind legată de prima infracțiune, nu poate fi reținută în sarcina sa, pentru motivele mai sus expuse.
P. inf. prev de art. 249 alin. 1 Cod Penal, a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art. 80 noul Cod Penal, solicitând astfel renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, prev de art. 81 noul Cod Penal.
Oral, în subsidiar, dacă se va reține vinovăția sa pentru faptele constatate de instanța de fond, a solicitat se se mențină atât limitele de pedeapsă cât și modalitatea de executare stabilite de aceasta din urmă.
În motivele de apel formulate în scris de inculpatul C. Ș. (filele 65, 66), s-a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 35 din Lg. 22/1969 și art. 342 noul Cod Penal cu aplic. art. 33, 34 Cod Penal anterior, deoarece s-a reținut eronat că acele cartușe erau în gestiunea sa și astfel aș fi creat un plus prin mijloace frauduloase, cartușele fiind în realitate ale Secției de producție, fiind folosite pentru eventuale completări de loturi, ca urmare a unor rebuturi rezultate pe fluxul tehnologic, iar el a adus la cunoștință conducerii unității de mai multe ori să fie luate măsuri de inventariere și evidențiere a lor. Chiar și în condițiile în care prima instanță a trecut peste apărarea sa, nu poate subzista infracțiunea prev de art. 35 din Lg. 22/1969, existența acestei fapte presupunând ca plusurile în gestiune să fi fost realizate printr-un mijloc fraudulos, lucru pe care nu l-a făcut.
Fapta prev. de art. 342 alin. 1 noul Cod Penal reținută în sarcina sa, nu există, deoarece a fost autorizat pentru orice operațiune cu muniție și produse pirotehnice, ceea ce reprezintă principala sa obligație de serviciu, iar în autorizație nu este prevăzut un număr de cartușe sau cantitate de muniție pe care să le gestioneze. P. art. 2 pct. 1 din Lg. 95/2004, a aratat că noțiunea de „categoria de arme și muniție interzise” se referă la teza finală, la companiile excluse, însă în ce privește UM S., acesta era specificul ei și el a acționat în calitate de salariat al acestei unăți, nefiind deci aplicabile dispozițiile acestei legi, astfel că a apreciat că nu se poate schimba încadrarea juridică în art. 342 alin. 1, 2, 3.
A solicitat în concluzie, în primă teză, achitarea sa pentru ambele infracțiuni, conform art. 16 lit. a noul Cod Penal, iar în subsidiar, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 3 noul Cod Penal rap la art. 80, 81 noul Cod Penal combinat cu art. 5 noul Cod Penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei, infracțiunile fiind de gravitate redusă în raport cu împrejurările în care au fost comise, motivul și scopul urmărit, persoana sa, conduita anterioară, iar o renunțare la aplicarea pedepsei – față de calitatea sa de gestionar – nu ar atrage decăderi, interdicții sau incapacități ce ar decurge.
În motivele de apel formulate în scris de inculpatul P. Ș. (filele 43 – 47), s-a solicitat achitarea sa conform art. 16 lit. a Cod Procedură Penală pentru inf. prev. de art. 249 alin. 1 Cod Penal, deoarece prima instanță, fără a face o analiză amănunțită a mijloacelor de probă administrate în cursul judecății, a reținut aceeași stare de fapt reținută și în rechizitoriu, fără a diferenția în raport de fiecare inculpat din cauză, astfel cum o cer dispozițiile codului penal.
Astfel, a apreciat că fapta mai sus menționată nu există, atribuțiile sale de serviciu fiind respectate în totalitate, așa cum reiese din întreg probatoriul administrat; de asemenea, a reieșit că el este singura persoană cu atribuții care nu a semnat biletul de voie pentru inculpații Z. și Băltățoiu și nu s-a nominalizat în concret în ce a constat greșita organizare a activității în calitatea sa de șef de atelier, nefiind luate de altfel în considerare de către prima instanță nici una dintre apărările formulate. În concluzie, hotărârea instanței de fond este nemotivată. Din starea de fapt descrisă în actul de sesizare reiese că el ar fi încălcat două atribuțiuni de serviciu: astfel, a arătat că s-a reținut că nu a ținut evidența bunurilor, însă această atribuție nu-i revenea lui, iar referitor la obligațiile acestuia de a verifica condițiile și securitatea elementelor, nu s-a menționat în ce constau care sunt obligațiile pe care nu le-a îndeplinit. În cauză nu se poate vorbi nici despre o lipsă a asigurării fluxului tehnologic, deoarece cartușele în discuție se aflau sub controlul inculpatului B. D. și al său, care nu avea nici un fel de atribuții la materialele finite.
În concluziile formulate în scris de inculpatul L. C. L. (filele 233 – 235), s-a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei deoarece greșit s-a dispus condamnarea sa pentru neglijență în serviciu, întrucât nu există certitudinea că a avut cunoștință despre faptul că materialele toxice ar fi fost sustrase de inculpații Băltățoiu și Z. (mercur), care au profitat de neglijența sa, instanța de fond nefiind de altfel sesizată cu judecarea acestei fapte. Astfel, referitor la neglijența în serviciu, a arătat că, la dosarul cauzei nu există dovezi în sensul că ar fi existat unele proceduri încălcate de el, deoarece acele proceduri se referă la materiale care nu sunt finite, folosite la fabricarea cartușului. P. aceste considerente, trebuie să se constate că el și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, menționând că la dosar s-a depus o adresă emisă la 18.06.2014, în care se arăta care este marja de eroare pentru fiecare componentă în realizarea cartușului. A susținut că, în cauză s-a sustras un număr de 210 cartușe, însă se executau 1 mil. de gloanțe pe săptămână, așa încât se poate concluziona că un număr de 210 cartușe raportat la glonț este insignifiant și aceast lucru nu putea fi observat de către el.
Mai mult, a precizat că acele cartușe nu au fost sustrase din Secția pirotehnică, deoarece în această secție se regăsește produsul finit, solicitând în principal achitarea sa, iar în subsidiar menținerea soluției instanței de fond.
Referitor la infracțiunea de îndeplinire în mod necorespunzător a sarcinilor de serviciu, s-a arătat că prima instanță nu a analizat concret ce anume atribuție reglementată prin procedurile Sistemului de Management al Calității nu a fost îndeplinită corespunzător de către el, rezumându-se la simple presupuneri. Totodată, nu s-au analizat procedurile de lucru, deoarece la momentul pronunțării hotărârii la instanța de fond, acestea nu se aflau depuse la dosar, inculpatul trebuind, conform acestor proceduri, să vegheze asupra siguranței activităților și personalului aflat în subordine, raportat la natura specifică materialelor ce intră în componența produsului finit, respectiv cartușul, aceea de materiale deosebit de periculoase. Inculpatul, ca șef de secție, avea în subordine toate magaziile, cu excepția depozitului de finite, potrivit declarației martorului S. E., dată la instanța de fond, rezultând așadar că inc. L. nu avea în gestiunea sa materiile prime (tub, glonț, capsă), care se preluau de la alte secții.
În subsidiar, inculpatul a solicitat menținerea pedepsei aplicată de prima instanță.
În motivele de apel formulate în scris de inculpata A. F. M. (filele 97 – 100), s-a solicitat achitarea sa deoarece nu există probe că ar fi săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 vechiul Cod Penal cu aplic. art. 5 noul Cod Penal, iar sarcinile și atribuțiile sale de serviciu sunt cele inserate în fișa postului, la cap. 6, semnată de către ea la 01.10.2012, la nici unul din punctele acestui capitol neprevăzându-se că, în calitate de șef formație pază, ar avea atribuții de control în ceea ce persoanele ce intră sau ies din unitate, respectiv a salariaților și a bagajului acestora de mână, ci, așa cum rezultă din punctul 6.3 din fișa postului, are atribuții de control numai în ceea ce privește delegații.
Nu s-a dovedit nici faptul că ea nu a organizat corespunzător activitatea pe schimburi și posturi a agenților de pază și nu ar fi controlat corespunzător activitatea acestora, în nici un fel neputându-se oricum reține că datorită acestui fapt inc. Băltățoiu I. a putut sustrage muniție, agentul de pază U. C. fiind cea care trebuia să verifice bagajul de mână; nu există așadar legătură de cauzalitate între infracțiunea care constituie elementul material și urmarea imediată.
În motivele de apel formulate în scris de inculpatul B. M. (filele 37 – 40), s-a solicitat în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. b vechiul Cod Procedură Penală, iar în subsidiar, aplicarea art. 80 și 81 din noul Cod Penal sau a art. 181 Cod Penal anterior, întrucât, în mod indubitabil, din documentele de la dosarul cauzei a rezultat că nici una dintre faptele reținute de instanța de fond în sarcina sa nu au fost comise de către el, activitatea agenților de pază fiind organizată în conformitate cu prevederile Lg. 332/2003 și potrivit planului de pază aprobat de I.P.J. G., dar și aprobării lunare aprobate de conducerea unității, el doar avizând această planificare, neavând atribuții directe în acest sens.
Inculpatul a arătat că, în sprijinul celor susținute a depus o . documente care demonstrează clar și fără echivoc nu numai că și-a realizat și respectat sarcinile de serviciu, dar a și depus stăruință și preocupare pentru îmbunătățirea serviciului de pază. A precizat și faptul că la unitatea în discuție există stabilit un plan de pază întocmit de către Inspectoratul de Poliție G. și de conducerea UM S., iar la momentul săvârșirii infracțiunilor erau 4 agenți de pază și, raportat la acuzația că s-ar fi planificat un număr mic de agenți de pază și nu se putea face controlul corporal obligatoriu, a menționat că acest control obligatoriu se putea realiza periodic; în ce privește organizarea modalității de pază, din actele depuse la dosar a reieșit că a existat stăruință în îmbunătățirea pazei unității, fiind 7 declarații de martori – printre care se numără și șeful D. I., director tehnic – din care se poate desprinde ideea că se făceau controale inopinate de către inculpat.
De asemenea, a arătat că adresa care s-a emis în urma acestor întâmplări (1744/24.04.2011) a constatat că urmare a controalelor făcute la R. nu s-a comis de către el nici o abatere administrativă sau disciplinară, fiind de altfel singura persoană în sarcina căreia nu s-a reținut nici o abatere, rezultând deci că nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu.
A solicitat în primă teză achitarea sa, în principal deoarece nu există fapta, iar în secundar pentru lipsa de vinovăție, iar într-o a doua teză, aplicarea dispozițiilor art. 80 din noul Cod Penal referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei.
În motivele de apel formulate în scris de inculpatul D. N. (filele 240 – 243), s-a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile prev de art. 298 alin. 1 noul Cod Penal și 346 alin. 1 și 3 noul Cod P.,, raportat la dispozițiile legii nr. 126/1995 cu modificările ulterioare.
Astfel, cu privire la infracțiunea de neglijență în serviciu, a apreciat că nu se face vinovat de săvârșirea acestei fapte, deoarece probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat că ar fi dat dovadă de neglijență în îndeplinirea atribuțiilor care îi reveneau potrivit postului ocupat pe linie de pază și securitate a societății, activitatea sa director trebuind să fie circumscrisă programului de lucru, mai ales că avea și alte sarcini și atribuții de îndeplinit; totodată, a menționat că și-a luat toate măsurile necesare asigurării pazei, așa încât elementul material al laturii obiective nu este conturat în speță. A mai arătat că, în luna iulie 2012, în Râul J. au fost găsite cartușe și nu s-au efectuat verificări pentru a se stabili dacă acestea aparțineau UM S., unele dintre aceste cartușe neprovenind de la această unitate, așa cum a reieșit din adresa nr. 3727/03.07.2014, indicativul 38 nefiind de proveniență românească, așa încât aceste cartușe nu proveneanu de la UM S.. A solicitat achitarea sa în raport de forma calificată a acestei fapte, deoarece nu este întrunită nici suma necesară pentru reținerea acestei fapte, neexistând nici perturbarea fluxului de producție, deoarece, potrivit probelor depuse la dosar, a rezultat că UM S. și-a continuat desfășurarea activității de producție.
Cu privire la infracțiunea de nerespectare a regimului materiilor explozibile, a susținut în esență că referitor la UM S. sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. 5 din Lg. 126/1995, unitatea fiind de altfel autorizată permanent de instituțiile legale, conform art. 8 din lege, iar privitor la materialele și produsele explozibile aprovizionate pentru utilizare în procesul de fabricație, anual s-a obținut autorizație în baza art. 9 din Lg. 126/1995, depozitele 902 și 904 fiind parte integrantă din uzină, de la început fiind proiectate, construite și amenajate ca depozite de stoc, încadrându-se în reglementarea prev. de art. 9 alin. 5 și nu la art. 9 alin. 1 și 2, ca depozitele de consum, cum greșit s-a reținut în actul de sesizare a instanței.
A mai arătat că prin Dec. 233/13.08.2012 a fost numită persoana responsabilă cu obținerea autorizațiilor necesare societății, respectiv numitul D. I. E., șeful Biroului Depozite, care potrivit art. 3 din decizia menționată, trebuia să se ocupe de întocmirea documentației și obținerea autorizațiilor necesare funcționării societății; așa fiind, a apreciat că a luat toate măsurile ce se impun pentru autorizarea celor două depozite, nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului materiilor explozibile.
Analizând apelurile declarate în cauză, curtea reține următoarele:
Apelanții inculpați P. Ș. și L. C. L. au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, în sarcina primului reținându-se, potrivit actului de sesizare a instanței, pe care aceasta și l-a însușit că „în calitate de șef Atelier Încărcare în cadrul Secției Pirotehnice și-a încălcat obligația de a verifica asigurarea condițiilor pentru securitatea și integritatea materialelor, semifabricatelor în magazia atelierului și/sau fluxului tehnologic și nu a ținut o evidență strictă a producției finite, împrejurare ce a fost de natură să provoace o tulburare însemnată bunului mers al . timp ce în sarcina celui de-al doilea s-a reținut că „în calitate de șef Secție Pirotehnică nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu privind verificarea depozitelor, manipularea și transportul materialelor în concordanță cu procedurile Sistemului de Management al Calității și al legislației în vigoare, producând astfel o tulburare însemnată a bunului mers al unității”.
Este adevărat că în descrierea faptei fiecărui inculpat se menționează în rechizitoriu că faptele celor doi inculpați „au permis sustragerea de muniție de către inculpații B. și Z.” însă curtea apreciază că pentru fapta de neglijență în serviciu pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați urmarea descrisă în actul de sesizare este producerea unei tulburări însemnate bunului mers al U.M. S., iar nu producerea unei pagube ce ar fi constat, eventual, în contravaloarea muniției sustrase de inculpatul B. sau aflate în detenția inculpatului Z..
C. are în vedere dispozițiile art. 249 alin. 1 C.p., potrivit cărora, constituie infracțiunea de neglijență în serviciu încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C.p. sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Se poate observa, așadar, din textul de lege, că producerea unei pagube uzinei, pentru ca infracțiunea de neglijență în serviciu să se fi produs în această formă, trebuie să fie urmarea directă a acțiunii/inacțiunii inculpaților P. și L., or, în speță, paguba reprezentând contravaloarea muniției este urmarea acțiunii inculpaților B. și Z., iar acțiunile/inacțiunile inculpaților P. și L. pot fi privite ca reprezentând factori intermediari, condiții de mijlocire a lanțului cauzal.
Aceasta pare să fie și opinia parchetului, de vreme ce în cazul inculpatului L. este descrisă în drept fapta sa în sensul că „în calitate de șef Secție Pirotehnică nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu privind verificarea depozitelor, manipularea și transportul materialelor în concordanță cu procedurile Sistemului de Management al Calității și al legislației în vigoare, favorizând sustragerea de către inculpații B. și Z. de muniție și materiale toxice, producând astfel o tulburare însemnată a bunului mers al unității”.
Potrivit art. 298 N.C.P. în vigoare de la 1 februarie 2014, constituie infracțiunea de neglijență în serviciu încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.
Or, potrivit art. 3 din Legea 187/2012, dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
Se observă că urmarea constând în producerea unei tulburări însemnate bunului mers al unității nu mai este cuprinsă în reglementarea actuală a infracțiunii de neglijență în serviciu, astfel că se vor admite apelurile declarate de apelanții inculpați P. Ș. și L. C. L., se va desființa sentința cu privire la aceștia și, în baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. cu aplicarea art. 4 N.C.P. și art. 3 din Legea 187/2012 se va dispune achitarea inculpaților P. Ș. și L. C. L. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1 C.p.
Se va lua act că inculpații au fost reținuți pentru o zi, la data de 26.03.2013, respectiv la data de 25.03.2013.
Aceeași este și situația apelantului inculpat B. D., trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 C.p., constând în aceea că, în calitate de „maistru în cadrul Secției pirotehnice, prin modul defectuos în care a organizat manipularea, transportul și depozitarea muniției și a produselor folosite de personalul din subordine, prin disfuncționalitățile existente în evidența muniției predate de Secția de Muniție și gestionarea acesteia, a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al ., favorizând sustragerea de muniție și produse toxice”.
S-au arătat mai sus argumentele pentru care nu se poate reține ca urmare a acțiunilor/inacțiunilor inculpatului B. D. decât producerea unei tulburări însemnate bunului mers al uzinei și pentru care se va constata dezincriminată infracțiunea de neglijență în serviciu ce ar fi fost comisă în această modalitate și, deci, pentru care se va dispune achitarea apelantului inculpat.
Inculpatul D. N. a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de neglijență în serviciu în varianta agravată prevăzută de alineatul 2 al art. 249 C.p., constând în aceea că, în calitate de director comercial și apoi director general al uzinei, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și cele stabilite în contractul de mandat nr. 611//17.12.2012 și fișa postului, în sensul că nu a luat măsuri pentru coordonarea și controlul compartimentului administrativ-pază, nu a repartizat personal suficient pentru asigurarea unei paze efective, eficiente a patrimoniului unității și nu a luat măsuri pentru respectarea dispozițiilor art. 9 din Legea 126/1995 privind autorizarea obiectivelor unde se aflau depozitate materiale explozive, producând o perturbare deosebit de gravă a activității unității.
Prima instanță, reținând că în noul cod penal, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, chiar în forma agravată, sunt prevăzute limite de pedeapsă semnificativ mai mici, a reținut dispozițiile art. 298 N.C.P. drept lege penală mai favorabilă, fără a le mai raporta însă la varianta agravată prevăzută de art. 309 N.C.P.
Aceasta, deoarece prin consecințe deosebit de grave, potrivit interpretării date de art. 183 N.C.P. se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.
Perturbarea deosebit de gravă a activității ar fi reprezentat, potrivit art. 146 C.p., forma agravată a tulburării însemnate a bunului mers al unității.
S-a arătat mai sus că urmarea constând în producerea unei tulburări însemnate bunului mers al unității (și, deci, și forma agravată constând în perturbarea deosebit de gravă a activității unei unități) nu mai este cuprinsă în reglementarea actuală a infracțiunii de neglijență în serviciu, astfel că, în baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. cu aplicarea art. 4 N.C.P. și art. 3 din Legea 187/2012 se va dispune achitarea inculpatului D. N. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 298 N.C.P., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică de către prima instanță.
Același apelant inculpat a mai fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive în formă agravată, prevăzută de art. 280 alin. 1 și 3 C.p. în vigoare la data faptelor, pentru care instanța a schimbat încadrarea juridică în art. 346 alin. 1 și 3 N.C.P.
S-a reținut ca stare de fapt că inculpatul, în calitate de director comercial al . nu a luat măsurile necesare pentru autorizarea în condițiile art. 9 din Legea 126/1995 a depozitelor numerele 902 și 914 de pe Platforma S. II, întrucât, în urma inventarierii gestiunilor a fost identificat un număr de 1.184.485 de capse și alte produse pirotehnice depozitate în cele două obiective. Or, deși a luat cunoștință de referatul prin care martorul I. D. E. a sesizat conducerii UM S. că există cele două obiective nr. 902 și 914 în care sunt depozitate materiale explozive pentru care nu exista autorizarea prevăzută de art. 9 din Legea 126/1995, inculpatul, director comercial având în subordine Biroul Depozite a dispus ca martorul să participe la programul de distrugere a acestor produse explozive iar până la distrugere să ia măsuri pentru amenajarea depozitelor respective dar nu a luat nici o măsură pentru a obține autorizarea de către I.T.M. și I.P.J. a celor două depozite.
Potrivit art. 280 alin. 1 C.p., constituie infracțiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive „producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte operațiuni privind aceste materii fără drept” iar potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, fapta este mai gravă când privește o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea de exploziv este însoțită de materiale de inițiere.
Noul cod penal cuprinde o reglementare identică în dispozițiile art. 346 alin. 1 și 3, însă stabilește pedepse ușor mai mici.
Nu s-a precizat de către procuror și nici de către instanță în care dintre variantele alternative s-ar fi săvârșit de către inculpat infracțiunea, însă din descrierea faptei expusă mai sus pare să fie vorba de nerespectarea regimului materialelor explozive în forma deținerii.
P. a exista infracțiunea prev. de art. 280 în această formă este necesar ca subiectul activ să primească și să păstreze un interval de timp cantitatea de materii explozive, așadar acestea să se afle în puterea de dispoziție faptică a persoanei care deține. Or, nu reiese din actele dosarul că inculpatul, directorul comercial învinuit de neluarea măsurilor pentru autorizarea depozitelor 902 și 914, este persoana care, singură, avea acces la cele două depozite în care se aflau capsele și celelalte produse pirotehnice, trecute, de altfel, în gestiunea uzinei, pentru a se reține că avea posibilitatea de a dispune faptic asupra acestora.
În consecință, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 346 N.C.P., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică de către prima instanță, se va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p.
Inculpatul B. D. a mai fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunile prev. de art. 35 din Legea 22/1969 și art. 342 alin. 1 N.C.P.
S-a reținut că inculpatul nu a evidențiat în evidențele Atelierului final, a cărui activitate o coordonează, întreaga cantitate de muniție livrată de Secția pirotehnică – Atelierul 35, având un plus în gestiune de 56.383 bucăți cartușe, pe care ulterior le-a predat inculpatului C. Ș., săvârșind astfel infracțiunile de creare de plusuri în gestiune și nerespectare a regimului armelor și munițiilor în modalitatea de realizare a oricărei operații privind circulația munițiilor, respectiv deținerea unei cantități de muniție fără documente justificative.
În gestiunea inculpatului C. Ș., gestiunea nr. 66 a fost identificat un plus de 107.046 cartușe, pentru care acesta nu a prezentat documente de proveniență sau de evidență. Acesta a prezentat, în timpul inventarierii, un proces-verbal datat 29.08.2012, încheiat între B. D. și C. Ș., prin care se atestă faptul că B. D. a predat numitului C. Ș. cantitatea de 56.383 bucăți cartușe de diferite calibre. Inculpatul B. D. a negat întocmirea unui astfel de înscris. Această apărare a inculpatului C. a fost înlăturată, cu motivarea că, deoarece procesul-verbal nu are nici o valoare juridică, nu a fost înregistrat în gestiunea inculpatului și nu există alte documente care să ateste proveniența cantității de muniție, nu poate atesta aspecte reale.
Or, nu se poate reține, pe de o parte, că procesul verbal prezentat de inculpatul C. nu atestă aspecte reale (fiind un mijloc fraudulos de creare de plusuri în gestiune de către acesta), dar, pe de altă parte, vinovăția inculpatului B. D. în deținerea și efectuarea oricărei alte operațiuni cu cartușele menționate în înscris, mai ales că, așa cum s-a subliniat în rechizitoriu și se poate constata din probele administrate în cursul urmăririi penale, nu există nici un fel de documente din care să se poată stabili proveniența cartușelor descoperite în gestiunea inculpatului C..
P. cele expuse, se va dispune, în temeiul art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. achitarea inculpatului B. D. pentru infracțiunile prev. de art. 35 din legea 22/1969 și art. 342 alin. 1 N.C.P., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de nerespectare a regimului armelor și munițiilor de către prima instanță.
Inculpatul C. Ș. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile de creare de plusuri în gestiune și nerespectare a regimului armelor și munițiilor. Așa cum s-a precizat mai sus, în gestiunea sa a fost descoperită cantitatea de 107.046 cartușe, pentru care acesta nu a prezentat documente de proveniență sau de evidență și, audiat de către instanța de apel, a recunoscut că în spațiul în care erau depozitate acestea nu mai avea acces altă persoană. În consecință, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea acestor infracțiuni, infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor fiind săvârșită în modalitatea deținerii.
Se constată că este întemeiată critica formulată de parchet cu privire la cuantumul pedepselor aplicabile acestui inculpat. Prima instanță a combinat, în stabilirea pedepselor aplicabile inculpatului, prevederile din legi penale succesive, ceea ce contravine deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, pronunțată însă ulterior sentinței. La individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, curtea va avea în vedere împrejurările arătate de către prima instanță în considerentele sentinței, dar și cantitatea de muniție deținută de inculpat fără drept. Având în vedere existența unui concurs de infracțiuni dar și aprecierea făcută de către prima instanță că scopul pedepsei rezultante aplicate poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, apreciere întemeiată, curtea va considera drept lege penală mai favorabilă legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, astfel că va înlătura schimbarea încadrării juridice dispuse de instanță și se va menține încadrarea juridică dată prin actul de sesizare.
Se va dispune condamnarea inculpatului C. Ș. la pedeapsa de 6 luni închisoare în baza art. 35 din Legea 22/1969 cu aplicarea art. 5 N.C.P. și la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 279 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.P.
Se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, pentru care se va dispune suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Inculpatul B. M. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1 C.p., reținându-se de către instanță aceeași stare de fapt ce a fost expusă și în rechizitoriu, respectiv că, în calitate de șef serviciu C. administrativ-pază nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu constând în organizarea, coordonarea, controlul activității personalului de pază, înlesnind sustragerea de muniție din unitate (de către inculpatul B. I.), prin aceea că nu a organizat activitatea agenților de pază, planificând la postul de pază nr. 1 numai persoane de sex feminin, fiind astfel imposibilă efectuarea unor controale corporale salariaților de sex bărbătesc, personalul de pază repartizat la postul nr. 1 era insuficient pentru a permite chiar un control vizual sumar al persoanelor care părăseau unitatea la orele 15.20 și, în plus, nu s-au efectuat controale ale modului în care s-a desfășurat activitatea agenților de pază, cele efectuate având un caracter formal.
În cazul acestei infracțiuni, urmarea produsă este paguba constând în contravaloarea muniției sustrase de inculpatul B..
În cursul procesului penal, apelantul inculpat B. M. a solicitat iar instanța a încuviințat probe pentru a demonstra preocuparea sa în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
C. reține că modul în care se reține că acesta ar fi organizat activitatea agenților de pază nu a dus la înlesnirea sustragerii de muniție de către inculpatul B.. Astfel, în ceea ce privește acuzația că ar fi planificat la postul de pază nr. 1 doar agenți de pază de sex feminin, ceea ce a făcut imposibilă efectuarea controlului corporal salariaților de sex bărbătesc, curtea precizează că inculpatul B. a sustras cantitatea de muniție din incinta uzinei într-o plasă pe care o avea asupra sa, așadar un simplu control sumar al bagajului de către agenții de pază ar fi dus la depistarea furtului. Nu are relevanță nici împrejurarea dacă la orele 15.20 numărul agenților de pază ar fi fost suficient pentru a permite controlul vizual al persoanelor care părăseau unitatea, deoarece inculpatul B. a părăsit unitatea înaintea terminării programului de lucru, obținând o învoire, așadar nu se poate susține că aglomerația creată în momentul părăsirii locului de muncă i-ar fi ușurat acestuia sustragerea de muniție. De asemenea, din înregistrările aflate la dosar se poate observa cu ușurință, că inculpatul avea asupra sa o plasă care nu a fost inspectată de agenții de pază, deși singurii salariați care părăseau uzina, în momentul respectiv, sunt inculpații B. și Z..
Aceste acțiuni ale inculpatului B. M. sunt singurele care ar fi putut avea, ca urmare directă în cadrul infracțiunii de neglijență în serviciu, producerea unei pagube, deoarece toate celelalte enumerate ar fi putut avea, ca rezultat, doar o eventuală tulburare a bunului mers al unității. Or, în legătură cu această din urmă modalitate de comitere a infracțiunii prev. de art. 248 alin. 1 C.p., curtea a arătat mai sus argumentele pentru care a dispus achitarea inculpaților P., L., B. D. și D..
P. cele expuse, în temeiul art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., se va dispune achitarea inculpatului B. M. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 C.p. și se va lua act că inculpatul a fost reținut pentru o zi, în data de 26.03.2013.
Apelanta inculpată A. F. a solicitat achitarea sa, considerându-se nevinovată de săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. A susținut că agentul de pază care era desemnat să efectueze controlul personalului ce părăsea incinta uzinei pe culoarul pe care se aflau inculpații B. și Z. era inculpata U. C.. Apărarea a fost în mod corect înlăturată de către prima instanță. Așa cum a reieșit din înregistrările aflate la dosar și declarațiile de inculpați și martori, ceea care se afla efectiv lângă culoarul pe care părăseau uzina cei doi inculpați a fost apelanta inculpată, șeful formațiunii de pază, care a verificat învoirea prezentată de aceștia pentru a pleca înainte de terminarea programului. Și inculpata U. C., agent de pază desemnat pentru culoarul respectiv era de față. Deși, așa cum s-a arătat mai sus, se putea observa cu ușurință că inculpatul B. I. avea asupra sa un bagaj de mână (în care se afla muniția sustrasă), nici una dintre inculpate nu a respectat consemnul general și particular al posturilor de pază și nu a verificat acest bagaj.
Este întemeiată critica parchetului privind netemeinicia pedepselor aplicate celor două inculpate. La individualizarea pedepselor aplicabile acestora, curtea va reține argumentele primei instanțe, respectiv împrejurarea că nu sunt cunoscute cu antecedente penale, că sunt persoane integrate în societate, încadrate în muncă, având fiecare familie și bucurându-se de o bună reputație pentru a se orienta către pedeapsa amenzii penale, însă fără reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 C.p. De asemenea, curtea va avea în vedere că inculpata A. F. M., ceea care a verificat în mod efectiv motivul pentru care inculpatul B. părăsește uzina înainte de terminarea programului era totodată și șeful formațiunii de pază, astfel că va aplica acesteia o amendă penală într-un cuantum mai ridicat.
Inculpatul Z. I. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, nerespectare a regimului armelor și munițiilor și trafic de substanțe toxice, reținându-se că și-a însușit fără drept cantitatea de 2 kg de mercur precum și cantitatea de 1454 bucăți cartușe de asomare calibrul 9x17 mm, având capsa nepercutată, 42 bucăți tub cartuș de asomare calibrul 9x17 mm, având capsa nepercutată, 1 bucată cartuș calibrul 7,62x39 mm de manevră, având capsa nepercutată și 1 bucată cartuș calibrul 7,65 mm având capsa nepercutată.
Inculpatul s-a apărat arătând că întreaga cantitate de mercur provenea de la diferite instrumente care s-au defectat sau spart în timp iar de acest lucru aveau cunoștință și superiorii săi, care i-au și cerut, de altfel să depoziteze substanța în acel dulap, la care avea acces mai multe persoane.
În mod corect prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului, reținând că s-a dovedit că la dulapul în care au fost descoperite substanța periculoasă și muniția enunțate mai sus nu avea acces decât acesta, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de trafic de substanțe toxice și nerespectare a regimului armelor și munițiilor în forma deținerii în ambele cazuri.
C. constată însă că probele dosarului nu demonstrează că inculpatul a intrat în posesia acestora prin sustragere, în rechizitoriu nefiind descrisă în nici un fel modalitatea în care inculpatul a acționat, momentul în care ar fi sustras mercurul sau cartușele, astfel că, în temeiul art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. se va dispune achitarea inculpatului Z. I. pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 C.p.
Se va admite apelul declarat de parchet cu privire la acest inculpat și se vor majora pedepsele aplicate inculpatului (luându-se în considerare cantitatea de substanțe periculoase și cantitatea de muniție găsită în posesia acestuia), reținându-se în continuare circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C.p.
P. argumentele expuse în cazul inculpatului C., se va reține ca lege penală mai favorabilă legea în vigoare la data săvârșirii faptelor și se va dispune suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 2 ani pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Inculpatul B. I. a solicitat achitarea sa, susținând în esență că a fost provocat de către investigatorul sub acoperire. A susținut în cursul audierii sale în apel că l-a cunoscut prin intermediul unui vecin pe agentul sub acoperire, i-a solicitat și a obținut de la acesta suma de 500 lei cu titlu de împrumut și când a dorit să-i restituie împrumutul, investigatorul sub acoperire i-a solicitat să îi aducă în schimbul banilor cartușe pe care să le sustragă de la locul de muncă.
C. precizează mai întâi că urmărirea penală s-a desfășurat anterior intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014 a noului cod de procedură penală, astfel că analiza se va face pe dispozițiile procedurale în vigoare la momentul efectuării urmăririi penale
Contrar apărării inculpatului, nu se poate susține că probele administrate în cursul urmăririi penale ar fi fost obținute cu încălcarea legii, activitatea investigatorului sub acoperire subordonându-se prevederilor art. 2241 C.p.p., fără a putea fi asimilată unui act de „provocare”. Simpla oportunitate creată în scopul obținerii de date și informații legate de o anumită activitate infracțională nu poate fi asimilată noțiunii de determinare a unei persoane la săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe. Așa cum rezultă din textul de lege, o asemenea determinare nu poate fi înțeleasă decât prin raportare la dispozițiile art. 25 C.p. și anume ca o intervenție nemijlocită asupra persoanei vizate din partea agenților statului, în scopul formării rezoluției infracționale.
În cursul procesului penal inculpatul a prezentat mai multe variante ale felului în care ar fi fost abordat de către investigatorul sub acoperire, în declarația olografă din 25 martie 2013 susținând că a fost contactat telefonic de o persoană pe nume „V.”, care l-a întrebat dacă lucrează la UM S. și dacă poate să îi procure cartușe, astfel că inculpatul s-a întâlnit în aceeași zi cu V., pentru a continua discuția. Or, în raport cu cele arătate mai sus, din punct de vedere procedural, nu se poate reține că acuzarea ar fi produs probe obținute în mod ilegal, deoarece activitatea infracționala a inculpatului nu s-a datorat manoperelor utilizate de investigator, fiind preexistentă acesteia, putându-se concluziona că și în absența unei atare intervenții inculpatului ar fi continuat să comită fapte de natură penală, pe care oportunitatea creată de activitățile de investigație nu a făcut decât să le releve. Într-o astfel de situație, ținând seama că rezoluția infracțională este anterioară activității de investigație, iar presupușii autori al faptei, încălcând legea penală, își asumă și riscul corelativ de a fi descoperiți, agentul sub acoperire acționează numai în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea făptuitorilor, prin propria implicare în surprinderea flagrantului delict și oferirea unei „tentații” obișnuite sau a unei oportunități fără caracter excepțional de a încălca legea.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului. De asemenea, întrucât în noua reglementare a codului penal infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor înglobează și acțiunea de sustragere, ca variantă agravantă prevăzută de alineatul 3 al art. 342 N.C.P., în mod corect s-a reținut ca lege penală mai favorabilă codul penal în vigoare din 1 februarie 2014. de asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată
P. a se respecta însă decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, curtea va înlătura dispozițiile art. 81 C.p. privind pe inculpatul B. I. și va menține pedepsele principală, complementară și accesorie aplicate inculpatului.
În baza art. 91 N.C.P. se va dispune suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei principale de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani și se va pune în vedere inculpatului că pe durata termenului de supraveghere trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. G., la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență și se va pune în vedere inculpatului că pe durata termenului de supraveghere trebuie să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței
De asemenea, se va dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile, la o unitate desemnată de Serviciul de Probațiune G. și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 N.C.P. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.
Față de ultima critică formulată în motivele de apel ale parchetului, se va dispune confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul B. I. a cartușelor și tuburilor de cartușe menționate în dovada . nr._ din 29.03.2013 aflată în dosarul de urmărire penală în volumul II, fila 129 și se va dispune confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul Z. I. a cantității de 1542,9 grame de mercur, indisponibilizat în baza procesului-verbal din 15 martie 2013, aflat în dosarul de urmărire penală în volumul III, fila 257, în baza art. 112 alin. 1 lit. f N.C.P.
P. cele expuse și, văzând și art. 275 alin. 2 și 3 C.p.p.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de inculpații B. I., Z. I., C. Ș. și A. F. împotriva sentinței penale numărul 166 din 13 martie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul nr._ , ca nefondate.
Admite apelurile declarate de inculpații B. D., P. Ș., L. C. L., B. M., D. N. împotriva sentinței penale numărul 166 din 13 martie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. G. împotriva sentinței penale numărul 166 din 13 martie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul nr._, privind pe inculpații B. I., Z. I., C. Ș., A. F., B. D., P. Ș., L. C. L., B. M., D. N. și U. C..
Desființează în parte sentința penală, în sensul că:
1) În baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. cu aplicarea art. 4 N.C.P. și art. 3 din Legea 187/2012
Achită inculpații P. Ș. și L. C. L. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 C.p.
Ia act că inculpații au fost reținuți pentru o zi, la data de 26.03.2013, respectiv la data de 25.03.2013.
2) Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților D. N. și B. D..
În baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. cu aplicarea art. 4 N.C.P. și art. 3 din Legea 187/2012
Achită inculpatul D. N. pentru infracțiunea prev. de art. 298 N.C.P.
În baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p.
Achită același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 346 alin. 1 și 3 N.C.P.
Ia act că inculpatul a fost reținut pentru o zi, în data de 26.03.2013.
În baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. cu aplicarea art. 4 N.C.P. și art. 3 din Legea 187/2012
Achită inculpatul B. D. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 C.p.
În baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p.
Achită același inculpat pentru infracțiunile prev. de art. 35 din legea 22/1969 și art. 342 alin. 1 N.C.P.
Ia act că inculpatul a fost reținut pentru o zi, în data de 25.03.2013.
3) În baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p.
Achită inculpatul B. M. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 C.p.
Ia act că inculpatul a fost reținut pentru o zi, în data de 26.03.2013.
4) Înlătură schimbarea încadrării juridice dispuse de instanță și menține încadrarea juridică dată prin actul de sesizare.
În baza art. 35 din Legea 22/1969 cu aplicarea art. 5 N.C.P.
Condamnă inculpatul C. Ș. la pedeapsa de 6 luni închisoare
În baza art. 279 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.P.
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 C.p.
Contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.p.
Suspendă condiționat executarea pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., pe durata termenului de încercare se suspendă de drept executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
Deduce din pedeapsă perioada reținerii de o zi, din data de 25.03.2013.
5) Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 C.p. cu privire la inculpatele A. F. și U. C..
În baza art. 249 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.P.
Condamnă inculpata A. F. la pedeapsa de 4.000 lei amendă penală.
Condamnă inculpata U. C. la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.
Atrage atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 C.p. privind consecințele neexecutării pedepsei aplicate.
Ia act că inculpata A. F. a fost reținută pentru o zi, în data de 25.03.2013.
Ia act că inculpata U. C. a achitat suma de 290 lei, reprezentând parte din amenda penală aplicată, cu chitanța . nr._.
6) Înlătură schimbarea încadrării juridice dispuse de instanță și menține încadrarea juridică dată prin actul de sesizare pentru inculpatul Z. I..
În baza art. 17 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p.
Achită inculpatul Z. I. pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 C.p.
În baza art. 312 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a C.p., art. 76 lit. c C.p. și art. 5 N.C.P.
Condamnă inculpatul Z. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 279 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a C.p., art. 76 lit. c C.p. și art. 5 N.C.P.
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p.
Contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.p.
Suspendă condiționat executarea pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., pe durata termenului de încercare se suspendă de drept executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
Deduce din pedeapsă durata reținerii de o zi, din data de 25.03.2013.
7) Înlătură dispozițiile art. 81 C.p. privind pe inculpatul B. I. și menține pedepsele principală, complementară și accesorie aplicate inculpatului.
În baza art. 91 N.C.P.
Suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B. I. pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Pune în vedere inculpatului că pe durata termenului de supraveghere trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. G., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Pune în vedere inculpatului că pe durata termenului de supraveghere trebuie să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței
Dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile, la o unitate desemnată de Serviciul de Probațiune G..
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 N.C.P. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.
În baza art. 112 alin. 1 lit. f N.C.P.
Dispune confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul B. I. a cartușelor și tuburilor de cartușe menționate în Dovada . nr._ din 29.03.2013 aflată în dosarul de urmărire penală în volumul II, fila 129.
Dispune confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul Z. I. a cantității de 1542,9 grame de mercur, indisponibilizat în baza procesului-verbal din 15 martie 2013, aflat în dosarul de urmărire penală în volumul III, fila 257.
Menține dispozițiile sentinței ce nu contravin prezentei hotărâri.
Obligă pe fiecare dintre inculpații Z. I., C. Ș. și A. F. la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul B. I. la plata sumei de 450 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 400 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Restul cheltuielilor judiciare în apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. I. S. R. E. C.
- Președinte Secție Penală –
Grefier,
B. F. Țacu
Red. Jud. A. I. S.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1606/2014. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1596/2014. Curtea... → |
|---|
