Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 290/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 290/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.290
Ședința publică de la 03 Martie 2015
PREȘEDINTE C. LăutaruJudecător
R. E. ConduratPreședinte Secție
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpatul D. M. și partea vătămată B. M., împotriva sentinței penale nr.133 din 18 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul și partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, au fost audiați inculpatul și partea vătămată, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Partea vătămată B. M. a solicitat admiterea apelului în sensul de a se dispune încetarea procesului penal.
Inculpatul D. M. a solicitat de asemenea admiterea apelului în sensul de a se dispune încetarea procesului penal.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale întrucât părțile au declarat că s-au împăcat iar pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal din 1969 legea prevede că împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Solicită admiterea apelurilor, desființarea hotărârii și să se dispună încetarea procesului penal, cu cheltuieli judiciare în sumă modică.
Inculpatul solicită încetarea procesului penal.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.133 din 18 septembrie 2014, Judecătoria Caracal, în baza art.180 alin.2 Cod.penal de la 1969, art.5 NCP, a condamnat pe inculpatul D. M., fiul lui I. și E., născut la data de 2.06.1985 în Caracal, jud.O., domiciliat în com. Dobrosloveni, ., CNP –_, la pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare.
În baza art.71 C.pen s-au interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si art 64 lit b.
Potrivit art. 82 Cod.pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art.15 alin.2 din Legea 187/2012, s-a suspendat executarea pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului D. M., pe o durată de 2 ani și 9 luni termen de încercare stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal, termen de încercare ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.25 Cod pr.pen art.393 alin.3 și art.397Cod pr.pen, art.1357 Cod civ, s-a respins acțiunea civilă.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 723/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. C., au fost trimiși în judecată inculpații:
B. C., pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de lovire și alte violențe prevăzute de art.180 alin.1 Cod penal, art.180 alin.2 Cod penal, a unei infracțiuni de amenințare prevăzute de art.193 alin.1 Cod penal, a unei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzute de art.192 alin.2Cod penal, a unei infracțiuni de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, și a unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev de art.321 alin.1 și 2 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
B. M. E., pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de lovire și alte violențe prevăzute de art.180 alin.1 Cod penal, art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a două infracțiuni de amenințare prevăzute de art.193 alin.1 Cod penal, a unei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzute de art.192 alin.2Cod penal cu aplicare art.37 lit.a Cod penal, a unei infracțiuni de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, și a unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev de art.321 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
B. Tibi, pentru săvârșirea în concurs real a unei infracțiuni de lovire și alte violențe prevăzute de art.180 alin.1 Cod penal, a două infracțiuni de amenințare prevăzute de art.193 alin.1 Cod penal, a unei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzute de art.192 alin.2Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a unei infracțiuni de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, și a unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev de art.321 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
D. M., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea în concurs real a unei infracțiuni de lovire și alte violențe prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 15.12.2013 sub numărul de dosar_ .
Prin Încheierea nr.36 din data de 17.03.2014 judecătorul de cameră preliminară, analizând legalitatea actului de sesizare, în temeiul art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 723/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. C., jud. D., privind pe inculpații: B. F. FLOREL, B. M. E., B. TIBI, D. M., trimiși în judecată în stare de libertate și a dispune începerea judecății cauzei cu privire la aceștia.
IPJ O. ca urmare a adresei emisă de instanță a înaintat la dosar cazierele judiciare ale inculpaților D. M., B. Tibi, B. F. Florel și B. M. E. (filele 21-25).
Inculpații B. F. Florel, B. M. E. și B. Tibi, fiind prezenți la termenul din 9.05.2014, au declarat că recunosc săvârșirea faptele pentru care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare al instanței și că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc.
În aceeași ședință publică au fost audiate și părțile vătămate D. M., B. M., D. C. și B. C. G., care s-au constituit parti civile în cauză.
Instanța la același termen de judecată a încuviințat părților civile proba cu proba cu martori pe latură civilă, iar pentru inculpați a încuviințat proba cu acte în circumstanțiere.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații B. F. F., B. M. E. și B. Tibi și formarea unui alt dosar cu termen de judecată la data de 23.05.2014.
La termenul de judecată din data de 22.05.2014, s-a procedat la audierea inculpatului D. M. (fila 43).
La termenul din 05.06.2014, au fost audiați martorul R. A. C...
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
În după - amiaza zilei de 17.05.2012, inculpatul D. M., însoțit de S. F. C. și martorul R. A. C. au mers la un bar de pe raza localității Reșca pentru a consuma bere.
Aici cei trei s-au întâlnit cu martorii N. G. și G. M., cu care au consumat câte o sticlă de bere.
Deoarece acest local s-a închis, iar cei cinci mai doreau să consume bere, s-au deplasat la un alt magazin de pe raza localității Reșca, al cărui administrator era martorul N. N., unde au ajuns în jurul orelor 18 .
Pe terasa acestui magazin se aflau și învinuiții B. F. F., poreclit ”Cârcăiagu" și „C.", B. Marinei E., poreclit „L. Țiganul", și B. Tibi împreună cu alte persoane de etnie rromă, care consumau bere din sticle de 0,5 litri.
Partea vătămată-învinuit D. M. a mers pe terasa magazinului și i-a cerut lui B. F. Florel să o servească cu o bere, însă acesta a refuzat, moment în care între cei doi a avut loc inițial o scurtă altercație verbală, în cursul căreia și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare, apoi B. F. Florel a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței inculpatului D. M..
În urma acestei lovituri inculpatul D. M. a căzut la podeaua terasei, iar, când s-a ridicat, a luat o sticlă de bere, cu care a încercat să-1 lovească pe învinuitul B. F. F., însă a lovit-o cu sticla, în zona capului, pe partea vătămată B. M., care intervenise în altercație, așezându-se în fața lui său, aspect confirmat de martorii N. G. și G. M..
După ce a lovit-o cu sticla în zona capului pe partea vătămată B. M., provocându-i leziuni care au necesitat un nr. de 7-8 zile îngrijiri medicale, după cum reiese din certificatul medico-legal nr. 52l/C, eliberat la data de 21.05.2012, de Serviciul Județean de Medicină Legală Slatina, inculpatul D. M. a fugit de pe terasa localului, însă a fost urmărit de B. F. Florel, B. M. E. și B. Tibi.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a negat în mod continuu săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe împotriva părții civile B. M..
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art.103 Cod pr.penală probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În ceea ce privește declarația inculpatului D. M. fila 139 d.u.p., aceasta a fost înlăturată, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, din declarația martorului G. M.(fila 182), persoană care a fost martor ocular la incident reiese că inculpatul D. M. a fost cel care a lovit-o pe partea civilă B. M., martorul deducând acest lucru din faptul că a observat-o pe aceasta din urmă lovită lângă inculpat, martorul susținând că partea civilă nu ar fi putut fi lovită de B. F. Florel.
Instanța a apreciat că declarația acestui martor este sinceră, acesta fiind martor ocular al conflictului ivit iar pe de alată parte acesta se află în relații de prietenie cu inculpatul .
Totodată, instanța a observat că declarația acestui martor se coroborează cu depoziția martorului N. G. (fila 106d.u.p.), persoană care a observat personal faptul că inculpatul a lovit-o pe partea civilă cu sticla în zona capului.
Instanța a înlăturat depoziția martorului R. A. C.(fila 147), având în vedere că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Totodată, instanța a constatat că urmare a loviturii aplicate de către inculpatul D. M. părții civile B. M., acestei persoane i-a fost provocată o vătămare ce a necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, fapt ce reiese din certificatul medico-legal nr.521/C din 21.05.2012.
In drept, fapta inculpatului, constând in aceea că la data de 17.05.2012,, pe fondul unui dispute cu B. F. Florel, a lovit-o pe partea civilă B. M. (persoană care s-a interpus între cei doi), cu pumnul în zona feței, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, faptă prevăzută si pedepsită de dispozițiile art.180 alin 2 Cod penal.
Astfel, instanța a avut in vedere ca potrivit art. 5 Noul Cod Penal, în cazul in care de la săvârșirea infracțiunii pana la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea penală mai favorabila.
Totodată, instanța a avut în vedere si Decizia 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale a României care a concluzionat ca, in ceea ce privește determinarea concreta a legii penale mai favorabile, "aceasta vizează aplicarea legii si nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului sa legifereze"
Instanța a observat ca in ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire, intre Codul Penal de la 1969 si Codul Penal adoptat prin Legea 286/2009 nu exista diferențe de reglementare în ceea ce privește urmarea imediată a infracțiunii. Astfel în timp ce dispozițiile art.180 alin.2 din Codul Penal de la 1969 prevedeau că urmarea imediată a infracțiunii de lovire constă într-o vătămare ce necesită pentru îngrijire cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale, dispozițiile art.193 alin.2 Cod penal prevăd că urmarea imediată în măsura în care este afectată sănătatea unei persoane este evaluată prin îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile.
Instanța având în vedere că părții civile i-au fost provocate leziuni traumatice ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, sub limita maximă de 20 de zile prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal s-a constatat că legea penală mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege atât pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din Codul Penal de la 1969 cât și pentru infracțiunea de lovire prevăzută art.193 alin.2 Cod penal adoptat prin Legea 286/2009.
În ceea ce privește sediul materiei si limitele de pedeapsa prevăzute de lege instanța a constatat ca infracțiunea de lovire este reglementată în ambele legislații ca o infracțiune contra integrității corporale sau sănătății, fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă potrivit art. 180 alin.2 Cod penal de la 1969 și cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă de art.193 alin.2 din Codul Penal adoptat prin Legea 286/2009
Având in vedere că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de lovire si alte violențe prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal sunt mai reduse atât sub aspectul minimului special cât și sub aspectul maximului special în comparație cu limitele de pedeapsă prevăzute de Noul cod penal pentru aceeași infracțiune, instanța a apreciat ca fiind mai favorabil Codul Penal de la 1969.
Sub aspectul laturii obiective instanța a apreciat ca probele administrate in cauza sunt concludente in ceea ce privește existenta elementului material al infracțiunii de lovire și alte violențe.
In cauza din coroborarea depoziției părții civile, cu declarațiile martorilor G. marin și N. G. reiese că inculpatul a lovit-o pe partea civilă cu pumnul în zona feței
In ceea ce privește urmarea imediata a realizării elementului material al infracțiunii aceasta consta în vătămarea corporală a părții civile care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 7-8 zile, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr.521/C din 21.05.2012.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata este evidenta, fiind determinată de împrejurarea că fapta ilicită a inculpatului constituie cauza determinantă a vătămării integralități corporale și a leziunilor cauzate părții civile B. M..
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a inculpatului la momentul săvârșirii faptei se caracterizează prin vinovatie sub forma intenției directe asa cum este prevăzuta de dispozițiile art.19 alin.1 lit.a Cod penal.
In aceste conditii, constatând ca fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, prezintă pericol social, fiind savarsita cu vinovatie și fiind prevăzuta de legea penala si anume de dispozițiile art. art.180 alin.2 Cod.penal. și ținând cont de dispozițiile art.17 alin2 Cod penal potrivit căruia infracțiunea este unicul temei al răspunderii penale, instanța a apreciat că se impune tragerea la răspundere penala a inculpatului, fapta fiind pedepsita cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani.
La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p., respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă speciale, pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a avut în vedere faptul că deși inculpatul a avut o comportare nesinceră s-a prezentat în fața autorităților judiciare.
Totodată, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, dar acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste aspecte instanța a optat pentru aplicarea unei sancțiuni moderate inculpatului motiv pentru care potrivit art.180 alin.2 Cod penal de la 1969, art.5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. M., la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanța a apreciat, în contextul celor deja menționate, că scopul preventiv, educativ coercitiv al pedepsei nu implică în mod indispensabil privarea de libertate a inculpatului. Instanța a considerat raportat la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, că scopul pedepsei astfel cum a fost anterior expus poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate. Astfel, instanța a apreciat că mediul penitenciar ar avea consecințe nefaste asupra personalității inculpatului, vieții de familie a acestuia, motiv pentru care nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei. În concret, inculpatul nu este o persoană care să prezinte pericol pentru societate simpla aplicare a pedepsei reprezentând un avertisment suficient de natură să atragă atenția inculpatului și să-l conștientizeze pe acesta din urmă de valoarea socială a normelor penale încălcate prin săvârșirea faptei.
Potrivit art. 82 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art.15 alin.2 din Legea 187/2012, s-a suspendat executarea pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului D. M., pe o durată de 2 ani și 9 luni termen de încercare stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal, termen de încercare ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei penale instanța a constatat că B. M. s-a constituit parte civilă în cauză (fila 126) cu suma de 100.000, din care suma de 50.000 reprezintă daune morale și suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
Instanța observă că partea civilă B. Mariunela nu a propus niciun mijloc de probă pentru dovedirea pretențiilor civile formulate deși i s-a pus în vedere de către instanță acest lucru.
Față de aceste aspecte, în baza art.25 Cod pr.pen art.393 alin.3 și art.397 Cod pr.pen, art.1357 Cod civ, instanța a respins acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul D. M. și partea vătămată B. M. iar la termenul de judecată din data de 03 03 2015 au declarat în fața instanței că s-au împăcat și nu mai au pretenții în cauză.
Având în vedere manifestarea de voință a inculpatului și persoanei vătămate care au înțeles să stingă litigiul penal prin împăcare, în condițiile în care pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art 180 alin 2 Cpen din 1969 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul acțiunea penală se pornește conform alin 3 al aceluiași articol, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală, urmează ca în baza art 421 alin 2 lit a Cpp să se admită apelurile, se va desființa sentința penală în totalitate, în baza art. 396 al.6 C.p.p. rap. la art. 16 lit. g C.p.p. și art. 132 alin.2 C.p. din 1969, art. 5 C.p. actual.
Se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul D. M. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.p. din 1969, cu aplic. art. 5 C.p. actual, prin împăcarea părților.
În baza art 275 alin 2 lit d Cpp va fi obligată partea vătămată și inculpatul la plata sumei de câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare la instanța de fond, din care câte 100 lei fiecare onorariu avocat oficiu la instanța de fond.
În baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpatul D. M. și partea vătămată B. M., împotriva sentinței penale nr.133 din 18 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală în totalitate.
În baza art. 396 al.6 C.p.p. rap. la art. 16 lit. g C.p.p. și art. 132 alin.2 C.p. din 1969, art. 5 C.p. actual.
Încetează procesul penal față de inculpatul D. M. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.p. din 1969, cu aplic. art. 5 C.p. actual, prin împăcarea părților.
Obligă partea vătămată și inculpatul la plata sumei de câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare la instanța de fond, din care câte 100 lei fiecare onorariu avocat oficiu la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 3 martie 2015.
C. LăutaruRobert E. C.
Grefier,
D. L.
Red.jud.CL
j.f.L.G.
PS/ 30 03 2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 298/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
