Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 130/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 130/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 130
Ședința publică de la 03 februarie 2015
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
C. I.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul I. I. V. împotriva sentinței penale nr. 86 din data de 04 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat I. I. V., lipsind și partea civilă G. F. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat apreciind că în mod legal prima instanță a dispus să nu mai fie administrate probele din faza de urmărire penală în condițiile în care inculpatul nu a înțeles să le conteste, neprezentându-se la termenele de judecată.
Pe fond arată că prima instanță a stabilit situația de fapt în mod corect și a realizat o justă individualizare a pedepsei pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății.
De asemenea apreciază că în mod legal s-a stabilit că legea penală mai favorabilă în cauză o reprezintă dispozițiile vechiului Cod penal.
C.
Prin sentința penală nr. 86 din data de 04 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în baza art. 396 alin 2 C.p.p. cu aplicarea art. 5 Cp. a fost condamnat inculpatul I. I. V. - la 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămate corporala prev. de art. 181 alin 1 V.Cp.
În baza art. 396 alin 2 C.p.p. cu aplicarea art. 5 Cp. a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin 1 V.Cp.
În baza art. 33 lit a – 34 lit b V.Cp. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.
În baza art. 81 V.Cp. cu aplic. art. 5 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 82 Cp. și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cp.
În baza art. 71 alin 2 V.Cp. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a si litera b Cp. iar in baza art. art. 71 alin 5 V.Cp. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 397 alin 1 C.p.p. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă G. F. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 19.250 lei daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la data de 23.11.2013 in jurul orelor 12,30 partea vătămata G. F. C. se afla pe raza localitătii Bistret, in dreptul locuinței numitului P. C. cu autoturismul proprietatea sa marca Opel înmatriculat sub nr._ .
La un moment dat de acesta s-a apropiat inculpatul având în mână o bâtă si a început să îi aducă injurii.
Pentru a evita conflictul partea vătămata a încercat să plece cu autoturismul insă inculpatul a început să îl lovească cu bâta peste mâna dreaptă.
De asemenea, a aplicat mai multe lovituri cu aceeași bâtă in autoturism spărgând geamul lateral stingă – față precum si oglinda retrovizorie stingă .
Partea vătămata a fost examinata medico legal si s-a eliberat certificatul medico legal nr. 2318/A2/27.11.2013 care atestă că a prezentat leziuni de violentă pentru a căror vindecare au fost necesare 35 zile îngrijiri medicale iar potrivit raportului de expertiza medico – legala nr. . 2055/A1/29.07.2014 întocmit de IML C., numărul total de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor a fost de 50-55 zile .
De asemenea, din devizul de reparații emis de . dosar de daune_ din 29.11.2013 rezultă o valoare de 2179,41 lei pentru distrugerile produse autoturismului .
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului constituie infracțiunile de vătămare corporala prev. de art. 181 alin 1 V.Cp. si distrugere prev. de art. 217 alin 1 V.Cp., infracțiuni aflate in concurs real, conform art. 33 lit a V.Cp.
Constatând fără nici o îndoială rezonabilă că faptele există, că ele constituie infracțiuni si au fost săvârșite de inculpat, având in vedere si dispozițiile art. 375 C.p.p. prima instanță a făcut aplicarea art. 396 alin 2 C.p.p. si să pronunțe condamnarea inculpatului .
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 din noul Cod penal si in raport de regimul juridic al concursului de infracțiuni și modalitățile de individualizare a executării, s-a apreciat că este mai favorabila legea penala veche, prima instanță având în vedere la individualizarea pedepsei criteriile prev. de art. 72 V.Cp., respectiv pericolul concret al faptei pronunțând pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune in limite proporționale cu periculozitatea faptelor si a inculpatului iar in conformitate cu art. 81 din V.Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării, aplicarea art. 82 Cp. si s-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal .
De asemenea s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit a teza a II-a și de art. 64 lit b Cp. pe durata prev. de art. 71 alin 2 Cp. iar în temeiul art. 71 alin 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii .
In ceea ce privește latura civilă a cauzei prima instanță a reținut că în conformitate cu art. 1387 și art. 1388 din Codul civil in caz de vătămare a integrității corporale cel păgubit are dreptul la echivalentul câștigului din muncă pe care este împiedicat să-l dobândească prin efectul pierderii sau reducerii capacității de muncă având in vedere venitul realizat de cel păgubit in ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității de muncă precum și la recuperarea cheltuielilor făcute pentru vindecare.
Din înscrisurile depuse de partea vătămată si din adresa înaintată de Serviciul Fiscal Orăsenesc S. s-a reținut că partea civilă este administratorul . care are ca obiect de activitate producerea de mijloace de jocuri de noroc de tipul Carbonara Games si Roulette Games si in anul 2013 a realizat un profit de 104.831,70 lei .
La începutul lunii noiembrie 2013 partea civilă in calitate de administrator al societății respective a încheiat două contracte pentru vânzarea de mijloace de jocuri de noroc cu o perioada de execuție de 3 luni din care, pe durata incapacității de muncă, se cuprinde numai o lună si jumătate, astfel că nu se poate retine așa cum a susținut partea civilă că neexecutarea in totalitate a celor două contracte se datorează faptei inculpatului, nefiind relevante sub aspectul despăgubirilor cerute de partea civilă aceste înscrisuri.
De altfel, in perioada de incapacitate de muncă partea civilă a livrat mijloace de jocuri de noroc la alte societăți așa cum rezultă din facturile depuse de acesta .
S-a reținut că relevant este insă profitul comunicat de Serviciul Fiscal Orășenesc S., rezultat din balanța de verificare, profit care raportat la perioada incapacității de muncă de circa 2 luni a părții vătămate, reprezintă un venit nerealizat de 19.250 lei
Reținând că venitul nerealizat de partea civila este de 19.250 lei și având in vedere dispozițiile art. 1387 cod civil și art. 1388 Cod civil potrivit cu care se acordă despăgubiri in raport de venitul realizat de cel păgubit in ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității de muncă văzând si dispozițiile art. 397 alin 1 C.p.p., prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă si a obligat inculpatul la plata acestei sume către partea civilă cu titlu de daune materiale .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I. I. V..
Prin motivele de apel depuse de inculpat acesta a solicitat în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că judecarea cauzei în fond s-a făcut în absența sa, fără a se administra nici o probă în apărare.
În subsidiar a solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate și a sumei stabilite cu titlu de daune morale.
Apelul este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente.
Procedând la judecarea cauzei fără a readministra în condiții de contradictorialitate și oralitate nici una din probele administrate în faza de urmărire penală prima instanță a făcut o greșită aplicare a disp. art. 374 alin. 7 C.p.p.
Nemijlocirea și oralitatea în sensul art. 351 alin. 1 C.p.p. presupun că actele procesuale și procedurale efectuate în derularea judecății să fie îndeplinite direct în fața instanței, susținute oral și puse în dezbaterea părților în prezența completului de judecată sub a cărui conducere, supraveghere și garanție se efectuează judecata.
Respectarea acestor principii este esențială nu doar pentru a asigura un caracter echitabil al întregii proceduri penale dar și pentru a asigura o deplină exercitare a dreptului la apărare al inculpatului, dându-i acestuia posibilitatea nemijlocită de a-și susține poziția, de a contesta declarațiile martorilor care îl acuză și de a le adresa acestora întrebări în mod direct.
Este adevărat că principiile mai sus enunțate comportă limitări, inculpatul putând renunța în mod valabil la dreptul de a asista la administrarea probatoriului, în condițiile art. 374 alin. 7 C.p.p.
Relativitatea acestui drept al inculpatului este consacrată nu doar prin dispozițiile interne dar și în jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului care a statuat că prevederile din dreptul intern care cuprind elemente de justiție negociată sau proceduri simplificate de tipul pledoariilor de vinovăție sunt permise de disp. art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenție dând expresie posibilității pe care o are acuzatul de a renunța la exercitarea dreptului său de a interoga martorii din proces sau de a solicita administrarea probatoriului în fața unei instanțe independente și imparțiale.
O astfel de manifestare de voință a persoanei acuzate trebuie să fie însă expresă și univocă, neputând fi dedusă din elemente ținând de conduita acestuia în proces, și cu atât mai puțin prezumată din absența inculpatului sau din absența unei contestări a legalității probei.
Prima instanță face confuzie între contestarea legalității probelor administrate și a legalității actelor efectuate în faza de urmărire penală, specifică fazei de cameră preliminară, dar care are în vedere exclusiv o analizare a probelor prin prisma respectării dispozițiilor legale referitoare la modul în care se administrează acestea, nu sub aspectul temeiniciei sau aptitudinii lor de a dovedi situația de fapt expusă în actul de sesizare, și contestarea probelor după începerea judecății în primă instanță în condițiile art. 374 alin. 7 C.p.p., procedură care vizează chiar conținutul probei și nu modul în care aceasta a fost obținută.
Inculpatul sau părțile au dreptul să își însușească probele administrate în faza de urmărire penală și să solicite să nu mai fie readministrate, însă trebuie să existe o declarație expresă în acest sens, în absența acesteia instanța fiind obligată să treacă la judecarea cauzei prin efectuarea integrală a cercetării judecătorești în conformitate cu disp. art. 376 și urm. C.p.p., administrând probele propuse prin actul de sesizare în ședință publică, în prezența părților sau cu citarea legală a acestora, pentru stabilirea situației de fapt și a oricăror altor împrejurări sau circumstanțe cu relevanță pentru soluționarea laturii civile și penale a cauzei.
O astfel de soluție s-ar fi impus în cauză cu atât mai mult cu cât în nici una din declarațiile date în cursul urmăriri penale inculpatul nu a recunoscut faptele și nu a fost de acord cu pretențiile persoanei vătămate. (declarații de la filele 40 – 46 d.u.p.).
Lipsa cercetării judecătorești cu ocazia judecării cauzei de către prima instanță nu poate fi acoperită prin administrarea integrală a probatoriului de către instanța de apel întrucât procedându-se într-un asemenea mod, inculpatul ar fi privat în mod evident de un grad de jurisdicție, administrarea tuturor probelor făcându-se pentru prima oară direct la instanța de control judiciar, și astfel dreptul său recunoscut de lege ar fi lipsit de orice conținut.
Se impune așadar desființarea sentinței în totalitate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, cu menținerea actelor îndeplinite până la data de 21 octombrie 2014, urmând ca Judecătoria Băilești să procedeze la audierea inculpatului în măsura în care acesta se prezintă la termenele de judecată fixate, precum și la administrarea probelor indicate în rechizitoriu pentru stabilirea situației de fapt, cu excepția cazului în care inculpatul se prezintă la instanță și solicită fie aplicarea procedurii prev. de art. 375 și 377 C.p.p. fie invocă în mod expres că nu înțelege să conteste probele administrate în cursul urmăririi penale și nu solicită readministrarea lor în fața completului de judecată.
Cheltuielile judiciare urmează să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul I. I. V. împotriva sentinței penale nr. 86 din data de 04 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține actele îndeplinite până la 21 octombrie 2014.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
A. C. M. C. I.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.F.B.
O.A. 05 Februarie 2015
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 132/2015.... → |
|---|
