Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 564/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 564/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 564/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 564/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
PREȘEDINTE - T. C. B. - Judecător
Judecător A. I. S.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
..................
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr. 83 de la 18 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales C. C. reprezentând pe apelantul inculpat lipsă, lipsind intimata parte civilă M. N..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatului a depus la dosar concluzii și motive de apel, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. C., având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită instanței admiterea apelului conform concluziilor depuse la dosar, desființarea sentinței de fond și, în principal, achitarea inculpatului, deoarece nu este el autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, iar procesul-verbal întocmit la fața locului nu prezintă relevanță în speță, deoarece organele de poliție prezente nu aveau competența de a stabili cauza producerii incendiului și nici nu s-a stabilit care a fost sursa izbucnirii incendiu.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului arată că organele de cercetare sosite la fața locului pot întocmi un proces verbal despre cele constatate, iar în cauză, acest proces verbal este însoțit de fotografii judiciare; de asemenea, susține că există suficiente probe care stabilesc vinovăția inculpatului; solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, în infracțiunile ce au corespondent potrivit noului cod penal, precizând însă că, în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, legea penală mai favorabilă inculpatului este totuși vechiul cod penal.
Apărătorul inculpatului, în replică, precizează că, în procesul verbal de cercetare întocmit la fața locului nu s-a stabilit cauza incendiului, iar pentru stabilirea sursei ce a generat incendiul trebuie să fie desemnată o persoană specializată în acest sens.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 83 de la 18 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul cu nr._ , iar în temeiul art. 192 alin. 1 C.p. a fost condamnat inculpatul S. M., fiul lui C. și S., născut la data de 27.10.1963 în ., cu domiciliul în comuna Drănic, ., județul D., cetățean român, studii zece clase, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul art. 217 alin. 1 C.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul art. 217 alin. 4 C.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar conform art. 33 lit. a C.p. și art. 34 alin. 1 lit. b C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul S. M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. În temeiul art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei închisorii; în baza art. 861 C.p. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, stabilind un termen de încercare de 5 ani; în baza art. 863 alin. 1 C.p., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D. la datele fixate de acesta; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 863 alin. 3 lit. d C.p., pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să nu intre în legătură cu partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal, M. N.; s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea credință a măsurilor și obligațiilor impuse, precum și săvârșirea de noi infracțiuni, atrage după sine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În temeiul art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p., cu referire la art. 1.349 și art. 1.357, ambele din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a respins cererea părții civile M. N., de obligare a inculpatului S. M. la plata daunelor materiale. În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul S. M. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași cu nr. 793/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 C.p., două infracțiuni de distrugere, una prev. de art. 217 alin. 1 C.p. și cea de a doua prev. de art. 217 alin. 4 C.p. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt:
Între inculpatul S. M. și partea vătămată M. N. a existat o relație de concubinaj, cei doi locuind împreună la domiciliul părții civile M. N., situat în ., . 25, județul D.. Din cauza neînțelegerilor intervenite, inculpatul S. M. s-a mutat din locuința părții civile M. N., la solicitarea acesteia, odată cu plecarea sa încetând atât relația de concubinaj, cât și relația de prietenie. Întrucât fosta concubină M. N. nu i-a restituit suma de 6.000 lei cu care a împrumutat-o în timpul desfășurării relației de concubinaj, aspect care rezultă din declarația dată în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuit, inculpatul S. M., pe fondul relațiilor tensionate dintre cele două persoane, a luat hotărârea de a aduce fostei sale concubine prejudicii materiale prin comiterea de fapte antisociale.
Astfel, în noaptea de 04/05.08.2012, în jurul orei 24.00, inculpatul S. M. s-a deplasat de la locuința concubinilor M. I. și A. L. unde, cu începere de la ora 18:00 se aflase în vizită, ocazie cu care consumase băuturi alcoolice (bere) și mici, aspect învederat de inculpat, dar și de martorii V. Vandana, M. I. și A. L., la locuința părții vătămate M. N., unde, din stradă, prin azvârlirea unei pietre, a distrus un geam de la una dintre ferestrele imobilului proprietatea acesteia. Fapta respectivă, dar și cele comise în dimineața de 05.08.2012, în jurul orei 10.00, când inculpatul S. M. a pătruns, fără drept, în domiciliul părții vătămate M. N., iar după ce s-a deplasat la fereastra al cărei geam îl spărsese în noaptea precedentă, a introdus mâna prin deschizătura practicată în circumstanțele sus-menționate și a dat foc perdelei cu ajutorul unei brichete, neluând nicio măsură pentru limitarea efectelor incendiului ce a izbucnit, au fost mărturisite de inculpat martorului Bucosu G. și, de asemenea, recunoscute prin declarațiile date atât în faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, cât și în cursul acesteia, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală.
În plus, martora U. E., vecina părții vătămate M. N., a declarat că în dimineața de 05.08.2012, în jurul orei 10.00, l-a văzut pe inculpatul S. M., fostul concubin al vecinei sale, când acesta a pătruns fără drept, în domiciliul părții vătămate, îmbrăcat cu o cămașă albă și pantaloni negrii, a ajuns pe prispa casei și a părăsit în grabă locuința, la scurt timp de la plecarea sa izbucnind focul, care a fost stins foarte repede de mai mulți concetățeni, foc în urma căruia au fost distruse diverse bunuri aparținând părții vătămate.
Situația de fapt reținută de instanța de fond a rezultat din coroborarea depozițiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, cu declarațiile părții vătămate audiată în faza de urmărire penală, declarațiile inculpatului date în faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale și în cursul acesteia, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, precum și cu procesele – verbale de cercetare la fața locului încheiate de lucrătorii din cadrul Secției nr. 15 Poliție Rurală Filiași, județul D., la data de 05 august 2012 și la data de 11 septembrie 2012, planșele fotografice aferente.
S-a apreciat de instanța de fond fără echivoc că autorul infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere este inculpatul S. M., iar nu o altă persoană, excluzându-se prin urmare aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p., texte de lege invocate de inculpat în apărarea sa.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul S. M. în condițiile mai sus expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 C.p., ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.p. și ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 4 C.p.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia, instanța de fond a avut în vedere cu precădere aspectul că inculpatul este infractor primar, nefiind înregistrat în cazierul judiciar cu alte condamnări, orientându-se astfel la pedepse cu închisoare orientate spre minimul special, apreciindu-se că acestea vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C.p. Prin urmare, instanța de fond a respins cererea formulată pentru inculpatul S. M. privind reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, întrucât s-a apreciat că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 74 C.p. odată ce s-a dat eficiență acestor împrejurări cu prilejul aplicării dispozițiilor art. 72 C.p.
Constatând că faptele au fost săvârșite de inculpat în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a C.p., art. 34 alin. 1 lit. b C.p., instanța de fond a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Având în vedere că inculpatul, prin natura faptelor săvârșite, a demonstrat că nu este demn de a fi ales într-o funcție din cadrul autorităților publice sau într-o funcție electivă publică și nici de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aceste funcții presupunând o responsabilitate pe care inculpatul a demonstrat că nu o are în acest moment, în temeiul dispozițiilor art. 71 C.p. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și litera b C.p., pe durata executării pedepsei închisorii.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, dar supravegherea inculpatului este necesară pentru a asigura îndreptarea acestuia, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 861 C.p., ținându-seama de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o bună conduită înaintea producerii faptelor, dispunând în consecință suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 862 C.p. Fiind necesară pentru atingerea scopului educativ al pedepsei instituirea unor obligații în sarcina inculpatului și supravegherea acestuia, în baza dispozițiilor art. 863 C.p., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D. la datele fixate de acesta; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. De asemenea, avându-se în vedere împrejurările în care faptele au fost comise, respectiv pe fondul relațiilor tensionate preexistente între inculpat și partea vătămată, doi foști concubini, care s-au despărțit datorită neînțelegerilor intervenite, neînțelegeri din pricina cărora se dușmănesc și în prezent, în temeiul dispozițiilor art. 863 alin. 3 lit. d C.p., pe durata termenului de încercare, instanța de fond a obligat pe inculpatul S. M. să nu intre în legătură cu partea vătămată M. N..
În baza art. 71 alin. 5 C.p., prima instanță a suspendat și executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Pe latură civilă, instanța de fond, în temeiul art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p. cu referire la art. 1.349 și art. 1.357, ambele din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, a respins cererea părții civile M. N. de obligare a inculpatului S. M. la plata daunelor materiale, sens în care a arătat că prejudiciul trebuie să fie cert și trebuie să fie dovedit, întrucât despăgubirile pentru daune materiale se stabilesc pe bază de probe, însă partea civilă M. N. nu a făcut în speță dovada despăgubirilor pentru daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. M., în motivele scrise depuse la dosar (fila 22 - 24), solicitând desființarea sentinței de fond și, în rejudecare, în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p., întrucât nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar, dacă instanța va aprecia că este vinovat, schimbarea încadrării juridice, conform art. 386 N.C.P.P. rap. la art. 5 N.C.P. și aplicarea legii mai favorabile, reindividualizarea pedepsei pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, în sensul reducerii cuantumului acestora raportat la micșorarea limitelor de pedeapsă din noul cod penal și aplicarea unor pedepse spre minimul prevăzut de lege, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C.p. sau art. 861 C.p. De asemenea, s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse cu amendă, fiind la prima abatere și ținându-se seama de vârsta sa, împrejurarea că are un copil în întreținere, sau, în temeiul art. 396 N.C.P.P., renunțarea la aplicarea pedepsei în condițiile art. 80 - 82 N.C.P., iar în teză subsidiară, în baza art. 396 alin. 4 N.C.P.P., amânarea aplicării pedepsei în condițiile art. 83 - 90 N.C.P.
Astfel, inculpatul a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, deoarece nu s-a dat eficiență faptului că a susținut permanent că este nevinovat, iar procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului nu reflectă realitatea, nefiind prezentă nici o persoană abilitată care să stabilească cauza incendiului. De asemenea, a susținut că există neconcordanțe între cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului și probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, martora U. E., care este prietenă cu partea vătămată, fiind singura care a susținut că ar fi vinovat, arătând că el ar fi venit prin prispa casei, însă această prispă se află în lateralul imobilului, care are intrare prin mijloc, iar incendiul a izbucnit în camera dinspre stradă, fapt ce demonstrează că nu el a provocat incendiul, sursele fiind altele.
În final, a arătat că, în opinia sa, procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului nu poate avea relevanță atâta timp cât nu s-a stabilit cauza incendiului de către un specialist, agenții de poliție care s-au deplasat la fața locului nefiind abilitați în stabilirea incendiului și au întocmit actul constatator pe baza celor relatate de către partea vătămată.
Verificând actele dosarului, probele administrate în cauză, ținând cont de caracterul devolutiv al căii de atac declarate, curtea reține că prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, în funcție de probele dosarului, analizate și expuse în considerentele sentinței.
Vinovăția inculpatului este dovedită cu declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor și procesele-verbale de cercetare la fața locului, astfel cum s-a arătat de către prima instanță.
S-a criticat de către inculpat încadrarea juridică a infracțiunii de distrugere calificată prev. de art. 217 alin. 4 C.p., considerând că nu s-a dovedit existența unei condiții prevăzută de acest text de lege, respectiv existența unui pericol public și apreciindu-se că organele de cercetare penală nu au competența de a aprecia existența unui astfel de pericol public în lipsa unei concluzii din partea I.S.U.
În procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 11.09.2012 sunt menționate doar construcțiile învecinate camerei incendiate, materialul de construcție folosit și distanța dintre acestea, iar prima instanță a apreciat că s-a produs un pericol public prin modul de săvârșire a faptei de incendiere și luând în considerare distanța dintre construcția alăturată aparținând părții vătămate M. și camera incendiată, precum și dintre gospodăria părții vătămate și construcțiile edificate în gospodăriile vecine.
S-a mai solicitat de către inculpat, în motivele subsidiare de apel, ca la individualizarea pedepselor aplicate să se rețină și circumstanțele atenuante legale, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Așa cum s-a arătat însă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. 1 lit. a C.p., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale ale inculpatului, „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. 1 lit. b C.p., nu se regăsește în prezenta cauză, deoarece apelantul nu a manifestat nici un moment intenția de a acoperi din prejudiciul produs iar „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. 1 lit. c C.p., nu se poate reține câtă vreme inculpatul a negat constant săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța a făcut o corectă individualizare a pedepselor în funcție de pericolul concret al faptelor săvârșite de inculpat și a ținut seama, în alegerea modalității de executare a pedepsei rezultante de împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Apelul inculpatului este întemeiat pentru motivul expus oral în dezbateri, respectiv intervenirea unei legi penal mai favorabile. Pentru infracțiunile de violare de domiciliu și distrugere calificată, codul penal actual cuprinde limite de pedeapsă mai reduse, astfel că, în temeiul art. 386 N.C.P.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P. se va schimba încadrarea juridică a acestor infracțiuni în corespondentul din noul cod penal, curtea urmând să mențină pedepsele aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilită de către prima instanță, în raport și de dispozițiile Legii 187/2012 de aplicare a noului Cod penal.
Văzând și art. 275 alin. 3 N.C.P.P.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr. 83 de la 18 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul cu nr._ .
Desființează în parte sentința penală.
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate în cauză.
În baza art. 386 N.C.P.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P.
Schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 217 alin. 4 C.p. în infracțiunea prev. de art. 253 alin. 4 N.C.P. și din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 C.p. în infracțiunea prev. de art. 224 alin. 1 N.C.P.
În baza art. 253 alin. 4 N.C.P.
Condamnă inculpatul S. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 224 alin. 1 N.C.P.
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p.
Contopește pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză inculpatului în baza art. 217 alin. 1 C.p. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Menține dispozițiile primei instanțe privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Înlătură pedeapsa accesorie aplicată de către prima instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
T. C. B. A. I. S.
Grefier,
Ș. C. D.
Red. jud. A. I. S.
Jud. fond: E. D. S.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 626/2014. Curtea de Apel... | Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 569/2014. Curtea... → |
|---|
