Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 2418/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2418/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 2418/2013
Dosar nr._ - Art.180 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.2418
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
PREȘEDINTE M. M. Șeleajudecător
L. Balacijudecător
I. Enășoiujudecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpatul D. P. și partea civilă Mangîru T., împotriva sentinței penale nr.212 din 14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat L. C., apărător oficiu, pentru inculpatul lipsă, prezentă partea civilă Mangîru T., lipsind partea civilă S. Județean de Urgență S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Partea civilă Mangîru T. solicită admiterea recursului, deoarece pedeapsa este prea mică, iar modalitatea de executare prea blândă, având în vedere consecințele faptei.
Avocat L. C. pentru inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. Pedeapsa este prea mare, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, cum și starea de provocare, solicitând reducerea acesteia și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Privitor la latura civilă, solicită reducerea cuantumului daunelor morale, având în vedere atitudinea provocatoare a părții civile în generarea conflictului.
Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.
Partea civilă solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, majorarea pedepsei, executarea în regim de detenție, ținând cont de consecințele produse, partea vătămată și-a pierdut un organ, necesitând un număr foarte mare de îngrijiri medicale.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.212 din 14 martie 2013, Judecătoria S., în baza art. 334 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului D. P. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.p.
În baza art. 182 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.p. și art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat inculpatul D. P. - fiul lui M. și E., născut la data de 10.11.1987 în S., jud. O., domiciliat în S., ., jud. O., CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p..
În baza art. 86¹ Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 86² Cod penal.
În baza art. 86³ a1in. 1 Cod penal, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p..
În baza art. 14 și 346 C.p.p. s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1967,78 lei către S. Județean de Urgență S., reprezentând daune materiale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p. și art. 998 și urm. C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale către partea civilă Mangîru T. domiciliată în S., ., jud. O..
A fost obligat inculpatul 450 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 2861/P/2011 din data de 25.05.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D. P., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p., precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P. C., D. I., D. Nicușor, G. M. sub aspectul infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.p. și aplicarea față de aceștia a unor sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda în cuantum de câte 300 lei; neînceperea urmăririi penale față de numitul G. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin. 1 C.p. și art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Din conținutul actului de sesizare a instanței a rezultat că în data de 02.06.2011, în jurul orei 20.00, aflându-se în apropierea barului „La G.” de pe .. S., inculpatul a agresat-o fizic pe partea vătămată M. T. lovind-o cu un băț în zona capului, cauzându-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, precum și încetarea funcției ochiului drept.
Partea vătămată M. T., audiată la termenul din data de 08.11.2012, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele de:_ lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea zilelor de spitalizare,_ lei reprezentând daune morale și o prestație periodică în cuantum de 2000 lei lunar de la data comiterii faptei și până la încetarea stării de nevoie (fila 25).
S. Județean de Urgență S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1967,78 lei reprezentând daune materiale – cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate M. T. în perioada 03-10.06.2011 la secția Oftalmologie (filele 7-8).
În cursul judecății a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C.p.p. De asemenea, au fost audiați pe latură civilă martorii O. V. și C. C..
Partea vătămată a depus la dosar acte medicale vizând latura civilă.
Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța în baza art. 334 C.p.p. a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului D. P. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.p.
Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, pentru condamnarea anterioară intervenind însă reabilitarea de drept.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
Organele de urmărire penală au fost sesizate prin plângere penală la data de 02.06.2011, susținută și completată ulterior, de către numitul M. T. despre faptul că în aceeași zi, în jurul orei 20:00, pe .. S., fiul său, partea vătămată M. T., în vârstă de 44 ani, a fost agresată fizic de către numiții G. M., D. P., D. P. zis „C.”, D. C. și D. I. zis „M.”, de către inculpatul D. P. cu un ciomag în zona capului, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Deplasându-se la fața locului, organele de poliție l-au identificat pe numitul B. N., prezent la locul incidentului, care a indicat în interiorul barului „La gruia” locul unde a început . fizică între partea vătămată și inculpatul D. P., locul unde a continuat altercația în afara localului, precum și locul situat pe . o distanță de 20 m de localul „La G.”, unde s-a consumat . fizică, loc unde echipa de cercetare a identificat pe sol mai multe pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge. De la inculpatul D. P. a fost ridicată o bâtă de basseball, în lungime de 80 cm.
Fiind audiat, M. T. și-a însușit plângerea formulată de tatăl său, declarând că, în ziua de 02.06.2011, în timp ce se afla în barul La G., a avut o discuție cu inculpatul D. P., discuție care a degenerat în ceartă, motiv pentru care, în interiorul barului s-au îmbrâncit reciproc, fără a se agresa. D. P. a părăsit barul, iar în interval de câteva minute partea vătămată a ieșit din local și, în timp ce se afla pe . agresată fizic de numiții D. P., D. Nicușor, D. I., G. M. și P. C.. Partea vătămată a precizat că inculpatul D. P. a fost primul care l-a lovit cu un par în zona capului, respectiv în ochi, simțind o durere puternică în zona ochiului, iar G. M. l-a tăiat cu o sabie la piciorul drept, iar ceilalți învinuiți au continuat să-l lovească până a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința. De asemenea, acesta a declarat că se constituie parte civilă împotriva celor cinci cu o sumă pe care o va preciza ulterior.
Conform certificatului medico-legal nr. 538/C/06.06.2011 eliberat de Unitatea Sanitară - Medicină Legală O., partea vătămată Mangîru T., de 44 ani, din mun. S., jud. O., a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 02.06.2011 prin lovire cu corpuri contondente și un corp tăietor și care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale; leziunile traumatice au determinat încetarea funcției ochiului drept; susnumitul prezintă infirmitate fizică permanentă (filele 9-10 dos. u.p.).
Martorul D. I. a declarat că i-a văzut pe numiții D. P., D. Nicușor, G. M. și P. C. lovind cu picioarele și obiecte contondente partea vătămată care se afla la pământ. A încercat să intervină în apărarea părții vătămate și a observat că inculpatul G. M. avea în mână un obiect tăietor cu care l-a rănit la un deget la mâna stângă.
Martorul B. N. a declarat că, în timp ce se afla în barul „La G.” i-a văzut pe M. T. și D. P. certându-se și îmbrâncindu-se reciproc, atât în interiorul localului, cât și în afara acestuia. A ieșit din bar și, în timp ce M. T. se îndrepta spre locuința sa, l-a văzut pe inculpatul D. P. revenind cu o țeavă metalică, cu care l-a lovit în zona capului pe M. T.. Acesta a căzut la pământ, iar lângă cei doi au venit numiții G. M., D. Nicușor și P. C., care au continuat să lovească partea vătămată cu diverse obiecte contondente.
Martorul D. D. l-a văzut pe D. P. lovind primul partea vătămată cu un par în zona capului, și ulterior pe învinuiții D. Nicușor, D. I., G. M. și D. C. lovind cu obiecte contondente pe partea vătămată aflată la pământ.
Cu prilejul audierii, inculpatul D. P. a recunoscut fapta comisă, declarând că, la sfârșitul lunii mai 2011 a avut un conflict cu M. T., iar în seara zilei de 02.06.2011 s-a întâlnit cu acesta în barul „La G.”, unde a fost agresat de către partea vătămată, fapt pentru care el s-a dus la casa bunicii sale de unde a luat un băț pentru a-i aplica o corecție fizică părții vătămate, pe care a găsit-o în fața barului, având o bâtă de basseball în mână. Inculpatul a precizat că partea vătămată a intenționat să-l lovească, însă el a fost primul care a lovit, aplicându-i o lovitură în zona capului, pe partea dreaptă, partea vătămată căzând la pământ, iar el l-a mai lovit de două ori cu bățul. De asemenea, inculpatul a mai declarat că, la fața locului au ajuns și ceilalți patru învinuiți, însă aceștia nu l-au lovit pe M. T..
Numitul D. I. nu a recunoscut comiterea faptei, declarând că în seara zilei de 02.06.2011 a auzit gălăgie și s-a deplasat la barul „La G.”, unde l-a văzut pe M. T. căzut la pământ, însă nu s-a apropiat de acesta și nici nu l-a lovit.
Numitul D. Nicușor nu a recunoscut comiterea faptei, declarând că în seara zilei de 02.06.2011, în timp ce se afla în curtea locuinței l-a observat pe fratele său D. P. luând grăbit un băț și auzind de la copii de pe stradă că acesta este bătut de M. T., împreună cu G. M., P. C. și D. I. s-a deplasat la barul „La G.”, unde l-a văzut pe M. T. căzut la pământ, însă nu l-a lovit pe acesta cu obiecte dure, ori cu pumnii sau picioarele.
Numitul G. M. nu a recunoscut comiterea faptei, declarând că, în seara zilei de 02.06.2011 a ajuns la barul „La G.” împreună cu P. C., D. I., D. Nicușor și a văzut momentul în care D. P. l-a lovit cu un par în zona capului pe M. T., care a căzut la pământ, spunând că i-a scos ochiul, după care D. P. a continuat să o lovească pe partea vătămată cu parul la nivelul corpului, în timp ce acesta din urmă era căzut la pământ. De asemenea, G. M. a mai declarat că a avut în mână o bâtă pe care o luase din mâna fiului părții vătămate pentru ca aceasta din urmă să nu fie implicat în scandal, bâtă pe care a predat-o organelor de poliție.
Numitul P. C. a fost audiat în faza actelor premergătoare, acesta nerecunoscând comiterea faptei și declarând că numai fratele său, D. P., a lovit partea vătămată de două ori cu un par în zona capului.
Fiind audiat nemijlocit de către instanță, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele săvârșite așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței.
Din cele expuse, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, cu respectarea condițiilor de vinovăție cerute de lege, existând suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Instanța a apreciat că faptele inculpatului D. P., care în data de 02.06.2011, în jurul orei 20.00, aflându-se în apropierea barului „La G.” de pe .. S., a agresat-o fizic pe partea vătămată M. T. lovind-o cu un băț în zona capului, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale și încetarea funcției ochiului drept, prezentând astfel infirmitate fizică permanentă, conform certificatului medico-legal nr. 538/C/06.06.2011 completat eliberat de SML O., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 și 2 C.p.
Instanța în baza art. 334 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului D. P. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.p., întrucât la comiterea faptei au participat mai multe persoane împreună, ceilalți participanți fiind sancționați de către procuror cu amendă cu caracter administrativ, activitatea infracțională a acestora fiind încadrată în prevederile art. 180 alin. 2 C.p., urmările putând fi stabilite separat de cele cauzate de către inculpat, aceștia acționând însă simultan asupra părții vătămate.
Din punctul de vedere al laturii obiective s-a constatat că elementul material s-a realizat prin activitatea de lovire exercitată de către inculpat, faptă care a produs integrității corporale și sănătății părții vătămate Mangîru T. vătămări care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă prin încetarea funcției ochiului drept.
Astfel, sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru încadrarea faptelor în conținutul variantei agravante a infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 și 2 C.p., având în vedere gravitatea leziunilor și urmărilor produse.
Urmarea imediată constă în vătămările cauzate integrității corporale a părții vătămate care au fost dovedite prin mențiunile cuprinse în concluziile certificatului medico-legal nr. 538/C/06.06.2011 completat eliberat de Unitatea Sanitară - Medicină Legală O..
Există legătură de cauzalitate între activitatea inculpatului și urmările produse în sensul că vătămarea integrității corporale a părții vătămate nu s-ar fi produs în lipsa activității de lovire exercitată de către acesta.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă (prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.), acesta prevăzând și acceptând consecințele faptelor sale.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate care se coroborează parțial cu declarațiile inculpatului, dar și cu depozițiile martorilor B. N., D. I., D. D., D. I., D. Nicușor, G. M., P. C., cu concluziile certificatului medico-legal nr. 538/C/06.06.2011 completat eliberat de Unitatea Sanitară - Medicină Legală O..
Din analiza fișei de cazier judiciar al inculpatului (filele 62-63 dosar de urmărire penală) a rezultat că acesta este cunoscut cu antecedente penale, pentru condamnarea anterioară intervenind însă reabilitarea de drept.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p., reținând: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 2 ani la 10 ani), gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (generat de nerespectarea dispozițiilor legale privind relațiile sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei, asociată cu forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele - intenția indirectă), persoana inculpatului (care este cunoscut cu antecedente penale, pentru condamnarea anterioară intervenind însă reabilitarea de drept; de asemenea inculpatul a mai fost sancționat în mai multe rânduri cu amendă cu caracter administrativ atât pentru comiterea de fapte îndreptate împotriva persoanei cât și pentru fapte contra patrimoniului).
Instanța a dat eficiență dispoz. art. 320¹ alin. 7 Cod de procedură penală în sensul că va pronunța condamnarea inculpatului care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Sub aspectul executării pedepsei, instanța a considerat că scopul preventiv și educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care s-a anlizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 86¹ C.p..
În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 1 an și 6 luni închisoare, încadrându-se deci în dispozițiile art. 86¹ alin. 1 lit. a C.p..
Din fișa de cazier judiciar existentă la dosar a rezultat că inculpatul nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art. 86¹ alin. 1 lit. b C. p..
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanța consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptelor sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar altera relațiile de familie ale inculpatului și ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale acestuia, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate în relația cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Pentru aceste considerente, instanța a suspendat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat în baza art. 86² alin. 1 C.p.
Instanța a apreciat însă că numai suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate duce la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, și nu doar suspendarea condiționată a acesteia, având în vedere, pe de o parte, că inculpatul a beneficiat de clemența organelor statului prin aplicarea unor măsuri mai puțin drastice, respectiv a unor amenzi cu caracter administrativ și a suspendării condiționate a executării pedepsei, însă activitatea infracțională a inculpatului a cunoscut noi laturi, iar pe de altă parte, gravitatea leziunilor produse părții vătămate.
În temeiul art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p. a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S. Județean de Urgență S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1967,78 lei reprezentând daune materiale – cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate M. T. în perioada 03-10.06.2011 la secția Oftalmologie (filele 7-8).
Relevante sunt dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificate prin dispozițiile O.U.G. 72/2006 care prevăd că „personale care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”. Potrivit acestui articol și având în vedere succesiunea legilor în timp, instanța constată că în cauză S. Județean de Urgență S. are calitate procesuală și poate solicita contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate.
În ceea ce privește pretențiile civile ale Spitalului Județean de Urgență S., cuantumul acestora a fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosar la filele 7-8 (decont), urmând a fi acordate integral.
D. urmare, în baza art. 14 și 346 C.p.p. instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 1967,78 lei către S. Județean de Urgență S., reprezentând daune materiale.
De asemenea, în ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că, în baza art. 14 și 15 C.p.p., partea vătămată M. T. audiată la termenul din data de 08.11.2012, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele de:_ lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea zilelor de spitalizare,_ lei reprezentând daune morale și o prestație periodică în cuantum de 2000 lei lunar de la data comiterii faptei și până la încetarea stării de nevoie (fila 25).
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, trebuie avut în vedere că, deși ne aflăm în cadrul unui proces penal, în soluționarea acțiunii civile trebuie urmărite, mutatis mutandis și în măsura în care legea procesual penală nu conține dispoziții contrare, regulile care guvernează sarcina probei în procesul civil, respectiv dispozițiile art. 1169 cod civil care reglementează că “cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească”. Astfel, deși de la momentul constituirii de parte civilă și până la momentul acordării cuvântului pe fondul cauzei s-au mai acordat două termene de judecată la care partea civilă a fost prezentă, iar înainte de terminarea cercetării judecătorești deși părțile au fost întrebate dacă mai au alte cereri de formulat și probe de propus partea civilă asistată de apărător ales a învederat că nu mai are noi solicitări, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse documente justificative, instanța nu va acorda părții civile Mangîru T. suma de_ lei reprezentând daune materiale, apreciind cererea ca fiind neîntemeiată.
În raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ., prin fapta lui culpabilă inculpatul producând și prejudicii de natură morală părții civile Mangîru T., impunându-se acoperirea lor prin acordarea de despăgubiri.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, instanța a reținut că răspunderea civilă delictuală intervine pentru culpa cea mai ușoară.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 998-999 C.civ. și ținând cont de împrejurarea că faptele inculpatul a provocat părții civile suferințe de o foarte mare intensitate, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a opera răspunderea civilă delictuală, că suma de_ lei este de natură să asigure o justă și integrală despăgubire.
De asemenea, instanța a apreciat că suma anterior menționată este în măsură să acopere întreaga paletă de suferințe fizice și psihice, dar și urmările consecutive evenimentului produs.
Astfel, deși prin acordarea acestui gen de despăgubiri trebuie respectat principiul de drept potrivit căruia suferința cauzată nu trebuie să constituie sursa unei îmbogățiri nelegitime, este incontestabil că în evaluarea acestui prejudiciu se au în vedere nu doar durerile provocate prin fapta ilicită, ci și schimbările intervenite în condițiile de existență, disconfortul și celelalte consecințe negative la care victima evenimentului a fost expusă, în caz contrar reparația bănească acordată neputând satisface condițiile impuse de art. 998-999 Cod civil.
În situația de față, suma acordată cu titlu de daune morale este suficientă urmărilor produse, ținând seama de faptul că partea civilă a fost nevoită să suporte un tratament medical de durată, care au presupus suferințe și privațiuni inerente în planul vieții sociale.
În ceea ce privește prestația periodică solicitată de către partea vătămată, instanța apreciază că nu se impune acordarea acesteia avându-se în vedere următoarele:
- partea vătămată nu era încadrată în muncă la momentul producerii incidentului;
- partea vătămată nu a făcut dovada obținerii unor venituri legale cu caracter permanent sau de stabilitate anterior producerii incidentului;
- a da eficiență în acest sens sumelor de bani obținute de către partea vătămată anterior producerii incidentului, fără a lucra cu carte muncă, așa cum susține aceasta, ar însemna să fie recunoscute anumite efecte legale ale muncii „la negru”, ceea ce este inadmisibil;
- mai mult, chiar și în prezent partea vătămată se ocupă cu negustoria fără a fi încadrată în muncă în mod legal, schimbând doar domeniul de activitate de la cea cu animale la cea cu produse pescărești, așa cum susține martorul C. C., instanța reținând astfel că leziunile suferite nu o împiedică să obțină venituri în aceeași modalitate în care o făcea și anterior incidentului.
În consecință, în baza art. 14 și 346 C.p.p. și art. 998 și urm. C.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpat la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale către partea civilă Mangîru T..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul D. P. și partea civilă Mangîru T..
Partea civilă Mangîru T. arată că pedeapsa este prea mică, iar modalitatea de executare prea blândă, având în vedere consecințele faptei.
Inculpatul arată că pedeapsa este prea mare, având în vedere atitudinea sinceră, cum și starea de provocare, solicitând reducerea acesteia și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Privitor la latura civilă, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale, având în vedere atitudinea provocatoare a părții civile în generarea conflictului.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că este fondat recursul declarat de partea civilă sub aspectul cuantumului pedepsei și al termenului de încercare, fiind neîntemeiat recursul declarat de partea civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, nefiind contestată de inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, probe din care rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În schimb, instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, având în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social mediu al faptei, împrejurările în care s-a săvârșit, consecințele produse, leziunile suferite de partea vătămată, persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, Curtea apreciind că se impune majorarea cuantumului pedepsei la 3 ani închisoare.
Referitor la modalitatea de executare, Curtea apreciază că nu se impune schimbarea acesteia, ci doar majorarea termenului de încercare pe durata căruia se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei, ținând cont de faptul că pentru pedeapsa aplicată anterior inculpatului pentru o infracțiune săvârșită în timpul minorității a intervenit reabilitarea de drept, context în care termenul de încercare de 8 ani este suficient pentru atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal.
Recursul declarat de inculpat este nefondat, în privința cuantumului pedepsei și modalității de executare fiind valabile considerentele arătate mai sus, iar criticile referitoare la cuantumul daunelor morale, Curtea le constată a fi neîntemeiate, neexistând motive pentru reducerea daunelor morale, având în vedere consecințele faptei inculpatului, leziunile produse părții vătămate, suferințele de ordin fizic și moral pe care aceasta a fost nevoită să le suporte atât în timpul săvârșirii faptei, cât și ulterior.
Pe de altă parte, susținerea inculpatului, potrivit căreia partea vătămată ar fi avut contribuție la generarea conflictului, nu are suport probator, inculpatul recunoscând fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, probe din care rezultă că inculpatul este cel care a generat conflictul.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515 alin.1 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul declarat de partea civilă Mangîru T., se va casa în parte sentința penală sub aspectul laturii penale și se va majora pedeapsa la 3 ani închisoare și termenul de încercare la 8 ani, compus din cuantumul pedepsei la care se va adauga un interval de timp de 5 ani stabilit de instanță.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. P..
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă Mangîru T., împotriva sentinței penale nr.212 din 14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală sub aspectul laturii penale.
Majorează pedeapsa la 3 ani închisoare și termenul de încercare la 8 ani, compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 5 ani stabilit de instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. P..
Obligă pe recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 9 decembrie 2013.
M. M. ȘeleaLiana BalaciIrina E.
Grefier,
M. N.
Red.jud.MMȘ
j.f.C.C.
PS/12.12.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2389/2013. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 380/2013. Curtea... → |
|---|
