Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 380/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 380/2013
Dosar nr._ - Legea 241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 380/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE - M. C. G. - Judecător
Judecător D. F.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
.....................
Pe rol, soluționarea apelului promovat de P. DE PE L. T. O. împotriva sentinței penale nr. 89 de la 15 mai 2013 pronunțată de T. O., în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat A. F. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: avocat desemnat din oficiu R. M. reprezentând pe intimatul - inculpat A. F. V.; consilier juridic Firna C. pentru intimata - parte vătămată A.N.A.F. - Direcția G. R. a Finanțelor P. C..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se faptul că, la data de 04.11.2013, Inspectoratul de Poliție Teleorman - Secția nr. 4 Poliție Rurală Roșiori de Vede, Postul de Poliție Cringeni a înaintat instanței (cu adresa nr._/21.10.2013) procesul-verbal de căutare privind pe inculpat, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev de art. 4 din Lg. 241/2005 și de art. 9 lit. f din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 33 lit. a cod penal, în infracțiunea prev de art. 4 din Lg. 241/2005, deoarece fapta inculpatului constă în nedeclararea sediului, ceea ce echivalează cu un refuz nejustificat de a prezenta organelor fiscale bunurile din patrimoniul societății.
Avocat R. M., având cuvântul pentru intimatul - inculpat A. F. V., a solicitat menținerea încadrării juridice dată prin rechizitoriu, motivând că sunt fapte distinct incriminate.
Curtea, având în vedere stadiul procesual, se va pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice odată cu fondul, acordând în continuare cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pe fond, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței și, în rejudecare, în primă teză, a solicitat condamnarea inculpatului corespunzător schimbării încadrării juridice, pentru infracțiunea prev de art. 4 din Lg. 241/2005, arătând că textul de lege incident, în vigoare la data faptei, incriminează refuzul nejustificat de a prezenta documentele societății la somația organelor fiscale competente, faptă care în speță s-a consumat, față de data comunicării somației - 17.11.2011; din această perspectivă, s-a arătat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a legii privitor la necesitatea somării repetate a contribuabilului pentru a stabili comiterea faptei de refuz de prezentare; în privința individualizării pedepsei, s-a solicitat aplicarea unei sancțiuni individualizate și în raport de conduita procesuală a inculpatului, cu suspendarea condiționată a executării.
În teză subsidiară, în cazul menținerii încadrării juridice a infracțiunilor date prin rechizitoriu, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni deduse judecății, aflate în concurs ideal, la o pedeapsă rezultantă cu suspendarea condiționată a executării.
Avocat R. M., având cuvântul pentru intimatul - inculpat A. F. V., a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece în speță nu s-a dovedit că înștiințarea inculpatului s-a realizat în mod direct, respectiv că somația i-a fost comunicată personal, ci, dimpotrivă, că organele fiscale au citat societatea comercială la sediul comercial, inculpatul fiind plecat din țară; de asemenea, s-a arătat că nu există sesizare din partea Oficiului Registrului Comerțului referitor la nedeclararea noului sediu, astfel că această faptă nu poate fi reținută ca infracțiune; s-a concluzionat, arătându-se că soluția de achitare dispusă de tribunal este legală și temeinică.
Consilier juridic Firna C., pentru intimata - parte vătămată A.N.A.F. - Direcția G. R. a Finanțelor P. C., a arătat că achiesează la concluziile formulate de procuror, solicitând admiterea apelului declarat și condamnarea inculpatului.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 89 de la 15 mai 2013 pronunțată de T. O., în dosarul cu nr._, în baza art. 11 punctul 2 lit. a și art. 10 alin.1 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A. F. V. (fiul lui M. și F., născut la data de 25.11.1986 în municipiul București, domiciliat în ., CNP_) cu privire la infracțiunile de: evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005.
In baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 143/P/2011 al Parchetului de pe lângă T. O., a fost trimis în judecată inculpatul A. F. V. - în stare de libertate -, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 4 și art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în fapt în aceea că, la data de 05.01.2011, Garda Financiară – Secția O. a sesizat faptul că numitul inculpatul - administrator al . SRL Slatina - refuză nejustificat să se prezinte la sediul organului fiscal, respectiv se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin nedeclararea sediului societății.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că . SRL Slatina, administrată de inculpatul A. F. V., a primit la data de 15.11.2010 invitația nr._ emisă de organele fiscale, dovadă fiind confirmarea de primire nr._/17.11.2010, însă nu a pus la dispoziția organelor de control fiscal documentele financiar contabile ale societății în vederea efectuării verificărilor .
La data de 08.12.2010, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția O. s-au deplasat la sediul declarat al . SRL Slatina în vederea efectuării unui control privind stabilirea realității și legalității operațiunilor comerciale derulate cu . Santana jud. A. derulat în perioada 01.01.2010 – 09.09.2010. ,Cu această ocazie, s-a constatat că administratorul . SRL Slatina – inculpatul A. F. V. nu a fost găsit, iar contractul de comodat încheiat în data de 06.01.2010 în baza căruia se stabilise sediul social al societății era expirat din data de 06.06.2010.
Inculpatul A. F. V. nu s-a prezentat la sediul organului de control, deși a fost trimisă câte o invitație atât la sediul social al . SRL Slatina, unde plicul a fost returnat cu mențiunea „destinatar lipsă domiciliu” cât și la domiciliul său din ., unde invitația nr. OT –_/15.11.2011 a fost semnată la rubrica „destinatar” de către inculpatul A., așa cum rezultă din confirmarea de primire nr._/17.11.2010 (invitația despre care s-a făcut vorbire mai sus).
Din procesele – verbale încheiate cu ocazia căutărilor efectuate privind pe inculpatul A. F. V., a rezultat că acesta a plecat la muncă în Spania în luna iulie 2011, în consecință la data de 17.11.2010 se afla la domiciliu și a semnat de primire invitația emisă de Garda Financiară – Secția O..
Din istoricul . SRL, întocmit de către Oficiul Registrului Comerțului O., a rezultat că sediul social al . SRL a fost stabilit în municipiul Slatina .,., în baza contractului de comodat nr. 173/06.01.2010 încheiat între martorul B. S. R. în calitate de comodat și . SRL reprezentată de inculpatul A. F. V. în calitate de comodatar. Contractul a fost încheiat pentru 6 luni, astfel încât la data de 06.06.2010 a expirat, nemaifiind prelungit.
Instanța de fond a constatat însă că faptele inculpatului, astfel cum acestea au fost descrise anterior, nu întrunesc însă elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 4 și art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, sub aspectul laturii subiective. Pentru a aprecia astfel, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Lg. 241/2005, în vigoare la data comiterii faptelor, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale; de asemenea, conform art. 9 lit. f din același act normativ, constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare și interzicerea unor drepturi, sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Este indubitabil că textul sancționează numai acele fapte săvârșite cu vinovăție sub forma intenției directe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p., în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fiind deci necesar ca, pe bază de probe, să se stabilească în cauză nu numai că s-au săvârșit aceste fapte, dar și faptul că inculpatul le-a săvârșit în mod expres în scopul împiedicării verificărilor financiare, sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fiind exclus astfel că el să fi acționat fără credință.
În analiza acestor aspecte, instanța de fond a avut în vedere toate circumstanțele faptelor, precum și, pe plan subiectiv, existența intenției inculpatului de atingere a scopurilor arătate de legiuitor, apreciind că probele sunt insuficiente sub acest din urmă aspect.
În cazul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, simpla săvârșire a faptelor nu poate duce la măsuri sancționatorii de natură penală, pentru astfel de măsuri, fiind necesar să existe probe din care să rezulte că faptele - așa cum au fost descrise anterior - au fost săvârșite în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și că acest scop să fi avut un caracter vădit, adică să fi fost urmărit în mod neîndoielnic.
Instanța de fond a apreciat că, în lipsa scopului ilicit, faptele nu constituie infracțiunile de evaziune fiscală, iar pe de altă parte, s-a reținut că există discuții și din alt punct de vedere, cu privire la caracterizarea ca infracțiuni a faptelor săvârșite de inculpat. Astfel, s-a arătat anterior că art. 4 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
În cauză s-a observat faptul că s-au trimis două somații, una la domiciliul inculpatului și cealaltă la sediul . SRL, unde inculpatul, conform declarațiilor martorilor, nu a desfășurat nici un fel de activitate, neprimind nici măcar cheile de acces în imobil. Așadar, în cauză nu s-a îndeplinit nici condiția somării de trei ori a contribuabilului, așa cum prevede textul de lege invocat.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, discuțiile sunt chiar mai ample și, în parte, exced cadrului procesual al prezentei cauze. Cu privire la infracțiunea sancționată, aceasta constă în „nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”, doar dacă așa cum s-a arătat anterior fapta a fost săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, această faptă neconstituind prin ea însăși o infracțiune, o condiție necesară fiind ca aceasta să fie coroborată cu sustragerea de la efectuarea verificărilor fiscale. În caz contrar, exisă sancțiuni (nu de natură penală) atât în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cât și în Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului.
În cauză, conform considerațiilor anterioare, dubiul care subzistă sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul după administrarea integrală a materialului probator, prevalează celorlalte aspecte și profită în întregime inculpatului, neputându-se stabili săvârșirea de către inculpat a faptelor în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și nici că acest scop a avut un caracter vădit, adică a fost urmărit în mod neîndoielnic.
În raport de aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., instanța de fond l-a achitat pe inculpat pentru fiecare dintre infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 4 și art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, apreciind că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni, sub aspectul laturii subiective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE L. T. O., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, în primă teză, condamnarea inculpatului corespunzător schimbării încadrării juridice, pentru infracțiunea prev de art. 4 din Lg. 241/2005, arătând că textul de lege incident, în vigoare la data faptei, incriminează refuzul nejustificat de a prezenta documentele societății la somația organelor fiscale competente, faptă care în speță s-a consumat, față de data comunicării somației - 17.11.2011; din această perspectivă, s-a arătat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a legii privitor la necesitatea somării repetate a contribuabilului pentru a stabili comiterea faptei de refuz de prezentare; în privința individualizării pedepsei, s-a solicitat aplicarea unei sancțiuni individualizate și în raport de conduita procesuală a inculpatului, cu suspendarea condiționată a executării.
În teză subsidiară, în cazul menținerii încadrării juridice a infracțiunilor date prin rechizitoriu, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni deduse judecății, aflate în concurs ideal, la o pedeapsă rezultantă cu suspendarea condiționată a executării.
Examinând apelul declarat de parchet în raport de materialul probator de la dosar, se reține:
Intimatul - inculpat A. F. V. a fost trimis în judecată pentru comiterea, în concurs real prev de art. 33 lit. a cod penal, a infracțiunilor prev de art. 4 din Lg. 241/2005 și de art. 9 lit. f din Lg. 241/2005, situația de fapt reținută de instanța de apel fiind diferită față de prima instanță, în sensul că inculpatul are calitatea de administrator și asociat unic al S.C. ROMDEN V. BIN S.R.L., înființată la data de 07.01.2010, cu sediul declarat în Slatina - .. 1, ., jud. O. -, justificat prin contractul de comodat încheiat cu proprietarul imobilului - martorul B. S. R. - pe perioada ianuarie/iulie 2010, contract înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. 173/06.01.2010 (conform înscrisurilor de la filele 14, 15 - d.u.p.).
De asemenea, în cauză se reține că societatea administrată de inculpat a fost implicată în operațiuni de comercializare cereale cu S.C. MUNTENIA FOUSE S.R.L., înregistrată în județul A., în perioada 01.01._10, această ultimă societate fiind verificată de către Garda Financiară A. sub aspectul realității acestor tranzacții și a evidențierii lor contabile.
Garda Financiară O., sesizată de organul fiscal omolog din SArad, a procedat la convocarea administratorului S.C. ROMDEN V. BIN S.R.L. în persoana inculpatului, cu specificarea de a prezenta documentele contabile ale societății pentru verificări, comunicându-i în acest sens adresele nr._/15.11.2010 atât la domiciliu - . -, cât și la sediul social declarat - Slatina, ., scara A, Garaj 1, jud. O. -.
Ori, din înscrisurile aflate la dosar, se constată că inculpatul a primit personal somația adresată de organul de control fiscal, la data de 17.11.2010 (fila 19, d.u.p.), dovada de primire fiind semnată de destinatarul A. F. V..
În aceste condiții, se constată că inculpatul a avut cunoștință de solicitarea organului fiscal de a prezenta documentele de înființare și de evidență contabilă pentru S.C. ROMDEN V. BIN S.R.L., omisiunea prezentării având semnificația unui refuz nejustificat, în scopul împiedicării verificărilor financiare.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, se reține că inculpatul a acționat cu intenție directă, deoarece a depus pentru S.C. ROMDEN V. BIN S.R.L. declarații fiscale și cerere de decont TVA aferent trimestrelor I și II 2010 (filele 28 - 34, d.u.p.), în care menționa achiziții de bunuri și servicii de la S.C. ANAIS FINANCE S.R.L. în valoare de 264.558 lei, din care TVA 50.272, precum și livrări de bunuri, după cum urmează: la S.C. AGRO 3M S.R.L. în valoare de 24.480, din care TVA 4.651; la S.C. AVANTAJ STAR F&I S.R.L. în valoare de 161.841, din care TVA 30.750; la S.C. MUNTENIA HOUSE S.R.L. în valoare de 79.096, din care TVA 15.028, având astfel obligația de a se supune verificărilor financiare din partea organelor fiscale.
Totodată, în privința cerinței repetabilității somației, se constată că societății comerciale care, în calitate de contribuabil, este parte în raportul juridic de drept fiscal, i-au fost comunicate două somații la sediul declarat, la datele de 1.11.2010, când s-a constatat că destinatarul lipsea de la domiciliu și, respectiv de 19.11.2010, restituită la 29.11.2010, la expirarea termenului de predare (fila 25, d.u.p.) dar și o somație la domiciliul inculpatului, în calitate de administrator al societății, predată la 17.11.2010 personal (fila 19, d.u.p.).
Pe cale de consecință, se reține că în cauză, inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea prev de art. 4 din Lg. 241/2005, apelul parchetului fiind întemeiat sub acest aspect.
În privința infracțiunii de evaziune fiscală prev de art. 9 alin. 1 lit. f din Lg. 241/2005, se reține că legiuitorul a înțeles să incrimineze drept faptă penală de gravitate sporită (raportat la limitele de pedeapsă agravate față de infracțiunea incriminată prin art. 4 din Lg. 241/2005), fapta de „sustragere de la efectuarea verificărilor financiare prin nedeclararea sediului”, care presupune desfășurarea de activități comerciale de către o societate comercială clandestină, ca urmare a imposibilității descoperirii sediului social, această activitate fiind calificată de legiuitor drept evaziune fiscală în modalitatea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare.
Ori, în speță nu s-a probat decât refuzul de prezentare a documentelor solicitate pentru verificări de organele fiscale, di n partea unui contribuabil care a depus declarațiile fiscale și deconturile TVA aferente semestrului I al anului 2010, posterior acestei date fiind improbabilă desfășurarea de operațiuni comerciale, cât timp, din procesele-verbale de căutare rezultă că inculpatul a plecat în străinătate, în iunie 2011, la o adresă necunoscută și nu a mai revenit în țară, iar sesizarea Gărzii Financiare se referă la activitatea societății din perioada 01.01._10.
Pe cale de consecință, în speță se va reține că situația de fapt descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 4 din Lg. 241/2005, sens în care se va dispune, în baza art. 334 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev de art. 4 din Lg. 241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. f din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 33 lit. a cod penal, în infracțiunea prev de art. 4 din Lg. 241/2005, astfel că apelul declarat de parchet va fi admis, va fi desființată sentința apelată și va fi rejudecată cauza conform art. 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală.
Corespunzător considerentelor anterioare, se va proceda la condamnarea inculpatului pentru inf. prev de art. 4 din Lg. 241/2005 la o pedeapsă privativă de libertate orientată spre minim, aceea de 1 an închisoare, reținând conduita procesuală a inculpatului, care nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată, dar și pericolul social concret redus al faptei; în privința modalității de executare a pedepsei, se apreciază că, pentru îndeplinirea scopului preventivo-educativ al sancțiunii, nu este necesară privarea de libertate a inculpatului, care nu are antecedente penale, urmând să se aplice în mod corespunzător dispozițiile art. 81 - 84 cod penal și să fie suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 cod procedură penală rap la art. 191 alin. 2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. T. O. împotriva sentinței penale nr. 89 de la 15 mai 2013 pronunțată de T. O., în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat A. F. V..
Desființează sentința apelată.
În baza art.334 C.p.p.;
Dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 4 din Leg.241/2005 și de art.9 lit. f din Leg. 241/2005, cu aplic. art.33 lit. a C.p., în infracțiunea prev. de art.4 din Leg. 241/2005.
În baza art.4 din Leg. 241/2005;
Condamnă pe inculpatul A. F. V. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.81 C.p.;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 C.p.
Atrage atenția inculpatului asupra prev. de art. 83 C.p.
Obligă inculpatul la plata a 450 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, (aferent judecării în primă instanță).
Cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului și vor fi virate din fondul M.J. către B.A. D..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Noiembrie 2013.
Președinte, Judecător,
M. C. G. D. F.
Grefier,
D. L.
Red. jud. M. C. G.
Jud. fond: C. E. M.
dact. 2 ex./A.T.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
