Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1599/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1599/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1599/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 1599
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. G. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - A. M. S.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror L. P., de la D. – S.T. C..
…………………..
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării de la data de 10 decembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile promovate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și Terorism - BIROUL T. O., inculpații S. M., V. C. C. (arestat în altă cauză, deținut în Arestul Inspectoratului de Poliție D. O.) și partea civilă P. M. MĂRUȚA, împotriva sentinței penale nr. 32 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 32 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în temeiul art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. M. zis „M. mână de aur” - fiul lui I. și F., născut la data de 18.10.1968 în oraș Drăgănești O., jud. O., domiciliat în municipiul Slatina, ., posesor al CI ., nr._, CNP_ - la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare; în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii; în baza art. 61 alin. 1 cod pena, s-a revocat liberarea condiționata privind restul de 140 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 811/16.11.2009 a Judecătoriei Slatina si, în temeiul art.39 alin. 1 Cod penal, s-a contopit acest rest cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul S. M. să execute în final pedeapsa principală cea mai grea - de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară; în baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală și art. 10 lit. d Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul S. M. cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 alin. 3 și 5 Cod penal.
În temeiul art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. C. C. - fiul lui A. și F., născut la data de 17.12.1980 în oraș Drăgănești O., jud.O., domiciliat în comuna Sprîncenata, ., ., posesor al CI ., nr._, CNP_ - la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare; în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii; în temeiul art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală148/05.06. 2009 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, rămasa definitiva prin neapelare, care s-a cumulat aritmetic cu pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul sa execute in total 8 ani închisoare, in regim de detenție, conform art. 57 Cod penal; în baza art.71 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală și art. 10 lit. d Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul V. C. C. cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 alin. 3 și 5 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă alăturată procesului penal de către partea civilă P. M. M. și, in baza art.14 și 346 C.p.p. rap.la art.1357 N.C.C., au fost obligați în solidar pe cei doi inculpați la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații S. M. și V. C. C., conform art. 7 alin.2 din Legea nr.76/2008, în vederea introducerii profilului lor genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art.191 alin.2 C.p.p., a fost obligat inculpatul S. M. la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare către stat (1000 lei în faza de urmărire penală și 800 lei în faza de judecată), din care, suma de 200 lei ce reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției, în contul Baroului O.; de asemenea, în baza art.191 alin.2 C.p.p., a fost obligat inculpatul V. C. C. la plata sumei de 1.700 lei cheltuieli judiciare către stat (1000 lei în faza de urmărire penală și 700 lei în faza de judecată), din care, suma de 100 lei ce reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției, în contul Baroului O..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizare și Terorism – Biroul T. O. nr. 71D/P/2013, au fost trimiși în judecată inculpații S. M. zis „M. mână de aur” și V. C. C., pentru infracțiunile prev de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din legea nr. 678/2001 și respectiv art. 189 alin. 3 și 5 c.p., din actul de sesizare a instanței rezultând în fapt că la sfârșitul anului 2009, cei doi inculpați, prin folosirea de violențe, au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe numita P. M. Măruța, pe care au luat-o de pe raza comunei Sprîncenata, jud. O., în timp ce se afla pe stradă, deplasându-se spre domiciliu după ce achitase mai multe facturi la poșta din localitate.
Inculpații au transportat-o pe raza municipiului Slatina și aici, inc. S. M. a informat-o pe partea vătămată P. M. Măruța că a cumpărat-o de la inc. V. C. C. cu o sumă de bani al cărui cuantum nu l-a precizat, spunându-i totodată că în scurt timp vor pleca împreună în Italia. Deși partea vătămată nu a fost de acord, a fost amenințată cu săvârșirea unor acte de violență extremă îndreptate asupra sa, fapt ce a determinat-o să nu riposteze. Ulterior, după câteva ore, inc. S. M. a îmbarcat-o într-un microbuz de culoare verde, înmatriculat în Italia, condus de un bărbat căruia i se spunea "Nene" și împreună cu inc. S. M., I. S., o fată și un băiat, au plecat spre Italia.
Au ajuns în localitatea Milano din Italia - RHO, unde partea vătămată P. M. Măruța a fost cazată într-o baracă tip container amplasată pe câmpul „Bichelle", împreună cu alte două tinere care practicau prostituția pentru alte persoane.
Inculpatul S. M. i-a spus părții vătămate că începând de a doua zi va practica prostituția la stradă în Milano, împreună cu celelalte fete.
Din declarația părții vătămate rezultă că întrucât nu a fost de acord, exprimându-și nemulțumirea și solicitând să fie lăsată să plece, inculpatul S. M. a recurs la acte de violență, lovind-o de mai multe ori pe aceasta.
A doua zi, dimineață, în jurul orelor 06:30, partea vătămată P. M. Măruța a fost îmbarcată într-un autoturism marca BMW înmatriculat în Italia, condus de un bărbat necunoscut, care împreună cu celelalte două fete cunoscute sub numele de „D." și A. C., au fost transportate la un sens giratoriu denumit "LUCERNATE", unde au fost coborâte. Aici, trebuiau să practice prostituția, fapt pentru care primul client ce s-a prezentat în vederea achiziționării de servicii sexuale a fost repartizat de către numita " D." părții vătămate din cauză, în vederea întreținerii de raporturi sexuale.
Partea vătămată a arătat că nu a fost de acord să întrețină raporturi sexuale cu persoana de sex opus, fapt pentru care numita " D." 1-a contactat telefonic pe inc. S. M. informându-1 referitor la comportamentul acesteia.
În scurt timp la locul de racolare al clienților s-a prezentat șoferul care a luat-o pe P. M. Măruța și a condus-o la baraca în care locuia împreună cu inc. S. M., unde, acesta a lovit-o cu pumnii și picioarele peste față și corp.
Ulterior, inc. S. M. a condus-o pe partea vătămată la stradă, în același loc unde, sub supravegherea lui directă a început să practice prostituția.
Zilnic, P. M. Măruța întreținea raporturi sexuale cu circa 3-4 clienți, de la care încasa sume cuprinse între 30-40 Euro în schimbul fiecărui raport sexual, sumele de bani obținute în schimbul serviciilor sexuale fiind luate în totalitate de către inc. S. M..
Programul de lucru era între orele 07:30-21:00, perioadă de timp în care atrăgea clienți în vederea întreținerii de raporturi sexuale în zona sensului giratoriu "Lucernate".
Partea vătămată a practicat prostituția timp de 10 zile, perioadă de timp în care a fost bătută de mai multe ori de către inc. S. M., întrucât nu era mulțumit de sumele de bani obținute în urma practicării prostituției, într-una din zile fiind bătută cu un lanț de fier, întrucât nu vroia să mai iasă la stradă.
În timp ce practica prostituția la stradă, partea vătămată P. M. Măruța a cunoscut un cetățean italian, martorul Laveli Sandro, căruia i-a explicat situația în care se găsea, iar acesta i-a promis că o va ajuta să scape. În acest sens i-a dat un aparat telefonic prevăzut cu cartelă, cu ajutorul căruia a reușit să-l contacteze telefonic pe tatăl său, în țară și să-i spună ce i s-a întâmplat, în timpul convorbirii fiind surprinsă de către inculpatul S. M., care i-a luat telefonul, a rupt cartela și a bătut-o.
Ulterior, cetățeanul italian Laveli Sandro i-a adus un alt telefon pe care îl folosea doar în timpul în care se afla la stradă, pe timpul nopții ascunzându-l în iarba din apropierea sensului giratoriu unde practica prostituția.
După circa o săptămână de la sosirea în Italia, s-a prezentat și martorul I. S. F., care o exploata sexual pe minora D. zisă "D.", în vârstă de 16 ani, din comuna D., ., sumele de bani obținute de aceasta, cuprinse zilnic între 1.000- 1.200 Euro, fiind predate acestuia.
Întrucât inc. S. M. nu era mulțumit de sumele de bani pe care le obținea partea vătămată P. M. Măruța din practicarea prostituției, acesta a început negocierile cu un anume "B.", care deținea . prostituția, convenind cu acesta să i-o vândă pentru suma de 3.000 Euro și un autoturism.
Martorul I. S. F. a încercat să o convingă pe P. M. Măruța să depună eforturi pentru a face mai mulți bani, cu scopul de a-l mulțumi pe inc. S. M., întrucât persoana căreia urma să-i fie vândută, pe nume "BIRICA", era cunoscută pentru violențele cu care trata tinerele.
După aproximativ 10 zile în care a practicat prostituția, partea vătămată P. M. Măruța a planificat împreună cu cetățeanul italian - martorul Laveli Sandro - să fugă, însă, era supravegheată de către numita S. D. Zambila, care o însoțea la stradă. În acest scop, martorul Laveli Sandro s-a prezentat împreună cu un prieten al său pe nume Stefano și le-a luat pe cele două, respectiv pe partea vătămată P. M. Măruța și pe S. D. Zambila, în calitate de clienți, invitându-le la un bar în Milano, unde, în urma unei discuții private, P. M. Măruța i-a confirmat martorului că vrea să fugă cu orice risc, întrucât nu mai suporta să practice prostituția la stradă. Ulterior, au condus-o pe S. D. Zambila în apropierea locului de cazare unde P. M. Măruța nu a mai coborât din autoturism, cu toate că S. D. Zambila a încercat să o dea jos prin folosirea de violențe.
A doua zi, partea civilă P. M. Măruța, însoțită de cetățeanul italian Laveli Sandro, au mers la Questura din Lecco, unde au depus plângere împotriva martorului I. S. F., întrucât acesta era singurul cu care polițiștii aveau fotografii, S. M. zis „M. Mână de A.” și V. C. C. fiind necunoscuți la nivelul Questurii din Lecco.
Partea vătămată P. M. Măruța a rămas împreună cu cetățeanul italian Laveli Sandro, fiind nevoiți să schimbe mai multe locuințe întrucât le era frică să nu fie prinși de către inc. S. M. și apropiații săi, care i-au amenințat telefonic în repetate rânduri.
Față de inc. S. M. au fost efectuate mai multe căutări la domiciliu, însă acesta nu a fost găsit, fiind trimis în judecată în stare de libertate la data de 26.07.2013, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de persoane, în dosarul penal 8D/P/2011, în care de asemenea s-a sustras urmăririi penale, motiv pentru care nu a putut fi audiat.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu contravaloarea sumei de 20.000 euro, sumă reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, respectiv câte 10.000 euro de la fiecare inculpat.
Instanța de fond a reținut situația de fapt așa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, iar în ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, s-au observat următoarele:
Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin. 3 și 5 Cp, instanța de fond a apreciat următoarele: în primul rând, s-a apreciat fără putință de tăgadă faptul că în cauză nu subzistă dispozițiile art. 189 alin. 5 Cod penal, întrucât prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de inculpații S. M. și V. C. C. pentru art 7 din legea nr.39/2003, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar în al doilea rând, ceea ce este de verificat, raportat la faptele comise, este subzistența infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal în concurs cu infracțiunea de trafic de persoane, care are ca modalitate de executare „răpirea” și care, pentru a exista, presupune oricum lipsire de libertate.
Astfel, ori de câte ori lipsirea de libertate a persoanei traficate este necesară realizării în condițiile arătate de normele incriminatoare ale disp. art. 12 din Legea nr. 678/2001, a elementului material al infracțiunii respective, lipsirea de libertate este absorbită în mod natural în conținutul constitutiv al infracțiunii, fiind intrinsecă săvârșirii acesteia.
Astfel, acțiunea de traficare de persoane prin „răpire” nici nu ar putea fi săvârșită fără lipsirea de libertate a persoanei traficate. Faptul că victima a fost ținută câteva ore în municipiul Slatina, împotriva voinței ei, de către inculpatul S. M., s-a apreciat ca fiind o perioadă necesară pentru ca inculpatul să o îmbarce în mijlocul de transport indicat anterior pentru a o duce în Italia. De asemenea, în Italia, conform declarațiilor părții vătămate și a martorului Laveli Sandro, lipsirea de libertate a acesteia a fost necesară și intrinsecă în vederea constrângerii părții vătămate pentru a fi exploatată sexual.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a achitat pe cei doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate, deoarece această infracțiune este absorbită de infracțiunea complexă de trafic de persoane.
De aceea, instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpaților S. M. și V. C. C. - care, la sfârșitul anului 2009, prin folosirea de violențe, au răpit-o pe partea vătămată P. M. Măruța și care ulterior a fost transportată în Italia (trecută fraudulos frontiera întrucât nu avea asupra ei acte de identitate), unde a fost obligată să practice prostituția fără voia ei, fiind supusă la violențe de către inc S. M., care își însușea și sumele de bani rezultate - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane în forma prevăzută de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001.
În raport de probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, conform art. 63 alin. 2 cod penal, instanța de fond a apreciat că sunt realizate cerințele art. 345 cod procedură penală și în consecință, a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii prevăzută de textul legal incriminator, considerând că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 c.p. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza II și lit. b c.p. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), executată conform art. 66 c.p., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei principale.
La individualizarea pedepselor principale stabilite inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a codului penale, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală; s-a ținut seama de circumstanțele concrete în care au acționat inculpații, de natura infracțiunilor comise, consecințele acestora, valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte și atitudinea manifestată de către inculpați după comiterea lor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul S. M., instanța de fond a reținut că acesta este recidivist în forma prevăzută de dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, motiv pentru care, în baza art. 61 alin. 1 cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 140 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 811/16.11.2009 a Judecătoriei Slatina si, în temeiul art.39 alin. 1 Cod penal, a contopit acest rest cu pedeapsa nou aplicata.
Referitor la inculpatul V. C. C., având în vedere antecedența sa penală, în temeiul art. 83 Cod penal a revocat beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală nr. 148/05.06. 2009, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, rămasa definitiva prin neapelare, care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre.
La stabilirea pedepselor accesorii și complementare, pe lângă dispozițiile legale menționate, instanța de fond a avut în vedere și argumentele expuse de Curtea EDO în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, respectiv că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale poate fi dispusă cu respectarea principiului proporționalității, întrucât nu sunt absolute și pot face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie .
În cauza dedusă judecății, natura infracțiunilor comise de către inculpați, atitudinea acestora după comiterea faptelor, a determinat aprecierea rezonabilă că le pot fi limitate drepturile electorale, măsura aplicării acestor pedepse fiind apreciată de instanța de fond ca proporțională și justificată.
Referitor la latura civilă, instanța de fond a reținut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit; s-a apreciat astfel că partea vătămată a suferit cu siguranța un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințele psihice cauzate de exploatarea sa sexuală, evident împotriva voinței sale, în modalitățile descrise anterior, iar încălcarea acestor valori generează dreptul si obligația la repararea consecințelor; chiar daca este adevărat ca prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalentei in bani a valorilor încălcate prin fapta ilicita, dar s-a statuat că atingerile aduse acestei valori, manifestându-se concret, permit aprecierea intensității si gravitații lor in raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune, de consecințe.
Așadar, dimensiunea prejudiciului moral s-a stabilit de prma instanță nu doar in raport de intensitatea durerilor psihice suferite de partea civilă ca urmare a exploatării sale, dar si față de împrejurările concrete in care s-au petrecut faptele.
S-a statuat, de asemenea, ca repararea trebuie sa fie justa, dar ca nu s-ar putea acorda mai mult decât dauna suferita, deoarece săvârșirea unei infracțiuni nu este un prilej de îmbogățire pentru persoana lezata, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că părții vătămate i s-a produs un prejudiciu moral prin faptele pentru care vor fi condamnați inculpații, admițând în parte acțiunea civilă alăturată procesului penal, reținând că partea civilă a învederat că va depune înscrisuri în susținerea laturii civile, însă, deși pronunțarea în cauză a fost amânată, nu a făcut acest lucru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și Terorism - BIROUL T. O., cât și inculpații S. M. și V. C. C., precum și partea civilă P. M. MĂRUȚA.
Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și Terorism - BIROUL T. O. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune de trafic de persoane și lipsire de libertate în mod ilegal, aflate în concurs, într-o singură infracțiune de trafic de persoane, întrucât modalitatea recoltării unei persoane prin răpire absoarbe în conținutul constitutiv lipsirea de libertate; s-a solicitat ca, la încadrarea juridică a faptelor inculpaților să se dea relevanță legii penale mai favorabil, respectiv legea anterioară modificării codului penal, dar să fie majorate pedepsele aplicate acestora în raport de pericolul social concret ridicat, demonstrat în cauză.
Partea civilă P. M. Măruța a solicitat desființarea în parte a sentinței și, pe latură civilă, rejudecarea cauzei în sensul majorării daunelor morale la cuantumul solicitat, întrucât prejudiciul moral invocat a fost pe deplin dovedit cu actele medicale și probele testimoniale administrate, ce atestă o traumă psihică importantă, precum și lezarea imaginii publice și a sentimentului său de încredere socială.
Inculpatul S. M. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, să se procedeze la schimbarea încadrării juridice din inf. prev de art. 12 alin. 2 lit. a din Lg. 678/2001 și art. 189 alin. 3 și 5 Cod Penal anterior, în dispozițiile art. 210 alin. 1 lit. a din noul Cod Penal, întrucât lipsirea de libertate este element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, iar pe fond să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c Cod Procedură Penală, deoarece nu s-a probat că este autorul faptei. În motivarea apelului a arătat că, în cauză nu s-a dovedit în mod cert situația de fapt constând în răpirea părții vătămate de către cei doi inculpați și traficarea acesteia, în Italia, de către el, fiind incert și momentul săvârșirii infracțiunii, respectiv sfârșitul anului 2009 sau 2010. A argumentat că, la data de 08.01.2010, a fost arestat în executarea unei pedepse în România și astfel nu putea realiza activitățile de exploatare prin prostituție a părții vătămate, iar perioada indicată de partea vătămată – de 10 zile -, este infirmată de declarația martorului P. I. (tatăl părții vătămate), care indică un alt moment, care s-ar suprapune cu perioada cât inculpatul a fost încarcerat în executarea pedepsei, adică de la 08 ianuarie 2010 la 20 august 2010. S-a motivat și că declarațiile părții vătămate și ale tatălui acesteia sunt contradictorii privitor la momentul când partea vătămată a luat legătura cu martorul, în luna februarie, precum și referitor la conduita inculpatului, care însă în această lună nu se afla în Italia. ci în România. În ceea ce privește activitatea desfășurată de partea vătămată în Italia, a arătat că nu există probe care să ateste că partea vătămată s-a prostituat și a fost constrânsă de către el, respectiv probe testimoniale, convorbiri telefonice sau dovezi ale unor transferuri de sume de bani, mai ale că sesizarea faptei a avut loc în anul 2013.
În teză subsidiară, în situația în care apărările sale vor fi apreciate ca nefondate, a solicitat schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune, aceea a art. 210 alin. 1 lit. a Cod Penal, cu înlăturarea stării de recidivă greșit reținută de prima instanță, solicitând să se deducă perioada deja executată, iar pentru infracțiunea dedusă judecății să se aplice o pedeapsă către minimul special prevăzut de lege, întrucât inculpatul are 4 minori în întreținere, iar perioada reținută prin rechizitoriu drept intervalul în care partea vătămată a fost exploatată, este redusă, respectiv de 10 zile.
Inculpatul V. C. C. a solicitat desființarea sentinței și, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, menținerea soluției de achitare pentru inf. prev de art. 189 alin. 1 și 3 din vechiul Cod Penal, însușindu-și argumentele din considerentele sentinței apelate, iar pentru infracțiunea de trafic de persoane s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 210 alin. 1 lit. a Cod Penal, achiesând la concluziile anterioare în acest sens. Pentru fondul cauzei, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. c Cod Procedură Penală și, în subsidiar, art. 16 lit. a Cod Procedură Penală, motivând că probele testimoniale administrate nu confirmă situația de fapt descrisă în rechizitoriu, în sensul că nu s-au stabilit împrejurările concrete în care partea vătămată a plecat de la domiciliu, aceasta declarând că a fost „abordată de către inculpat”, ceea ce exclude varianta răpirii; totodată, s-a arătat că martorul P. I. prezintă o situație diferită față de aceea relatată de partea vătămată, atât în ceea ce privește dispariția de la domiciliu cât și privitor la posesia actelor de identitate, existând astfel un dubiu care trebuie să profite inculpatului; de asemenea, a arătat că a motivat omisiunea prezentării la urmărirea penală și la judecată, justificând cu înscrisuri împrejurarea că a avut un loc de muncă în Spania.
Examinând apelurile de față, Curtea reține:
Apelanții – inculpați S. M. și V. C. C. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev de art. 12 alin.1, alin. 2 lit. a din Lg. 678/2001 și lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 189 alin. 3 și 5 Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, pentru fiecare dintre inculpați reținându-se incidența dispozițiilor art. 37 lit. a Cod Penal privitor la recidiva postcondamnatorie, reținându-se în fapt că, la sfârșitul anului 2009, cei doi inculpați, prin folosire de violențe, au lipsit-o de libertate pe partea vătămată P. M. Măruța, care a fost luată de pe stradă, din localitatea de domiciliu, a fost transportată în mun. Slatina, la domiciliul lui I. S. F. și de aici în Italia, unde a fost exploatată prin practicarea prostituției, activitate la care a fost constrânsă de către S. M., prin exercitare de violențe în mod repetat; s-a reținut că partea vătămată s-a prostituat timp de 10 zile, fiind salvată de către martorul Laveli Sandro, care a ajutat-o să fugă de la inc. S. M.; ulterior, partea vătămată a rămas în Italia împreună cu acest martor, datorită stării de temere provocată de conduita inculpatului – materializată în telefoane de amenințare -, revenind în România în august 2013, când a formulat și plângerea din prezenta cauză.
Din examinarea probatoriului testimonial, cu înscrisuri, a declarațiilor părții vătămate și inculpatului V. C., Curtea reține următoarele:
Partea vătămată P. M. Măruța a sesizat organelor judiciare fapta de trafic de persoane săvârșită la sfârșitul anului 2009 și constând în aceea că a fost răpită de doi bărbați în timp ce se deplasa în localitatea de domiciliu (.), pe drumul public, că a fost transportată în Slatina, într-o locație unde a aflat identitatea inculpatului S. M., după care a fost deplasată în Italia, în localitatea Rho, cartierul Lucernate, unde a fost constrânsă - prin multiple acte de violență - de către S. M. să practice prostituție în folosul acestuia, sub supravegherea numitei „D.”, care efectua aceleași activități pentru inculpat. Partea vătămată a precizat și că, în locația din Slatina, inculpatul S. M. a informat-o că a „cumpărat-o” de la V. C., iar pentru suma plătită, partea vătămată trebuie să se prostitueze în folosul lui S. M. (declarația din 30 august 2013 – filele 6–10, d.u.p.); de asemenea, partea vătămată a relatat că, în locația din Italia, a surprins o discuție între S. M. și I. S. F., în care S. M. afirma că a dat bani mulți în schimbul părții vătămate, „cumpărând-o” de la V. C. (declarația din 01 iulie 2014 – fila 101 dosar apel).
Se reține în cauză că partea vătămată și inc. V. C. C. locuiesc în aceeași comună (.), în sate diferite, însă se cunoșteau din vedere, după cum declară partea vătămată (declarația din 15 ianuarie 2014 – fila 48 dosar fond); în ceea ce-l privește pe inculpatul V. C. C., se constată că acesta a arătat că nu o cunoaște pe partea vătămată, însă îl cunoaște pe tatăl acesteia, alături de care a participat la o campanie electorală pentru funcția de primar al comunei Sprâncenata, în favoarea candidatului D. A., în anul 2012 (declarația din 27 mai 2014 – fila 106 dosar apel), aspecte pe care însă nu le-a declarat cu ocazia cercetărilor din faza urmăririi penale (declarațiile din 19 septembrie 2013 – filele 59, 60 d.u.p.), când a negat că ar cunoaște pe partea vătămată sau pe membrii familiei acesteia.
Totodată, se reține în cauză că prezența părții vătămate în Italia și activitatea de prostituție pe care a practicat-o, sunt dovedite cu depozițiile martorului Laveli Sandro (declarații din 30.08.2013 și 13.08.2013 – filele 16-21, d.u.p.; din 15.01.2014 – fila 51 dosar fond), care a relatat faptul că se deplasa în interes de serviciu în localitatea Lucernate, activând în cadrul Poliției Vînătorilor, iar într-un sens giratoriu a observat prezența mai multor fete îmbrăcate sumar, precum și a unei fete îmbrăcată în pantalon, care părea terorizată și se afla sub supravegherea unei alte fete, care-i urmărea gesturile; martorul a declarat că a purtat o discuție, constatând că este vorba de partea vătămată P., care plângea și era speriată și care i-a solicitat ajutorul, martorul apelând la sprijinul unui prieten care cunoștea limba română, și astfel a fost posibilă comunicarea cu partea vătămată, ulterior, martorul Laveli ajutând pe partea vătămată P. să fugă întrucât aceasta era terorizată de regimul violent la care era supusă pentru că se opunea practicării prostituției.
Aspectele relatate de martor se coroborează cu datele rezultate din înscrisurile depuse de partea vătămată (raportul psihiatric întocmit de un medic din Italia, specialist în psihiatrie, în localitatea Lecco–Departamentul de Sănătate Mintală în cadrul Spitalului din Lecco, la data de 10.03.2014 – filele 77-86 dosar apel), ce atestă că prezintă o tulburare postraumatică din cauza stresului, care-i afectează integritatea psiho-fizică în proporție de 31-35%; din preambulul acestui raport se constată că, la anamneza medicului specialist referitoare la situația familială a părții vătămate, aceasta a declarat că provine dintr-o familie dezorganizată, fiind abandonată de mamă în copilărie și crescută de bunicul patern, că are o instrucție școlară deficitară, că a întreținut o relație de concubinaj din care a rezultat un copil, decedat la vârsta de 1 an într-un accident rutier, aspecte care erau cunoscute în comunitatea rurală din care aceasta provine.
În aceste condiții se reține că partea vătămată a indicat în mod constant pe inculpații din cauză drept persoanele care au deplasat-o contrar voinței sale din localitatea de domiciliu în municipiul Slatina, și, totodată, pe inc. S. M. drept persoana care a dus-o în Italia și a constrâns-o să practice prostituție, în înțelegere cu inc. V. C. C., care a traficat-o, activitate care rezultă din discuția referitoare la „cumpărarea” părții vătămate și obligația care i-ar fi revenit acesteia de a produce bani din activitatea de prostituție în folosul inc. S. M..
Se reține astfel că anterior activității de traficare a părții vătămate, aceasta nu-l cunoștea pe S. M., care locuiește în municipiul Slatina, astfel că informații referitoare la partea vătămată nu puteau fi furnizate decât de persoane care să aibă cunoștință de situația familială a acesteia, respectiv de inc. V. C. C. care, locuind în aceeași comună, cunoștea situația vulnerabilă și lipsa de preocupare a familiei în acordarea sprijinului pentru partea vătămată, aspecte care au făcut posibilă răpirea acesteia.
Totodată, se reține că starea psihică a părții vătămate a fost alterată de abuzurile la care a fost supusă pe perioada cât a practicat prostituție, concluzie care se desprinde din modul în care partea vătămată a reușit să relateze situația de fapt atât cu ocazia audierii în faza urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, constatându-se că nu își amintește elemente referitoare la modalitatea concretă în care a fost luată și transportată din . Slatina și nici nu poate oferi date concrete asupra perioadei în care faptele s-au petrecut, respectiv privitor la perioada de timp, condițiile meteo, durata deplasării, aceste împrejurări urmând a fi reținute în cauză în raport de declarațiile martorilor.
Astfel, martorul Laveli Sandro indică drept data faptelor sfârșitul anului 2009, respectiv luna decembrie 2009, iar martorul P. I., audiat la data de 30 septembrie 2013 (fila 22, 23 d.u.p.), indică faptul că, în luna decembrie 2009, nu locuia în aceeași locație cu partea vătămată, dar că a aflat din discuții publice că fiica sa lipsește de la domiciliu de 4 zile și că a fost răpită, după care, declară că a primit mai multe apeluri telefonice în care un bărbat relata că a găsit actele de identitate ale părții vătămate și i le va trimite, ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul lunii decembrie 2009, când a găsit o pungă cu acest conținut, agățată de poartă.
Aceleași aspecte sunt menționate de martorii Laveli Sandro și P. I. cu ocazia declarațiilor date în fața instanței de fond la data de 15 ianuarie 2014 (fila 51, 52), unele nuanțări fiind aduse de martorul P. cu ocazia audierii în faza de apel (declarația din 27 mai 2014 – filele 108, 109), când au relatat că partea vătămată a dispărut de la domiciliu în luna ianuarie sau februarie 2009, că deși locuiau în același imobil nu a fost îngrijorat de dispariția părții vătămate decât după 3 zile, când a anunțat poliția și că abia după acest moment a auzit vorbindu-se că fiica sa ar fi fost răpită, precum și că a vorbit cu partea vătămată telefonic, după circa o lună de zile, identitatea răpitorilor aflând-o de la partea vătămată, când aceasta a revenit în România, iar despre V. C., martorul relatând - că-l cunoaște, întrucât sunt consăteni și locuiesc la o distanță de cca. 3 – 5 km., precum și că, împreună cu acesta a participat la campania electorală pentru candidatul D. A., în anul 2013, dar că nu a avut nici o discuție cu inculpatul despre cele întâmplate propriei fiice, fiind în relații normale cu inculparul.
Totodată, se reține că inculpatul V. C. C. a formulat apărări în sensul că nu cunoaște pe partea vătămată, că în anul 2009 și 2010 – 2013 s-a aflat la muncă în Spania, depunând în acest sens înscrisuri care atestă raporturile de muncă în agricultură; ori, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar se constată că la prima audiere de către procuror, la data de 19.09.2013, inculpatul a arătat că a fost în Spania până pe data de 24.12.2009, că nu a comis infracțiunea și că este de acord să se prezinte pe data de 30.09.2013 în vederea audierii, eventual a confruntării cu partea vătămată, dar la această dată inculpatul nu s-a mai prezentat, lipsind și în cursul judecății în primă instanță, iar în apel, a fost prezentat arestat în altă cauză, în executarea pedepsei închisorii de 4 ani, pusă în executare în baza mandatului de executare nr. 327/27.12.2013 emis de Judecătoria S., fiind adus în procedura mandatului european de arestare și încarcerat de Inspectoratului de Poliție O. la 05.04.2014, predarea în România având loc la 02.04.2014.
Din înscrisurile depuse la dosar în faza de apel, rezultă că inculpatul a fost înregistrat în Registrul Central pentru Străini al Comisariatului Regional din Orihuela (Spania) la data de 31.07.2007, fără drept de muncă până la finalizarea perioadei tranzitorii, iar din înregistrările întocmite de Ministerul Muncii și Securității Sociale din Spania rezultă că, la data de 22.07.2011, inculpatul nu figurează ca angajat (înscrisuri la filele 88 - 90), contractele de muncă pe perioadă determinată fiind încheiate la datele de 28.11.2013 (contract nr. 401 – fila 93, aferent campaniei de cules citrice 2013/2014, octombrie-martie și aprilie-septembrie), 31 octombrie 2013 (contract nr. 401, campaniei de cules citrice 2013/2014, octombrie-martie și aprilie-septembrie), respectiv 25.02.2013 (contract 401).
Față de aceste înscrisuri se constată că apărarea formulată de inculpat cu ocazia audierii în faza de apel (declarațiile din 02.04.2014 – fila 32, 33), respectiv că nu s-a prezentat în faza de urmărire penală la data de 30.09.2013 întrucât avea un contract de muncă în derulare în Spania, este nefondată, deoarece contractele încheiate în 2013, în perioada analizată, se referă la data de 31 octombrie și 28 noiembrie, ceea ce permitea prezența inculpatului la audiere pentru data anterioară; se reține ca nesinceră declarația inculpatului, deoarece, dacă raportul de muncă era în derulare, cunoscut de către inculpat, acesta ar fi avut posibilitatea să declare acest lucru organelor de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât a beneficiat și de asistență juridică, fiind asistat de apărător la audierea din 19 septembrie 2013.
În privința inculpatului S. M., se constată că acesta s-a sustras atât urmăririi penale cât și judecății, nefiind localizat pe teritoriul României după data liberării condiționate - 20.08.2010 - din executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 811 din 16.11.2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin neapelare la data de 15.12.2009.
Apărările acestui inculpat, care invocă aplicarea principiului in dubio pro reo, susținând prin apărătorul ales că, pe de o parte, în anul 2010 a fost încarcerat începând cu data de 08 ianuarie până la 20 august, și astfel nu putea comite activități de traficare a părții vătămate, iar, pe de altă parte, că este incertă perioada în care este descrisă activitatea infracțională, precum și contribuția sa în calitate de autor la racolarea, transportul și exploatarea părții vătămate prin practicarea prostituției, sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, se reține că probatoriul testimonial analizat anterior se coroborează cu plângerea părții vătămate și susține activitatea infracțională descrisă în rechizitoriu, comisă la sfârșitul lunii decembrie 2009, respectiv începutul lunii ianuarie 2010, fiind plauzibil că inculpatul a fost încarcerat în MEPI nr. 1375/16.12.2099 emis în baza s.p. nr. 811/2009, la revenirea în țară din străinătate, deoarece autoritățile judiciare de executare au emis ordin de urmărire națională înregistrat la data de 04.01.2010 la I.G.P. – Poliția de Frontieră (ordinul de interzicere a părăsirii țării nr. 66/2009, înregistrat conform adresei nr._/2010), iar încarcerarea inculpatului s-a realizat la data de 08.01.2010 (conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Slatina la data de 10.09.2014 – fila 131, dosar apel), iar pe de altă parte, prezența părții vătămate în Italia și constrângerea sa la practicarea prostituției sunt dovedite de declarațiile constante ale martorului Laveli Sandro.
Totodată, se reține că persoanele indicate de partea vătămată ca fiind prezente în mijlocul de transport cu care a fost deplasată în Italia, precum și în locația din Italia, alături de inculpatul S. M., respectiv numitele A. C., și I. S., au calitate de martori în dosarul_ privind pe inculpații I. S. F., S. M., Nozoc E., I. Janir, Istrăilă F., ș.a., trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane comisă în perioada 2009 – 2013, în Italia, cu părți vătămate racolate din România, jud. O., prin sentința penală nr. 294 din 17.12.2014, Tribunalul O. pronunțând condamnarea în primă instanță a inc. S. M. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori și constituire de grup infracțional organizat, împrejurări care atestă valoarea de adevăr afirmațiilor părții vătămate P. M. Măruța.
Față de aceste considerente, se reține că inculpații V. C. C. și S. M. au comis infracțiunea de trafic de persoane, prin răpire, faptă care va fi încadrată în art. 210 alin. 1 lit. a Cod Penal actual, cu aplic. art. 5 Cod Penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, urmând să se dispună schimbarea încadrării juridice conform art. 386 Cod Procedură Penală, din inf. prev de art. 12 alin. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și de art. 189 alin. 3 și 5 din C.pen. anterior.
În acest sens, se reține că infracțiunea de trafic de persoane incriminează ca modalități alternative în conținutul constitutiv al faptei penale acțiunile de „recrutare, transportare, transferare, adăpostire (cazare) sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită prin: - amenințare; - violență; - alte forme de constrângere; - răpire; - fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima voința; - oferirea, dare, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase, în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei”, astfel că recrutarea prin răpire a victimei traficului de persoane absoarbe și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, sub acest aspect, infracțiunea de trafic de persoane fiind o infracțiune complexă.
Astfel, în acest sens devin aplicabile prevederile art. 35 alin. 2 Cod Penal actual, care definesc infracțiunea complexă drept infracțiunea care include în conținutul său, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală, situație în care se impune schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni reținute în concurs real – trafic de persoane și lipsire de libertate în mod ilegal – într-o infracțiune complexă unică, aceea de trafic de persoane, astfel cum este incriminată de art. 210 alin. 1 lit. a Cod Penal actual.
Totodată, se constată că incidența prevederilor Codului penal în vigoare este determinată de dispozițiile art. 5 Cod Penal, care impune examinarea comparativă a normelor de incriminare din cele două legi penale succesive, care au determinat concursul de legi în timp: Legea nr. 678/2001 – art. 12 – și Codul penal în vigoare de la 01.02.2014, întrucât prin Lg. Nr. 187/2012 au fost abrogate prevederile art. 12 din Lg. 678/2001; astfel, se reține că Lg. 678/2001 prevedea forma calificată a infracțiunii de trafic de persoane în condițiile în care fapta era săvârșită cu pluralitate de făptuitori, fiind prevăzută în art. 12 alin. 2 lit. a pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani, în timp ce art. 210 alin. 1 din codul penal actual nu mai prevede acest element circumstanțial agravant, stabilind pedeapsa principală a închisorii cu limite mai mici, respectiv de la 3 la 10 ani.
Pe cale de consecință, codul penal actual conține norme de incriminare mai favorabile sub aspectul regimului sancționator, dar și a conținutului constitutiv al infracțiunii, întrucât săvârșirea faptei de către 2 sau mai multe persoane nu mai constituie o modalitate agravată a infracțiunii.
În ceea ce privește starea de recidivă postcondamnatorie reținută pentru fiecare dintre cei doi inculpați, din examinarea certificatelor de cazier judiciar se constată o situație diferită față de aceea reținută de prima instanță, astfel: - în cazul inc. V. C. C. se constată că a fost condamnat prin sentința penală nr. 148/05 iunie 2009 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată conform art. 81, 82 Cod Penal, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat; prin sentința penală nr. 143 din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria S., a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 327/17.12.2013, pus în executare la data de 02.04.2014 (conform comunicării înaintată de Inspectoratului de Poliție O. nr._ din 05.04.2014 – fila 55, dosar apel); - în cazul inc. S. M., se constată că a executat pedepsele aplicate prin sentințele penale: nr. 389/1991 a Judecătoriei Slatina (1 an și 10 luni, executată de la 21.11.1990 la 25.03.1992, când a fost liberat condiționat cu un rest de 179 zile), nr. 1149/1994 a Judecătoriei Slatina (7 ani închisoare executată de la 10.10.1993 la 08.04.1997, când a fost liberat condiționat cu un rest de 1280 zile), nr. 113 din 24.05.2004 a Tribunalului O. și nr. 1127/2004 a Judecătoriei Slatina, contopite prin sentința penală nr. 434/28.09.2008 a Tribunalului D., în pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare executată de la 26.02.2004 la 30.11.2007, când a fost liberat condiționat cu un rest de 634 zile, rest pentru care s-a revocat liberarea condiționată și a fost contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 811 din 16.11.2009 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin neapelare, iar pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a fost executată de la 08.01.2010 până la 20.10.2010, când a fost liberat condiționat cu un rest de 140 de zile.
Față de acestea se constată că inc. V. C. C. a comis infracțiunea din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 148/05 iunie 2009 a Judecătoriei Caracal, respectiv în termenul de încercare de 5 ani, care expira la sfârșitul lunii iunie 2014, fapta fiind concurentă cu aceea judecată prin sentința penală nr. 143 din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria S.; cum însă, în cursul judecății în primă instanță, această chestiune nu a format obiectul judecății sub aspectul incidenței prevederilor art. 40 Cod Penal actual, nu se poate proceda la stabilirea unei pedepse rezultante pentru infracțiunile concurente judecate diferit, direct în etapa procesuală a apelului, pentru a nu fi încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Urmează astfel să se rețină numai incidența dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod Penal actual coroborat cu dispozițiile art. 43 alin. 1 Cod Penal actual, care sunt concordante cu prevederile art. 15 alin. 2 din Lg. 187/2012, conform cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se mențiune și după . codului penal actual, inclusiv sub aspectul revocării; pe cale de consecință, urmează să se dea relevanță dispozițiilor art. 83 din codul penal anterior și să se procedeze la revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa anterioară – de 3 ani închisoare – care va fi cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În privința inculpatului S. M. se constată că infracțiunea dedusă judecății în speță îndeplinește condițiile pluralității intermediare în raport de infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 811/2009 a Judecătoriei Slatina, prin care s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 634 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 434/2008 a Tribunalului D. (de contopire), respectiv sentința penală nr. 113/2004 a Tribunalului O., deoarece noul Cod Penal impune ca primul termen al recidivei să fie o pedeapsă mai mare de 1 an, condiție neîndeplinită în speță,; pe cale de consecință, în cazul acestuia urmează să fie înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod Penal anterior, să se rețină dispozițiile art. 44 Cod Penal actual și să se stabilească o pedeapsă rezultantă corespunzător regulilor de la concursul de infracțiuni, prevăzută de art. 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, respectiv prin aplicarea unui spor de o treime din pedeapsa de 1 an la pedeapsa stabilită în prezenta cauză.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, se reține dezlegarea de drept dată prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, privitor la aplicarea globală a legii penale determinată ca fiind mai favorabilă, atât în ceea ce privește condițiile de incriminare și regimul sancționator al infracțiunii, cât și condițiile de existență și regimului de incriminare al recidivei și concursului de infracțiuni.
În privința cuantumului pedepselor, se constată că, în raport de legea penală determinantă în cauză, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 5 cod penal, inculpații beneficiază de dispoziții mai favorabile sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, urmând ca instanța de apel să stabilească sancțiuni orientate către minim în cazul inculpatului V. C. C. – față de participația concretă mai redusă – și către mediu în cazul inculpatului S. M. – față de modalitatea violentă în care s-a realizat constrângerea asupra părții vătămate și față de urmările produse asupra sănătății acesteia -, respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a și b Cod Penal – pedeapsă complementară – în cazul inculpatului V. C. C., și de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a și b Cod Penal – pedeapsă complementară – în cazul inculpatului S. M..
Corespunzător considerentelor referitoare la antecedentele penale ale inculpaților, pentru inc. V. C. C. se va stabili o pedeapsă rezultantă de executat de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a și b Cod Penal actual, respectiv de 5 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a și b Cod Penal actual, pentru inculpatul S. M., în cazul căruia urmează a se da eficiență și prevederilor art. 72 Cod Penal coroborat cu art. 40 alin. 3 Cod Penal și a se deduce perioada executată conform sentința penală nr. 811/2009 a Judecătoriei Slatina, de la 08.01.2010 la 20.08.2010.
Pentru inculpatul V. C. C. se reține că a fost arestat în lipsă prin Încheierea nr. 93 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul O., măsură pusă în executare la data de 01.04.2014, când a fost predat în procedura mandatului european de arestare, iar la data de 02.04.2014 a fost încarcerat în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria S. (M.E.P.Î. nr. 327/2013), astfel că, din pedeapsa aplicată în prezenta cauză se va deduce perioada arestării preventive de la 01.04.2014 la 02.04.2014 și, totodată, se va constata încetată măsura controlului judiciar dispusă în prezenta cauză prin încheierea din 02.04.2014, conform dispozițiilor art. 399 alin. 1 Cod Procedură Penală.
În cazul inculpatului S. M. se reține că prin încheierea nr. 93/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul O. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, fiind emis mandatul de arestare nr. 69/23.10.2013, care însă nu a fost executat până în prezent, prin prezenta decizie cauza fiind soluționată definitiv și urmând a fi emis mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispozițiilor art. 552 alin. 1 Cod Procedură Penală.
Pe cale de consecință, apelurile declarate de parchet și de inculpați sunt fondate privitor la încadrarea juridică a infracțiunilor, aplicarea legii penale mai favorabile, având consecința reducerii pedepselor aplicate de prima instanță, precum și înlăturarea dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie în cazul inc. S. M., urmând să fie admise și rejudecată cauza conform prevederilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, în sensul considerentelor anterioare.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă P. M. Măruța, se reține caracterul fondat sub aspectul majorării cuantumului daunelor morale la suma de 25.000 lei, la plata căreia vor fi obligați în solidar inculpații, față de urmările grave produse asupra stării psihice a apelantei care, deși tânără, are dificultăți de integrare socio-profesională urmare a traumelor produse prin activitatea infracțională, regimul său de viață fiind considerabil afectat, ceea ce impune o reparație corespunzătoare; în consecință, cauza va fi rejudecată și sub acest aspect.
Pentru celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin rezolvărilor date prin prezenta decizie, vor fi aplicate dispozițiile art. 425 alin. 2 Cod Procedură Penală, și vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de C. Organizată și Terorism - BIROUL T. O., inculpații S. M., V. C. C. (arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul C. )și partea civilă P. M. MĂRUȚA, împotriva sentinței penale nr. 32 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința, pe latură penală și civilă și, rejudecând:
În baza art. 386 C.pr.pen., dispune schimbarea încadrării juridice pentru ambii inculpați - S. M. și V. C. C. -, din infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și de art. 189 alin. 3 și 5 din C.pen. anterior, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. anterior și în final cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual pentru ambii inculpați și cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 1 C.pen. actual pentru inculpatul V. C. C., respectiv a dispozițiilor art. 44 C.pen, actual pentru inculpatul S. M..
În baza art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. actual, art. 41 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual, condamnă pe inculpatul V. C. C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 65 C.pen. actual, aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, menține aplicarea art. 83 C.pen. anterior privitor la revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 148 din 05.06.2009 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare; dispune ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 45 alin. 5 C.pen. actual coroborat cu art. 65 C.pen. actual, aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 72 C.pen. actual, deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 01.04.2014 la 02.04.2014.
Constată încetată măsura controlului judiciar dispusă în prezenta cauză prin încheierea din 02.04.2014.
2. În baza art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. actual, art. 44 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual, condamnă pe inculpatul S. M. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 65 C.pen. actual, aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 44 C.pen actual rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. actual, art. 45 alin. 1 C. pen actual, contopește pedeapsa din prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sp 811 din 16.11.2009 a Judecătoriei Slatina, în pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 45 alin. 5 C.pen. actual, coroborat cu art. 65 C.pen. actual, aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 72 C.pen. actual, deduce perioada executată de la 08.01.2010 la 20.08.2010, conform MEPI emis în baza sp 811 din 16.11.2009 a Judecătoriei Slatina.
Constată că mandatul de arestare preventivă nr. 69 din 23.10.2013 privind pe inculpatul S. M., nu a fost pus în executare.
Majorează cuantumul daunelor morale la 25.000 lei, sumă la plata căreia sunt obligați în solidar inculpații V. C. C. și S. M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare din faza de apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red. Jud. M. C. G.
Jud. fond: E. C. M.
Dact. 8 ex./A.T.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1600/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
