Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1252/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1252/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 1252/2014
Dosar nr._ - tentativă de omor -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1252
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. - judecător
Ș. B. - judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. T. O. și partea civilă L. C. A. împotriva sentinței penale nr.194 din 18.06.2014 pronunțată de T. O. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de tentativă la omor, în contradictoriu cu intimatul-inculpat E. M. S. și intimatele- părți civile S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. ȘI S. ORAȘ B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul parte civilă L. C. A. și avocat din oficiu P. M. pentru inculpatul E. M. S., lipsă, lipsă fiind și părțile civile S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. ȘI S. ORAȘ B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, susține apelul formulat de parchet, precizând că instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor, deși prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. Totodată, nu s-a stabilit cu exactitate legea penală mai favorabilă, aplicabilă inculpatului, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost injust individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
Solicită astfel, admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale.
Apelanta-parte civilă L. C. A. solicită admiterea apelului său și obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.
Cu privire la apelul parchetului solicită admiterea acestuia.
Avocat P. M., având cuvântul pentru inculpat, solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate, precizând că este doar o eroare materială în sentință cu privire la infracțiune; în mod corect s-a stabilit că vechiul cod penal este mai favorabil și s-a stabilit o soluție justă în privința cuantumului pedepsei și modalității de executare, iar suma acordată ca daune morale a fost acordată corect.
Reprezentantul parchetului, cu privire la apelul părții civile, solicită admiterea acestuia.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.194 din 18.06.2014 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ , în baza art. 386 Noul cod de procedură penală cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către procuror din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin.1 lit. i) Cp reținută în sarcina inculpatului E. M. S., în infracțiunea de tentativă la omor prev. și ped. de art. 32 alin. 1 rap. la art.188 alin.1și 2 din NCP.
În temeiul art. 174 alin. 1 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 Noul cod de procedură penală, cu aplic art. 74 al. 1 lit. a, alin. 2 Cod penal anterior și art. 76 al. 2 Cod penal anterior, a fost condamnat inculpatul E. M. S., fiul lui Ș. și M., născut la data de 19.04.1995, in or.Vînju M., jud. M., domiciliat in corn. Bălăcită, ., CNP_, la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b din Codul penal anterior.
În baza art. 86 indice 1 din Codul penal anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in condițiile art. 86 indice 2 din Codul penal anterior.
În baza art. 86 indice 3 alin. 1 din Codul penal anterior inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. O.: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. O.; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu. reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 din Codul penal anterior.
În baza art.71 din Codul penal anterior, au fost interzice inculpatului E. M. S. drepturile prev.de art.64 alin. 1 lit. a teza II și lit b Cod penal, cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul E. M. S., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare, motiv pentru care prezenta se va comunica Poliției Române după rămânerea definitivă, conform art. 7 alin.3 din Legea 76/2008.
În baza art. 5 alin. 5 din legea nr. 76/2008 informează pe inculpat că aceste probe biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare(S.N.D.G.J.) a profilului său genetic.
În baza art. 19 și 397 din NCPP, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. C. A. și pe cale de consecință a fost obligat inculpatul E. M. S. la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de această parte civilă.
În baza art. 19 și 397 din NCPP cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. clinic județean de urgență C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.880 lei, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății, cu titlul de despăgubiri, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate L. C. A..
În baza art. 398 din NCPP și art. 274 alin. 1 din NCPP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 958 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 458 lei din cursul urmăririi penale iar suma de 500 lei cheltuieli judiciare din cursul judecății.
În baza art. 274 alin. 1 din NCPP suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației nr. 72/04.02.2014 (av. M. R.), au rămas în sarcina statului, fiind avansate din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului O..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 582/P/2013 din 29.01.2014 a fost trimis în judecată inculpatul E. M. S. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 alin.l Cp. rap. la art. 174 alin. 1 Cp., art. 175 alin. 1 lit. i Cp
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că la data de 14.07.2013, în urma unor discuții contradictorii cu victima L. C. A., inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona toracică dreapta, leziunile traumatice punându-i în primejdie viața, conform raportul de constatare medico-legală nr. 2408/A1/26.08.
Pentru a se reține această situație de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:: proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică; fișă de constatări preliminare și raport de constatare medico-legală nr. 2408/A1/26.08.2013 întocmite de către medicul legist E. C. Băducă; declarațiile părții civile L. C. A.; declarațiile martorilor L. L., Moșmonea D. G., B. V. D., Gidu T., N. F. C., T. R. V., J. V. D., L. M. M., R. C., T. R. M.; declarațiile inc. E. M. S. .
Cauza s-a înregistrat pe rolul instanței la data de 31.01.2014, iar pentru faptul că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile dispoziții legale în materie penală, prin încheiere cauza a fost înaintată judecătorului de cameră preliminară pentru parcurgerea acestei proceduri.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.03.2014, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Având în vedere răspunsul pozitiv al acestuia, instanța a pus în discuție cererea sa, cerere pe care a admis-o la acel termen, amânând cauza pentru a se depune acte în circumstanțiere, în cadrul probei fiind depuse la dosarul cauzei o caracterizare ce emană de la Primăria Comunei Bălăcița și o adeverință din care rezultă că inculpatul este elev al Liceului Tehnologic „G. B.” din C. la cursuri de zi.
Persoana vătămată L. C. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei, din care 50.000 lei reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și 50.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul material, nesolicitând probe pentru dovedirea întinderii prejudiciului.
De asemenea, s-a constituit parte civilă S. clinic județean de urgență C. cu suma de 4.880 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate L. C. A..
S. Orășenesc B. a arătat în mod expres, prin înscrisul aflat la fila 25 dosar fond, că nu se constituie parte civilă în cauză.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 14.07.2013, inculpatul E. M. S. a avut unele discuții contradictorii cu victima L. C. A., în urma cărora i-a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul în zona toracică dreapta, leziunile traumatice punându-i în primejdie viața conform fișei de constatări preliminare medico - legale nr.2408/15.07.2013, efectuate de către dr.E. C. Băducă din cadrul IML C..
De asemenea,conform declarațiilor martorilor Moșmonea D. G. și B. V. D., inculpatul E. M. S. a avut o discuție contradictorie cu aceștia și cu victima L. C., amenințându-i că are un cuțit asupra sa și că îl va folosi.
Martorii au precizat că inculpatul a scos un cuțit din buzunar cu care i-a aplicat o lovitură victimei L. C. în zona toracică dreapta, după care l-a lovit și pe B. V. D. în zona mâinii stângi și i-a tăiat sacoul și, de asemenea s-a îndreptat către martorul Moșmonea D. G. care însă s-a ferit și nu a reușit decât să-i taie hainele.
Martorul Gidu T. confirmă faptul că l-a văzut pe inculpatul E. S. când a scos un cuțit tip briceag din buzunar și „a început să dea în stânga și în dreapta cu el" prima persoană lovită fiind victima L. C., după care a urmat martorul B. D. și în timp ce se îndrepta către acesta s-a împiedicat și în cădere a tăiat și cămașa martorului Moșmonea D..
Martorul L. M. M. a precizat că l-a văzut pe inculpat când a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit tip briceag cu lama de aprox. 10 cm. și a afirmat către prietenii care-l însoțeau că îl va folosi pentru a o tăia pe victimă.
De asemenea, din adresa nr.4974/03.12.2013 întocmită de S. Orășenesc B. rezultă că în data de 15.07.2013, ora 03:35 martorul B. V. D. s-a prezentat la camera de gardă a unității, diagnosticul stabilit fiind „plăgi tăiate mâna stângă (față palmară), excoriație abdominală, agresiune cu armă albă".
De altfel, aceste aspecte sunt confirmate și de către ceilalți martori audiați în cauză - Gidu T., N. F. C., L. M. M., R. C. - și anume că pe lângă victima L. C. A. au fost tăiați cu cuțitul și martorii B. V. D. și Moșmonea D. G..
In urma loviturilor primite victima L. C. A. a fost transportată de Urgență la S. B. și, ulterior, la S. de Urgență nr. 1 C..
Din concluziile preliminare și raport de constatare medico-legală nr. 2408/A1/26.08.2013 întocmite de către medicul legist E. C. Băducă din cadrul IML C. rezultă că numitul L. C. A. în vârstă de 21 de ani prezintă leziuni traumatice ce pot data din 13/14.07.2013 și au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor — înțepător și cu un corp dur și care au necesitat circa 25 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. S-a arătat că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.
Faptele mai sus descrise sunt dovedite prin probele menționate în paragraful anterior dar și recunoscute de inculpat în condițiile art. 375 C.p.p., fără a se mai impune astfel analiza în detaliu a tuturor probelor existente la dosarul de urmărire penală, probe al căror conținut și legalitate inculpatul nu le-a contestat.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
C. Constituțională prin decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în data de 20 mai, a statuat că „.. în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu” și nu pe instituții autonome.
Pentru aceste considerente, instanța, sub aspectul laturii penale a procesului urmează a analiza care dintre cele două coduri penale este, în ansamblul său, favorabil inculpatului.
Dacă sub aspectul incriminării favorabil ar fi noul cod întrucât actualmente ar dispărea circumstanța care face ca fapta inculpatului să fie omor calificat în vechiul cod, nu aceeași este situația individualizării pedepselor.
Scopul procesului penal este tragerea la răspundere a persoanei care a săvârșit fapte penale, respectiv sancționarea acesteia cu o pedeapsă penală.
O etapă importantă în cadrul procedurii este individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executarea a acestora, motiv pentru care, pentru a stabili care este legea favorabilă inculpatului instanța trebuie să constate că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăție prevăzută de lege și se impune sancționarea sa, verificând apoi dacă sunt aplicabile în cauză circumstanțe atenuante.
În acest punct, în cauza de față instanța a constatat că faptele există și că au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege în condițiile art. 396 alin. 2 C.p.p., dispunând condamnarea acestuia.
Pentru că instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile ca circumstanțe atenunante: conduita bună a infractorului înainte de comiterea faptei, vârsta acestuia, faptul că este încă elev, este de observat că aceste circumstanțe nu se regăsesc în noul cod penal aplicabile infracțiunii de omor, ci în dispozițiile vechiului cod, respectiv art. 74 alin. 1 lit a și alin. 2, coroborat cu art. 76 alin. 2 din vechiul cod penal.
Aceste dispoziții legale impun coborârea pedepsei aplicate sub minimul special după stabilirea limitelor infracțiunii săvârșite ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Noul cod de procedură penală, lăsând posibilități mai largi pentru individualizarea modalității de executare a pedepsei
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că în cauza de față legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal motiv pentru care, în temeiul art. 5 din Codul penal a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către procuror din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev și ped de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin.1 lit. i) vechiul cod penal reținută în sarcina inculpatului E. M. S., în infracțiunea de tentativă la omor prev și ped de art. 32 alin. 1 rap. la art.188 alin.1și 2 din NCP.
În considerarea celor anterior expuse la individualizarea sancțiunilor aplicate inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege ( reduse cu o treime atât minimul cât și maximul prin aplicarea dispoz. art.396 alin. 10 C.p.p.) cât și toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă cât și persoana infractorului.
In concret, instanța a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al fapteli săvârșite, deduse în principal din importanța valorilor sociale afectate (astfel cum rezultă aceasta din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), scopul urmărit de inculpat, dar și vârsta inculpatului (18 ani și trei luni la data săvârșirii faptei), conduita sa procesuală sinceră, comportamentul în societate confirmat de caracterizarea depusă la dosarul cauzei, precum și regretul manifestat față de faptă și consecințele acesteia în fața instanței.
Astfel, în favoarea inculpatului instanța a reținut circumstanțele atenuanute prev. de art. 74 alin. 1 lit. c și 74 alin. 2 vechiul cod penal., cărora le-a v dat eficiență în condițiile art. 76 alin. 2 din vechiul cod penal.
Având în vedere cele reținute și ținând cont de aplicarea concomitentă a dispoz. art. 396 alin. 10 C.p.p, art 74 alin 1 lit a), 74 alin. 2 din vechiul cod penal si 76 alin 2 Cod penal, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 52 din vechiul cod penal.
In baza art. 65 alin 2 din vechiul cod penal si art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice precum si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității statului pe o durata de 2 ani.
In baza art. 71 din vechiul cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a a-II-a si lit b) din vechiul cod penal cu referire la art. 8 CEDO si cauza S. si Parcalab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
In ceea ce priveste individualizarea modalitatii de executare a pedepsei aplicate instanta a apreciat că scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia, dispunând suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei fixind conform art 86 ind 2 din vechiul cod penal. un termen de incercare pe o durata de 2 ani la care s-a adaugat durata pedepsei aplicate inculpatului.
In perioada termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună masurilor de supraveghere prev. de art. 86 ind 3 alin 1 din vechiul cod penal care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. O. respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. O.; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu. reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mjloacele lui de existență și a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prev de art 86 ind 4 c.p.
Potrivit disp art 71 alin 5 din vechiul cod penal pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii. Astfel in baza art 71 alin 5 din vechiul cod penal instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate inculpatului in conditiile art 71 rap la art 64 alin 1lit a teza a II a si b din vechiul cod penal pe durata suspendarii conditionate a pedepselor.
In cea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi în temeiul art. 65 alin. 1 și 2, instanța a dispus aplicarea acesteia constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b din vechiul cod penal, urmând a fi executată conform prevederilor art. 66 din vechiul cod penal.
Întrucât infracțiunea de omor calificat este prevăzută la pct. 3 din anexa nr. 1 a Legii 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, între infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul E. M. S., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare, la eliberarea din penitenciar.
Acest act normativ a fost adoptat de România pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere. Potrivit art. 1, legea are drept scop ,,..constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizica și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism”.
Mai mult, și C. Constituțională a României s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Legea 76/2008, prin Decizia 485/02.04.2009, prin care a statuat că „drepturile consacrate de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu sunt drepturi absolute, ele putând fi supuse anumitor limitări ori restricții din partea autorităților. Între componentele dreptului proteguit de art. 8 din Convenție se regăsește respectarea dreptului la viața privată, care însă poate fi supus anumitor ingerințe cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să apară ca necesare într-o societate democratică, să privească un drept apărat de Convenție și să fie proporționale cu scopul urmărit”. De asemenea, în considerentele deciziei menționate, C. Constituțională a arătat că „judecătorul, ca reprezentant al autorității, în pofida absenței consimțământului celui vizat, are dreptul sa dispună cu privire la necesitatea prelevării de probe biologice de la o anumită categorie de persoane, și anume aceea a suspecților”.
În aceste condiții, genotiparea probelor biologice recoltate din câmpul infracțiunii alături de probele de referință recoltate de la persoanele ce fac parte din cercul de suspecți, este o măsura necesară într-o societate democratică și nu este contrară prevederilor art. 8 din Convenție.
Legea 76/2008 constituie cadrul legal adecvat soluționării cererii de prelevare probe biologice, existând create garanții pentru înfăptuirea interesului general, cu protejarea dreptului personal al intimatului. În plus, legiuitorul a emis și Norme metodologice care reglementează aplicarea Legii 76/2008 și stabilește reguli clare, precise și detaliate cu privire la procedura care se urmează în situația prelevării unor probe biologice.
Conform art. 7 alin. 3 din Legea nr. 76/2008, “ Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., se realizează de către personalul Poliției Române instruit în acest sens, imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare, respectiv a hotărârii prin care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.”
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal s-a constatat că persoana vătămată L. C. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei, din care 50.000 lei reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și 50.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul material, nesolicitând probe pentru dovedirea întinderii prejudiciului.
Cu privire la daunele materiale, instanța observă că partea civilă nu a solicitat probe și nu a adus niciun fel de dovezi cu privire la existența și întinderea unui astfel de prejudiciu.
Cu privire la daunele morale, cuantificarea prejudiciului moral, nu este supusă unor criterii legale de determinare. Stabilirea cuantumului acestora include o doză de aproximare avându-se în vedere consecințele negative suferite de partea civilă pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii este necesar ca cel ce pretinde daunele să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, au fost lezate prin suferința produsă, și, pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
În privința daunelor morale - a reținut ÎCCJ în decizia 4505/3.07.2008 a secției civile și de proprietate intelectuală - nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral cauzat, fără ca prin aceasta să se încerce o reparare cu mult peste vătămarea produsă, determinând o îmbogățire fără justă cauză în persoana reclamantului. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei - S.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr.89 din 9 iunie 2003.
Prin art. 1391 din Noul cod civil a fost reglementată atât posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge în cazul decesului victimei unei fapte delictuale.
Potrivit art. 1.391 alin. 1 din Noul Cod Civil intitulat sugestiv „Repararea prejudiciului nepatrimonial „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială sau socială”.
În speță victimei i-au fost restrânse posibilitățile de viață familială și socială, ca urmare a leziunilor provocate de agresiune, fiind nevoit a depune un efort suplimentar pentru recuperare În raport de aceste considerente a apreciat T. că acordarea unei sume de 20.000 lei cu titlu de daune morale este justificată și echitabilă, motiv pentru care a obligat inculpatul E. M. S. la plata sumei precizate către partea civilă L. C. A. cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Pentru îngrijirile medicale acordate părții vătămate L. C. A., S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.880 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății (filele 40-41dosar fond).
Deoarece aceste cheltuieli sunt consecința faptei vătămătoare săvârșită de inculpat, în temeiul art. 19 și 397 din NCPP cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006 a obligat inculpatul E. M. S. la plata sumei de 1293,71 lei cu titlu de despăgubiri civile către S. Județean de Urgență Slatina reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate L. C. A., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apeluri P. de pe lângă T. O. și partea civilă L. C. A..
Prin apelul formulat, P. de pe lângă T. O. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor, deși prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
Totodată, nu s-a stabilit cu exactitate legea penală mai favorabilă, aplicabilă inculpatului, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost injust individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
În motivarea apelului, partea civilă L. C. A., a susținut că instanța de fond în mod eronat a admis în parte acțiunea civilă formulată și, pe cale de consecință, a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, deși s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei, atât în scris cât și verbal la instanța de fond, iar daunele materiale nu le poate dovedi întrucât nu a știut că trebuie să facă dovada cheltuielilor de transport ale familiei, a rețetelor medicale ce i-au fost prescrise.
Solicită admiterea apelului și obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. constată următoarele:
Apelul părții civile L. C. A. este nefondat pentru următoarele considerente:
În raport de toate elementele de la dosar (actele medicale, declarațiile părții vătămate și declarațiile de martor), C. nu contestă că suferința psihică și fizică a părții vătămate a fost una accentuată, partea vătămată necesitând un număr de 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar leziunile i-au pus viața în pericol.
Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că, deși prejudiciul moral este susceptibil de a fi reparat și pecuniar, acesta nu reprezintă totuși o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, astfel că dauna morală are menirea doar de a ușura suferințele părții vătămate sau de a-i crea anumite satisfacții.
Prin urmare, C. consideră că suma de 20.000 lei acordată de instanța de fond este proporțională și adecvată în raport cu trauma produsă părții vătămate pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat acesteia.
Ca atare, C., în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p., va respinge apelul formulat de partea civilă, ca nefondat.
Cu privire la apelul declarat de P. de pe lângă T. O., se constată următoarele:
În mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a din Vechiul Cod penal pe considerentul că inculpatul nu are antecedente penale și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 2 din Vechiul Cod penal pe considerentul că inculpatul este încă elev al unui liceu.
Aceasta, întrucât, recunoașterea unor asemenea împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât atunci când acestea ar reduce în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau ar caracteriza favorabil persoana făptuitorului într-o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special ar satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Or, în speța de față, C. consideră că nu se impune reținerea unor astfel de circumstanțe atenuante având în vedere împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, în sensul că, în urma unor discuții contradictorii cu partea vătămată L. C. A. și cu martorii Moșmonea D. G. și B. V. D., inculpatul i-a amenințat pe aceștia că are un cuțit asupra sa și că îl va folosi, după care a scos cuțitul tip briceag din buzunar și „a început să dea în stânga și în dreapta cu el”, aplicând părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona toracică dreapta, leziunile traumatice punându-i în primejdie viața, apoi l-a lovit pe martorul B. V. D. în zona mâinii stângi și i-a tăiat sacoul și, de asemenea, s-a îndreptat către martorul Moșmonea D. G., care însă s-a ferit și nu a reușit decât să-i taie hainele.
„Conduita bună” a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, în sensul art. 74 alin. 1 lit. a din Vechiul Cod penal, nu poate fi justificată, în mod exclusiv, de absența antecedentelor penale, iar faptul că inculpatul este încă elev al unui liceu, nu justifică în sine reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 2 din Vechiul Cod penal.
De asemenea, se constată că, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, instanța de fond l-a condamnat pe acesta pentru infracțiunea de omor calificat în formă consumată.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere gravitatea faptei (tentativă de omor), precum și împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, arătate mai sus, C. consideră că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenție, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a recunoscut și regretat fapta încă de la început, pe parcursul urmăririi penale negând săvârșirea acesteia, ca numai apoi, în fața primei instanțe, să recunoască săvârșirea acesteia.
În raport de cele menționate, respectiv că în mod greșit s-au reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și de art. 74 alin. 2 din Vechiul Cod penal și că se impune executarea pedepsei în regim de detenție, se constată că nici legea favorabilă în cauză nu a fost stabilită corect.
Astfel, în această situație, a nereținerii circumstanțelor atenuante și a executării pedepsei în regim de detenție, legea mai favorabilă este Noul Cod penal, întrucât pentru infracțiunea de tentativă de omor prevede alte limite, mai mici decât cele din legea aplicabilă la data săvârșirii faptei, respectiv, în raport de fapta săvârșită de inculpat, care se încadrează în disp. art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, 2 C.p., limitele de pedeapsă sunt de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, or în vechea reglementare limitele de pedeapsă erau de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi.
Prin urmare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., C. va admite apelul Parchetului de pe lângă T. O. și va desființa sentința pe latură penală.
Va înlătura dispozițiile art.861-3 și art.71 alin.5 din Codul penal 1968.
În baza art.386 Cod procedură penală cu aplicarea art.5 din Codul penal, va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către procuror și, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 rap.la art.174 alin.1 rap.la art.175 alin.1 lit.i, Cod penal 1968 reținută în sarcina inculpatului E. M. S., va schimba încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă la omor prev. și ped. de art. 32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 și 2 din Cod penal cu aplic.art.5 cod penal, iar în temeiul art. 32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 și 2 din cod penal cu aplic.art.5 Cod penal, C. urmează a-l condamna pe inculpat.
La individualizarea judiciară a pedepsei, C. va avea în vedere noile limite de pedeapsă, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, așa cum au fost arătate mai sus, dar și persoana inculpatului, în sensul că acesta nu are antecedente penale. Se va avea în vedere și faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului, în faza urmăririi penale acesta negând săvârșirea faptei, ca numai apoi, în fața primei instanțe, să recunoască săvârșirea acesteia. Totodată, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p. întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată în fața primei instanțe și a solicitat expres aplicarea acestor prevederi, nemai solicitând administrarea de probatorii.
Prin urmare, C. consideră că aplicarea față de inculpat a unei pedepse principale de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executarea în regim de detenție și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 și 2 lit.a și b cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, sunt adecvate scopului urmărit de lege, educativ și preventiv.
În baza art.65 alin.1,2 și 3 cod penal comb. cu art.66 alin.1 și 2 lit.a și b din Codul penal, se vor interzice inculpatului pe timpul executării pedepsei principale dreptul de a fi ales în autoritățile sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligată partea civilă apelantă la 60 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu pentru inculpat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul Ministerului Public – P. de pe lângă T. O. formulat împotriva sentinței penale nr. 194 din 18.06.2014 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat apelul părții civile L. C. A., formulat împotriva aceleiași sentințe penale..
Desființează sentința pe latură penală.
Înlătură dispozițiile art.861-3 și art.71 alin.5 din Codul penal 1968
În baza art.386 Cod procedură penală cu aplicarea art.5 din Codul penal admite cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de către procuror și, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 rap.la art.174 alin.1 rap.la art.175 alin.1 lit.i Cod penal 1968 reținută în sarcina inculpatului E. M. S., schimbă încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă la omor prev. și ped. de art.32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 și 2 din Cod penal cu aplic.art.5 cod penal.
În temeiul art.32 alin.1 rap.la art.188 alin.1 și 2 din cod penal cu aplic.art.5 Cod penal, cu referire la art.375 rap.la art.396 alin.10 cod procedură penală, condamnă pe inculpatul E. M. S., fiul lui Ș. și M., născut la data de 19.04.1995, in or.Vînju M., jud. M., domiciliat in corn. Bălăcită, ., CNP_, la pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 și 2 lit.a și b cod penal din Codul penal.
În baza art.65 alin.1,2 și 3 cod penal comb. cu art.66 alin.1 și 2 lit.a și b din Codul penal interzice inculpatului pe timpul executării pedepsei principale dreptul de a fi ales în autoritățile sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă partea civilă apelantă la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu către Baroul D., ce vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție prin C. de A. C., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
D. F. Ș. B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.Șt.B.
J.fond: C.E.M.
G.S. 14 noiembrie 2014/2ex.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1233/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1241/2014.... → |
|---|
