Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 102/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 102/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 102
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - Ș. B. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - D. F.
Grefier - M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă C. de A. C.
……………..
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 21 ianuarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul promovat de revizuientul N. F. M. (deținut în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 229 din data de 02 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 229 din data de 02 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, în baza art. 459 alin. 3 C.p.p., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul N. F. M. - fiul lui M. și M., născut la 28.02.1987 în municipiul Caracal, jud. O., domiciliat în ., ., jud. O., cu antecedente penale, CNP_ - împotriva sentinței penale nr. 105 din 5.06.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ ; în baza art. 275 alin. 2 C.p.p., a fost obligat revizuientul la plata sumei de 25 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 2.06.2014 a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de condamnatul N. F. M. (deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă a Inspectoratului de Poliție O.) împotriva sentinței penale nr. 105/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, motivând că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. nr. 599/P/2010, s-a dispus trimiterea sa în judecată alături de coinculpatul Brozban I. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C.p. rap. la art.174 alin. 1 C.p., art. 175 alin. 1 lit. i C.p. cu aplic.art. 75 lit. a și c C.p., faptă comisă în dauna părții vătămate C. I. în seara de 3.07.2010, în apropierea localului . de pe raza localității Osica de Jos; astfel, revizuientul a susținut că s-au descoperit împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, în acest sens evidențiind declarațiile extrajudiciare ale numiților D. C. C. M. (anexată în xerocopie cererii formulate) și Ș. E., din care rezultă că „la data de 30-31.07.2010, orele 00-02 au ieșit la poartă și au observat scandalul dintre N. F. M. și cetățeanul numit T., astfel că declarația singurului martor Brozban C. M., care a afirmat că și inculpatul a lovit victima, este mincinoasă”; s-a susținut de asemenea că hotărârile prin care s-a dispus condamnarea sa definitivă s-au întemeiat pe declarația singurului martor Brozban C. M., care a fost inițial cercetat în calitate de învinuit, având astfel interesul să declare mincinos pentru a scăpa de învinuire, declarația sa influențând soluțiile pronunțate, motiv pentru care a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Slatina pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Deoarece până în prezent nu există o soluție cu privire la fapta de mărturie mincinoasă, conform art. 454 alin. 2 C.p.p., condamnatul a solicitat ca proba privind declarația mincinoasă „să se facă prin procedura de revizuire prin orice mijloc de probă”.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, revizuientul a solicitat a se constata că partea civilă nu a făcut nici un fel de probe cu privire la valoarea și natura cheltuielilor efectuate „cu mențiunea că a stat în spital doar 4 zile, după care a lucrat cu ziua la diferite persoane în . drept, revizuientul a invocat dispozițiile art. 453 lit. a și b C.p.p.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii formulate de condamnat în raport cu motivele invocate, mijloacele de probă atașate și dispozițiile art.452 și urm. C.p.p. - ce disciplinează instituția „revizuirii” ca și cale extraordinară de atac -, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 105 din 05 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor prev de art. 20 rap la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. F. M., în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev de art. 180 alin. 2 Cod penal fila (224 cercetare judecătorească vol. I).
A fost condamnat inculpatul N. F. M. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev de art. 20 rap la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal, în condițiile art. 57 Cod penal, respectiv în regim de detenție; în baza art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.p., pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 65 alin. 2 C.p. și art. 53 punctul. 2 lit. a C.p., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor prev de art. 20 rap la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Brozban I. A., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. 2 Cod penal și a fost condamnat inculpatul Brozban I. A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev și ped de art. 20 rap la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal; în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale; în baza art. 110/1 C.p. rap. la art. 86/1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art. 110 C.p., din care 4 ani pedeapsa aplicată și 2 ani interval de timp stabilit de instanță; pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani (04.01.2013), s-a încredințat supravegherea inculpatului minor părinților acestuia, Brozban I. și Brozban C., cărora li s-a pus în vedere îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării sale, obligația înștiințării instanței, de îndată, dacă inculpatul minor are purtări rele, se sustrage de la supraveghere ori a săvârșit din nou o faptă penală; în baza art.110/1 alin. 1 C.p. rap la art.103 C.p., pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, s-a dispus și obligarea inculpatului să nu frecventeze restaurante, discoteci și baruri, urmând ca supravegherea executării acestei obligații să fie efectuată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.; după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul Brozban I. A., pe durata termenului de încercare stabilit, în baza art. 110/1 C.p. corob cu art. 86/3 C.p., s-a dispus a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență.
Potrivit dispoz. art. 86/3 alin. 2 C.p., datele prev. de lit. b, c și d s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.; în baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor prev de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. M. Nicușor, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. 2 Cod penal și a fost condamnat inculpatul F. M. Nicușor la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev de art. 20 rap la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală; în baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal; în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale; în baza art. 110/1 C.p. rap. la art. 86/1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art. 110 C.p., din care 4 ani pedeapsa aplicată și 2 ani interval de timp stabilit de instanță; pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani (11.09.2012), s-a încredințat supravegherea inculpatului minor părinților acestuia, F. F. și F. M., cărora li s-a pus în vedere îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării sale, obligația înștiințării instanței, de îndată, dacă inculpatul minor are purtări rele, se sustrage de la supraveghere ori a săvârșit din nou o faptă penală; în baza art. 110/1 alin. 1 C.p. rap la art. 103 C.p., pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, s-a dispus și obligarea inculpatului să nu frecventeze restaurante, discoteci și baruri, urmând ca supravegherea executării acestei obligații să fie efectuată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.; după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul F. M. Nicușor, pe durata termenului de încercare stabilit, în baza art. 110/1 C.p. corob cu art. 86/3 C.p., s-a dispus a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență.
Potrivit dispoz. art. 86/3 alin. 2 C.p., datele prev. de lit. b, c și d s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.; în baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006, au fost obligați în solidar inculpații N. F. M., Brozban I. A. – pe acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente Brozban I. și Brozban C. – și F. M. Nicușor – pe acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente F. F. și F. M. - la plata sumei de 1919,15 lei cu titlu de despăgubiri civile, către Spitalul Clinic Județean de Urgență C., reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C. I., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății; în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, s-a constatat că Spitalul Municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză; în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. și, pe cale de consecință, au fost obligați în solidar inculpații N. F. M., Brozban I. A. – pe acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente Brozban I. și Brozban C. – și F. M. Nicușor – pe acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente F. F. și F. M. - la plata sumei de 9.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă C. I.; s-a respins în rest cererea de despăgubiri civile.
Inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât P. de pe lângă Tribunalul O. cât și inculpații F. M. Nicușor și N. F. M., iar prin decizia penală nr. 285/26.00.2013, C. de A. C. a admis apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul O. cu privire la inculpații Brozban I. A. și F. M. Nicușor și a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpați; în baza art. 113 C.p., a obligat inculpatul Brozban I. A. la tratament medical, urmând ca acesta să se prezinte la unitatea sanitară ce va fi stabilită de Direcția Sanitară Județeană O..
Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul N. F. M., iar prin decizia penală nr. 1735/22.05.2014, ICCJ a dispus în sensul admiterii acestuia, casării a celor două hotărâri anterior pronunțate și reținerii aplicării art. 5 C.p. și art. 386 C.p.p., cu consecința schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, în infracțiunea prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 cu aplic.art. 77 lit. a și d C.p., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, cu executare în regim de detenție; de asemenea, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară și respectiv accesorie prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale și art. 65 C.p., cu referire la aceleași drepturi civile pe durata executării pedepsei.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în noaptea de 30/31.07.2010, inculpatul major N. F. M., împreună cu coinculpații minori Brozban I. A. și F. M. Nicușor, au lovit partea vătămată C. I. în drumul public, cu bâta, pumnii și picioarele, provocându-i acestuia leziuni traumatice care i-au pus viața în pericol, necesitând pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale.
În acest sens au fost înlăturate susținerile inculpatului N. M. F., potrivit cărora nu ar fi lovit-o pe partea vătămată, în raport cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, cu referire la depozițiile martorilor D. E., S. C. A., Trecere R., M. M. L., care au relevat împrejurări de natură a certifica instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, contribuția directă și efectivă a revizuentului condamnat la săvârșirea infracțiunii.
Instanța de fond a reținut că, potrivit reglementării anterioare, o cerere de revizuire întemeiată pe „descoperirea de fapte sau împrejurări noi”, dublu condiționată în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate cu consecința pronunțării unei soluții diametral opuse.
Cu referire la prima condiție, s-a reținut că expresia „fapte sau împrejurări necunoscute la soluționarea cauzei” semnifică orice întâmplare, situație, stare, așadar fapte probatorii și evident mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză, neputând fi considerate astfel însă mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, respectiv propunerea unor martori care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond.
In acest sens, s-a arătat de prima instanță că practica judiciară a statuat că „audierea unor martori noi” nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece se cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. (C. de A. București, secția a II-a penală, Decizia penală nr. 32/A/1997).
In raport cu aceste considerente, instanța de fond a apreciat că invocând declarațiile extrajudiciare ale martorilor D. C.C. M. și Ș. E. în susținerea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p., revizuentul nu a făcut dovada „descoperii unor fapte sau împrejurări noi ce nu ar fi fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate”, deoarece acesta A solicitat în fapt o prelungire a probatoriului ce vizează aceeași împrejurare constant invocată în apărarea sa pe parcursul întregii proceduri judiciare, prin care a fost condamnat în mod definitiv, respectiv aceea că nu a participat la săvârșirea infracțiunii, ceea ce este inadmisibil în prezenta procedură judiciară, câtă vreme aceasta „nu este o împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei”.
Cu referire la dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. b și c C.p.p. (acest din urmă caz fiind invocat de revizuient prin concluziile scrise depuse ulterior la dosar), instanța de fond a reținut - astfel cum prevăd dispozițiile art. 454 C.p.p. - că acestea se dovedesc cu hotărârea judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului, constatând existența falsului sau a faptelor de mărturie mincinoasă, putând fi dovedite și în procedura de revizuire, dar numai într-o situație subsidiară, respectiv atunci când dovada sa nu poate fi făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau executarea acțiunii penale. Or, așa cum a susținut chiar revizuientul, acesta a formulat plângere la organele de urmărire penală atât sub aspectul infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C.p. (cu referire la certificatul medico-legal nr. 934/C /06.08.2010 al SJML O.), cât și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 C.p. (cu referire la depoziția martorului Brozban C. M.), nefiind în măsură a prezenta încă o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existența falsului ori a faptei de mărturie mincinoasă, împrejurare în raport cu care s-a apreciat de prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii nici în privința acestui temei juridic invocat.
Aceleași considerații s-au reținut de prima instanță și referitor la solicitarea revizuientului „în ceea ce privește latura civilă, de a se constata că partea civilă nu a făcut nici un fel de probe cu privire la valoarea și natura cheltuielilor efectuate”, în sensul că această susținere nu constituie motive de revizuire a laturii civile a procesului penal privind pe condamnatul revizuient.
Având în vedere că revizuientul nu a invocat fapte sau împrejurări necunoscute la soluționarea cauzei (art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p.) și nici nu a prezentat mijloacele de probă expres prevăzute de lege pentru dovedirea cazurilor de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b și c C.p.p., neexistând astfel posibilitatea stabilirii existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, instanța de fond a făcut aplicația dispozițiilor art. 459 alin. 5 C.p.p., cu consecința respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul N. F. M., solicitând desființarea sentinței în temeiul art. 453 alin. 1 lit. a și b Cod Procedură Penală, fiindcă, după comiterea faptei au apărut împrejurări și fapte noi, cu relevanță, respectiv că declarația unicului martor ocular este mincinoasă, iar actul medico-legal conține date și împrejurări necorespunzătoare adevărului și, pe cale de consecință, instanța de fond a greșit, deoarece nu a admis în principiu cererea formulată de condamnat în condițiile în care dispozițiile art. 454 alin. 2 Cod Procedură Penală nu prevăd ca, pentru existența dovezilor noi, să existe înscrisuri sau o hotărâre definitivă. În aceste condiții, prima instanță trebuia să facă dovada celor invocate prin administrarea de probe în procedura de revizuire.
Se solicită în concluzie admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apelul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
C. constată că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală, deoarece, pe de o parte nu există în fapt cazurile de revizuire prev de art. 453 lit. b și c Cod Procedură Penală, fiindcă hotărârea a cărei revizuire se cere nu s-a întemeiat pe declarația mincinoasă a unui martor și nu există dovada că certificatul medico-legal, ce a servit ca temei a hotărârii menționate, a fost declarat fals fie în cursul judecății fie după pronunțarea hotărârii.
De altfel, nu este întemeiată nici susținerea apelantului – revizuient că, potrivit art. 454 alin. 2 Cod Procedură Penală, dovada celor susținute de petent - respectiv existența mărturiei mincinoase a unui martor și existența unui înscris autentic fals – se poate realiza de către instanța investită cu judecarea cererii de revizuire prin administrarea de probe noi, deoarece prevederile invocate în motivarea apelului nu sunt aplicabile în speță în condițiile în care, în cele două cazuri invocate nu se poate reține existența unei cauze care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
În consecință, prima instanță nu avea temei să admită în principiu cererea de revizuire și să procedeze la administrarea de probe pentru a constata ea însăși existența cazurilor de revizuire invocate, atât timp cât – așa cum s-a arătat – nu există cauze care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, reținute corespunzător de către organele de urmărire penală.
Cu motivarea reținută, în temeiul art. 421 alin. pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, apelul formulat de revizuient va fi respins ca nefondat și apelantul va fi obligat, potrivit art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de revizuientul N. F. M. (deținut în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 229 din data de 02 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ , ca nefondat.
Obligă pe apelantul - revizuient la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 50 lei reprezintă 1/4 din contravaloarea onorariului avocatului din oficiu (delegația nr. 9979/2014).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. B. D. F.
Grefier,
M. V.
Red. Jud. D. F.
Jud. fond: L. O.
Dact. 5 ex./A.T. – 09 martie 2015
| ← Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 259/2015. Curtea... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de... → |
|---|
