Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 48/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.48
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE C. Șeleajudecător
V. Mireajudecător
Grefier B. D.
Ministerul public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul I. P., împotriva sentinței penale nr.201 din 24 iunie 2014, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat A. R. A., partea civilă M. V., partea responsabilă civilmente I. I., lipsind partea responsabilă civilmente I. M., precum și părțile civile D. A. E. și S. Județean de Urgență S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat A. R. A. pentru inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, raportat la contradicția dintre minuta și dispozitivul hotărârii.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât la termenul din 17 iunie 2014 reprezentantul Ministerului Public a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din art.20 alin.1 rap.la art.174 alin.1 și art.175 alin.1 lit.i Cod penal anterior, cu aplic.art.99 și urm. Cod penal anterior, în infracțiunea prev.de art.32 Cod penal rap.la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.113 Cod penal și art.5 Cod penal, iar instanța nu a acordat cuvântul părților asupra acestei schimbări, pentru ca în dispozitivul sentinței penale să ia față de inculpat măsura educativă a internării într-un centru de detenție, măsură dispusă în baza dispozițiilor art.386 alin.1 Cod pr.penală, dispoziții referitoare la schimbarea încadrării juridice.
Partea civilă M. V. lasă la aprecierea instanței.
Partea responsabilă civilmente I. I., lasă la aprecierea instanței
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.201 din 24 iunie 2014, T. O., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.
În baza art.386 alin. 1 C.p.p s-a luat față de inculpatul minor I. P. - fiul lui I. și M., născut la data de 11.09.1996 în Drăgănești-O., județul O., domiciliat în ., ..155, județul O., CNP –_, măsura educativă a internării într-un centru de detenție prev. de art. 125 C.p. pe o perioadă de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 126 C.p. referitoare la schimbarea regimul de executare.
În baza art.7 alin 1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 5 alin 5 din Legea nr.76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
În baza art. 19 alin 1 C.p.p și art.397 C.p.p. rap. la art.1357 cod civil și art. 313 din Legea 95/2006 s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă S. Județean de Urgență S. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3878,31 lei cheltuieli de spitalizare către aceasta, reactualizată la data plății efective.
În baza art.397 alin 5 C.p.p. rap. la art. 25 alin 6 C.p.p. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. V. cu succesorii M. V. și D. A. E..
În baza art.112 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte (ciomag) din lemn în lungime de 138 cm și grosime de 2,5 cm.
În baza art.255 C.p.p. s-a dispus restituirea unei bâte (ciomag) din lemn în lungime de 148,5 cm și grosime de 3 cm, care la unul din capete prezintă aplicată o bucșă (țeavă metalică) în lungime de 7,7 cm și grosime de 2 cm, numitului F. C., domiciliat în ..
A fost obligat inculpatul la 1300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. O. nr. 397/P/2012 din data de 29.01.2014, în baza art. 262 pct. 1 lit. a. pct. 2 lit. a C.p.p.. art. 11 pct.1 lit. b și art. 10 lit. d C.p.p. s-a dispus:
- punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului minor I. P., pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor calificat”, prev. de art.20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. i C.p. cu aplic. art.99 și urm. C.p.
- scoaterea de sub urmărire penală față de F. C. pentru săvârșirea infracțiunii „de complicitate la infracțiunea de tentativă de omor calificat”, prev. de art.26 C.p. rap. la art.20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. i C.p., întrucât s-a constatat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive atît sub aspect subiectiv cât și sub aspect obiectiv.
- disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S., pentru continuarea cercetărilor față de numitul F. C., sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. 1 C.p.
In fapt, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că în data de 28.06.2012, în urma unor discuții contradictorii cu victima D. V., purtate pe izlazul comunal, inculpatul i-a aplicat acesteia cu un corp dur (par) mai multe lovituri la nivelul capului, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, în raport cu zona corpului vizată (cap), cu intensitatea loviturilor și obiectul contondent folosit dar și vârsta înaintată a victimei (86 ani), leziunile traumatice punându-i viața în pericol.
Potrivit celor declarate de partea vătămată D. V., s-a mai reținut astfel că, la data de 28.06.2012, în jurul orelor 16:00, aceasta a mers cu căruța împreună cu nepoata sa, D. E. și fiul acesteia, D. V. A., în vârstă de 5 ani, la o suprafață de teren ce-i aparține și care era cultivată cu grâu, lângă aceasta aflându-se stâna numitului I. I., tatăl inculpatului minor I. P.. Întrucât, în repetate rânduri animalele numitului I. I. i-au distrus cultura, partea vătămată a anunțat reprezentanții primăriei, cât și ai poliției, pe cei dintâi contactându-i chiar în dimineața zilei incidentului, respectiv 28.06.2012.
In continuare, la fața locului între partea vătămată D. V., pe de o parte și I. P., tatăl său -I. I., dar și ciobanul acestora F. C. a intervenit un conflict determinat de faptul că partea vătămată le-a reproșat acestora că în repetate rânduri i-au distrus culturile însămânțate pe suprafața de teren respectivă.
În aceste împrejurări, inculpatul minor I. P. a lovit-o pe partea vătămată D. V. cu ciomagul pe care acesta îl folosea la dirijatul oilor, în partea stângă a capului și a asmuțit asupra sa unul din câinii pe care îi folosea la paza oilor.
Partea vătămată D. V. împreună cu nepoata sa, D. E. au reușit să fugă de la fața locului, aceasta din urmă anunțând organele de poliție și ambulanța cu ajutorul martorilor M. V. și M. V..
Victima a fost transportată la S. Județean de Urgență S., în stare gravă, ulterior fiind transferată la S. Clinic Județean de Urgență C., deoarece starea sa, s-a agravat.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2750/A/27.09.2012 emis de IML C., a rezultat faptul că numitul D. V. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur dar și prin lovire de corpuri dure, posibil la data de 28.06.2012; totodată, s-a concluzionat că leziunile de la nivelul extremității cefalice (cranio-cerebrale) s-au putut produce prin lovire cu un corp dur contondent alungit, posibil ciomag, necesitând pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, cu condiția de a nu surveni complicații.
Întrucât la data de 30.04.2013 a intervenit decesul victimei, în vederea stabilirii raportului de cauzalitate între leziunile suferite în ziua incidentului și deces, a fost întocmit un nou raport de expertiză medico-legală nr. 3073/A/17.10.2013 de către IML C., care a concluzionat că leziunile traumatice prezentate ca urmare a agresiunii suferite la data de 28.06.2012 și decesul victimei, nu există raport de cauzalitate, decesul datorându-se unor afecțiuni patologice preexistente.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174alin. 1 C.p. art. 175 alin. 1 lit. i C.p. cu aplic.art. 99 și urm. C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 31.01.2014 sub nr._, fiind repartizată aleatoriu judecătorului de cameră preliminară pentru verificarea competenței și legalității sesizării instanței, dar și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală conform dispoz. art. 342 și urm. din NCP.
Întrucât nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat ori apărătorul său din oficiu și nici Judecătorul de Cameră Preliminară nu a ridicat din oficiu asemenea excepții, prin încheierea nr. 7din 07.03.2014 în baza art. 346 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 397/P/2012 de către P. de pe lângă T. O. privindu-l pe inculpatul minor I. P., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății, fiind stabilit prim termen de judecată la data de 25.03.2014.
La termenul din 8.04.2014 a fost ascultată partea civilă M. V., fiica victimei, care a înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu suma pe care a solicitat-o și în faza de urmărire penală, respectiv 5000 lei, din care 1000 lei reprezentând contravaloarea medicațiilor pe care le-a cumpărat tatălui său și 4000 lei contravaloarea cheltuielilor de înmormântare (fila 36 dosar).
Cu ocazia ascultării sale, inculpatul minor nu a înțeles să recunoască infracțiunea și nu a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate.
A susținut că nu a lovit victima în ziua de 28 iunie 2012, pentru că nu s-a întâlnit cu aceasta, în aceea zi aflându-se la stâna pe care tatăl său o deține pe raza localității Mărunței, împreună cu ciobanul F. S. și tatăl său.
În seara respectivă la stână a ajuns o mașină de poliție împreună cu nepoata victimei D. E., care i-a încunoștințat despre . suferită de aceasta, susnumita afirmând că partea vătămată fusese agresată de ciobanul F. C..
Deși a purtat o discuție cu acesta, a negat că ar fi agresat-o pe partea vătămată în ziua respectivă.
A mai arătat inculpatul că are cunoștință de autorul agresiunii, acesta fiind numitul S. G., împrejurare pe care o cunoaște din relatările tatălui său, față de care acesta ar fi făcut această recunoaștere.
S-a considerat nevinovat, nefiind de acord să despăgubească părțile civile.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii din acte M. V., S. G., A. D., D. E., S. B., F. C., care au înțeles să își mențină declarațiile date pe parcursul urmăririi penale.
De asemenea, la termenul din 20.05.2014 a fost audiată numita S. C., o altă fiică a victimei, care a arătat că nu se constituie parte civilă arătând că nu a fost dezbătură succesiunea după tatăl său, nefiind în posesia unui certificat de moștenitor, situație în care a fost ascultată ca martor.
Deoarece în concepta actului de sesizate s-a regăsit numita D. A. E. în calitate de parte civilă, a cărei reședință potrivit aceluiași înscris se află în Spania, la data de 29.04.2014 s-a întocmit o notă telefonică, astfel cum rezultă din încheierea din aceeași dată, ocazie cu care aceasta a făcut mențiunea că își susține pretențiile civile formulate în faza de urmărire penale potrivit declarației olograf datată 25.09.2013, în acest sens înaintând prin fax la dosarul instanței înscrisul de la fila 63.
Potrivit acestora, nepoata victimei, numita D. A. E., a înțeles să pretindă cu titlul de daune materiale suma de aproximativ 2500 euro reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamentul medical necesitat de vindecarea victimei (fila 19-20 d.u.p.)
Cu adresa nr.7573/7.04.2014 S. Județean de Urgență S. a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele de 2168,55 lei și 1709,76 lei, actualizată la data plății efective reprezentând cheltuielile de spitalizare privind pe victima D. V., anexând înscrisul decontul justificativ (fila 38-41 dosar).
Cu referire la depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că martorul M. V. și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că nu a observat în mod corect incidentul ce face obiectul judecății, însă de la victimă și nepoata acestuia, prezentă la momentul agresiunii, a arătat că în ziua de 28.06.2012 în jurul orelor 16,00 acesta a plecat cu o căruță la terenul pe care îl are cultivat cu grâu, întrucât anterior constatase prezența unor animale care produseseră deteriorări ale acesteia. Revenind la ziua incidentului, martorul a arătat că aceasta a fost adusă la domiciliu de nepoata sa și a observat că fusese agresată „prezentând un hematom în partea stângă” observând că aceasta intrase în comă având pulsul foarte slab.
A mai arătat martorul că la aproximativ 3 luni după intervenția chirurgicală suferită de victimă a purtat o discuție cu aceasta, context în care i-a relatat că în timp ce se afla în căruță, în acea zi a fost lovit de un cioban cu un par, fără a-i indica numele ci numai porecla, afirmând că a fost lovit de „a lui Calinderu” (fila 49-50).
Martorul S. G. și-a menținut declarația dată anterior, arătând că în ziua de 28.06.2012 s-a aflat la stâna familiei I. împreună cu numiții N. A. și A. D., iar în jurul orelor 16,00 au ajuns organele de poliție, care l-au însoțit la postul de poliție, punându-i întrebări în legătură cu . exercitată asupra victimei.
Martorul a susținut că nu a lovit victima în ziua respectivă și nu are cunoștință de cine aceasta a fost agresată, arătând încă că inculpatului i se spune „a lui Calinderu” ( fila 51).
Și martorii N. A. și A. D. au înțeles să susțină aspectele declarate inițial, fără prea mare relevanță asupra datelor esențiale ale cauzei în condițiile în care nu au fost martori oculari la incident, însă din zvon public au înțeles că în acea zi victima ar fi agresată de o persoană chiar la terenul pe care în deține pe raza localității, în punctul „Secărele”, unde are o cultură de grâu; au susținut de asemenea că inculpatului i se spune „a lui Calinderu”.
Martora S. C., fiica victimei, a arătat că nu a fost martoră la incidentul dintre părți însă pe data de 28.06.2012 numita D. E. l-a adus acasă pe tatăl său, afirmând că acesta fusese lovit de „băiatul lui Calinderu cu o bâtă”. A mai arătat că a discutat ulterior în mod direct cu victima, ocazie cu care aceasta a afirmat că ar fi fost lovită de aceeași persoană, respectiv „băiatul lui Calinderu” cunoscând că în apropierea terenului deținut de tatăl său se află stâna familiei Ivncescu, căreia în . spune „a lui Calinderu”.
Martora D. E., nepoata victimei, a declarat că în ziua incidentului împreună cu aceasta și fiul său în vârstă de 6 ani, a mers cu căruța la terenul de grâu pe are îl deține în punctul „Secărele”, constând în apropiere prezența a două persoane de sex bărbătesc, pe care le-a identificat în sala de judecată cu ocazia audierii sale în ședința nepublică din data de 20.05.2014, ca fiind „persoana inculpatului minor Ivăncesvu P. și a tatălui acestuia I. I.”.
A susținut martora că în momentul în care s-au apropiat de locul însămânțat cu grâu, cei doi au început să adreseze injurii victimei, iar în momentul imediat următor „de căruța în care se afla bunicul său, s-a apropiat cel mai tânăr, respectiv numitul I. P., care i-a aplicat o singură lovitură cu o bâtă în cap victimei, căreia a început să-i curgă sânge”, cu aceeași ocazie inculpatul agresând-o și pe fiul său minor în vârstă de 6 ani.
S-a deplasat cu căruța în care se afla victima la postul de poliție și pentru că nu a găsit nicio persoană, a apelat serviciul de urgență 112, la fața locului prezentându-se o ambulanță care a transportat victima la spital.
A susținut că incidentul astfel descris s-a consumat în jurul orelor 17,00, identificând-l cu certitudine pe autorul agresiunii o dată în plus, ca fiind inculpatul minor I. P..
A mai arătat martora că are cunoștință de nemulțumirile victimei deoarece oile familiei inculpatului i-au provocat în mod regulat distrugeri, astfel că, în chiar dimineața acelei zile s-au deplasat la sediul Primăriei Mărunței, unde victima a făcut o sesizare primarului acestei localități cu referire la familia I. (fila 66-67).
Martorul S. B., a declarat că nu a observat incidentul dintre părți însă în ziua respectivă se afla la un teren situat la o distanță de aproximativ 180 m. de terenul victimei, astfel că își amintește împrejurarea că în acea zi a observat căruța victimei în care se afla numita D. E., deplasându-se cu viteză spre . revenit asupra celor declarate referitoare la împrejurarea că ulterior ar fi discutat în mod direct cu victima, cu privire la identitatea autorului agresiunii, arătând că nu are cunoștință despre acest aspect.
Martorul F. C. a arătat că a lucrat la stâna familiei I., până în primăvara anului 2013, iar cu referire la ziua de 28.06.2012, a arătat că s-a îngrijit de animalele familiei pe care le-a pășunat până în jurul orelor 12,00, când a revenit la stână, după care din nou s-a deplasat în câmp cu acesta. de unde s-a întors în jurul orelor 23,00.
Nu are cunoștință despre locația în care s-a aflat inculpatul în acea zi și de asemenea nu știe de cine a fost agresată victima în ziua incidentului, deși a discutat cu inculpatul care a negat această agresiune fără a indica totuși o altă persoană ca fiind autorul acesteia.
În legătură cu fotografiile ce i-au fost prezentate pentru recunoaștere ce se regăsesc la fila 11 în dosar urmărire penală, martorul a fost constant susținând că bâta nr. 2 este folosită de inculpatul minor I. P. în timp ce bâta nr. 1, îi aparține.
La termenul, din 20.05.2014 a fost dezbătută cererea de schimbare a încadrării juridice fiind ascultat inculpat în prezența apărătorului său ales, care a fost de acord cu cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public.
A fost administrată proba cu înscrisuri la cererea inculpatului, care a depus la dosar o caracterizare (fila 80 dos. instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești și apreciindu-le în ansamblu și în urma evaluării tuturor, conform art. 103 alin, 1 C.p. instanța a reținut următoarele:
În ziua de 28.06.2012 victima D. V., în vârstă de 87 ani, însoțit de nepoata sa, martora D. E. și minorul acesteia D. V. A. în vârstă de 5 ani, s-au deplasat cu o căruță la un teren cultivat cu grâu situat la granița localităților Izvoare și Mărunței, teren ce aparține victimei, pentru a observa stadiul culturii și a se asigura dacă mai surprinde animalele familiei I., care deținea în apropiere o stână.
Anterior între familia Invăncescu și partea vătămată existaseră discuții contradictorii, determinate de reproșurile făcute de victimă la adresa familiei I., care în repetate rânduri îi provocaseră distrugeri culturilor însămânțate pe această suprafață de teren.
Ajuns la fața locului, victima a constatat prezența numitului I. I. și a fiului său, care la vederea sa s-a apropiat de căruța în care se găsea și pe fondul conflictului anterior și de durată, i-a aplicat o singură lovitură cu bâta în zona capului, pe care o avea asupra sa și pe care o folosea la animale.
Martora D. E. împreună cu victima care fusese agresată în modul descris anterior, s-a îndepărtat în fugă cu căruța de la fața locului, plecând spre . de a cere ajutor, sens în care s-a deplasat la postul de poliție și pentru că nu a găsit nicio persoană, a condus-o pe victimă la locuința sa unde a fost întâmpinată de fiica acesteia M. V. și socrul său M. V., acesta din urmă precizând că „victima prezenta un hematom în partea stângă”, observând că „intrase în comă deoarece avea pulsul foarte slab”. În continuare a fost apelat numărul de urgență, astfel că la locuința victimei s-a prezentat un echipaj medical care au transportat-o la S. Județean de Urgență S. în stare extrem de gravă, motiv pentru care a fost condusă la S. Clinic Județean de Urgență C..
Așa cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală nr. 2750/A/27.09.2012 întocmit de IML C., victima a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur și prin lovire cu sau de corp dur, de natură a-i pune în m primejdie viața, necesitând pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, lovitura ce a generat aceste leziuni putând fi aplicată din față, spate sau din lateral stânga, victima neprezentând leziuni de autoapărare.
Ulterior, a intervenit decesul victimei, respectiv la data de 30.04.2013 iar raportul de expertiză medico legală nr. 3073/A/17.10.2013 întocmit de același institut de specialitate, a concluzionat că leziunile traumatice de la nivelul extremități cefalice s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent alungit, posibil ciomag, cu cea mai mare probabilitate cel numerotat ca și corp delict cu nr. 2, iar între leziunile prezentate ca urmare a agresiunii suferite la data de 28.06.2012 și decesul susnumitului din data de 30.04.2013. nu există raport de cauzalitate, decesul datorându-se unor afecțiuni patologice preexistente.
Această situație de fapt a rezultat cu evidență din ansamblul probator administrat în cauză, fiind dincolo de orice îndoială rezonabilă că în ziua de 28.06.2012 victima D. V. a suferit o agresiune, care a generat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viața, autorul acesteia fiind inculpatul minor I. P..
Pentru a concluziona astfel, instanța a avut în vedere declarația dată de victima D. V. la data de 8.10.2012 (fila 16 d.u.p.) din care a rezultat că în ziua de 28.06.2012 în jurul orelor 16,00 s-a deplasat la terenul proprietatea sa însoțit de nepoții săi D. E. și D. A. V., acolo unde i-a identificat pe numiții Ivăncesu I. și Ivăncesu P., dar și pe ciobanul acestora F. C., context în care „la un moment dat pe la spate a venit I. P., fiul numitului Ivăncesu I., care i-a aplicat o lovitură sau două cu măciuca în partea stângă a capului”.
Această declarație s-a coroborat în totalitate cu declarația martorului ocular D. E., care cu certitudine a confirmat în fața instanței identitatea autorului în prezența inculpatului I. P., pe care l-a recunoscut cu această ocazie.
Totodată, aceste declarații s-au coroborat cu depoziția martorului M. V., care ulterior, după ce victima și-a revenit din starea de comă și după intervenția chirurgicală în timp ce se afla spitalizată în municipiul C., a purtat o discuție cu aceasta, context în care, odată în plus, victima a relatat că a fost lovit de un cioban cu un par, pe care l-a identificat ca fiind „a lui Calinderu”.
Constatând că toți martorii audiați în cauză au confirmat împrejurarea că familia I. este cunoscută pe raza localității ca fiind „al lui Calinderu” și ținând seama de împrejurarea că martorii F. C. și S. G. – persoane pe care inculpatul i-a indicat ca potențiali autori ai agresiunii – au negat constant aceste învinuiri, rezultă cu certitudine că pe fondul conflictului mai vechi existent între victimă și familia inculpatului ca urmare a distrugerilor provocate de animalele acestuia culturilor de grâu deținute de partea vătămată în punctul „Secărele”, în ziua incidentului inculpatul minor a agresat partea vătămată.
Instanța nu a putut primi apărarea inculpatului, câtă vreme aceasta este singulară și nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, reținându-se că este infirmată de depoziția martorului F. C., care a declarat că nu are cunoștință de modul în care minorul inculpat și-a petrecut ziua de 27.06.2012, în condițiile în care acesta a înțeles să declare că în acea zi s-a aflat la stână „petrecând-și toată ziua cu ciobanul F. C. și cu tatăl său”.
Situația de fapt descrisă în rechizitoriu și prezentată în paragrafele anterioare ale hotărârii privind exercitarea actelor de violență în modul descris anterior de către inculpat asupra victimei D. V., constând în aplicarea unei lovituri în zona capului cu un corp alungit, astfel cum este identificat la pct. 2 din planșa foto existentă la fila 11 d.u.p., urmarea constând în producerea unor leziuni la nivelul extremității cefalice (cranio-cerebrale) ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, i-au pus în primejdie viața acestuia, a rezultat din ansamblul mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală dar și în fața cercetării judecătorești, respectiv: proces verbal de sesizare și de cercetare la fața locului întocmit la data de 8.10.2012 de organele de urmărire penală și planșe foto, raport de constatare medico-legal nr. 2750/A/27.09.2012 și raport de expertiză medico-legală nr.3073/A/17.10.2013 întocmite de IML C., acte medicale, declarație parte vătămată și declarații martori, proces verbal de confruntare și raport de constatare tehnico științifică asupra comportamentului simulat ale numitului F. C. cu referire la cele trei întrebări ce vizează exercitarea de agresiuni de către inculpat asupra victimei.
Cu referire la încadrarea juridică a activității infracționale astfel comise, instanța a reținut că infracțiunea de omor, respectiv tentativa la această infracțiune, se săvârșește cu intenție care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale a urmărit sau a acceptat producerea acestuia.
Prin latura sa subiectivă omorul se deosebește de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, prin aceea că dacă în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenție – directă sau indirectă de a ucide, în cazul lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acționa cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depășește intenția sa.
Așadar, pentru încadrarea juridică corectă, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care a acționat inculpatul, care trebuie stabilită în fiecare caz în raport cu împrejurările concrete și îndeosebi în raport cu instrumentul folosit de făptuitor (apt sau nu de a produce moartea) regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor (o singură lovitură sau mai multe, aplicate cu mare intensitate), raporturile dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii faptei (raporturi de dușmănie sau raporturi de prietenie), atitudinea infractorului după săvârșirea faptei.
Or, în condițiile concrete în care inculpatul a realizat acțiunea de agresare a victimei prin lovirea acesteia într-o zonă vitală cu un corp dur alungit, apt de a suprima viața cu o intensitate ridicată, având în vedere leziunile multiple suferite de victimă și numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecare, leziuni care au pus în primejdie viața dar și vârsta înaintată a acesteia, se constată existența intenției directe cu care inculpatul a acționat față de rezultatul pe care l-a urmărit și acceptat.
Concluzionând asupra stării de fapt, instanța a reținut că la data de 28.06.2012 în jurul orelor 17:00 inculpatul a aplicat victimei o lovitură în zona capului, producându-i un hematom subdural și fracturi parieto-occipitale de tip II (foaie medicală de transfer - fila 73 d.u.p.), leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, punându-i în pericol viața, faptă care în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 188 alin. 1 din NCP, încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu impunându-se a fi schimbată în procedura prevăzută de art. 386 C.p.p. pentru următoarele considerente:
Deși infracțiunea a fost comisă sub imperiul codului penal din 1969, s-a constatat că în aplicarea obligatorie a principiului legii penale mai favorabile, reglementat de art. 5 din codul penal actual, angajarea răspunderii penale a inculpatului se va face în temeiul art. 188 alin. 1 din actualul cod penal, acest act normativ fiind identificat ca lege penală mai favorabilă, având în vedere că față de minorul care răspunde penal potrivit noului cod penal, numai pot fi aplicate pedepse, ci numai măsuri educative neprivative sau privative de libertate.
Deși, ulterior la data de 30.04.2013 a intervenit decesul victimei, s-a constatat că această urmare nu este imputabilă faptei inculpatului, cătă vreme a survenit ulterior și independent de . exercitată în ziua de 28.06.2012, astfel cum concluzionează raportul de expertiză medico-legală nr. 3073/A/17.10.2013 a IML C., stabilind că „nu există raport de cauzalitate, decesul datorându-se unor afecțiuni patologice preexistente”.
De altfel, așa cum a rezultat din certificatul medical constatator al decesului nr. 21/1.05.2013, cauza directă și imediată a decesului a constituit-o un stop cardio-respirator acut având ca și cauze antecedente: accident vascular cerebral, hemipareză dreaptă și hipertensiune arterială esențială.
In considerarea celor arătate anterior, în temeiul art. 386 alin. 1 C.p.p. instanța a dispus schimbarea în cadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 C.p. art. 175 alin 1 lit. i C.p. cu aplic. art.99 și urm. C.p. în infracțiunea prev de art. 32 alin 1 C.p. rap. la art. 188 C.p. cu aplic. art. 113 C.p și art. 5 C.p. și reținând ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale prev. de art. 396 alin. 2 C.p.p. deoarece a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, s-a luat față de inculpat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție prev. de art. 125 C.p. pe o perioadă de 5 ani.
La stabilirea duratei măsurii educative luată față de inculpat, instanța a avut în vederea gravitatea deosebită a faptei comise reflectată de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (de la 10 la 20 ani) și urmarea produsă - vătămarea corporală a victimei D. V. – care a suferit leziunile descrise în actele medico-legale.
Instanța a ținut, totodată, seama în procesul de individualizare a măsurii educative aplicată de conduita manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal de nerecunoaștere a faptei și urmărilor produse, forma de vinovăție cu care a acționat (intenție directă), lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpatului, concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune O., rezultând că inculpatul dispune de resurse individuale reduse, procesul de schimbare comportamentală putând fi îngreunat de piedici precum nerecunoașterea infracțiunii, abandonul școlar, tendința către agresivitate și gestionarea deficitară a situațiilor conflictuale.
In același sens, s-a reținut că deși familia a susținut că inculpatul este încă elev, sursele din mediul școlar au relatat că I. P. nu este elev, abandonând școala în perioada 2012-2013 și că deși a fost înscris în clasa a-IX-a, doi ani la rând nu a frecventat deloc cursurile școlare, rămânând cu situația neînregistrată la toate obiectele de curs.
Pe de altă parte, sursele consultate din cadrul postului de polițe local au afirmat despre inculpat și frații săi, „că sunt scăpați de sub control”.
Nu este lipsit de importanță sub aspectul individualizării măsurii educative, împrejurarea că agresarea victimei s-a consumat chiar în prezența tatălui său I. I., împrejurare ce denotă lipsa de implicare a familiei în dezvoltarea unui proces educațional corespunzător, care să asigure inculpatului o viziune corectă despre ordinea socială și valorile acesteia ocrotite de legea penală.
In temeiul art. 126 C.p. s-a atras atenția inculpatului asupra posibilității schimbării regimului de executare a măsurii educative privative de libertate dacă în cursul executării acesteia, după împlinirea vârstei de 18 ani ( în prezent inculpatul are vârsta de 17 ani și 10 luni, fiind născut la data de 11.09.1996) are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane integrate.
Având în vedere împrejurarea că la data săvârșirii faptei inculpatul era minor și ținând seama de noile dispoziții legale ce reglementată regimul răspunderii penale a minorului, instanța a constatat că inculpatului nu i se aplică pedepse accesorii sau pedepse complementare .
În baza art. 7 din legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor sale genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare având în vedere infracțiunea pentru care a fost angajată răspunderea sa penală, prevăzută în anexa 3 a acestui act normativ.
De asemenea, conform art. 5 alin. 5 din legea_ inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în sistemul național de date genetice Judiciare a profilului său genetic.
In ceea ce privește laturea civilă a procesului penal, instanța a reținut următoarele:
In faza de urmărire penală, respectiv la data de 8.10.2012, victima agresiunii, partea vătămată D. V., audiat fiind a declarat, în mod expres, că înțelege să se constituie parte civilă „cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale și materiale” (fila 17 d.u.p.).
Pe de altă parte, fiica victimei, numita M. V., audiată la data de 4.09.2013 în faza de urmărire penală, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli afectate medicației necesare vindecării tatălui său, precum și cu suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea acesteia (fila 17-18 d.u.p.).
Conceptat în rechizitoriu în calitate de parte civilă, instanța a procedat la ascultarea acesteia în ședința din 8.04.2014, ocazie cu care și-a menținut pretențiile formulate inițial (fila 35 dos. instanță).
În aceeași fază de urmărire penală numita D. E., nepoata victimei, a înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2500 euro cheltuieli cu tratament medical efectuat părții vătămate (fil. 19-20) iar ulterior pe parcursul cercetării judecătorești prin nota telefonică încheiată potrivit referatului din data de 29.04.2014 dar și înscrisului de la fila 63 dosar instanță, și-a menținut aceste pretenții.
Conform art. 397 alin. 1 C.p.p. instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.
Potrivit art. 357 C.civ. „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu intenție, este obligat să-l repare” iar potrivit art. 19 alin. 1 și 2 C.p. „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale”, acțiunea civilă exercitându-se „de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente”.
Pe de altă parte, potrivit art.24 alin. 1 c.p.p. „acțiunea civilă rămâne în competenta instanței penale în caz de deces a părții civile, dacă moștenitorii își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile în termen de cel mult 2 luni de la data decesului”.
Conform art. 32 alin. 2 C.p.p. părțile din procesul penal sunt printre alte partea civilă, aceasta fiind persoana (fizică sau juridică) vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal, solicitând daune interese materiale si morale inculpatului ori părții responsabile civilmente.
Dispozițiile procedurale obligă organele de urmărire penală sau instanța de judecată să cheme spre a fi ascultată persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune iar înainte de prima ascultare i se pune în vedere că dacă a suferit o pagubă materială sau morală, se poate constitui parte civilă, constituirea putându-se face în scris sau oral în cursul urmăririi penale au în fața primei instanțe de judecată până la începerea cercetării judecătorești.
In cazul în care victima infracțiunii a decedat, iar moștenitorii acesteia sau persoanele pe care aceasta le avea întreținere, suferă un prejudiciu direct din săvârșirea infracțiuni, aceștia pot participa în latura civilă a procesului penal nu în calitate de moștenitori ai celui prejudiciat, ci de persoane prejudiciate direct prin săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, se pot constitui parte civilă în nume propriu, și moștenitorii persoane fizice a cărei integritate corporală sau sănătatea a fost vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni, în cazul în care decesul persoanei fizice a survenit din cauze naturale (cum este situația dedusă analizei), a intervenit înainte ca persoana vătămată să se fi constituit parte civilă.
In cazul decesului unei persoane fizice, care a suferit o vătămare a integrității corporale sau a sănătății prin săvârșirea unei infracțiuni, care nu s-a constituit parte civilă în timpul vieții, moștenitorii acesteia se pot constitui parte civilă numai cu privire la prejudiciul material nu și cu privire la cel nepatrimonial, deoarece potrivit ar. 1391 alin. 4 NCC, dreptul la despăgubire pentru daunele morale, nu trece, în acest caz, la moștenitori, care îl pot însă exercita numai dacă acțiunea a fost pornită de defunct prin constituire de parte civilă în procesul penal.
In cazul în care există deja o constituire de parte civilă în cauză, moștenitorii în drepturi pot continua exercitarea acțiunii civile începute de partea civilă, dacă au făcut dovada acceptării moștenirii și în plus, dacă s-au respectat dispoz. art. 24 alin. 1 C.p.p. care prevede o limită temporară în care moștenitori pot opta pentru exercitarea acțiuni civile iure hereditatis ; astfel potrivit art. 24 alin. 1 C.p.p. acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces a părții civile, dacă moștenitorii își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile în termen de cel mult 2 luni de la data decesului; în cazul în care moștenitorii nu optează pentru continuarea exercitării acțiunii civile în termenul de 2 luni, instanța penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă, aceasta putând fi exercitată în fața instanței civile.
Revenind la situația de fapt, instanța a reținut că la data de 8.10.2012 a fost audiată partea vătămată D. V., care s-a constituit parte civilă cu o sumă globală reprezentând daune morale și materiale în condițiile în care decesul său a survenit ulterior la data de 30.04.2013, din cauze independente de . exercitată de inculpat asupra sa în ziua de 28.06.2012,
Așadar, întrucât partea vătămată a exercitat în condiții legale acțiunea civilă în procesul penal (constituind-se parte civilă în procesul de urmărire penală ) în cauză erau incidente dispoz. ar. 24 alin. 1C.p.p. în sensul ca moștenitorii acestuia – sub condiția dovedirii acestei calități – să-și fi exercitat dreptul de opțiune în termen de 2 luni de la data decesului, în sensul de a continua exercitarea acțiunii civile promovată de partea civilă – în mod legal în procesul penal.
Ori, în cauză fiica victimei M. V., a fost audiată în calitate de persoană vătămată /parte civilă la urmărirea penală la data de 4.09.2013, fila 17-18 d.u.p. iar D. A. E. la data de 25.09.2013 - fila 19-20 d.u.p.
In condițiile în care decesul victimei a intervenit la data de 30.04.2013 conform certificatului medical constatator al decesului (fila 72 d.u.p.) s-a constatat că în cauză nu a fost respectat termenul de 2 luni prev. de art. 24 alin. 1 C.p.p. (în cauză neexistând nici dovada dezbaterii succesiunii victimei), astfel că în ceea ce privește cererile formulate de numitele M. V. și D. A. E. de acordare a unor sume de bani potrivit declarațiilor formulate de acestea, instanța în temeiul art. 397 alin. 5 c.p. rap. la art. 25 alin. 6 c.p.p. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă S. Județean de Urgență S., instanța a reținut că în conformitate cu art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006 modificată prin OUG 72/2006, potrivit cărora „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspuns potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată” așa încât și în baza art. 19 alin. 1 și art. 397 C.p.p. rap. la art. 1357 C.civ s-a angajat răspunderea civilă a inculpatului la plata sumei de 3878,31 lei către S. Județean de Urgență S., reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă reactualizată la data plății efective, constituită din sumele de 2168, 55 lei și 1709,76 lei solicitate în mod expres prin înscrisul de la fila 31 dosar instanță.
Având în vedere situația de fapt expusă anterior, în sensul că inculpatul minor Ivăncesu P. a agresat în ziua de 28.06.2012 pe partea vătămată D. V., folosindu-se de un ciomag, identificat de martorul F. C. ca fiind cel de la pct. 2 din planșa foto - fila 11 d.u.p.- (cel de la pct. 1 aparținându-i), așa cum de altfel a concluzionat și raportul de expertiză medico legală nr. 3073/A/17.10.2013 al IML C., cu referire la corpul contondent alungit cu care s-au produs leziunile traumatice de la nivelul capului părții vătămate („cu cea mai mare probabilitate cu cel numerotat ca și corp delict nr. 2” – fila 70 d.u.p.) în baza art.112 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte (ciomag) din lemn în lungime de 138 cm și grosime de 2,5 cm.
Totodată, în baza art.255 C.p.p. s-a dispus restituirea unei bâte (ciomag) din lemn în lungime de 148,5 cm și grosime de 3 cm, care la unul din capete prezintă aplicată o bucșă (țeavă metalică) în lungime de 7,7 cm și grosime de 2 cm, martorului F. C., ca fiind cel de la pct. 1 din planșa foto – fila 11 d.u.p. identificat de acesta și înaintat de asemenea instanței ca și corp delict odată cu dosarul de urmărire penală.
Și aceasta întrucât conform art. 255 C.p.p. dacă instanța constată în cursul judecății că lucrurile ridicate de la orice persoană sunt proprietatea acesteia și au fost luate pe nedrept din posesia sa, dispune restituirea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I. P., solicitând în baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului, întrucât nu există probe că acesta ar fi săvârșit infracțiunea, deoarece declarațiile martorilor nu sunt în concordanță, existând serioase dubii cu privire la faptul că s-au constituit probe împotriva sa, nefiind înlăturat principiu in dubio pro reo.
În subsidiar, solicită să i se aplice o măsură educativă neprivativă de libertate.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.417 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată apelul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. O. nr.397/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul minor I. P. pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 alin.1 Cod penal anterior rap.la art.174 alin.1 Cod penal anterior – art.175 alin.1 lit.i Cod penal anterior, cu aplic.art.99 și urm. Cod penal anterior.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2014 prima instanță a constatat că nu se mai formulează cereri noi, declarând terminată cercetarea judecătorească, însă reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art.20 alin.1 rap.la art.174 alin.1 și art.175 alin.1 lit.i Cod penal anterior, cu aplic.art.99 și urm. Cod penal anterior, în infracțiunea prev.de art.32 Cod penal rap.la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.113 Cod penal și art.5 Cod penal.
În dispozitivul hotărârii se constată că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost admisă, însă fără a fi pusă în discuția părților, deși potrivit art.386 alin.1 Cod pr.penală, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al părților.
Mai mult, se constată că în dispozitivul hotărârii, deși este admisă cererea de schimbare a încadrării juridice, invocând temeiul schimbării încadrării juridice, prima instanță a luat față de inculpatul minor măsura educativă a internării într-un centru de detenție prevăzută de art.125 Cod penal, omițând astfel a dispune schimbarea încadrării juridice și invocarea temeiului legal, precum și a infracțiunii în baza căreia s-a dispus măsura educativă.
Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată care trebuie să respecte dispozițiile art.401 și urm. Cod pr.penală, privind conținutul părții introductive, ale expunerii și al dispozitivului.
Redactarea dispozitivului solicită o atenție deosebită, întrucât acesta, cuprinzând soluția dată cauzei, constituie partea din hotărâre care se pune în executare, fapt pentru care el trebuie să fie clar și precis. Cu toate acestea, Curtea constată existența unei contradicții între minută și dispozitivul hotărârii primei instanțe.
Pe considerentele susmenționate și având în vedere și dispozițiile art.421 pct.2 lit.b Cod pr.penală, precum și dreptul la un proces echitabil, prev.de art.8 Cod pr.penală, precum și dublul grad de jurisdicție, Curtea va admite apelul declarat de inculpat, va desființa hotărârea pronunțată de prima instanță și va trimite cauza la T. O., în vederea rejudecării și se vor menține actele procedurale întocmite până la data de 24 iunie 2014.
În rejudecare, prima instanță va avea în vedere nu numai considerentele prezentei decizii penale, dar și celelalte critici aduse hotărârii prin motivele de apel.
Văzând și art.275 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul I. P., împotriva sentinței penale nr.201 din 24 iunie 2014, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ .
Desființează hotărârea pronunțată de prima instanță și trimite cauza la T. O., în vederea rejudecării.
Menține actele procedurale întocmite până la data de 24 iunie 2014.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 19 ianuarie 2015.
C. ȘeleaValerica M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.L.O.
PS/22.01.2015
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 102/2015. Curtea de... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
