Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 1055/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1055/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1055/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1055
Ședința publică de la 08 septembrie 2014
PREȘEDINTE R. E. C.- judecător
M. E. M.- judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul V. M. împotriva sentinței penale nr. 355 din data de 04 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat V. M., în stare de arest, asistat de avocat I. S., apărător desemnat din oficiu, lipsind partea vătămată G. A. și partea civilă S. Județean D. T. S..
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei după care a fost ascultat apelantul inculpat V. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat I. S., pentru apelantul inculpat V. M., luând cuvântul a arătat că în condițiile în care inculpatul nu a intenționat să pună în pericol viața părții vătămate, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a și b Cp. din 1969 în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cp. din 1969, întrucât din întregul material probator nu rezultă existența unui conflict sau a unor amenințări anterioare, incidentul fiind unul spontan, iar nu premeditat. A mai arătat că inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a provocării părții vătămate care l-a agresat pentru a-l corija, însă inculpatul fiind în stare de ebrietate, vrând să scape, l-a atacat cu cuțitul. A arătat că dispozițiile noului cod penal sunt mai favorabile inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că apelul formulat de inculpat este fondat, însă pentru considerente legate de aplicare recidivei în cazul acestuia. În acest sens, a precizat că instanța de fond a reținut în mod corect încadrarea juridică a faptei ca fiind tentativă de omor, reținându-se că inculpatul a agresat partea vătămată folosindu-se de un cuțit, intenționând să repete lovitura, fiind oprit de un martor, însă, în condițiile art.41 alin.1 din noul Cod penal, nu trebuia să i se mai rețină starea de recidivă deoarece prin raportare la prevederile acestui act normativ, se împlinise termenul de reabilitate a pedepsei aplicate anterior.
Apărătorul apelantului inculpat, privitor la reținerea recidivei, lasă la aprecierea instanței.
Apelantul inculpat V. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța și depune un memoriu.
C.
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 355 din data de 04 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit.a și h din vechiul Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.2 din vechiul Cod penal.
În baza art. 386 Cpp, a fost schimbată din oficiu încadrarea juridică a infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174-175 lit.a și h din vechiul Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20, rap. la art. 174 din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal.
În baza art. 20, rap. la art. 174 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b din vechiul Cod penal, rap.la art.39 alin.4 din vechiul Cod penal, și cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. M., fiul lui A. și A., născut la data de 01.08.1966, în B., județul B., cu domiciliu în Căzănești, satul R., județul M., posesor al CI ., nr._, CNP -_, cetățean român, recidivist, studii – 10 clase și școală profesională, agricultor, la 5 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b din vechiul Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 65 din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b din vechiul Cod penal, pedeapsă complementară ce se va executa în conformitate cu disp. art. 66 din vechiul Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, rap.la art.399 alin.1 Cpp, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 05.12.2013 și arestul preventiv de la 06.12.2013, la zi, și menține starea de arest.
În baza art.17 alin.2, rap.la art. 16 alin.1, lit. a din noul Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul V. M. pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prev. de art. 208-209 alin.1, lit. b, g și i din vechiul Cod penal, în condițiile art. 37 lit.b din vechiul Cod penal.
În baza art. 397 alin.3 Cpp, s-a dispus restituirea către victima G. A., din satul R., ., la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri ce sunt depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului M.:
- fular confecționat din material textil, multicolor, ce conține stratificări cu aspect de sânge,;
- helancă din material textil de culoare albastră, ce conține urme de materii cu aspect de sânge, ambele bunuri fiind ridicare din camera unde locuiește victima.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, a fost obligat inculpatul V. M. să se supună prelevării de probe biologice în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a luat act că, partea vătămată G. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 19 și art. 397 C.p.p., rap. la art. 1349, art. 1357, art. 1381 și urm. N.C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. și a fost obligat inculpatul V. M. să plătească părții civile suma de 1270,29 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată G. A. în perioada spitalizării.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul V. M. să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ( din care 470,56 lei reprezintă cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar suma de 229,44 lei reprezintă cheltuieli stabilite pentru faza de judecată), sumele de 200 lei, reprezentând onorariul avocatei din oficiu V. R., care a fost desemnată apărător din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală – conform delegației nr.4172/05.12.2013; 100 lei, reprezentând onorariul avocatului R. C., desemnat apărător din oficiu pentru inculpat pentru procedura prev. de art. 300 ind.1 din vechiul Cod de procedură penală - conform delegației nr. 412/29.01.2014; 200 lei, reprezentând onorariul avocatului R. C., desemnat apărător din oficiu în procedura de Cameră preliminară - conform delegației nr. 413/29.01.2014, au rămas în sarcina statului și au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 28.01.2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub nr._, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul M. nr. 682/P/2013 din 24.01.2014, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului V. M. în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tentativă la omor calificat, fapte prevăzute de art. 208-209 alin.1, lit. b, g și i C.p., și art. 20 rap. la art. 174-175 lit.a și h Cp, în condițiile art.37 alin.1, lit.b Cp.
În actul de sesizare, s-a reținut, în fapt, că în seara de 04.12.2013, în jurul orei 18,00, partea vătămată G. A., a revenit la locuința sa, fiind plecat până atunci la casa mamei sale, situate în apropiere, unde dăduse furaje la oi și la un porc, iar atunci când a intrat în prima încăpere, a văzut pe masă un cablu cu ștecher pentru radio, despre care știa că urma să i-l dea V. M. și a realizat atunci că acesta pătrunsese din nou, fără drept, în locuință în lipsa sa, așa cum făcuse în nenumărate rânduri până atunci, de fiecare dată sustrăgându-i diverse obiecte casnice și unelte agricole, constatând și de această dată că lipsește o folie cu ranitidină, medicamente care se aflau pe masa din încăperea respectivă.
G. A. s-a dezbrăcat de hainele groase și s-a așezat pe marginea patului, uitându-se la televizor, moment în care a observat, cu stupoare, că ușa celeilalte camere se deschide și iese în hol și apoi vine spre el inculpatul V. M., căruia i-a reproșat sustragerea medicamentelor, însă acesta nu a recunoscut că i-a luat bunurile respective, susținând că a venit să-i aducă cablul pentru radio, refuzând să părăsească încăperea atunci când partea vătămată i-a cerut acest lucru, susținând că dorește să se uite și el la televizor.
În cele din urmă, G. A. a început să-l împingă spre ieșire pe V. M., care nu dorea să plece, proptind picioarele în pământ, proprietarul locuinței reușind, cu mare greutate, să-l scoată pe inculpat din casă, împingându-l pe scările exterioare, formate din trei trepte, V. M. căzând pe scările respective.
Partea vătămată a reușit să facă acest lucru întrucât inculpatul nu era în deplinătatea forțelor fizice, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, G. A. nemaiconsumând asemenea băuturi din anul 2001.
V. M. s-a ridicat și a scos un cuțit dintr-unul din buzunarele gecii, cu care a început să-l lovească pe G. A., care s-a apărat și ferit, primind totuși trei lovituri superficiale, peste antebrațul mâinii drepte, încheietura mâinii stângi și sub mamelonul stâng, după care partea vătămată s-a aplecat să apuce un lemn de sub streașina casei, intenționând să-l lovească pe agresor peste mâna în care ținea cuțitul, moment în care V. M. l-a înjunghiat în spate, în partea stângă a toracelui, cu cuțitul pe care-l avea asupra sa.
G. A. a căzut la pământ, cu fața în jos, apucând totuși să strige la nepotul său G. V. N. „N., sari că mă tăie V.!”, tânărul auzind și venind imediat la fața locului, unde s-a repezit la V. M., care ridicase mâna dreaptă, în care avea cuțitul, intenționând să-i mai aplice încă o lovitură lui G. A. și l-a apucat cu mâinile de mânerul și tăișul cuțitului, reușind să-l împiedice să-l mai înjunghie pe unchiul său, neputând însă să-l dezarmeze pe agresor, fiind tăiat superficial în podul palmei, după care V. M. a părăsit, în fugă, locul faptei, prin gardul din spatele curții, unde desfăcuse din cuie patru scânduri, având asupra sa corpul delict.
Lui G. A. i-a venit apoi rău și s-a așezat pe pământul din curte, fiind condus în casă de către martorul G. V. N., acesta strigând la mama sa G. L., care a venit imediat și a anunțat salvarea, sunând la telefonul de urgență nr-ul 112.
G. A. a fost condus la S. Județean D. T. S., unde a primit îngrijirile medicale necesare, fiind examinat de un medic legist din cadrul SML M., care a întocmit constatări preliminarii, în care se menționează că leziunile de violență suferite de acesta au fost produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.
Partea vătămată a precizat că V. M. nu avea acceptul său să intre în locuință, dimpotrivă, aceasta spunându-i, în repetate rânduri, să nu mai intre în casă și să strige la poartă dacă dorește ceva.
S-a mai arătat că, din raportul de constatare medico-legală nr. 10/08.01.2014, eliberat de S.M.L. M., din care rezultă că G. A. a suferit o plagă înjunghiată hemitorace stâng exterior, penetrantă, un hemopneumotorax stâng posterior și exfoliații în regiunea precordială și fața medială a pumnului stâng, suferind leziuni traumatice produse prin lovirea cu un corp tăietor-înțepător, care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie.
Situația de fapt, menționată a fost probată cu: procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Căzănești (f.4); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (f.5-25); constatări preliminarii emise de un medic legist din cadrul SML M. (f.29); raportul de constatare medico-legală nr.10 din data de 08.01.2014, întocmit de S.M.L. M. (f.30); declarațiile părții vătămate G. A. (f.31-37); declarația învinuitului/inculpatului V. M. (f. 39-43, 52-53); declarațiile martorilor G. V. N. (f.61-63), G. L. (f.64-66).
În ceea ce privește încadrarea în drept, în actul de sesizare a instanței s-a arătat că, fapta inculpatului V. M. de a pătrunde, fără drept, în locuința părții vătămate G. A., de unde a sustras o folie cu medicamente, rămânând în imobilul respectiv până la sosirea acesteia, cu care a avut apoi un conflict fizic, întrucât a refuzat să părăsească casa la cererea lui G. A. și de a-l înjunghia în spate cu un cuțit, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie și de a intenționa repetarea loviturii, fiind însă împiedicat de martorul G. V. N., întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de „omor calificat”, prevăzută de art. 20 rap. la art.174-175 lit. a și h C.p. și ale unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 208-209 alin.1 lit.b, g și i C.p., fiind vădită intenția autorului de a suprima viața victimei.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei inculpatului V. M., s-a arătat că, se constată autonomia infracțiunii de furt în raport cu actele de violență comise de inculpat asupra părții vătămate, care nu au fost săvârșite pentru a permite sustragerea și nici pentru păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii ori ca făptuitorul să-și asigure scăparea, ci doar pentru a se răzbuna pe G. A. pentru faptul că nu i-a permis să rămână în casă pentru a se uita la televizor și pentru că acesta l-a scos din casă și l-a împins apoi pe inculpat pe scările exterioare ale locuinței.
Referitor la . fizică exercitată de inculpatul V. M. asupra părții vătămate G. A., s-a arătat că, este unanim recunoscut în doctrina și practica judiciară că aplicarea unei lovituri în spate cu un corp tăietor-înțepător, având drept consecință un hemopneumotorax și punerea vieții victimei în primejdie, constituie tentativă la infracțiunea de omor.
De asemenea, s-a arătat că, în speță se regăsesc și celelalte condiții necesare reținerii unei tentative la infracțiunea de omor calificat, acestea referindu-se la obiectul vulnerant folosit și apt să producă leziuni grave care să conducă la decesul victimei (un cuțit care nu a fost găsit, fiind probabil aruncat sau ascuns de către inculpat, despre care putem însă aprecia că avea dimensiuni relativ mari, dată fiind vătămarea corporală pe care a produs-o victimei), zona vitală vizată (torace), precum și intensitatea mare a loviturii aplicate, care a avut drept efect penetrarea plămânului și i-a pus victimei viața în primejdie și a obligat cadrele medicale să intervină prompt și să-l supună imediat pe G. A. unei intervenții chirurgicale complicate.
S-a mai arătat că, inculpatul a avut o atitudine nesinceră în parte, recunoscând pătrunderea în locuința părții vătămate, nu și sustragerea medicamentelor, înjunghierea lui G. A. justificând-o prin faptul că acesta i-a aplicat nenumărate lovituri cu o bucată de lemn, corp dur care nu a fost descoperit la fața locului, iar, în ceea ce privește obiectul vulnerant, s-a arătat că, inculpatul V. M. a susținut că a rupt cuțitul - corp delict și a aruncat bucățile rezultate în grădina locuinței sale, aspect care este neadevărat, întrucât aceste bucăți nu au fost găsite ulterior de către organele de poliție, cel mai probabil acesta ascunzând cuțitul imediat după derularea conflictului, când nu cunoștea gravitatea leziunilor și credea că nu va răspunde penal.
Din fișa de cazier a inculpatului s-a reținut că acesta este recidivist.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în rechizitoriu s-a arătat că, în cursul urmăririi penale partea vătămată G. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, din care 1.360 lei reprezintă cheltuielile cu spitalizarea, pe care nu le-a achitat la S. Județean D. T. S., 9 lei fiind contravaloarea medicamentelor sustrase de către inculpat, restul sumei de 3.631 lei reprezentând daune morale.
După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului M., procedându-se conform disp. art. 3001 alin. 1 Cpp, instanța a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, motiv pentru care s-a menținut în continuare starea de arest preventiv dispusă față de inculpatul V. M..
Față de faptul că, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009, privind Codul penal, prin încheierea din data de 19.02.2014, în temeiul art.6 din Legea nr.255/2013, rap.la art.342-348 Cpp, s-a transpus cauza în procedura de Cameră Preliminară.
În procedura de Camera preliminară, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, măsura preventivă fiind menținută prin încheierile din 21.02.2014 și din 19.03.2014.
În procedura de Camera Preliminară inculpatul nu a formulat cereri sau excepții, raportat la administrarea probelor în faza de urmărire penală și la modul de efectuare a actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală.
Judecătorul de Cameră Preliminară, din oficiu, a constatat că, cel puțin una dintre faptele care au făcut obiectul cercetărilor în dosarul de urmărire penală nr. 682/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv, infracțiunea de tentativă la omor calificat, este infracțiune care, în primă instanță, revine spre competentă soluționare tribunalului, că Tribunalul M. este instanță competentă material și teritorial să soluționeze cauza de față, că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și la cheltuielile judiciare și că nu se impune invocarea din oficiu a unor cereri și excepții.
Prin încheierea nr.5/19.03.2014, Judecătorul de Cameră Preliminară a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul V. M., recidivist, trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru infracțiunile de furt calificat și tentativă la infracțiunea de omor calificat, fapte prevăzute de art. 208-209 alin.1, lit. b, g și i C.p., și art. 20 rap. la art. 174-175 lit.a și h Cp, cu aplic. art. 33 lit.a Cp și art.37 alin.1, lit.b Cp.
La prima zi de înfățișare, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței, partea vătămată G. A. a precizat că nu mai insistă în pretențiile civile de la urmărirea penală și că nu a plătit cheltuielile cu spitalizarea.
La același termen, s-a procedat la audierea inculpatului V. M., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar (f.87 di.).
În acuzare, procurorul a solicitat readministrarea probatoriului cauzei și întocmirea unui referat de evaluare psiho-socială, referat care s-a depus ulterior la filele 96-99 din dosar.
Partea vătămată G. A. nu a propus probe.
În apărare, inculpatul, prin avocatul din oficiu a solicitat audierea ca martor a numitului G. N., despre care a susținut că ar fi fost de față la incident.
Pentru termenul de judecată din 02.04.2014, S. Județean de Urgență Tr. S. a înaintat la dosar adresa nr. 7024/26.03.2014, în care a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1270,29 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru partea vătămată G. A..
Au fost audiați martorii cauzei G. V. N. (f. 129 d.i) și G. L. (f.130 d.i) și martorul propus de inculpat în apărare, G. N. (f.131 d.i).
Ulterior, inculpatul a solicitat în apărare și proba cu martorul F. N., pentru a dovedi că avea acces neîngrădit în locuința părții vătămate, contrar celor reținute în actul de sesizare, și avizarea de către o comisie de la IML C. a raportului de constatare medico-legală nr.10/08.01.2014, față de faptul că, concluziile cu privire la punerea în primejdie a vieții părții vătămate sunt contradictorii, întrucât nu s-a găsit orificiul de penetrare în plămân, intervenția chirurgicală s-a făcut sub anestezie locală, perioada de spitalizare a părții vătămate a fost de numai 4 zile, iar numărul de zile de îngrijiri medicale de care aceasta a avut nevoie pentru vindecare a fost foarte redus.
Instanța a apreciat că, față de actele și lucrările dosarului, cererea de prelungire a probatoriului formulată de inculpat prin avocat nu este utilă și pertinentă și a respins-o.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul V. M., din ., județul M., este vecin cu partea vătămată G. A., fiind despărțiți doar de un gard, și obișnuiau să se mai viziteze. Conform relatărilor părții vătămate, cei doi nu erau în relații de dușmănie, însă pentru faptul că inculpatul îi mai lua de prin gospodărie unele unelte agricole sau alte obiecte, partea vătămată nu era de acord ca inculpatul să-l viziteze în lipsă.
La data de 04.12.2013, în jurul orelor 18,00, inculpatul V. M., care anterior îi vânduse părții vătămate G. A. un aparat radio, a mers la domiciliul acestuia pentru a-i aduce cablul radioului vândut și pentru a obține de la partea vătămată niște baterii pentru radioul propriu, inculpatul neavând locuința alimentată cu curent electric.
Întrucât nu a găsit-o pe partea vătămată acasă, inculpatul, care era sub influența băuturilor alcoolice, a intrat și a rămas să îl aștepte pe G. A. într-una din cele două încăperi ale imobilului.
După un timp, partea vătămată a revenit la domiciliu, a intrat în casă, a dat drumul la televizor și a realizat atunci că inculpatul fusese în imobil, întrucât, a observat pe masă cablul de alimentare al radioului, știind că inculpatul urma să i-l aducă. De altfel, chiar în acel moment, inculpatul a venit din încăperea alăturată și i-a spus părții vătămate că a venit să-i aducă acel cablu de radio.
Deranjat că inculpatul a pătruns în locuință în lipsa lui, partea vătămată G. A. i-a cerut inculpatului să plece, reproșându-i și faptul că, anterior i-ar fi dispărut niște medicamente pentru stomac.
Inculpatul i-a spus că, așa cum i-a mai explicat și cu o altă ocazie, nu el a luat acele medicamente, întrucât nu avea nevoie de ele, însă, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat să plece din casa părții vătămate și i-a spus acestuia că dorește să rămână ca să privească și el la televizor.
Partea vătămată nu a fost de acord și între cei doi s-a iscat un conflict spontan, în sensul că, partea vătămată a început să-l împingă afară pe inculpatul care nu era în deplinătatea forțelor fizice, dar care se opunea, proptindu-se în picioare.
În cele din urmă, G. A. a început să-l împingă spre ieșire pe V. M., care nu dorea să plece, proprietarul locuinței reușind să-l împingă pe inculpat pe treptele exterioare ale casei, V. M. căzând pe scările respective.
V. M. s-a ridicat, iar partea vătămată a luat o scândură și a început să-l lovească pe inculpat peste spate și peste picioare.
În acesta condiții, inculpatul a scos un cuțit dintr-un buzunar și a încercat să-l lovească pe G. A., care s-a ferit, primind totuși lovituri superficiale peste încheietura mâinii stângi și sub mamelonul stâng.
Partea vătămată a intenționat să-l lovească din nou cu scândura pe agresor peste mâna în care ținea cuțitul, moment în care V. M. l-a înjunghiat cu cuțitul în spate pe G. A., în partea stângă a toracelui.
G. A. a căzut la pământ, apucând totuși să strige la nepotul său, G. V. N., care locuia peste drum.
G. V. N., auzind strigăte, a ieșit din casă și l-a văzut pe unchiul său în curte, în fața casei, împingându-se cu inculpatul V. M..
Martorul a mers imediat în curtea părții vătămate și, văzând că acestuia îi curgea sânge din spate, iar inculpatul are un cuțit în mână, a vrut să-i ia acestuia cuțitul. Inculpatul s-a opus și a tras cuțitul din mâna martorului, cauzându-i și acestuia o leziune superficială la un deget, după care, inculpatul a fugit la locuința sa cu cuțitul, trecând printr-o spărtură care exista în gardul ce despărțea curtea sa de curtea părții vătămate.
Întrucât lui G. A. i s-a făcut rău, a fost dus în casă de către martorul G. V. N., acesta strigând la mama sa, G. L., cumnata părții vătămate, să solicite Salvarea, întrucât unchiul lui a fost tăiat de V. M.
Numitei G. L. nu i-a venit să creadă cele auzite, motiv pentru care a venit imediat în domiciliul părții vătămate, l-a găsit pe acesta în pat, cu fața în jos și atunci a văzut că era tăiat în omoplatul stâng, pe inculpat negăsindu-l la fața locului.
Martora a solicitat Salvarea la numărul de urgență 112, iar, în timp ce așteptau Salvarea, partea vătămată le-a relatat martorilor G. V. N. și G. L. că l-a găsit pe inculpat în domiciliul său, că acesta i-ar fi luat niște pastile și că, deși i-a cerut inculpatului să părăsească domiciliul, inculpatul s-a opus, s-au împins și, în aceste împrejurări, inculpatul l-a tăiat cu cuțitul.
G. A. a fost dus la S. Județean D. T. S., unde a ajuns în data de 04.12.2013, la orele 2020, primind îngrijirile medicale necesare, iar în data de 05.12.2013 a suportat o intervenție chirurgicală sub anestezie locală, i s-a explorat plaga, nu s-a reușit găsirea orificiului de penetrare intrapleurală, s-a toaletat, suturat și pansat plaga, introducându-se și un tub de dren.
Partea vătămată a fost internată în S. Județean de Urgență Tr.S. în perioada 04.12.2013 – 09.12.2013.
Din constatările preliminarii întocmite de medicul legist la data de 05.12.2013 (f. 29 d.u.p.) și din raportul de constatare medico-legală nr.10/08.01.2014 emis de SML M. (f. 30 d.u.p.), rezultă că partea vătămată G. A. a avut nevoie de 25-30 de zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații, că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, iar leziunile traumatice i-au pus părții vătămate viața în primejdie.
Această stare de fapt a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de organele de poliție din cadrul Postului de Poliției Căzănești (f.4 d.u.p); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (f.5-18d.u.p); planșele foto cu leziunea superficială suferită de martorul G. V. N. ( f. 20-21 d.u.p); planșele foto cu leziunile suferite de inculpatul V. M. în urma căzăturii pe scările imobilului părții vătămate și în urma loviturilor aplicate de partea vătămată cu o scândură ( f. 22-25 d.u.p), constatările preliminarii emise de medicul legist (f.29 d.u.p); raportul de constatare medico-legală nr.10/08.01.2014, întocmit de S.M.L. M. (f.30 d.u.p); declarațiile martorilor G. V. N. și G. L., date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată (f.61-63, 64-66 d.u.p și f. 129, 130 d.i), toate coroborate cu declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată (f. 39-43, 52-53 d.u.p și f.87 di. ) și cu declarațiile părții vătămate G. A. ( f. 31-37 d.u.p).
Astfel, inculpatul V. M. a recunoscut că a mers în domiciliul părții vătămate pentru a-i aduce un cablu de radio, că, negăsindu-l acasă, a rămas să-l aștepte, că partea vătămată, găsindu-l, i-a reproșat că i-ar fi luat niște medicamente, dar că această discuție era mai veche între ei, că partea vătămată i-a cerut să plece, însă inculpatul s-a opus, spunându-i că vrea să se uite și el la televizor cu partea vătămată, el neavând locuința racordată la curent electric, că partea vătămată l-a împins afară pe scări și a căzut, că partea vătămată a luat apoi o scândură și a început să-l lovească peste picioare și peste spate și că, în urma acestui conflictului, pentru a se apăra, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, a scos un cuțit pe care îl avea într-un buzunar și a lovit partea vătămată unde a ajuns, fără a urmări să o lovească într-un loc anume sau să o omoare.
De asemenea, partea vătămată G. A., în declarațiile date la urmărirea penală a recunoscut că nu se afla în relații de dușmănie cu inculpatul, cu care se mai vizita, dar pentru că acesta din urmă îi mai luase din uneltele agricole de prin curte, îi interzisese să vină la domiciliul său în lipsa lui. Tot partea vătămată a recunoscut că se înțelesese cu inculpatul să vină să îi aducă un cablu de alimentare pentru radioul pe care îl cumpărase de la inculpat, motiv pentru care a și declarat că, în seara cu incidentul, când a ajuns acasă, s-a pus în pat și a văzut pe masă acel cablu de radio, a realizat că inculpatul a trecut pe la el.
De asemenea, partea vătămată G. A. a recunoscut că, în momentul în care a inculpatul a ieșit din încăperea alăturată, acesta i-a spus că i-a adus cablul de radio. Fiind deranjat că inculpatul, care era băut, intrase în lipsa lui în casă, i-a reproșat că îi furase niște medicamente, însă inculpatul a negat, motiv pentru care partea vătămată i-a cerut să iese afară. Partea vătămată a mai relatat că inculpatul s-a opus să plece și chiar i-a spus că vrea să se uite împreună la televizor, însă, partea vătămată a început să-l împingă afară. Întrucât inculpatul, care era băut, a căzut pe scări și a început să-l înjure și să-l amenințe și a încercat să intre din nou în casă, G. A. a început să-l împingă din nou, inculpatul a căzut iar, și întorcându-i spatele pentru a intra în casă, partea vătămată a simțit o lovitură în spate, în partea stângă, motiv pentru care l-a strigat în ajutor pe nepotul lui.
În ceea ce privește martorul G. N. (f.131 d.i), pe care inculpatul l-a propus în apărare, s-a constatat că declarația acestuia este lipsită de importanță pentru cauză, neaducând lămuriri suplimentare, martorul neavând cunoștință despre incidentul dintre părți, în ziua respectivă acesta nefiind acasă și aflând abia a doua zi despre incident, de la soția și de la fiul lui.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. M., tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește fapta de tentativă la omor calificat, inculpatul, prin avocatul ales, a solicitat în cursul cercetării judecătorești schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit.a și h din vechiul Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.2 din vechiul Cod penal, întrucât nu rezultă existența unui conflict sau a unor amenințări anterioare, incidentul a fost spontan, iar nu premeditat, a săvârșit fapta urmare a provocării părții vătămate, care l-a agresat pentru a-l corija pe inculpat, iar inculpatul fiind foarte beat, vrând să scape cu viață, s-a folosit de cuțit.
Față de această cerere, raportat la materialul probator, din care rezultă fără dubiu că inculpatul V. M. a aplicat părții vătămate o lovitură în spate cu un corp tăietor-înțepător, apt să producă leziuni grave, care să conducă la decesul victimei, lovitura având drept consecință un hemopneumotorax și punerea vieții victimei în primejdie, constituie infracțiunea de tentativă la omor, iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă, considerente pentru a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009, privind Codul penal, în care, la art. 5, se prevede că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.
Așadar, prin compararea textelor de lege, tribunalul a apreciat că, atât referitor la cuantumul pedepselor, cât și la concursul de infracțiuni și la starea de recidivă, legea penală are prevederi mai favorabile pentru inculpat în vechea reglementare, astfel că, în speță, se vor aplica dispozițiile din vechiul Cod penal.
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptei comise de inculpatul V. M. în condițiile și împrejurările descrise mai sus - constând în aceea că, în data de 04.12.2013, în jurul orelor 18,00, în urma unui conflict spontan cu partea vătămată G. A., fiind sub influența băuturilor alcoolice și nedorind să părăsească imobilul părții vătămate, în care intrase în lipsa acesteia și rămăsese pentru a o aștepta ca să îi înmâneze un cablu de radio, inculpatul V. M., fiind învinuit de partea vătămată că ar fi sustras niște medicamente, fiind împins afară din imobil, căzând pe scări și apoi fiind și lovit de partea vătămată cu o scândură peste picioare și peste spate, a scos un cuțit dintr-un buzunar, a încercat să-l lovească pe G. A., care s-a ferit, primind totuși lovituri superficiale peste încheietura mâinii stângi și sub mamelonul stâng, după care, partea vătămată intenționând să-l lovească din nou cu scândura pe agresor peste mâna în care ținea cuțitul, inculpatul V. M. l-a înjunghiat cu cuțitul în spate pe G. A., în partea stângă a toracelui, cauzându-i părții vătămate leziuni care au avut nevoie de 25-30 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus părții vătămate viața în primejdie - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art.20 Cp, rap.la art.174 CP.
Contrar celor reținute de parchet, tribunalul a constatat că inculpatul nu a săvârșit fapta de tentativă la omor din răzbunare, din întregul material probator administrat în cauză rezultând că incidentul dintre părți a fost spontan.
De altfel, în actul de sesizare a instanței s-a arătat că, faptele de violență ale inculpatului nu au fost săvârșite nici pentru a permite sustragerea sau pentru a păstra bunul furat, ori pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau ca inculpatul să-și asigure scăparea, ci doar pentru că G. A. nu i-a permis să rămână în casă pentru a se uita la televizor și pentru că acesta l-a scos afară, l-a împins pe scări și l-a lovit cu scândura peste corp.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a dispus schimbarea din oficiu a încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174-175 lit.a și h din vechiul Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. M., în infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20, rap. la art. 174 din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal.
Cu privire la forma de vinovăție, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, aceasta raportat la obiectul vulnerant folosit, la zona vizată și la intensitatea loviturii.
Cum vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor este cert dovedită cu ansamblul probelor administrate în cauză, acesta va fi condamnat.
Dacă, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor nu există dubii în ceea ce privește existența faptei, autorul și vinovăția acestuia, referitor la fapta de furt calificat, pentru care inculpatul V. M. a fost trimis în judecată, tribunalul a constatat că, această infracțiune nu a fost dovedită în nici un fel. Astfel, referitor la această faptă, la dosar nu există decât simpla acuzație a părții vătămate, care a arătat că, fiind deranjat că inculpatul i-a intrat în domiciliul în lipsa lui – cu scopul recunoscut și de partea vătămată, de a-i aduce un cablu de radio -, a înțeles să-i reproșeze inculpatului și că i-ar fi sustras niște pastile, neexistând nicio dovadă că pastilele au existat, că ar fi fost văzute sau găsite asupra inculpatului. Martorii G. V. N. și G. L. au relatat despre furtul unor pastile doar din cele auzite de la partea vătămată, în condițiile, în care, așa cum s-a arătat, nu există nicio probă care să vină în dovedirea unei astfel de infracțiuni.
Inculpatul V. M. a recunoscut că a avut o discuție cu partea vătămată despre sustragerea unor pastile pentru stomac, în seara incidentului, însă a arătat că acuzațiile erau mai vechi și că el i-a explicat părții vătămate și cu alte ocazii că nu a sustras astfel de pastile, neavând nevoie de ele, obișnuind să bea.
Întrucât există un dubiu cu privire la existența acestei fapte, tribunalul a dispus, în baza art.17 alin.2, rap.la art. 16 alin.1, lit. a din noul Cod de procedură penală, achitarea inculpatului V. M. pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prev. de art. 208-209 alin.1, lit. b, g și i din vechiul Cod penal, în condițiile art. 37 lit.b din vechiul Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului V. M. pentru infracțiunea de tentativă la omor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, de limitele de pedeapsă reduse cu jumătate, așa cum prevăd disp. art. 20, rap.la art. 174 CP, care sancționează infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor cu pedeapsa închisorii de la 5 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
S-a apreciat că, în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și nici nu se poate reține starea de provocare, în condițiile în care inculpatul a intrat fără drept în domiciliul părții vătămate, a înțeles să rămână acolo deși partea vătămată nu a fost găsită acasă, și s-a opus plecării din domiciliul, ținând să rămână să privească la televizor, în momentul în care partea vătămată l-a poftit afară, fiind deranjată că inculpatul a intrat în casă în lipsa ei.
De asemenea, a fost avut în vedere și faptul că inculpatul V. M. este recidivist în condițiile art. 37 alin.1 lit.b C.p.p., întrucât prin sentința penală nr. 807 din 13.03.2006 a Judecătoriei D. T. S. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu.
Din referatul de evaluare psiho-socială întocmit cu privire la inculpatul V. M., tribunalul a reținut atât faptul că, inculpatul are un autocontrol scăzut în anumite situații, că se implică cu ușurință în situații riscante, că are o slabă conștientizare a problemelor pe care le are, în special cele legate de consumul de alcool, că are capacitate scăzută de apreciere critică a faptelor lui și că nu realizează asocierea directă dintre consumul de alcool și comportamentul infracțional, cât și faptul că, inculpatul are o relație bună cu membrii familiei, și atașament față de soție, din partea căreia are parte de sprijin necondiționat, că are o calificare profesională, că a obținut venituri din muncă și că intenționa să se angajeze și că recunoaște și își asumă răspunderea pentru infracțiunea de tentativă la omor.
Raportat la natura și la gravitatea faptei săvârșite – tentativă la infracțiunea de omor, recunoscută de altfel de inculpat, la limitele mari de pedeapsă – de la 5 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, la împrejurările concrete de săvârșire a faptei - pe fondul consumului de alcool, în urma unor discuții spontane, la impactul negativ pe care o asemenea faptă îl are în rândul comunității și, nu în ultimul rând, la persoana inculpatului, așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a apreciat că, față de inculpat se impune aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare, scopul coercitiv și preventiv al pedepsei putând fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție.
În baza art. 71 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b din vechiul Cod penal, apreciindu-se că, prin interzicerea drepturilor electorale, se respectă principiul proporționalității cu fapta comisă.
Astfel, cum inculpatul a comis infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, infracțiune care relevă faptul că inculpatul nu a avut capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, cum este viața, și, în consecință, neavând maturitatea de a respecta drepturile unei persoane, acesta este motivul pentru care se impune, în mod rezonabil, concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze nici asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, s-a reținut că este proporțională și justificată și măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei.
Întrucât cuantumul pedepsei principale stabilită de instanță este peste 2 ani închisoare, în baza art. 65 din vechiul Cod penal, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b C.p., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C.p.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, rap.la art.399 alin.1 Cpp, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din 05.12.2013 și arestul preventiv de la 06.12.2013, la zi, și a fost menținută starea de arest față de acest inculpat.
Văzând și disp. art. 7 din Legea 76/2008, inculpatul V. M. a fost obligat să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Față de dispozițiile art. 397 alin.3 Cpp, s-a dispus restituirea către victima G. A., din satul R., ., la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri ce sunt depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului M.: fular confecționat din material textil, multicolor, ce conține stratificări cu aspect de sânge; helancă din material textil de culoare albastră, ce conține urme de materii cu aspect de sânge, ambele bunuri fiind ridicare din camera unde locuiește victima.
Referitor la latura civilă, tribunalul a constatat și reținut următoarele:
Deși la urmărirea penală partea vătămată G. A. a arătat că are unele pretenții materiale față de inculpat, în instanță, acesta a revenit și a precizat că nu a plătit cheltuielile cu spitalizarea și că nu mai insistă în pretențiile civile de la urmărirea penală.
Față de această situație, s-a luat act că, partea vătămată G. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În ceea ce privește S. Județean de Urgență Tr. S., acesta a înaintat la dosar, în cursul cercetării judecătorești, adresa nr. 7024/26.03.2014, în care a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1270,29 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru partea vătămată G. A., care a fost internat în această unitate spitalicească în intervalul 04-09.12.2013, ca urmare a agresiunii suportate din partea inculpatului V. M..
În instanță, inculpatul V. M. a precizat că este de acord să achite cheltuielile suportate pentru spitalizarea părții vătămate G. A..
Față de această situație și față de dispozițiile art. 19 și art. 397 C.p.p., rap. la art. 1349, art. 1357, art. 1381 și urm. N.C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. și a fost obligat inculpatul V. M. să plătească părții civile suma de 1270,29 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată G. A. în perioada spitalizării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V. M. solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală gravă deoarece din întregul material probator al cauzei nu rezultă existența unui conflict sau a unor amenințări anterioare între inculpat și partea vătămată, incidentul a fost spontan și nu premeditat iar acesta a săvârșit fapta urmare a unei provocări a părții vătămate care l-a agresat pentru al corija, însă inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, vrând să scape cu viață, s-a folosit de un cuțit.
De asemenea, apelantul a mai precizat că starea de fapt menționată anterior rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv raportul medico – legal nr.10/08.01.2014 care stabilește că partea vătămată a avut nevoie de 25 -30 zile îngrijirii medicale, iar concluziile cu privire la punerea în primejdie a vieții părții vătămate sunt contradictorii atâta vreme cât nu s-a putut identifica orificiul de penetrare în plămâni, intervenția chirurgicală s-a făcut sub anestezie locală iar perioada de spitalizare a fost de doar 4 zile.
Examinând apelul formulat, prin raportare la criticile inculpatului și cele susținute oral de reprezentantul Ministerului Public dar și a principiului neagravării situației în propria cale de atac prevăzută de art.418 din c.p.p., curtea urmează să îl admită, pentru considerente care vor fi arătate în continuare:
În ceea ce privește critica apelantului, curtea apreciază că solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice nu este întemeiată deoarece din ansamblul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul V. M. a aplicat părții vătămate o lovitură în spate cu un corp tăietor -înțepător, apt să producă leziuni grave care să conducă la decesul victimei, lovitura având drept consecință un hemopneumotorax și punerea vieții victimei în primejdie, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor iar nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, existând premeditare în condițiile în care inculpatul nu a părăsit locuința părții vătămate la solicitarea expresă a acesteia și i-a aplicat lovitura ulterior discuțiilor intervenite iar zona vizată a fost una care, dacă infracțiunea ar fi fost consumată, ar fi dus la decesul victimei.
Argumentele invocate de apelant referitoare la lipsa premeditării, locul și modul de agresare a părții vătămate și existența unei provocări din partea acesteia nu pot fi reținute de curte ca și motive pentru schimbarea încadrării juridice deoarece din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul, tocmai prin modul de săvârșire a infracțiunii, chiar pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a urmărit suprimare vieții victimei și numai datorită unor împrejurări străine de acesta, rezultatul urmărit nu s - a produs.
În condițiile în care ulterior pronunțării sentinței instanței de fond a apărut decizia Curții Constituționale nr.265/2014 dată în interpretarea art.5 din noul Cod penal și care a statuat cu valoare de principiu că legea penală mai favorabilă nu se poate aplica decât global, respectiv vechiul sau noul cod penal, curtea urmează să realizeze o nouă analiză a dispozițiile de drept penal în ceea ce îl privește pe inculpat și să constate care din cele două acte normative cuprinde dispoziții mai favorabile privitor la acesta.
Referitor la motivul de apel invocat din oficiu de către reprezentantul Ministerului Public, respectiv nelegala reținere a stării de recidivă a inculpatului, curtea urmează a constata că este întemeiat și a-l analiza chiar în condițiile existenței doar a apelului inculpatului deoarece îi este favorabil acestuia, în condițiile art.417 alin.2 din c.p.p.
Examinând considerentele instanței de fond ( filele 8 și 9 ale sentinței), curtea constată că aceasta, la reținerea stării de recidivă prevăzută de art.37 lit.b din vechiul Cod penal, a avut în vedere faptul că apelantul - inculpat a mai fost condamnat prin s.p.nr.807 din 13.03.2006 a Judecătoriei D. T. – S. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, fiind astfel îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege în ceea ce privește atât primul termen al recidivei – existența unei pedepse mai mari de 6 luni, cât și cel de - al doilea termen, respectiv noua infracțiune săvârșită să prevadă o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an.
Fără a pune la îndoială acest raționament al instanței de fond, curtea va constata că aceasta, deși a făcut mențiuni în cuprinsul sentinței la aplicarea în speță a dispozițiilor art.5 din noul Cod Penal în conformitate cu care, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă, a făcut o greșită analiză și aplicare comparativă a vechiului și noului Cod penal, concluzionând în mod eronat că, prin raportare la criteriile cuantumului pedepselor, concursului de infracțiuni și stării de recidivă, legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal și, pe cale de consecință, aplicând dispozițiile acestuia.
Realizând din nou operațiunea de comparare a celor două Coduri penale prin raportare la cele trei criterii menționate de instanța de fond, curtea va constata că în ceea ce privește primul dintre aceste, respectiv cuantumul pedepselor, cele două acte normative cuprind dispoziții asemănătoare în ceea ce privește cuantumul pedepselor pentru infracțiunea de tentativă la omor, respectiv între 5 și 10 ani închisoare. Referitor la criteriul concursului de infracțiuni, deși este evident că noul Cod penal cuprinde dispoziții mai nefavorabile prin introducerea obligativității aplicării unui spor la pedeapsa rezultantă, instituția juridică nu-și găsește aplicabilitate în speță deoarece inculpatul a fost condamnat doar pentru una din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care pentru cea de - a doua a fost achitat.
În ceea ce privește starea de recidivă, art.41 alin.1 din noul Cod penal prevede că există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, text de lege care este mai favorabil inculpatului atât la nivel de principiu, în condițiile în care termenele de reabilitare s-au redus semnificativ potrivit noului Cod penal, cât și în cazul concret al acestuia, prin raportare la durata termenului de reabilitare pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat anterior și noul termen de reabilitare prevăzut de art.166 alin.1 din noul Cod penal.
Astfel, prin s.p. nr.807 din 13.03.2006 pronunțată de Judecătoria D. T. – S. în dosarul nr.1867/2006, rămasă definitivă prin neapelare (conform fișei de cazier și actelor de la dosarul cauzei), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, situație în care îi sunt aplicabile prevederile art.166 alin.1 lit.a din noul Cod penal în ceea ce privește termenul de reabilitare, acesta fiind de 4 ani, în condițiile în care pedeapsa închisorii este între limitele de la 2 ani la 5 ani. De asemenea, în conformitate cu prevederile art.167 din noul Cod penal, acest termen urmează să fie calculat de la data la când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
C., analizând elementele menționate anterior, respectiv termenul de 4 ani de reabilitare aplicabil inculpatului potrivit noului Cod penal, data la care a luat sfârșit executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin s.p. nr.807 din 13.03.2006 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr.1867/2006 precum și data săvârșirii faptei în prezentul dosar, respectiv seara zilei de 04.12.2013, va constata că în cazul acestuia s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească față de pedeapsa de 3 ani închisoare, astfel încât, în considerarea prevederilor art.41 alin.1 din noul Cod penal, nu va mai reține existența stării de recidivă deoarece fapta din prezenta cauză a fost săvârșită după împlinirea termenului de reabilitare din pedeapsa menționată anterior.
Concluzionând referitor la aplicarea prevederilor art.5 din noul Cod penal, instanța de apel apreciază că legea penală mai favorabilă în ceea ce-l privește pe apelantul – inculpat este noul Cod penal în considerarea criteriilor privitoare la cuantumul pedepselor, concursul de infracțiuni și starea de recidivă, și cum acesta nu poate fi aplicată decât global și nu pe instituții, urmează ca dispozițiile acestui act normativ să îi fie aplicate apelantului și referitor la celelalte instituții de drept penal aplicabile în cauză, respectiv încadrare juridică, individualizarea pedepsei principale și aplicarea pedepselor accesorie și complementară.
Astfel, referitor la încadrarea juridică, curtea urmează ca în baza art.386 din noul c.p.p. să schimbe încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.20 din vechiul Cod penal raportat la art.174 din vechiul Cod penal, art.37 lit.b din Codul penal anterior în dispozițiile art.32 din noul Cod penal raportat la art.188 din noul Cod penal și art.5 din același act normativ.
Procedând la o nouă individualizare judiciară a pedepsei aplicate apelantului - inculpat sub aspectul stabilirii duratei și al cuantumului în conformitate cu prevederile noului Cod penal, ținând seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, în funcție și de criteriile prevăzute de art.74 din noul Cod penal, curtea apreciază că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.32 c.p. raportat la art.188 din c.p. și cu aplicarea art.5 din c.p. ar fi de natură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.67 din noul Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b din noul Cod penal cu titlul de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, conform art.68 alin.1 lit.c din noul Cod penal.
De asemenea, în baza art.65 alin.1 din noul Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b din noul Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art.65 alin.3 din noul Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.422 din noul Cod de procedură penală, art.424 alin.2 din c.p.p. raportat la art.404 alin.4 lit.a din c.p.p. deduce durata arestării preventive în continuare, de la data de 04.06.2014 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Având în vedere considerentele anterioare, curtea urmează ca în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. să admită apelul formulat de apelantul inculpat Viasu M. împotriva sentinței penale nr. 355 din data de 04 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ și să
desființeze in parte, sub aspectul laturii penale, sentința penala nr. 355/2014 a Tribunalului M. si rejudecând:
In temeiul art. 386 Cpp se va schimba încadrarea juridica a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 Cp rap la art. 174 Cp anterior, art. 37 lit. b Cp anterior in dispozițiile art. 32 din noul Cp, art. 188 Cp, art. 5 Cp.
In temeiul art. 32 Cp, art. 188 Cp, art. 5 Cp va fi condamnat inculpatul Viasu M. la pedeapsa de 5 ani închisoare .
În baza art. 67 C. pen. se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c din C. pen.
În baza art. 65 alin. 1 Cp se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, Cp. cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei închisorii, conform art. 65 alin 3 Cp.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
In temeiul art. 422 C.p.p., art. 424 C.p.p. alin. 2 C.p.p. rap. la art. 404 alin. 4 lit. a C.p.p. deduce durata arestării preventive in continuare, de la data de 04.06.2014 la zi si menține starea de arest a inculpatului.
De asemenea, având în vedere soluția pronunțată în apel, în temeiul art.275 alin.3 din c.p.p. cheltuielile judiciare aferente căii de atac a apelului rămân în sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de apelantul inculpat Viasu M. împotriva sentinței penale nr. 355 din data de 04 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Desființează in parte, sub aspectul laturii penale, sentința penala nr. 355/2014 a Tribunalului M. si rejudecând:
In temeiul art. 386 Cpp schimba încadrarea juridica a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 Cp rap la art. 174 Cp anterior, art. 37 lit. b Cp anterior in dispozițiile art. 32 Cp, art. 188 Cp, art. 5 Cp.
In temeiul art. 32 Cp, art. 188 Cp, art. 5 Cp condamna inculpatul Viasu M. la pedeapsa de 5 ani închisoare .
În baza art. 67 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c din C. pen.
În baza art. 65 alin. 1 Cp interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, Cp. cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei închisorii, conform art. 65 alin 3 Cp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
In temeiul art. 422 C.p.p., art. 424 C.p.p. alin. 2 C.p.p. rap. la art. 404 alin. 4 lit. a C.p.p. deduce durata arestării preventive in continuare, de la data de 04.06.2014 la zi si menține starea de arest a inculpatului.
In temeiul art. 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare aferente caii de atac a apelului rămân în sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi 08 septembrie 2014
Președinte, Judecător,
R. E. C. M. E. M.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.R.E.C./18.11.2014/4ex.
j.f.F.B.
O.A. 15 Septembrie 2014
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 707/2014. Curtea... → |
|---|








