Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 707/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 707/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 707/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 707/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
PREȘEDINTE A. D. Judecător
C. C. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. D., inculpatul C. F. O. și partea civilă S. R. - A. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței penale nr. 38 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul inculpat C. F. O., asistat de avocat T. I., apărător ales și intimatul inculpat S. A., asistat de avocat V. M. C., apărător din oficiu, lipsind apelanta parte civilă S. R. - A. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și partea responsabilă civilmente . SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, s-au luat declarații inculpaților, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului în primul motiv invocă greșita aplicare a procedurii simplificate pentru inculpatul C. F. O. care nu recunoaște prejudiciul, or infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune de rezultat, astfel încât nu era posibilă reținerea disp. art. 3201 Cod procedură penală, recunoașterea fiind pur formală.
Al doilea motiv privește netemeinicia hotărârii în sensul că, formal au fost reținute inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 – 76 cod penal și art. 861 cod penal, nefiind motivate aceste circumstanțe; art. 13 este aplicabil pentru infracțiunea de evaziune fiscală, însă acest aspect nu este legat de aplicarea circumstanțelor atenuante sau a modalității de executare. Inculpații nu au achitat nici o sumă din prejudiciul rezultat, astfel încât nu este suficient un simplu avertisment, acesta nefiind o garanție că inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni – practica instanței este în sensul aplicării pedepsei cu executarea în regim de detenție; solicită înlăturarea art. 74 – 76 cod penal și art. 861 cod penal.
În cel de-al treilea motiv arată că s-a omis aplicarea art. 12, 13 din Legea nr. 241/2005 și interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator.
Pe latură civilă arată că greșit a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător, deși nu există în patrimoniul inculpatului mobile - aceasta se poate dispune cu privire la bunurile care vor intra în patrimoniu.
De asemenea, arată că, greșit au fost obligați inculpații la plata în solidar a cheltuielilor de judecată; solicită înlăturarea art. 3201 cod pr.penală pentru inculpatul C. F. O.; înlăturarea art. 74 – 76 cod penal pentru cei doi inculpați, aplicarea de pedepse corespunzătoare gradului de pericol social și cu executare în regim de detenție și obligarea la plata prejudiciului cauzat părții civile și cheltuielilor de judecată.
Avocat T. I. pentru inculpat C. F. O., solicită admiterea apelului, care vizează strict latura civilă – recunoaște producerea prejudiciului calculat prin expertiza contabilă; nu recunoaște prejudiciul stabilit prin cererea de constituire parte civilă – corect s-a făcut aplicarea art. 3201 Cod procedură penală; inculpatul a fost de acord cu prejudiciul stabilit la urmărirea penală; corect au fost reținute circumstanțele atenuante acestea fiind justificate de înscrisurile în circumstanțiere depuse în cauză.
Arată că inculpatul este integrat social și familial, scopul pedepsei putând fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, aceasta fiind deopotrivă mijloc de constrângere și reeducare.
Cu privire la apelul părții civile A., arată că se impune a fi respins; nu au fost individualizate bunuri care aparțin inculpatului și solicită și respingerea apelului Parchetului.
Avocat V. M. C. pentru inculpatul S. A., solicită admiterea în parte a apelului Parchetului sub aspectul cheltuielilor judiciare și respingerea celorlalte critici.
Arată că, în mod corect au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a cod penal, inculpatul a avut o conduită ireproșabilă în societate, atât înainte, cât și după comiterea faptei.
Interdicțiile menționate în motivele de apel nu se pot dispune decât de către instanța de apel, iar sechestrul nu se poate institui întrucât nu există bunuri identificate ca aparținând inculpatului.
Solicită respingerea apelului părții civile A. ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea apelului formulat de inculpatul C. F. O., cu obligarea acestuia la cheltuieli; arată că inculpatul nu recunoaște prejudiciul iar acesta face parte din încadrarea juridică a faptei; solicită admiterea apelului formulat de partea civilă A. în sensul instituirii sechestrului asigurător.
Inculpatul C. F. O., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și este de acord cu concluziile apărătorului său.
Inculpatul S. A., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului:
P. sentința penală nr. 38 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, au fost hotărâre urmăîtoarele:
1. În baza art. 26 C.pen. rap. la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., art. 13 C.pen. și art. 74 C.pen. și art. 76 alin. 1 lit. c C.pen., a fost condamnat inculpatul C. F. O., fiul lui A. și M., născut la data de 21.04.1980 în C., județul D., cu același domiciliu în ., ., CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și lit. c C. pen.
În baza art. 290 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., art. 74 C.pen. și art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza art. 33 lit. a C.pen. și art. 34 lit. b C.pen. s-a dispus ca inculpatul C. F. O. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și lit. c C. pen.
În baza art. 861 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului C. F. O. pe durata termenului de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adaugat un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C.pen.
În baza art. 863 cod penal, a fost obligat inculpatul C. F. O. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen.
2. În baza art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 13 C.pen. și art. 74 C.pen. și art. 76 alin. 1 lit. c C.pen., a fost condamnat inculpatul S. A., fiul lui M. și I., născut la dat de 24.11.1978 în C., județul D., cu același domiciliu, . și fără forme legale în C., .. 3, județul D., CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și lit. c C. pen.
În baza art. 861 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului S. A. pe durata termenului de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 4 ani fixat de instanță conform dispozițiilor art. 862 C.pen.
În baza art. 863 cod penal a fost obligat inculpatul S. A. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și ori ce deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență:
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen.
Au fost anulate actele false, respectiv borderourile de achiziție nr. 30/05.09.2008; nr. 33/15.09.2008 și nr. 34/16.09.2008.
În baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu aplic. art. 998 – 999 C.civ.(actual art. 1357 și urm. N.C.p.c.) a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și obligă în solidar inculpații C. F. O. și S. A. și cu partea responsabilă civilmente S.C. P. G. I. S.R.L. C. la plata sumei de 1.238.878 lei, reprezentând 566.303 lei impozit pe profit și 672.575 lei contravaloare TVA, despăgubiri civile către această partea civilă cu dobânzile și penalitățile calculate conform art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1-7 și art. 1201 alin. 1,2 și 3 din OUG 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 162/2012 până la data achitării integrale a obligațiilor de plată.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 C. pr. pen. au fost obligați în solidar inculpații C. F. O. și S. A. și cu partea responsabilă civilmente S.C. P. G. I. S.R.L. C. la plata sumei de 2300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 1000 lei reprezintă contravaloarea expertizei contabile și 300 lei onorariu avocat oficiu la instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 26/P/2013 P. de pe T. D. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal respectiv C. F. O., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 rap. la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. l cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 16.07.2009 P. de pe lângă Judecătoria C. a fost sesizat de către A.N.A.F. - D.G.F.P. D. care a solicitat efectuarea de cercetări față de reprezentanții . SRL C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală constând în aceea că în perioada 2006 -2008 societatea amintită mai sus a emis facturi, reprezentând livrări de cereale, către . valoare de 3.539.449 lei și TVA colectată aferentă în suma de 6.721.575 lei fără să declare la organul fiscal obligațiile fiscale datorate.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv declarațiile martorilor: R. I., R. G. I., B. F., D. M., P. G., F. D., T. I., T. M. C., O. G., declarațiile inculpaților C. F. O., care a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispoz. art. 320/1 Cpp și S. A., care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, menținându-și declarațiile date la Poliție și la P. tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, în luna iunie 2006 inculpatul S. A. a devenit asociat unic și administrator al . C., ce avea ca principal obiect de activitate comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor, inculpatul C. F. O. fiind împuternicit ca în numele lui S. A. și pentru . SRL C. să deschidă conturi și să deruleze orice fel de operațiuni în conturile societății la orice sucursală sau filială a oricărei bănci comerciale deschise pe teritoriul României, inculpatul C. F. O. având dreptul de a face depuneri, restituiri, plăți, având toate drepturile de administrare și dispoziție ale titularului, putând contracta credite cu unitatea bancară, putând semna în numele administratorului de drept S. A. și pentru societate oriunde va fi nevoie, semnătura sa fiindu-i opozabilă celui din urmă.
Astfel, deși nu avea nicio calitate în cadrul . SRL C. inculpatul C. F. O. achiziționa cereale de la persoane fizice pe care ulterior le livra către . în acest sens documentele . SRL C. (contract societate, facturi fiscale, chitanțe), puse la dispoziție de administratorul de drept al societății - inculpatul S. A. - acționând astfel ca un veritabil administrator de fapt, unele facturi fiscale nefiind înregistrate în contabilitatea societății administrate de inculpatul S. A., fapt cunoscut și acceptat și de către inculpatul C. F. O..
În perioada 02-09.07.2009 organe de specialitate din cadrul D.G.F.P. D. - Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat inspecția fiscală parțială la S.C. P. G. I. SRL C., ocazie cu care s-a constatat, potrivit procesului verbal nr. 3650 din 09.07.2007, că în perioada 2006 - 2008 societatea nu a declarat obligații la bugetul consolidat al statului, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată aferente livrării mărfurilor către .>
De asemenea, centralizând facturile emise de S.C. P. G. I. SRL C. către . de inspecție fiscală au determinat TVA colectată în sumă de 672.575 lei (105.678 lei în anul 2006, 298.267 lei în anul 2007, 268.630 lei în anul 2008).
În ceea ce privește impozitul pe profit s-a reținut că, întrucât în perioada
2006-2008 societatea nu a declarat obligații fiscale datorate bugetului consolidat al statului, veniturile din vânzarea cerealelor, în sumă totală de 3.539.449 lei constituie venituri impozabile și având în vedere că nu s-au prezentat documente de proveniență pentru aceste mărfuri valoarea acestor mărfuri reprezintă profit impozabil căruia îi corespunde impozit pe profit în sumă totală de 566.303 lei.
Referitor la taxa pe valoare adăugată, în lipsa documentelor justificative privind deductibilitatea acesteia, s-a stabilit că societatea nu a înregistrat taxa colectată aferentă operațiunilor comerciale desfășurate cu S.C. AGROCOVER B. și, implicit, nu a declarat nici taxa de plată, suma totală datorată fiind în cuantum de 672.575 de lei, menționându-se cu același prilej că în numele S.C. P. G. I. SRL C. nu au fost depuse deconturi privind taxa pe valoare adăugată pentru perioada 2006 – 2008.
Pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului ca urmare a neevidențierii în contabilitatea . C. a livrărilor efectuate către . B. și a veniturilor obținute din aceste operațiuni, a fost întocmit un raport de expertiză financiar contabilă care a concluzionat că valoarea achizițiilor efectuate de . C. în perioada 2006-2008 a fost în cuantum de 3.726.319,06 lei exclusiv TVA.
În baza probatoriului administrat în cauză, tribunalul a apreciat că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul C. F. O., astfel cum au fost expuse mai sus, întrunesc elementele constitutive ale unei complicități la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 9 alin. l lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. care prevăd că omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, iar având în vedere valoarea prejudiciului creat bugetului consolidat al statului prin activitatea infracțională desfășurată, mai mare de 100.000 euro, în cauză pot fi reținute dispozițiile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 care prevăd că la un prejudiciu produs în cuantum mai mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale, limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege și limita maximă se majorează cu 5 ani.
Ca atare, din economia dispozițiilor mai sus citate, a rezultat că, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de evaziune fiscală se săvârșește cu intenție, urmărindu-se în orice modalitate omisiunea, în tot sau în parte, evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Apreciind că, acuzația principală se referă la faptul că, inculpatul C. F. O., în calitate de împuternicit al . SRL C. a achiziționat cereale de la persoane fizice pe care ulterior le livra către . în acest sens documentele . SRL C. (contract societate, facturi fiscale, chitanțe), a omis să evidențieze în documente contabile operațiunile economico-financiare efectuate și veniturile realizate în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 1.238.878 lei, tribunalul constată că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în forma agravantă menționată mai sus.
De asemenea, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului C. F. O. de a falsifica borderourile de achiziție nr. 30/05.09.2008; nr. 33/15.09.2008 și nr. 34/16.09.2008 – documente ce aveau mențiunile . SRL C. - folosite pentru achiziționarea de cereale de la persoane fizice pentru a le livra ulterior către . conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art. 290 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului C. F. O., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor așa după cum sunt prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă, astfel după cum rezultă din prevederile art. 3201 alin. 7 cod procedură penală, prin raportare și la noua încadrare juridică stabilită, aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și dispozițiile art. 13 Cp privind aplicarea legii mai favorabile, având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la data pronunțării prezentei sentințe penale au intervenit modificări legislative privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
În speță, ținând cont de numărul actelor materiale, de modul și mijloacele de comitere a acestora, de împrejurările comiterii lor, de prejudiciul mare cauzat,de gradul de participare la executarea acestor acte, tribunalul a condamnat pe inculpatul C. F. O. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și c C. pen., ca pedeapsă complementară, având în vedere dispozițiile art. 65 C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. de art. de art. 26 C.pen. rap. la art. 9 alin. l lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cp.
De asemenea, tribunalul în raport de dispozițiile art. 65 alin. 1 și 2 C.pen. potrivit cărora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este aplicabilă în cazul infracțiunilor pentru care este obligatorie și prevăzută în textul incriminator, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei, iar pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea respectivă, potrivit dispozițiilor alin. 1 al articolului menționat este închisoare de cel puțin 2 ani, a constatat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară.
În cauză, pedeapsa principală stabilită de instanță în sarcina inculpatului C. G. este de 2 ani închisoare, iar textul de lege încriminator – respectiv dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 – prevede obligativitatea aplicării și a unei pedepse complementare, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 65 alin. 1 și 2 C.pen.
Totodată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de dispozițiile art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază, având în vedere cauza S. și P. contra României că, pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. A reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpați a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C.pen. - art.64 lit. a teza a II-a, lit .b și c C.pen.
P. urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care C. Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, s-a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
În ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, tribunalul, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale în condițiile art. 861 cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului C. F. O. pe durata termenului de încercare de 6 ani compus din cuantumul pedepsei la care s-a adaugat intervalul de timp de 4 ani stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 862 cod penal cu aplicarea și a art. 863 cod penal șui atragerea atenției asupra dispozițiilor art. 864 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 C.pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul S. A., instanța a reținut că acesta a înființat . SRL, având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor, împuternicind pe inculpatul C. F. O. ca în numele său și pentru această societate să deschidă conturi și să efectueze orice operațiune bancară, declarând că a înființat această firmă pentru a-l ajuta pe inculpatul C. F. O. cu magazinul pe care acesta din urmă îl deținea, dar nu a avut cunoștință de operațiunile comerciale care au fost desfășurate de celălalt inculpat pe num ele societății al cărui administrator în drept era, apărare pe care instanța nu o poate reține, întrucât martorii R. G. I., R. I. și B. F. l-au recunoscut și pe inculpatul S. A. ca fiind persoana care l-a însoțit pe inculpatul C. F. O., atunci când livrau marfa comercializată.
Așa fiind, s-a reținut că, în drept fapta inculpatului S. A. astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului S. A., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor așa după cum sunt prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator, aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și dispozițiile art. 13 Cp privind aplicarea legii mai favorabile, având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la data pronunțării prezentei sentințe penale au intervenit modificări legislative privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
În speță, ținând cont de numărul actelor materiale, de modul și mijloacele de comitere a acestora, de împrejurările comiterii lor, de prejudiciul mare cauzat, de gradul de participare la executarea acestor acte, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului S. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cp.
În ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, tribunalul, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale în condițiile art. 861 cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului S. A. pe durata termenului de încercare de 6 ani compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă intervalul de timp de 4 ani stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 862 cod penal, cu respectarea disp. art. 863 cod penal și a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și va face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 C.pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen.
Având în vedere dispozițiile art. 348 C.pr.pen. care prevăd că instanța este obligată să se pronunțe și asupra desființării totale sau parțiale a unui înscris folosit la săvârșirea infracțiunii, s-a dispus anularea actelor false folosite de inculpatul C. F. O. la săvârșirea infracțiunii respectiv borderourile de achiziție nr. 30/05.09.2008, nr. 33/15.09.2008 și nr. 34/16.09.2008.
Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că la termenul de judecată din 31.05.2013, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților C. F. O. și S. A. până la concurența valorii probabile a pagubei de 1.238.878 RON, pagubă adusă bugetului de stat prin activitatea infracțională a acestora, reprezentând TVA și impozit pe profit, iar pentru ca inculpații să nu poată înstrăina bunurile pe care le posedă și care pot servi la acoperirea prejudiciului ce a fost adus bugetului general, partea civilă solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente.
Cererea a fost respinsă de instanță, prin încheierea de ședință de la aceeași dată, având în vedere că potrivit disp. art. 163 alin. 2 cod de procedură penală măsurile asiguratorii se pot lua asupra bunurilor inculpatului și asupra bunurilor părților responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei, motiv pentru care este necesară individualizarea bunurilor asupra căror se solicită instituirea sechestrului asigurator.
De asemenea, instanța a apreciat că, este necesar a se face dovada că bunurile asupra căror se solicită instituirea sechestrului asigurator sunt proprietatea inculpatului sau a părții responsabile civilmente pentru a se evita situația în care s-ar institui un astfel de sechestru asupra bunurilor unei alte persoane.
P. aceeași solicitare depusă pentru termenul din data de 31.05.2013 Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 1.238.878 lei reprezentând 566.303 lei impozit pe profit și 672.575 lei contravaloarea TVA, despăgubiri civile către partea civilă cu dobânzile și penalitățile calculate până la data achitării integrale a obligațiilor de plată, ori pentru a se putea reține răspunderea civilă delictuală este necesar ca partea civilă să facă dovada unui prejudiciu cert și determinabil în directă legătură de cauzalitate cu fapta săvârșită de inculpat, deoarece dispozițiile art. 998 – 999 C.civ. prevăd obligația generală a oricărei persoane de a răspunde pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sa.
Așadar, având în vedere probatoriul administrat în cauză din care a rezultat că prin activitatea infracțională săvârșită de inculpații C. F. O. și S. A. a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 1.238.878 lei, motiv pentru care în baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu aplic. art. 998 – 999 C.civ.(actual art. 1357 și urm. N.C.p.c.), precum și de faptul că vinovăția sa a fost dovedită, existând legătură de cauzalitate între faptele acestuia și contravaloarea prejudiciului produs prin faptele sale, confirmă existența unui prejudiciu cert și determinat în directă legătură cu fapta inculpatului, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 14 C.pr.pen. și art. 346 alin. 1 C.pr.pen. raportat la dispozițiile art. 998-999 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și a obligat în solidar inculpații C. F. O. și S. A. și cu partea responsabilă civilmente S.C. P. G. I. S.R.L. C. la plata sumei de 1.238.878 lei, reprezentând 566.303 lei impozit pe profit și 672.575 lei contravaloare TVA, despăgubiri civile către această partea civilă cu dobânzile și penalitățile calculate conform art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1-7 și art. 1201 alin. 1,2 și 3 din OUG 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 162/2012 până la data achitării integrale a obligațiilor de plată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. D., inculpatul C. F. O. și partea civilă S. R. - A. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, P. de pe lângă T. D. a susținut că sentința instanței de fond este nelegală întrucât instanța de fond a judecat în mod greșit cauza în raport de inculpatul C. F. O., în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției în condițiile în care acesta a contetsat cuantumul prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
A mai arătat că netemeinic și neoportun au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, aplicându-le pedepse a căror executare a fost suspendată condiționat, fără o justă intepretare a criteriilor de individualizare prevăzute de lege, circumstanțe care nu au fost evidențiate nici în minută nici în considerentele hotărârii pronunțate.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii apelate îl reprezintă omisiunea instanței de fond de a face aplicarea disp. art. 12 și 13 din Legea nr. 241/2005 și a prevederilor art 7 din Legea nr. 26/1990 referitoare la interzicerea ocupăării uneia din funcțiile prevăzute de textele legale menționate și de a comunica Registrului Comerțului o copie de pe dispozitivul hotărârii în vederea realizării mențiunilor corespunzătoare.
În ceea ce privește latura civilă, a arătat că nelegal a fost respinsă cererea părții civile de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților, apreciind greșit că aceasta nu poate fi dispusă în lipsa unei identificări prealabile a bunurilor, întrucât legea nu prevede o astfel de condiție, iar o astfel de etapă este specifică executării hotărârilor judecătorești.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, a susținut că în mod greșit s-a dispus obligarea solidară a celor doi inculpați la plata sumei de 2300 lei, fără ca instanța de fond să țină cont de disp. art. 274 alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Partea civilă S. Româ reprezentat de Agenția Națională de Administrare fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice C. a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii de a se preciza data de la care urmează a fi calculate dobânzile și penalitățile de întârziere aferente prejudiciului la care au fost obligați inculpații în solidar cu partea responabilă civilmente.
Totodată a invocat faptul că în mod nelegal au fost obligați inculpații la plata către Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGRFP D. a despăgubirilor civile, în condițiile în care calitatea procesuală aparținea Statului R. reprezentat prin aceste instituții.
Un alt motiv de apel vizează nelegalitatea sentinței prin prisma respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor insculpaților, apelantul invocând greșita interpretare a disp. art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru aceleași considerente invocate și în apelul declarat de P..
La rândul său, inculpatul C. a criticat sentința în ceea ce privește soluționarea laturii civile, apreciind că în mod greșit au fost acordate despăgubiri civile constând în TVA în sumă de 672.575 lei, întrucât valoarea acestei taxe trebuia calculată la diferența dintre valoarea vânzărilor și valoarea achizițiilor, iar diminuarea impozitului pe profit rezultată din expertiza contabilă trebuia să se reflecte și în valoarea TVA-ului datorat, pe care îl apreciază ca fiind în sumă de 73.275 lei.
În cursu judecări cauzei în apel, s-a procedat la audierea inculpaților S. A. și C. F. O., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
C., examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelurile declarate de P. și de inculpatul C. F. O. sunt fondate, în timp ce apelul declarat de partea civilă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Realizând un examen propriu asupra cauzei, C. reține că materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, recunoscut și însușit în totalitate de către inculpatul C. F. O., care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, prev. de art. 3201 CPPA, demonstrează fără echivoc că inculpații S. A. (în calitate de administrator statutar al S.C. P. GLOBUSIMPEX S.R.L C.) ajutat de inculpatul C. O. F. (în calitate de administrator de fapt, împuternicit cu procură să realizeze acte de administrate), nu a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile realizate în perioada 2006-2008, în urma livrărilor de cereale efectuate către . B., cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 679.668 lei din care 6.190 lei impozit pe profit și 673.478 lei TVA.
Astfel, inculpatul S. A. a recunoscut că a înființat S.C. P. GLOBUL S.R.L pentru ca inculpatul C. F. să deruleze operațiuni comerciale în numele acesteia, iar martorii B. F. și R. I. l-au recunoscut pe inculpatul S. A. ca fiind persoana care s-a deplasat împreună cu inculpatul C. atât la achiziționarea cerealelor cât și la livrarea acestora către depozitele din B. și Miroși, astfel încât în mod legal și temeinic au fost înlăturate apărările acestuia referitoare la necunoașterea activității infracționate derulate în numele său de inculpatul C..
Totodată, C. reține că poziția procesuală a inculpatului S. A. care nu a înțeles să declare apel împotriva sentinței de condamnare, reprezintă o recunoaștere implicită a vinovăției constatate prin hotărârea instanței de fond.
Fapta inculpatului S. A. mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 CPA, iar fapta inculpatului C. F. O. pe cele ale complicității la aceeași infracțiune, prev. de art.26 CPA rap. la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 așa cum legal și temeinic a concluzionat prima instanță, în raport de prejudiciul cauzat bugetului de stat care depășește suma de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale.
Contrar criticilor formulate de P., inculpatul C. F. O. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, contestând nu cuantumul prejudiciului reținut prin actul de sesizare - suma totală de 679.668 lei (în baza raportului de expertiză contabilă, din care TVA în sumă de 673.478 lei și 6190 lei impozit pe profit) ci pe cel pretins de partea civilă, care a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 1.238.878 lei, astfel că în mod legal și temeinic a procedat prima instanță la judecarea cauzei în procedura simplificată, de recunoaștere a vinovăției, prev. de art.3201 CPPA, nefiind contestată nici starea de fapt reținută în rechizitoriu și nici măcar încadrarea juridică a faptei.
După pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv la 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal, iar în raport cu disp. art. 5 din acesta, instanța de apel a examinat incidența legii penale mai favorabile inculpaților, stabilind că aceasta este Codul Penal de la 1969, pentru următoarele considerente:
P. Legea nr. 50/2013 - privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, au fost modificate limitele de pedeapsă pentru formele agravate ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute la art. 9 alin. 2, stabilindu-se că acestea se majorează cu 5 ani atât sub aspectul minimului, cât și al maximului în raport cu pedeapsa prevăzută pentru formele tip, spre deosebire de reglementarea anterioară care prevedea majorarea limitelor de pedeapsă cu doar 2 ani în cazul producerii uni prejudiciu mai mare de 100.000 euro.
În raport de legea astfel indentificată ca favorabilă inculpaților și de limitele de pedeapsă prevăzute în aceasta, C. va examina criticile formulate de P. și de inculpatul C., referitoare cuantumul pedepselor aplicate.
În cauză, prima instanță a reținut circumstanțe atenuante judiciare în favoarea ambilor inculpați, pe care le-a indicat generic, ca fiind cele prevăzute de art. 74 CPA, fără a preciza în concret, în ce constau acestea, si a aplicat pedepse sub minimul special.
C. constată că o asemenea coborâre a pedepsei sub minimul special nu este jutificată în cauză, în speță neputând fi reținute în favoarea inculpaților niciun fel de elemente care să confere faptelor caracter atenuant.
Astfel, lipsa antecedentelor penale reprezintă expresia unei normale conduite și o premisă a dobândirii calității de administrator de societate comercială, și nu poate primi efect atenuant, iar în condițiile neacoperirii nici macar a unei părți a prejudiciului, nu se poate considera că inculpații ar fi stăruit pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau pentru repararea pagubei.
În ceea ce privește atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului C., pe fondul existenței la dispoziția organelor de urmărire penală a probei cu înscrisuri, care exclud orice dubiu asupra existenței infracțiunii, persoanei care a comis-o și vinovăției acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, aceasta nu este suficientă pentru a conferi faptelor caracter atenuat. Totodată, conduita sinceră a inculpatului C., care a înțeles să solicite judecarea cauzei în procedura abreviată a recunoașterii vinovăției a primit deja eficiență prin coborârea limitelor de pedeapsă cu o treime, iar în raport de repetitivitatea conportamentului infracțional, reflectat comiterea faptei în forma continuată (art. 41 alin. 2 CPA) aplicarea unei pedepse coborâte dincolo de acest minim ar fi neîndestulătoare sub aspectul atingerii scopului preventiv și educativ al pedepsei.
Dimpotrivă, valorificând criteriile de individualizare a pedepsei, prin prisma gravității faptei de evaziune fiscală în forma agravată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 comisă de inculpatul S. A. și respectiv a complicității la aceeași infracțiune, comisă de inculpatul C. F. O., în contextul unei activități infracționale de aproape 2 ani, soldate cu un prejudiciu deosebit de consistent produs bugetului de stat, C. a concluzionat că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru ambii inculpați, (egală cu minimul special în cazul inculpatului S. A. și respectiv superioară mimimului special redus cu o treime în cazul inculpatului C. F. O.), este necesară și totodată suficentă pentru a realiza scopul educativ și preventiv stabilit de art. 52 CPA. Aplicarea unei pedepse superioare minimului special redus prin efectul art. 3201 alin. 7 CPPA în cazul inculpatului C. este impusă de contribuția sa efectivă la conceperea și realizarea activității infracționale, acesta având rolul determinant în producerea consecințelor socialmente periculoare ale faptelor deduse judecății.
Pe lângă aceste pedepse principale, fiecărui inculpat i se va aplica pedeapsa complementare restrictivă de drepturi prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și lit. c Cod penal de la 1969, interzicându-se inculpaților inclusiv dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, având în vedere că inculpații s-au folosit de această calitate pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Sub aspectul infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată, prev. de art. 290 alin. 1 CPA cu aplic. art. 41 alin 2 CPA, comisă de inculpatul C. în condițiile falsificării a unui număr de 3 borderouri de achiziții cereale, C. a apreciat că o pedeapsă de 6 luni închisoare, este suficientă pentru a se realiza reeducarea acestuia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor astfel stabilite, C. constată că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție, în raport de perseverența infracțională a inculpaților, care și-au menținut conduita infracțională pe durata a nu mai puțin de 2 ani, iar în absența unei minime preocupări a inculpaților de a repara paguba produsă, nu există niciun element care să justifice concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient de serios și chiar fără executarea pedepsei nu vor mai săvârși infracțiuni.
D. urmare, va înlătura aplicarea disp. art. 861 CPA în raport de ambii inculpați și va dispune executarea pedepselor astfel stabilite în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă, apelul formulat de inculpatul C. este fondat sub aspectul greșitei proporționalizări a sumei la care a fost obligat în solidar cu inculpatul S. A., instanța de fond însușindu-și fără nicio cenzură sumele indicate de partea civilă în cererea formulată la 31.05.2013, înlăturând nemotivat și fără nicio justificare concluziile raportului de expertiză administrat în faza urmăririi penale.
Astfel, deși expertul contabil desemnat în faza urmăririi penale a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă totală de 679.668 lei din care 6190 lei impozit pe profit și 673.478 lei TVA, sumă ce a fost reținută ca atare și de organul de urmărire penală, care a procedat la trimiterea în judecată a inculpaților pentru o activitate infracțională circumscrisă acestui cuantum, iar în faza de judecată nu s-a administrat de partea civilă nicio altă probă științifică, pe baza căreia să se invalideze concluziile expertizei astfel întocmite, C. constată că netemeinic au fost obligați inculpații la plata sumei solicitate în cererea de constituire parte civilă, respectiv 1.238.878 lei.
Valoarea impozitului pe profit nu poate fi cea solicitată de partea civilă, în contextul în care aceasta are la bază ignorarea cheltuieilor realizate de S.C. P. G. I. S.R.L cu aprovizionarea cu bunuri, din această perspectivă fiind cert că inculpații au efectuat anumite cheltuieli, chiar dacă acestea nu au fost justificate cu însrisuri (cu excepția celor 6 borderorui de achiziție menționate de expert) iar acestea, astfel cum au fost estimate de expert, trebuie luate în considerare la stabilirea prejudiciului, așa cum stabilesc disp. Ordinului Președintelui A. nr. 3389/2011.
Nu sunt fondate celelalte crtici formulate de inculpatul C., sub aspectul greșitei stabilirii a valorii TVA, având în vedere că acesta nu a probat în niciun mod că aprovizionările cu cereale s-au realizat de la agenți economici, societăți furnizoare înregistrate în evidențele organelor ficale ca plătitori de TVA, C. apreciind ca justă concluzia expertului contabil, în sensul că aprovizionarea s-a realizat de la producători diverși, persoane fizice, situație în care societatea nu putea beneficia de drept de deducere.
Mai mult, stabilirea de către expertul contabil a unei valori diminuate a impozitului pe profit nu are nicio consecință asupra componentei prejudiciului constând în TVA aferent vânzărilor de mărfuri, câtă vreme această taxă este datorată în raport cu valoarea fiecărei livrări de marfă și nu în raport cu profitul obținut.
Nefondate sunt criticile formulate de partea civilă S. R. prin A. reprezentat de DRFP C., referitoare la neindicarea în cuprinsul hotărârii a datei de la care sunt datorate accesoriile constând în dobânzi și penalități de întârziere.
Contrar susținerilor apelantei, dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează de la data scadenței obligației fiscale neachitate, așa cum prevăd disp. art. art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1-7 și art. 1201 alin. 1,2 și 3 din OUG 92/2003 și nu de la data săvârșirii infracțiunii, așa cum s-a invocat în motivele de apel, iar potrivit art. 111, creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
Nu este întemeiată nici critica privind obligarea inculpaților la plata prejudiciului către o persoană care nu are calitate procesuală, omisiunea menționării Statului R. ca titular al acțiunii civile introduse în numele său de A. prin DGRFP C. nefiind decât expresia unei erori materiale evidente și nu a unei greșeli de judecată.
Nefondată este și critica aceleiași apelante privind obligativitatea dispunerii măsurilor asiguratorii.
Este adevărat că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de această lege (cum este și cazul celei prevăzute în art. 9 alin. 1 lit. b săvârșită de inculpat), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Această normă legală derogă de la dispozițiile dreptului comun doar în ce privește posibilitatea organului judiciar de a aprecia dacă, în raport cu circumstanțele cauzei, se impune sau nu luarea unor măsuri asigurătorii în condițiile art. 163 și urm. C. proc. pen.
Instituirea obligatorie a unor asemenea măsuri în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 este condiționată însă de existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, la momentul înființării sechestrului.
Această concluzie se desprinde din analiza dispozițiilor art. 165 și art. 166 CPPA, potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând dispune și ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal de sechestru cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii acestora. Aceleași dispoziții se regăsesc și în NCPP în art. 397 și respectiv art. 249-254.
Pe cale de consecință, sechestrul nu poate fi instituit decât asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, a căror descriere și evaluare este posibilă la momentul înființării acestei măsuri, iar nu și asupra bunurilor viitoare.
Or, în speță, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpații nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile, astfel încât luarea unor măsuri asigurătorii, în acord cu textul legal sus-amintit, ar fi o dispoziție formală, lipsită de conținut și fără finalitate practică.
Sunt fondate crticicile formulate de P., referitoare la omisiunea instanței de fond de a face aplicarea disp. art. 13 din Legea nr.241/2005 și art. 7 din Legea nr. 26/1990 nu și cele referitoare la interzicerea dreptului de a fi fondatori, adminisratori, directori ori reprezentanți legali ai unei societăți comerciale.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.
Această interdicție stabilită de lege persoanelor condamnate pentru infracțiunile de evaziune fiscală nu presupune obligativitatea instanței de a dispune, în cuprinsul aceleiași hotărâri, distinct de pedeapsa complementară sau accesorie cu același conținut (art. 64 alin. 1 lit. c CPA) și interzicerea dreptului inculpatului de a dobândi astfel de calități, ci instituie o nedemnitate generală a persoanelor care au fost condamnate pentru asfel de infracțiuni de a căpăta funcții de răspundere în cadrul societăților comerciale.
Instanța are însă obligația, în virtutea art. 13 din aceeași lege și art. 7 din legea nr. 26/1990 de a dispune comunicarea dispozitivului hotărârii judecătorești de condamnare Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului, aspect pe care prima instanță l-a omis, aplicarea acestor dispoziții urmând a fi realizată de instanța de control judiciar.
De asemenea, sunt fondate apelurile declarate de P. și inculpatul C. în raport de soluția dată de prima instanță asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Astfel, în mod greșit a obligat prima instanță inculpații la plata solidară a cheltuielilor judiciare, în condițiile în care disp. art. 191 alin. 2 Cod procedură penală anterior prevedeau că aceasta trebuia să stabilească partea de cheltuieli datorate de fiecare inculpat, ținând cont de măsura în care acesta le-a provocat. Aceleași dispoziții se regăsesc în actualul art. 274 alin. 2 Cod procedură penală.
În cauză ambii inculpați au provocat în aceeași măsură cheltuielile judiciare, astfel că se impune ca fiecare să suporte în conformitate cu dispoziția legală sus citată, jumătate din valoarea acestora, în solidar cu partea responabilă civilmente, așa cum stabilesc disp. art. 274 alin. 3 Cod procedură penală.
În raport de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de partea civilă S. R. prin A. – reprezentat de DGRFP C. va fi respins ca nefondat.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul C. F. O., va desființa în parte sentința penală apelată, pe latură penală și pe latură civilă și rejudecând, se va proceda conform celor ce preced, menținându-se restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 274 alin. 2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de partea civilă S. R. prin A. – reprezentat de DGRFP C. împotriva sentinței penale nr. 38 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul C. F. O. împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința penală apelată, pe latură penală și pe latură civilă și rejudecând,
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. F. O. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură aplicarea disp. art. 74 CPA și art. 76 alin. 1 lit.c CPA față de ambii inculpați.
În baza art. 26 CPA rap. la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 CPA., art. 3201 alin. 7 CPPA, art. 5 C.pen, condamnă pe inculpatul C. F. O. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și lit. c (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) CPA.
În baza art. 290 alin. 1 CPA cu aplic. art. 41 alin. 2 CPA, art. 3201 alin. 7 CPPA, cu aplic. art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a CPA și art. 34 lit. b CPA, contopește pedepsele stabilite mai sus, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și lit. c (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) CPA.
Înlătură aplicarea disp. art. 861 CPA și dispune executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b CPA, pe durata prevăzută de art. 71 CPA.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 CPA și art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul S. A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și lit. c (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) CPA.
Înlătură aplicarea disp. art. 861 CPA și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
Face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b CPA, pe durata prevăzută de art. 71 CPA.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și obligă în solidar inculpații C. F. O. și S. A. și partea responsabilă civilmente S.C. P. G. I. S.R.L. C. la plata sumei de 679.668 lei din care 6.190 lei impozit pe profit și 673.478 lei TVA, cu titlu de despăgubiri civile cu dobânzile și penalitățile calculate conform art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1-7 și art. 1201 alin. 1,2 și 3 din OUG 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 162/2012 de la data scadenței obligației fiscale până la data achitării integrale.
În aza art. 7 din Legea nr. 26/1990 rap. la art. 13 din Legea nr. 241/2005, copia prezentei decizii se va comunica la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă T. D. în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
Obligă inculpații C. F. O. și S. A., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. G. I. S.R.L. C. la plata sumei de 1150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea fondului.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de P. și inculpatul C. F. O. rămân în sarcina statului.
Obligă partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2014.
A. D. C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud.C.C.
j.f.D.G.G.
IB
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 1055/2014. Curtea de Apel... | (Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr.... → |
|---|
