(Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr. 708/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 708/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 708/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 708

Ședința publică de la 26 mai 2014

PREȘEDINTE A. D.- judecător

C. C.- judecător

Grefier V. D.

Ministerul Public reprezentat prin procuror G. C. din cadrul

DIICOT – Serviciul Teritorial C.

***

Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpatul L. F. C. și partea civilă B. C. R. SA împotriva sentinței penale nr. 240 din data de 30 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat L. F. C., asistat de avocat S. D., apărător ales, lipsind apelanta parte civilă B. C. R. SA.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, s-a luat declarație apelantului inculpat, aceasta fiind atașată și consemnată la dosarul cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat S. D. pentru apelantul inculpat L. F. C., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, conform art. 5 Cod penal. A susținut că, prin . Noului Cod penal au fost abrogate dispozițiile incriminatoare din Legea nr. 365/2002 și respectiv din Legea nr. 161/2003, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 4 Cod penal, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit.b) Cod procedură penală, pentru infracțiunile prevăzute de art. 42 din Legea nr. 365/2002 și art. 26 din Legea nr. 161/2003. În ceea ce privește celelalte infracțiuni, a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 27 alin.1 și 4 din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prev. de art. 250 Cod penal și respectiv din art. 49 alin.1 din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal. Față de limitele reduse de pedeapsă prevăzute de legea nouă, a solicitat reindividualizarea pedepselor, cu aplicarea art. 374-375 C.p.p., care au preluat dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p.anterior. În raporta de Decizia Curții Constituționale, a arătat că se impune aplicarea globală a legii penale mai favorabile, astfel încât sub aspectul tratamentului juridic al concursului de infracțiuni și al modalității de executare a pedepsei, a solicitat să se facă aplicarea art. 39 Cod penal și respectiv art. 92 Cod penal, privind suspendarea sub supraveghere a pedepse pe durata unui termen cuprins între 2 și 4 ani. Referitor la apelul declarat de partea civilă, a solicitat respingerea acestuia ca nefundat, întrucât prejudiciul a fost calculat prin expertiza efectuată în cauză, la care partea civilă nu a formulat obiecțiuni.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, doar în sensul aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 Cod penal, schimbarea încadrării juridice a faptelor conform concluziilor anterioare. Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, a susținut că sentința atacată este temeinică, instanța făcând o justă individualizare a pedepselor, neimpunându-se reducerea pedepselor. A arătat că este de acord cu solicitarea apărării în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Referitor la apelul părții civile, a arătat să solicită respingerea acestuia ca nefundat, acțiunea civilă fiind soluționată corect pe baza concluziilor expertizei efectuate în cauză.

Apelantul inculpat L. F. C., având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său și că este de acord să presteze o muncă în folosul comunității.

CURTEA

Asupra cauzei de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240 din data de 30 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în temeiul art. 320 ind. 1 alin. 3 C.p.p., a fost admisă cererea formulată de inculpatul L. F. C., în baza art. 320 ind. 1 alin. 1 C.p.p. și dispune ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 ind. 1 alin. 2 C.p.p., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În baza art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, a fost condamnat inculpatul L. F. C., fiul lui C. și V., născut la data de 18.07.1976, în Drobeta Turnu Severin, jud. M., cetățenie română, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., fără antecedente penale, posesor a C.I. . nr._, CNP –_, la 4 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în cond. art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în formă continuată.

În baza art. 49 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, a fost condamnat același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în cond. art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de cauzare a unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material, în formă continuată.

În baza art. 26 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în cond. art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică, în formă continuată.

În baza art. 27 alin. 1 și 4 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în cond. art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată.

În baza art. 65 alin. 2 C.p., s-au interzis inculpatului, pe o durată de 3 ani drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) Cod penal, s-a constatat că infracțiunile menționate sunt concurente și dispune contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul L. F. C. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în condițiile art. 71 Cp.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 86 indice 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, calculat în condițiile art. 86 indice 2 Cod penal.

În baza art. 86 ind. 3 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la organele desemnate cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului său de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A fost desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., căruia i se comunică datele de la lit. a) - d).

În baza art. 359 al. 1, 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere și emiterea unei comunicări scrise în acest sens.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B. C. R. S.A, cu sediul în București, .. 5, sect. 3 și a fost obligat inculpatul L. F. C., la plata către această parte civilă a sumelor de 179.318,84 lei și 2.240,88 euro, reprezentând depozite și dobânzi, plus dobândă legală calculată până la data plății integrale a debitului.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător, în vederea reparării prejudiciului, măsură dispusă prin ordonanța din data de 27.06.2012, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, asupra imobilului (teren 2107 mp), situat în loc. Burila M., jud. M., înscris în cartea funciară nr._ Burila M., având numărul cadastral 608.

În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul să achite statului 1.500 lei cheltuieli judiciare din care 1.000 lei reprezentând cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar diferența reprezintă cheltuielile efectuate în fața instanței, inclusiv, cota parte din onorariul apărătorului din oficiu, av. Ș. C., în cuantum de 100 lei, conform delegației nr. 3517/14.10.2013, emisă de Baroul M., sumă ce va fi avansată din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că, în cursul anului 2011, inculpatul L. F. C. în calitate de consilier clienți al B.C.R. Sucursala Drobeta Turnu Severin a accesat fără drept sistemul informatic al instituției financiare respective, efectuând mai multe transferuri de bani neautorizate din conturile clienților băncii în conturile sale sau ale altor clienți, operațiunile fiind procesate pe canale alternative sau prin retrageri în numerar de la A.T.M.-uri.

În aceleași condiții, învinuitul a deschis fără acceptul clienților pachete de cont curent și, prin fals în declarații au fost emise și apoi utilizate de către acesta instrumente de plată electronice (carduri bancare și dispozitive token) cu care învinuitul a efectuat transferuri de bani sau retrageri în numerar a sumelor transferate, prejudiciind clienții băncii cu suma de 186 550 lei și 2 259 euro.

Prin ordonanța din 17.01.2013 s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile judiciare având ca obiect stabilirea depozitelor bancare ale părților vătămate, precum și stabilirea transferurilor bancare efectuate de către învinuit fără acordul titularilor conturilor și prin utilizarea de către acesta a unor instrumente de plată electronice.

La data de 18.02.2013 la dosarul cauzei a fost depus Raportul de expertiză contabilă judiciară din care a rezultat că învinuitul L. F. C., prin tranzacții neautorizate efectuate în conturile și în numele clienților, utilizând platforma Click 24 Banking cu care a transmis ordine de plată on-line, a închis depozitele la termen ale următorilor clienți:

- V. S. A., cont în valoare de 123.232,02 lei, reprezentând valoarea depozitului plus dobânda;

- B. V., cont în valoare de 4.183,12 lei, reprezentând valoarea depozitului plus dobânda;

- F. D., cont în valoare de 15.856,98 lei și 21.637,17 lei, reprezentând valoarea depozitelor plus dobânda;

- D. Tilica, cont în valoare de 14.187,04 lei, reprezentând valoarea depozitului plus dobânda;

- M. G., cont în valoare de 3.820,01 lei, reprezentând valoarea depozitului plus dobânda;

- R. Costena C., cont în valoare de 2.240,88 euro, reprezentând valoarea depozitului plus dobânda.

Prin ordinele de plată transmise on-line, învinuitul a transferat sumele respective în contul său curent, sau în conturile clienților D. C., T. I., T. F. Rivelino și L. C..

Sumele transferate în contul clientului D. C. au fost utilizate pentru reconstituirea unor depozite ale acestui client, închise anterior.

Destinația sumelor transferate în contul clienților T. I., T. F. Rivelino și L. C. sunt prezentate în expertiza contabilă la obiectivul IX, acestea fiind constituite din retrageri prin card bancar – ATM, transfer bancar în contul curent al învinuitului L. F. C. sau cumpărare de valută (euro).

Potrivit expertizei efectuate în cauză, prejudiciul creat părții vătămate – B. C. R., se constituie din sumele transferate la închiderea neautorizată a depozitelor constituite de către părțile vătămate V. S. A., B. V., F. D., D. Tilica, M. G. și R. Costena C. de către învinuitul L. F. C., atât depozitul în sine, cât și dobânda aferentă acestuia.

B. C. R., în calitate de bancă depozitară, după ce a descoperit tranzacțiile neautorizate efectuate de către salariatul său, învinuitul L. F. C., a reconstituit la data de 13.09.2011 toate depozitele la termen respective, această reconstituire incluzând atât valoarea depusă de titular (principal), cât și valoarea dobânzii cuvenite de la data deschiderii depozitului și până la data de 13.09.2011.

În consecință, prejudiciul creat Băncii Comerciale Române stabilit de către expert se ridică la suma de 179.318,84 lei (depozite și dobânzi), precum și suma de 2.240,88 euro (depozite și dobânzi).

În cauză au fost audiați în calitate de martori, numiții D. T., T. I., B. V. și D. R. M., persoane care au declarat că nu au solicitat niciodată vreunui salariat din cadrul B.C.R, carduri sau dispozitive token aferente conturilor bancare pe care le aveau deschise la această instituție financiară.

Fiind audiat, inculpatul L. F. C. a declarat că în calitate de consilier clienți retail, el avea ca atribuții și deschiderea de conturi si diverse pachete pentru persoane fizice, cliente ale băncii.

Potrivit declarației învinuitului, pentru alocarea unui dispozitiv token clientul băncii trebuia să facă o cerere în care solicita acest lucru după care învinuitul îi aloca un asemenea dispozitiv pe care îl activa în sistemul informatic al băncii. În urma activării, cu ajutorul dispozitivului menționat, clienții puteau face operațiuni de plăți precum și transferuri bancare prin intermediul internetului și folosind sistemul informatic al băncii.

Cu privire la numiții V. S. A., B. V., F. D., D. Tilica, M. G. și R. Costena C., inculpatul L. F. C. a declarat că aceștia nu i-au solicitat eliberarea de dispozitive token sau carduri bancare atașate conturilor, acest lucru făcându-l el în numele lor, operațiunile de solicitare, eliberare și activare a lor făcându-se electronic, prin sistemul informatic al băncii.

Instrumentele de plată respective, după ce au fost activate, au rămas la inculpat iar cu ajutorul lor, acesta a efectuat transferuri din conturile persoanelor respective în contul personal al învinuitului sau în alte conturi ce aveau atașate carduri bancare și cu care învinuitul a efectuat retrageri de numerar de la ATM-uri.

Sub aspect probator, prima instanță a avut în vedere probele administrate în faza urmăririi penale, respectiv: plângerea penală formulată de către B. C. R.; declarațiile martorilor D. Tilica, T. I., L. G., B. V., D. R. M.; declarație învinuit L. F. C.; raport de expertiză contabilă judiciară și înscrisuri (extrase de cont) din care rezultă fără nici un dubiu săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului L. F. C. care, în cursul anului 2011, în calitate de consilier clienți al B.C.R. Sucursala Drobeta Turnu Severin a accesat fără drept sistemul informatic al instituției financiare respective, efectuând mai multe transferuri de bani neautorizate din conturile clienților băncii în contul său sau ale altor clienți, operațiunile fiind procesate pe canale alternative sau prin retrageri în numerar de la A.T.M.-uri, precum și, de a deschide, prin fals în declarații și fără acceptul clienților, pachete de cont curent pentru care au fost emise și apoi utilizate de către învinuit instrumente de plată electronice (carduri bancare și dispozitive token) cu care acesta a efectuat transferuri de bani sau retrageri în numerar a sumelor transferate, prejudiciind clienții băncii cu sumele de 179.318,84 lei, din care 177.479.50 lei depozite și 1.839,34 lei dobânzi și 2.240, 88 euro, din care 2000,00 depozite și 240,88 dobânzi, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: ,, accesul fără drept la un sistem informatic”, ,,cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material”, ,, falsul în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică” și,, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos”, infracțiuni prevăzute de art. 42 alin.1, art. 49 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 și art. 26 alin. 1, art. 27 alin.1 și 4 din Legea nr. 365/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 33 lit. a din C. penal.

În rezolvarea acțiunii penale, prima instanță a avut în vedere probele anterior menționate care atestă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, ca autor, în sensul art. 24 din C.p., fiind realizate condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C.p.p.

Cu privire la forma de vinovăție s-a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din C.p..

Față de cele expuse, în temeiul art. 320 ind. 1 alin. 3 C.p.p., prima instanță a admis cererea formulată de inculpatul L. F. C. în baza art. 320 ind. 1 alin. 1 C.p.p. și a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 ind. 1 alin. 2 C.p.p., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La stabilirea și aplicarea pedepselor principale, prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. 1 din C.p., reținând următoarele:

- limitele pedepselor prevăzute de lege sunt între 3 luni la 3 ani închisoare sau amendă, 3 la 12 ani închisoare, de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi;

- aceste limite de pedeapsă prevăzute de lege sunt reduse cu o treime, în temeiul art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p..

- inculpatul a avut o atitudine sinceră, în cursul procesului penal și a recunoscut faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată;

- inculpatul a comis un concurs real de infracțiuni, în condițiile art. 33 lit. a C.p., cauza de agravare a pedepsei putând atrage aplicarea unui spor de pedeapsă, în condițiile art. 34 C.p.;

- concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M. sunt favorabile, reliefând, printre alte aspecte pozitive, că inculpatul se află la prima abatere de la normele penale, anterior săvârșirii infracțiunilor a avut o conduită bună, de conformare față de normele și valorile sociale, beneficiază de sprijinul familiei, are o pregătire profesională care-i permite ocuparea unui loc de muncă și obținerea unor venituri legale.

Față de cele de mai sus, în baza art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, a fost condamnat inculpatul L. F. C., la 4 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în cond. art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în formă continuată.

În baza art. 49 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în cond. art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de cauzare a unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material, în formă continuată.

În baza art. 26 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, a fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în cond. art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică, în formă continuată.

În baza art. 27 alin. 1 și 4 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în cond. art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată.

În baza art. 65 alin. 2 c.p., au fost interzise inculpatului, pe o durată de 3 ani drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b și c C.p. – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) Cod penal, s-a constatat că infracțiunile menționate sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, iar inculpatul L. F. C. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal – dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul instituțiilor bancare, în condițiile art. 71 Cp..

A fost desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., căruia i se comunică datele de la lit. a) -d).

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că partea vătămată B. C. R. S.A s-a constituit parte civilă cu sumele de 188.550,77 lei și 2.259,49 euro – f. 39 d.i.

Prima instanță a constatat că pretențiile formulate de partea civilă sunt întemeiate în parte, având în vedere că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a concluzionat că prejudiciul cauzat este de 179.318,84 lei, din care 177.479.50 lei depozite și 1.839,34 lei dobânzi și 2.240, 88 euro, din care 2000,00 depozite și 240,88 dobânzi, fără includerea dobânzilor cuvenite pe perioada de la închiderea neautorizată a depozitelor până la reconstituirea acestora la data de 31.08.2011. În acest sens, s-a arătat că banca, prin contractul încheiat, calculează dobânda pe toată perioada existenței depozitului și constituie o obligație a acesteia de a plăti clientului atât principalul - valoarea depozitului cât și dobânda, prejudiciul cauzat se constituie din suma sustrasă din activul ei, depozitele sunt elemente de pasiv, iar prejudiciul nu este purtător de dobândă – f. 200 d.u.p..

În raport de cele de mai sus, în baza art. 14 și art. 346 C.p.p. raportat la art. 998 și urm. din cod civil din 1864, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul L. F. C. care și-a manifestat disponibilitatea în acest sens, la plata către partea civilă B. C. R. S.A, cu sediul în București, .. 5, sect. 3, a sumelor de 179.318,84 lei și 2.240,88 euro, reprezentând depozite și dobânzi, plus dobândă legală calculată până la data plății integrale a debitului.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul L. F. C. și partea civilă B. C. R. SA.

Prin motivele scrise de apel, inculpatul a criticat sentința penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut că prin Legea nr. 187/2012 au fost abrogate infracțiunile prevăzute de 24- 29 din Legea nr. 365/2002, precum și textele art.42-47 din Legea nr.161/2003, precum și ale art. 48-50 din aceeași lege., fiind incidente dispozițiile art. 4 Cod penal. În consecință, a solicitat achitarea sa, pentru infracțiunile prev. de art. 26 din Legea nr._ și art. 42 alin.1 din Legea nr. 161/2003. În ceea ce privește celelalte infracțiuni, a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 27 alin.1 și 4 din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prev. de art. 250 Cod penal și respectiv din art. 49 alin.1 din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal. Față de limitele reduse de pedeapsă prevăzute de legea nouă, a solicitat reindividualizarea pedepselor, cu aplicarea art. 374-375 C.p.p., care au preluat dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p.anterior. Sub aspectul tratamentului juridic al concursului de infracțiuni și al modalității de executare a pedepsei, a solicitat să se facă aplicarea art. 33- 34 Cod penal anterior și aplicarea art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, având în vedere că inculpatul are loc de muncă în străinătate.

Prin motivele de apel partea civilă a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii civile. S-a susținut, în esență că, deși instanța a ținut cont de expertiza efectuată în cauză, aceasta nu a fost comunicată de organele judiciare, iar concluziile acesteia sunt eronate, în sensul că expertul a reținut în cuantumul prejudiciului și valoarea dobânzilor aferente depozitelor calculate până la achitarea efectivă a prejudiciului.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate de inculpatul L. F. C. și partea civilă B.C.R.București sunt nefondate, pentru considerentele ce succed.

Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, inculpatul L. F. C. arătând, prin declarația dată în fața instanței, că recunoaște comiterea faptelor și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, conform dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală anterior ( actual art. 396 alin. 10 Cod procedură penală).

Astfel, în plan factual, probatoriul administrat a confirmat faptul că, inculpatul L. F. C., în cursul anului 2011, în calitate de consilier clienți în cadrul B.C.R.Sucursala Drobeta Turnu Severin a accesat, fără drept, sistemul informatic al instituției financiare respective, efectuând mai multe transferuri de bani neautorizat din conturile clienților băncii în contul său sau în contul altor clienți, operațiunile fiind procesate pe canale alternative sau prin retrageri în numerar de la A.T.M.-uri, precum și faptul că inculpatul a deschis, prin fals în declarații și fără acceptul clienților, pachete de cont curent pentru care au fost emise și apoi utilizate de către inculpat instrumente de plată electronice (carduri bancare și dispozitive token), cu care a efectuat transferuri de bani sau retrageri în numerar a sumelor transferate, cauzând un prejudiciu în sumă de 186.550 lei și 2259 euro

Sub aspectul încadrării juridice, se constată că, prin actul de sesizare a instanței de judecată faptele inculpatului au fost încadrate în dispozițiile art. 42 alin.1 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin.1 din Legea nr. 161/2003, art. 26 alin.1 din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin.1 și 4 din Legea nr. 365/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal de la 1969 și art. 33 lit.a) din același cod, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat prin sentința penală atacată, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86 ind.1 Cod penal de la 1969.

Sub acest aspect, instanța de apel de la data săvârșirii faptei până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, fiind necesar să se analizeze eventuala incidență a art.5 Cod penal actual, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 265/06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, privind constituționalitatea aplicării art. 5 Cod penal cauzelor în curs de judecată, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, prin care a statuat că: dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În consecință, pornind de la această decizie a instanței de contencios constituțional, instanța de apel reține că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, fiind exclusă din momentul publicării acestei decizii în Monitorul Oficial, aplicarea ei pe instituții autonome.

Revenind la speța dedusă judecății, Curtea constată în primul rând că, infracțiunile care au făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpatului, își găsesc corespondent în Noul Cod penal, contrar susținerilor apărării.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 42 alin.1 din Legea nr. 161/2003, aceasta incrimina: „Accesul, fără drept, la un sistem informatic” textul prevăzând pentru această infracțiune pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani sau amenda.

În prezentul Cod penal, infracțiunea se regăsește în art. 360 alin.1 Cod penal, care prevede că: „Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă.”

Comparând cele două reglementări succesive, se constată că, ambele prevăd aceleași condiții de incriminare a infracțiunii și pedepse de aceeași natură și în aceleași limite, nefiind incidente dispozițiile art. 5 Cod penal, ci eventual dispozițiile art. 3 Cod penal, în virtutea principiului general al activității legii penale.

Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 26 alin.1 din Legea nr. 365/2002, se constată că aceasta era definită ca fiind „Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unei instituții bancare, de credit sau financiare ori oricărei alte persoane juridice autorizate în condițiile legii să emită instrumente de plată electronică sau să accepte tipurile de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11, în vederea emiterii sau utilizării unui instrument de plată electronică, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument” pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Deși această infracțiune nu a mai fost preluată ca atare de Codul penal în vigoare, Curtea constată că, aceasta nu echivalează cu o dezincriminare, întrucât potrivit art. 3 alin.2 din Legea nr. 187/2010: „Dispozițiile art. 4 Cod penal (referitoare la dezincriminare) nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire”.

În concret, instanța de apel apreciază că infracțiunea prevăzută de art. art. 26 alin.1 din Legea nr. 365/2002 reprezenta o formă specială a infracțiunii de fals în declarații, astfel încât în situați în care s-a abrogat incriminarea din legea specială, subzistă infracțiunea de fals în declarații, în forma tip, prevăzută în actualul Cod penal în art. 326 care prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau a amenzii penale.

Întrucât ambele legi sancționează infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă penală, se constată că, nici în acest caz nu se aplică art. 5 Cod penal, ci, ca și în cazul precedent, eventual art. 3 Cod penal.

Cât privește celelalte două infracțiuni, Curtea reține următoarele:

Conform art. 27 alin.1 și 4 din Legea nr. 365/2002: „Efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani. Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. 1 - 3 sunt săvârșite de o persoană care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu: a) realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11; sau b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11.”

În prezent această infracțiuni este reglementată de art. 250 alin.1 și 2 Cod penal care prevede că: „Efectuarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimțământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute în alin.1, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.”, legea nouă nemaipreluând agravata săvârșirii faptei de către o persoană în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Prin urmare, față de noile limite de pedeapsă prevăzute de lege, dar și față de abrogarea unor agravante speciale, se impune constatarea, așa cum de altfel a solicitat și apărarea că, mai favorabilă sub acest aspect este noua reglementare.

Cât privește infracțiunea prevăzută de art.49 alin.1 din Legea nr. 161/2003 aceasta consta anterior în: „Fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul” fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Această infracțiune își găsește corespondent în art. 249 Cod penal, care prevede același conținut constitutiv, însă limite mai reduse de pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare „Introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, restricționarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Ca și în cazul precedent, prin compararea limitelor de pedeapsă prevăzute în legile penale succesive, se constată că, legea nouă apare ca fiind mai blândă pentru inculpat.

Cu toate acestea, având în vedere că, urmare a deciziei nr. 265/06 mai 2014, a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, legea penală mai favorabilă se aplică global și nu combinând dispozițiile penale mai favorabile din legile penale succesive, se constată că, ansamblul său legea veche, este mai favorabilă inculpatului.

Aceasta întrucât prin sentința penală atacată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, instanța optând, sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 ind.1 și urm. Cod penal de la 1969, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

Din această perspectivă, chiar dacă instanța de apel ar proceda la o reindividualizare a pedepselor pentru fiecare infracțiune săvârșită și ar aplica câte o pedeapsă cu închisoare situată la minimul special al textului incriminator, respectiv 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. art. 360 alin.1 Cod penal, 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 326 Cod penal, 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin.1 și 2 Cod penal și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. art. 249 Cod penal, prin aplicarea art. 39 Cod penal în vigoare, ce reglementează tratamentul juridic al concursului de infracțiuni, s-a ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare ( compusă din pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse), cuantum în raport de care s-ar putea aplica, sub aspectul individualizării modalității de executare, dispozițiile art. 91 Cod penal, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Deși solicitarea apărării a fost în sensul aplicării art. 91 Cod penal, Curtea nu poate să dea curs acestei cererii, întrucât analiza comparativă a dispozițiilor din cele două reglementări succesive conduce la concluzia că, prevederile art. 86 ind.1 și urm. din Codul penal de la 1969 sunt mai favorabile.

Astfel, art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal prevede că: „Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 Cod penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.”

Textul furnizează criteriile pe baza cărora urmează a fi determinată legea penală mai favorabilă, și având în vedere că, noua reglementare instituie o obligație importanță care nu se regăsește în Codul penal anterior – munca în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, se poate concluziona pe baza criteriilor impuse de art. 16 alin.2 din Legea de punere în aplicare a Codului penal că vechea reglementare este în realitate mai favorabilă.

Sub aspectul laturii civile, se constată că, s-a formulat apel de către partea civilă B.C.R.București, prin care s-a criticat soluția adoptată de instanță sub aspectul cuantumul prejudiciului cauzat prin infracțiune de către inculpat.

Curtea apreciază însă că acțiunea civilă a fost judicios rezolvată de către instanța de fond care, în mod corect, a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, prin care s-a calculat un prejudiciu total de 179.318,84 lei și 2240,88 euro, constând în sumele transferate la închiderea neautorizată a depozitelor, în care se include și dobânda aferentă, din care s-au scăzut sumele achitate de inculpat.

Nu poate fi primită susținerea părții civile în sensul că, prejudiciul ar include și valoarea dobânzilor de la data închiderii neautorizate a depozitelor și până la data reconstituirii acestora, întrucât prejudiciul a fost creat de fapta inculpatului de a-și însuși sumele de bani aflate la acel moment, dobânzile datorate pe perioada menționată fiind datorate de bancă clienților, astfel încât se apreciază că, între fapta comisă de inculpat și sumele solicitate de partea civilă nu există legătură de cauzalitate.

Totodată, se constată că, instanța de fond a avut în vedere că despăgubirile bănești acordate părții civile trebuie să cuprindă atât paguba efectiv suferită, cât și beneficiul nerealizat, și a obligat inculpatul și la plata dobânzii legale aferente până la achitarea integrală a debitului.

În consecință, față de aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este legală și temeinică, în baza art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge apelurile declarate de inculpatul L. F. C. și partea civilă B. C. R. SA împotriva sentinței penale nr. 240 din data de 30 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, ca nefondate.

Conform art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul și partea civilă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de inculpatul L. F. C. și partea civilă B. C. R. SA împotriva sentinței penale nr. 240 din data de 30 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, ca nefondate.

Obligă inculpatul și partea civilă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 mai 2014.

Președinte, Judecător,

A. D. C. C.

Grefier,

V. D.

Red.jud.A.D.

j.f.C.B.P.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 707/2014. Curtea...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 728/2014. Curtea de... →

(Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr. 708/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre (Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr. 708/2014. Curtea de Apel CRAIOVA