Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 324/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 324/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 324/2014
Dosar nr._ - Legea nr.302/2004 -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINTA PENALĂ NR.324
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE C. Lăutarujudecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea cererii de contopire pedepse și recunoaștere a unei hotărâri judecătorești străine formulată de condamnatul C. N. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat S. N., apărător oficiu, care substituie pe avocat P. M., pentru condamnatul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat S. N. pentru condamnat, solicită admiterea cererii, recunoașterea hotărârii străine, contopirea și deducerea pedepsei.
Reprezentantul parchetului solicită să se respingă contestația ca nefiind întemeiată, și să nu se dispună deducerea niciunei perioade din durata pedepsei având în vedere că nu există probe din care rezultă că persoana condamnată a mai suferit o altă condamnare pentru o faptă concurentă, nefiind depuse dovezi în acest sens.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.326 din 30 ianuarie 2014, Judecătoria C., în temeiul art.39 alin.1 și 3 C.p.p. a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei C., privind contestația la executare formulată de petentul C. N. L., fiul lui I. si al lui F., nascut la 08 septembrie 1979, deținut în Penitenciarul C..
În baza art.42 alin.1 C.p.p. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de A. C..
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 30.09.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. contestația la executare formulată de către C. N. L. prin care a solicitat instanței deducerea unei perioade pe care petentul ar fi executat-o în Spania.
În ședința publică din data de 30.01.2014 petentul-condamnat C. N. L. a precizat ca solicita si recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțate în dos. nr.2/05 de Judecătoria din Alzira nr. 2.
Având în vedere această precizare instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., excepția fiind admisă pentru considerentele care urmează a fi expuse.
S-a reținut că potrivit art. 142 din Legea nr. 302/2004 modificată, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, recunoașterea și punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătorești străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competența curții de apel în a cărei circumscripție aceasta domiciliază. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de A. București. Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de A. București. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere.
Față de aceste dispoziții, având în vedere că la data formulării cererii de recunoaștere a sentinței străine (31.01.2014) condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul C., locul de deținere fiind deci în circumscripția teritorială a Curții de A. C. și a declinat cauza în favoarea Curții de A. C..
Dosarul a fost trimis spre competentă soluționare la C. de A. C. și s-a înregistrat sub nr._ la data de 2 aprilie 2014.
Din conținutul contestației înregistrată la Judecătoria C. la data de 30 09 2013, a rezultat că, de fapt, persoana condamnată a formulat contestația la executare împotriva sentinței penale de contopire nr 943/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin invocând faptul că nu s-a dedus din pedeapsa rezultantă întreaga perioadă executată efectiv, respectiv s-a omis deducerea unei perioade executate în Spania în executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile române.
Pe parcursul judecății acestei cauze, condamnatul a solicitat pe cale incidentală și recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțată de Judecătoria Alzira nr 2 Spania, și totodată deducerea perioadei executate, având în vedere că faptele sunt concurente cu cele care fac obiectul contestației la executare cu care instanța a fost învestită.
Instanța a reținut că cererea principală formulată de condamnat are ca obiect contopirea pedepselor și respectiv contestație la executare privind deducerea unei perioade executate, astfel că pe cale incidentală, instanța învestită cu soluționarea acestei cereri este competentă să dispună și asupra recunoașterii hotărârii din Spania.
În argumentarea soluției de declinare a competenței în favoarea Curții de A. C., judecătoria a invocat dispozițiile art 142 din Legea nr. 302/2004 modificată, conform căruia recunoașterea și punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătorești străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competența curții de apel în a cărei circumscripție aceasta domiciliază, iar atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locul de deținere.
C. de A. C. prin sentința penală nr.181 din 24 aprilie 2014 în baza art.50 C.p.p. rap. la art. 140/1 alin.2 Legea nr. 302/2004 rep. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
În baza art.51 C.p.p. a constatat conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza la Î.C.C.J pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, C. de A. C. a reținut că dispozițiile art.142 din Legea nr.302/2004 nu sunt aplicabile în speță, întrucât nu se solicită recunoașterea pe cale principală a hotărârii judecătorești străine în vederea executării pedepsei ci se solicită recunoașterea hotărârii judecătorești pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, având ca obiect contestație la executare și respectiv contopirea pedepselor, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art 140/1 alin 2 din Legea 302/2004 republicată conform căreia competența aparține instanței pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.
S-a reținut că în acest sens, sunt și considerentele Deciziei nr. 9 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în care s-au analizat dispozițiile fostului 134 din Legea nr. 302/2004 (înainte de modificarea legii) și cu acea ocazie s-a statuat că recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine se face de instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte, fără nicio distincție cu privire la obiectul cauzei supuse examinării, astfel că recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri străine se poate face și în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive.
Potrivit art. 585 alin.2 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
Cum în speță, la data formulării contestației la executare, condamnatul se afla în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., conform dispozițiilor legale suscitate, competența de soluționare a cererii de contopire pedepse și recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii judecătorești străine s-a apreciat că aparține Judecătoriei C., urmând ca în baza art 50 C.p.p. rap. la art. 140/1 alin.2 Legea nr. 302/2004 rep. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
În baza art.51 C.p.p. s-a constatat conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza la Î.C.C.J pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin încheierea nr.466 din 15 mai 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul cauzei dosarului nr._/215/2013, privind pe condamnatul C. N. L., în favoarea Curții de A. C..
S-a reținut în esență că recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare”.
În cauza de față, cum condamnatul C. N. L. se află încarcerat la Penitenciarul C. în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin s.p.nr.943 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, aflându-se în executarea mandatului nr.1026/2013 din 21.05.2013 emis în baza acestei sentințe, nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.1401din Legea nr.302/2004, întrucât aceste dispoziții vizează „recunoașterea, pe cale principală a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, ci nu cele care sunt în executarea în regim de detenție, așa cum este cauza de față.
Pentru aceste considerente, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/215/2013, privind pe condamnatul C. N. L., în favoarea Curții de A. C..
Dosarul a fost înaintat acestei instanțe de judecată la data de 15 07 2014, fiind înregistrat sub nr_ .
Analizând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele invocate și dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că este neîntemeiată.
Astfel, se constată că persoana condamnată C. N. L. a solicitat recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțată în dos nr 2/05 de Judecătoria Alzira nr 2, Spania, pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, având ca obiect contestație la executare și respectiv contopirea pedepselor, condamnatul susținând că fapta pentru care a fost condamnat în Spania este concurentă cu cea pentru care a fost condamnat prin sp 943/ 30 04 2013 a Judecătoriei Dr Tr S., solicitând deducerea perioadei executate în Spania.
D. analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că persoana condamnată a fost deja liberată condiționat la data de 07 02 2014 din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sp 943/30 04 2013 de contopire a Judecătoriei Dr Tr S., definitvă prin nerecurare, din pedeapsa aplicată fiind dedusă și perioada executată, ca urmare a arestării în Spania în vederea eexecutării mandatului european de arestare, respectiv de la data de 12 06 2012 la 22 06 2012.
Susținerea condamnatului în sensul că a mai executat și o altă perioadă în Spania, în baza unei condamnări definitive pentru o faptă concurentă, este nefondată.
Din analiza sentinței nr 35/06 din data de 03 02 2006, a Judecătoriei de Instrucție nr 2 din Alzira, Spania, (filele 70-80 dos nr_/215/2013 al Judecătoriei C. ), rezultă că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru o infracțiune de lipsire de libertate comisă pe teritoriul acelui stat, pedeapsă care a fost înlocuită cu expulzarea de pe teritoriul național, măsură care a fost executată la data de 23 03 2006.
Cum infracțiunile comise în România pentru care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare și în executarea căreia s-a aflat la data formulării cererii de contopire și recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii judecătorești din Spania, au fost comise ulterior rămânerii definitive a sentinței penale nr 35/06 din data 03 02 2006, pronunțate de Judecătoria din Alzira, respectiv la data de 08 12 2006 și 17 12 2006, se constată că acestea nu sunt concurente, cererea inculpatului de contopire, și respectiv recunoaștere a hotărârii judecătorești străine pe cale incidentală este nefondată.
Pentru considerentele expuse anterior, se va respinge contestația ca neîntemeiată, iar în baza art 275 alin 2 Cpp, va fi obligat condamnatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 320 lei onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Respinge contestația la executare și recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii judecătorești pronunțată în dosarul nr.02/05 de Judecătoria din Alzira nr.2, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 320 lei onorariu avocat oficiu.
Cu apel.
Pronunțată in ședință publică de la 10 noiembrie 2014.
C. L.
Grefier,
D. L.
Red jud C.L.
PS/2 ex
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1391/2014. Curtea... → |
|---|
