Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1309/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1309/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 1309/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1309
Ședința publică de la 27 octombrie 2014
PREȘEDINTE A. I. S.- judecător
R. E. C.- judecător
Grefier B. F. Țacu
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 1567 din data de 11 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat M. G., pentru care se prezintă avocat V. O., care substituie pe avocat P. C., apărător desemnat din oficiu, lipsind partea responsabilă civilmente . și partea civilă ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că au fost depuse la dosar motivele scrise de apel pentru inculpat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat V. O., pentru apelantul inculpat M. G., având cuvântul solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii civile formulată de partea civilă . ca nedovedită. Arată că partea civilă nu a dovedit prejudiciul prin nici un mijloc de probă, apreciind astfel că prejudiciul care se impune a fi reținut în cauză este cel care reiese din declarațiile martorilor propuși de inculpat.
În subsidiar, solicită admiterea în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă . doar în cuantumul de 4.300 euro, întrucât inculpatul a recunoscut doar aceste pretențiile civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat, apreciind ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond cu privire la latura civilă a cauzei.
C.
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1567 din data de 11 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă ., cu sediul în Fildu de Jos, nr. 19B, județul S., cu precizările ulterioare, împotriva inculpatului M. G..
A fost obligat inculpatul M. G., fiul lui P. și E., născut la data de 20.05.1968, în Tg-Cărbunești, CNP_, cu domiciliul în comuna Telești, ., jud. Gorj, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., cu sediul în ., jud. Gorj, la plata sumei de 6500 euro, echivalentul in lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă .
A fost obligat inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat, in cuantum de 200 lei.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 5925/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de înțelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969 și a inculpatului C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, in stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. din 1969.
Prin sentința penală nr. 1030/2.04.2014, a fost schimbată încadrarea juridica data faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. G. si C. I., din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1 si 3 C.pen. din 1969, în infracțiunea prev. de art. 244 al. 1 si 2 C.pen.
În baza art. 396 al. 6 C.pr.pen., rap. la art. 16 lit. g C.pr.pen, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. I., prin împăcarea părților.
În baza art. 244 al. 1 si 2 C.pen., cu aplic. art. 396 alin., 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. G., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 C.pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepsei aplicate inculpatului M. G., pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art.82 C.pen. din 1969 si s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. G. perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 11.10.2013 până la data de 08.01.2014.
A fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă pornita de . împotriva inculpatului C. I. și disjunsă cauza in vederea soluționării acțiunii civile, formulată de . împotriva inculpatului Mogosanu G., pe rolul Judecătorie Tg-J. înregistrându-se dosarul nr._ .
La cererea inculpatului si a părții civile, au fost administrate probe cu înscrisuri, martori si interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul procesului penal, la termenul de judecată din 04.12.2013, partea vătămată ., s-a constituit parte civila cu suma de 37.177,5 euro, reprezentând contravaloare marfă (4.878,5 kg hribi cu o valoare de 7 euro/kg si 69 kg crăițe cu o valoare de 12 euro/kg, in valoare totală de 34.977 euro) și contravaloare transport către beneficiarul din Italia (2.200 euro), solicitând obligarea celor doi inculpați, C. I. si M. G., la plata acestor sume.
Audiați în aceeași ședință de judecată din 04.12.2013, inculpații au apreciat prejudiciul creat prin infracțiunea săvârșită ca fiind in cuantum de 30.000 euro și au de acord cu achitarea acestuia.
Ulterior, partea civilă a precizat că prejudiciul a fost achitat parțial de către cei doi inculpați, rămânând de achitat suma de 1000 euro de către inculpatul C. I. si suma de 4.300 euro de către inculpatul M. G., însă, la termenul de judecată din 07.05.2014 (dosar nr._ ), și-a majorat pretențiile avute fată de inculpatul M. G., la suma de 6500 euro.
Prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 19 C.p.p. soluționarea acțiunii civile în procesul penal este guvernată de dispozițiile legii civile, iar principiul de bază în procesul civil, aplicabil inclusiv în materia răspunderii civile delictuale, este cel al disponibilității. Acest principiu cuprinde dreptul de a porni sau nu acțiune, de a determina limitele pretențiilor formulate, de a renunța la judecată sau la dreptul subiectiv, de a achiesa la pretenții și de a stinge litigiul printr-o tranzacție, de a exercita sau nu calea de atac, etc.
Achiesarea la pretențiile reclamantului este un act de dispoziție al pârâtului care recunoaște pretențiile formulate împotriva sa. Având în vedere că actele de dispoziție, din momentul în care au fost efectuate, sunt irevocabile, astfel că partea nu mai poate reveni asupra manifestării sale de voință în sensul de a retracta, recunoașterea trebuie să fie rezultatul consimțământului liber exprimat.
Art. 23 C.p.p., în alin. (2) și (3) statuează că, inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște în tot sau în parte, pretențiile civile, caz in care instanța obligă la despăgubiri inculpatul în măsura recunoașterii, iar cu privire la pretențiile nerecunoscute pot fi administrate probe.
Pornind de la aceste dispoziții legislative, prima instanță a reținut că poziția inculpatului din ședința publică de la 04.12.2013, când, în prezența apărătorului ales, a fost de acord, in parte, cu pretențiile civile formulate la acel moment procesual de către partea vătămată, reprezintă un act de dispoziție asupra căruia nu mai putea reveni ulterior, în condițiile în care nu există nici cel mai mic indiciu că, la acel moment, consimțământul său ar fi fost viciat.
Conform înscrisurilor aflate la filele 37 si 38 din dosarul cauzei, din cuantumul prejudiciului recunoscut, inculpatul C. I. a achitat suma de 15.500 euro, iar inculpatul M. G., suma de 7.000 euro, rămânând astfel o diferență de 6.500 euro, fapt pentru care inculpatul a fost obligat, in solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata echivalentului in lei a acestei sume cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă ..
S-a constatat că partea civilă nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, iar în bata art. 275 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal apel inculpatul M. G., criticând soluția sub două aspecte de nelegalitate și netemeinicie și solicitând în principal, în baza art. 421 alin. 2 lit. b C.p.p., desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță sau, în subsidiar, în baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p., desființarea sentinței atacate și respingerea acțiunii civile ca fiind rămasă fără obiect deoarece prejudiciul a fost achitat.
Referitor la primul motiv de apel a precizat că prima instanță a soluționat cauza fără a o cerceta pe fond, deși a invocat faptul că întinderea prejudiciului nu a fost dovedită.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, s-a arătat că partea civilă nu a produs la dosar probe din care să rezulte existența și întinderea prejudiciului în sensul art. 249 C.p.p., nu există la dosar înscrisuri relevante în acest sens, nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile iar singurele probe care pot fi avute în vedere sunt declarațiile de martori.
Examinând apelul, formulat, C. urmează să îl admită, pentru considerentele care vor urma:
Referitor la primul motiv de apel, art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., prevede limitativ situațiile în care se poate trimite cauza spre rejudecare o cauză, respectiv nelegala citare a unei părți sau existența vreunui caz de nulitate absolută, ori în speță nu se regăsește nici unul dintre acestea, astfel încât acest motiv nu poate fi reținut de curte.
Este însă întemeiat cel de-al doilea motiv de apel formulat de inculpat, însă numai sub aspectul cuantumului prejudiciului reținut de instanța de fond, nu și al existenței acestuia.
Fără a pune la îndoială aplicabilitatea textelor de lege reținute de instanța de fond atunci când a stabilit un prejudiciu de 6.500 euro în sarcina inculpatului, curtea apreciază că suma reținută este eronată deoarece se bazează pe interpretarea greșită a probelor existente la dosarul cauzei și fără a ține cont de poziția procesuală a părților pe parcursul derulării atât a procesului penal, cât și a prezentului dosar.
Astfel, din considerentele instanței de fond rezultă că esențială în aprecierea cuantumului a fost declarația inculpatului din ședința din data de 04 decembrie 2013, iar din analiza conținutului acesteia (fila 9) nu rezultă că acesta ar fi fost de acord să achite un anumit cuantum al prejudiciului, ci doar prejudiciul la modul general, cu atât mai mult cu cât prin aceeași declarație contestă întinderea prejudiciului solicitat de partea civilă.
De asemenea, din aceleași considerente rezultă că pornind de la declarațiile de recunoaștere ale ambilor inculpați de la filele 37 și 38, se stabilește o sumă restantă de 6.500 euro care însă, fără a se avea în vedere specificul cauzez, este obligat să o achite singur inculpatul, fără nici o motivare în privința vreunei obligații restante și a celuilalt coinculpat.
C. apreciază, pornind tocmai de la elementele caracteristice activității infracționale reținute în sarcina ambilor inculpați dar și la dispozițiile cu caracter de principiu din materie civilă care sunt aplicabile în prezenta speță și în considerarea caracterului contradictoriu al celorlalte probe administrate în cauză, că relevante sunt declarațiile de la filele 37 și 38 ale dosarului, însă sub aspectul recunoașterii de către fiecare a întinderii prejudiciului pe care îl mai au de achitat la acel moment față de partea civilă.
Relevanța juridică a acestor recunoașteri rezultă nu numai din aceea că înscrisurile sunt semnate și de avocații părților, ci și de momentul procesual în care au intervenit (07 ianuarie 2014), respectiv ulterior declarațiilor inculpaților, curtea apreciind că ele reprezintă acordul de voință al acestora cu privire atât la existența prejudiciului, cât și a întinderii acestuia, suma rămasă de restituit cumulată cu cea achitată anterior acoperind integral prejudiciul solicitat și dovedit de partea civilă.
În aceste condiții, criticile apelantului privitoare la inexistența prejudiciului nu pot fi reținute, declarațiile martorilor nefiind relevante față de propria recunoaștere a acestuia, precum și cele privitoare la necesitatea admisibilității unor probe suplimentare.
P. considerentele expuse anterior, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., se va admite apelul inculpatului, cu consecința desființării în parte a sentinței apelate în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor materiale la care a fost obligat acesta la suma de 4.300 euro de la 6.500 euro.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, inclusiv cele privind obligarea în solidar a părții responsabile civilmente.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, cin care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 1567 din data de 11 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală în sensul că reduce cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat apelantul inculpat M. G. la suma de 4300 Euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. I. S. R. E. C.
Grefier,
B. F. Țacu
Red.jud.R.E.C./2ex/14.01.2015
j.f.R.E.P.
O.A.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1307/2014.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
