Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 511/2015
Dosar nr._ - art.466 C.p.p. -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 511
Ședința publică de la 10 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. E. M. - judecător
R. E. C. - judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelul formulat de apelantul condamnat C. G. împotriva sentinței penale nr. 5361/2014 a Judecătoriei C., având ca obiect redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelant condamnat C. G. asistat de avocat N. O., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Apelantul condamnat C. G., prin avocat N. O., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, admiterea cererii de redeschidere, iar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria C. .
Nu este de acord cu punctul de vedere al instanței de fond, ar trebui analizate probele, având în vedere că este o faptă săvârșită în anul 2009, iar rechizitoriul a fost finalizat 4 ani mai târziu (în anul 2013), inculpatul fiind arestat în timpul urmării penale, însă ulterior a fost pus în libertate la data de 31.10 2013; parchetul nu a cunoscut această situație la termenul ce a avut loc la data 18.04.2013, când s-a constatat lipsă de procedură, însă din verificările efectuate la această dată s-a constatat că inculpatul era reținut în Franța, unde a primit o condamnare de 4 luni, aspect ce nu a fost avut în vedere de instanța de fond. Citațiile s-au făcut greșit, la urmărirea penală a avut o adresă la S., deși s-a constatat că persoana nu este în țară, trebuia să depună diligențe, să aducă la cunoștință persoanei că este chemat în judecată, citația nu trebuia făcută doar la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.466 al.2 C.p.p., probele administrate în cauză au fost interpretate corect. Inculpatul a avut cunoștință de proces, i s-a adus la cunoștință învinuirea.
Dispozițiile art.466 C.p.p. vizează dreptul la apărare a persoanei care nu aveau cunoștință despre dosar, dar la momentul la care i s-a adus la cunoștință învinuirea, avea obligația să încuviințeze despre schimbarea domiciliului sau locul unde poate fi găsit de organele de judecată; nu putea instanța să știe concret unde figurează, nu avea nici un indiciu că se află în Franța, inculpatul a manifestat indiferență, nu și-a îndeplinit obligația.
Avocat N. O., în replică, arată că inculpatul a fost judecat pe lipsă de procedură, întrucât la termenul din data de 18.04.2013 era arestat, astfel ca hotărârea era nulă, este total greșită interpretarea ministerului public, trebuie respectat termenul rezonabil de judecată a unei persoane, ținând cont de faptul că pentru o faptă din anul 2009, a fost judecat în anul 2013.
Apelantul condamnat C. G. având ultimul cuvânt, arată că are în întreținere 2 copii minori și este de acord cu apărătorul ales.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5361/2014 a Judecătoriei C., în temeiul art. 469 alin.4 C.p.p., s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat C. G., iar în temeiul art. 275 alin.3 C.p.p.a obligat petentul C. G. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei (dosar nr._/215/2014) va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 20.06.2014 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._/215/2014 cererea formulată de petentul condamnat C. G., prin apărător ales, privind redeschiderea procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2013 al Judecătoriei C., soluționat prin sentința penală nr. 3436/24.10.2013.
În motivarea cererii petentul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 466 C.p.p. în sensul că a fost judecat în lipsă, fiind plecat din țară cu familia de la sfârșitul anului 2012 și până în prezent când a fost extrădat din Franța. Totodată petentul a mai arătat că nu a luat cunoștință de proces în nici un fel și nu i-a fost comunicată hotărârea de condamnare pentru a formula apel în termen.
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 06.05.2014, la Judecătoria C., petentul condamnat C. G. a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 3436/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria C..
Cererea de apel formulată de petent a fost înaintată Curții de A. C., iar la termenul din 20.06.2014, petentul C. G., prin apărător ales, a precizat că a formulat de fapt o cerere de redeschidere a procesului penal conform art. 466 C.p.p. și nu apel așa cum aceasta a fost calificată inițial.
Față de precizările formulate, prin decizia penală nr. 858/20.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/215/2013, C. de A. C. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia către Judecătoria C. pentru soluționarea cererea conform art. 466 C.p.p.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria C. la data de 10.10.2014 sub nr._ și constituie prezentul dosar penal.
Prin încheierea de ședință din 31.10.2014 s-a dispus în temeiul art. 43 alin. 3 C.p.p. reunirea dosarului nr._/215/2014 la dosarul nr._ constatându-se că dosarul penal nr._/215/2014 are ca obiect cerere de redeschidere a procesului penal la judecarea în lipsă întemeiată pe dispozițiile art. 466 și urm C.p.p., acest dosar fiind înregistrat ulterior formulării cererii de apel în dosarul nr._/215/2013, această cale de atac fiind ulterior calificată de parte și de instanța de control judiciar ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal.
La termenul din data de 14.11.2014, petentul condamnat a fost audiat în prezența apărătorului ales, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Condamnatul a precizat că a fost audiat în cursul procesului penal, respectiv al urmăririi penale în calitate de învinuit, iar ulterior a plecat din țară, la Paris fără a încunoștința organele de urmărire penală cu privire la schimbarea domiciliului.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr._/215/2014 al Judecătoriei C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 3436/24.10.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 02.12.2013, numitul C. G. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c, alin. 2 indice 1 lit.a C.p. de la 1969, cu aplic. art. 99 C.p. de la 1969.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2596/31.10.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 18.11.2011, în pedepsele componente:
- 1 an închisoare, aplicată prin s.p. nr. 688/10.03.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 1328/05.09.2011 a Curții de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, cu apl. art. 99 C.p., art. 320 ind. 1 C.p.p. (faptă din data de 12.01.2011);
- 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 1348/17.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 07.06.2011, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C.p. cu apl. art. 99 C.p., art. 320 ind. 1 C.p.p. (faptă din data de 17.10.2010);
- 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 360/04.02.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 22.02.2011, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C.p. cu apl. art. 99 C.p. (faptă din data de 05.11.2009);
- 3 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 2899/19.11.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 08.12.2009, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, alin. 2 lit. b C.p. cu apl. art. 99 C.p., art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d C.p. (faptă din data de 15.11.2008).
S-a constatat că prin s.p. nr. 688/2011 și 1348/2011 ale Judecătoriei C. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 2899/19.11.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 08.12.2009.
S-a constatat că prin s.p. nr. 360/2011 a Judecătoriei C. s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 2899/19.11.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 08.12.2009.
În baza art. 36 alin. 2, 33 lit. a, 34 lit. b C.p., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele de 3 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 2899/2009 a Judecătoriei C., și 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 360/2011 a Judecătoriei C., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 40 C.p., a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare, aplicată prin s.p. nr. 688/2011 a Judecătoriei C., și 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 1348/2011 a Judecătoriei C., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. A făcut aplicarea disp. art. 71-64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. În baza art. 36 alin. 3 C.p., a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 09.11.2010 la 12.11.2010 și de la 03.02.2011 la 31.10.2012. A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2916/2011 și dispune emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe.
S-a reținut în sarcina inculpatului C. G. că în data de 04.02.2009, în timp ce se afla pe bld. 1 Mai din C., împreună cu făptuitorii D. Rambo și D. R., au sustras, prin violență, telefonul marca Iphone aparținând părții vătămate D. A. C... În baza acestei sentințe penale a fost emis MEPI nr. 3741/02.12.2013 de către Judecătoria C..
Instanța de fond a reținut că petentul-condamnat a solicitat redeschiderea procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2013 al Judecătoriei C., în urma căruia, prin sentința penală nr. 3436/24.10.2013 s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Cu privire la termenul în care poate fi introdusă această cerere, instanța a reținut că potrivit art. 466 alin. 3 C.p.p. persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul de o lună curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. Având în vedere că până în prezent condamnatului, care a fost extrădat la data de 19.05.2014 din Franța, nu i-a fost comunicată hotărârea de condamnare, instanța a reținut că prezenta cerere este introdusă în termenul legal, astfel încât vor fi analizate celelalte condiții de admisibilitate.
În declarația dată la acest termen de judecată, condamnatul a arătat că după ce a fost audiat în calitate de învinuit de către organele de urmărire penală, a plecat din țară, în Franța fără a anunța schimbarea domiciliului.
Potrivit art. 466 alin. 2 C.p.p. este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial de către acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales, dacă acesta s-a prezentat oricând în cursul procesului.
În cauza de față, instanța a constatat că persoana condamnată C. G. a fost citată pentru primul termen de judecată la adresa pe care a indicat-o organelor de urmărire penală, respectiv în localitatea S., ., jud. D..
Totodată, în cursul judecății, față de mențiunile cuprinse în referatul întocmit de Serviciul de Probațiune D. din care se retine că nici minorul și nici părinții săi nu au răspuns la convocările emise de Serviciul de Probațiune, și față de dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu partea responsabilă civilmente care s-au întors cu mențiunea " destinatar mutat de la adresa", instanța a dispus efectuarea unei adrese către Serviciul comunitar de Evidenta a persoanei C..
De asemenea, prin adresa înaintată de Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor C. (fila 23 dosar nr._/215/2013) s-a comunicat că numitul C. G. figurează cu domiciliul în C., .. 56A, jud. D., instanța dispunând citarea acestuia la adresa indicată precum și prin afișare la Consiliul Local.
Instanța de fond a reținut că petentul condamnat C. G. a avut cunoștință despre proces, care a început cu faza de urmărire penală, fiind audiat în calitate de făptuitor de organele de politie la data de 04.02.2009 ( declarație fila 26 dosar urmărire penală), în calitate de învinuit de organele de poliție la data de 04.11.2011, și i s-a prezentat materialul de urmărire penală de către procuror la data de 01.10.2012 ( fila 28 dosar de urmărire penală).
Totodată, din procesul verbal atașat la fila 21 din dosarul de urmărire penală rezultă că organele de cercetare penală i-au adus la cunoștință numitului C. G. că este învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
De asemenea, în cursul urmăririi penale condamnatul a fost asistat de către apărător din oficiu (delegația aflată la fila 22 din dosarul de urmărire penală), dispunându-se și efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care a concluzionat că acesta avea discernământul faptelor și al consecințelor format la data comiterii faptei.
Totodată, instanța a reținut că în cursul urmăririi penale, petentul se află în stare de deținere în altă cauză, acesta fiind liberat condiționat la data de 31.10.2012.
Față de cele menționate anterior, instanța de fond a reținut că numitul C. G. a avut cunoștință de procesul desfășurat împotriva sa, însă a lipsit în mod nejustificat de la faza de judecată, fiind citat însă la fiecare termen la adresele indicate, precum și prin afișare la sediul Consiliului Local.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 466 C.p.p instanța a dispus în temeiul art. 469 alin. 4 C.p.p. respingerea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat C. G., deținut în Penitenciarul C..
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel condamnatul C. G., precizând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.466 C.p.p., în sensul că a fost judecat în lipsă, fiind plecat din țară, împreună cu familia sa, de la sfârșitul anului 2012 și până în momentul în care a fost extrădat din Franța și încarcerat la data de 19.05.2014, în Penitenciarul Rahova.
Nu a solicitat să fie judecat în lipsă și nu i-a fost desemnat un apărător ales sau un mandatar, nu a luat cunoștință de proces, în vreun mod oficial și nu i-a fost comunicată hotărârea de condamnare pentru a formula apel în termen.
În măsura în care inculpatul nu a renunțat în mod expres și neechivoc la dreptul său de a participa la propriul proces, judecarea sa în lipsă atrage încălcarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să deschidă, în principiu, în mod obligatoriu, calea unei rejudecări, în prezența inculpatului.
In cursul judecații in apel a fost solicitat si atașat cazierul internațional al persoanei condamnate, a fost înaintata, la solicitarea instanței, o adresa din partea Biroului Sirene, - MAI- IGPR – Interpol, cuprinzând lamurii privind locul si data reținerii persoanei condamnate, in privința caria era emis un mandat european de arestare, si s-a comunicat de către Judecătoria C. împrejurarea nedeținerii altor informații cu privire la situația juridica a condamnatului, decât cele înaintate cu dosarul cauzei.
Verificând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța de control judiciar rene următoarele:
Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, scopul acesteia este garantarea dreptului la un proces echitabil, prev.de de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin respectarea principiului contradictorialității, al egalității armelor, al exercitării dreptului la apărare în propria persoană, al nemijlocirii, oralității și aflării adevărului, precum și a dreptului de a interoga martorii sau părțile din proces. Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut atât în legislația internă, cât si în Pactul internațional relativ la drepturile civile si politice și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care în art. 6 paragraf 3 prevede că cel acuzat are dreptul de a se apăra el însuși si dreptul de a interoga martorii. De asemenea, C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că prezența inculpatului este, în principiu, obligatorie la soluționarea cauzei. De la regula prezenței inculpatului la soluționarea cauzei se admit si excepții, atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă inculpatul are o culpă în absența sa (cauza Poitrimol c. Franței, cauza Colozza c. Italiei).
Condițiile pentru redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, conform art.466 C.p.p., sunt următoarele:
Existența unei hotărâri definitive de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, prin urmare, existența unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Este îndeplinită această condiție prin pronunțarea sentinței penale nr.3436/2013 a Judecătoriei C., pronunțată în cauza penală, obiect al dosarului nr._/215/2013, a cărei rejudecare se solicită.
Această condiție presupune existența unei sentințe penale, definitive în faza instanței de apel, ca urmare a soluționării apelului, rezultând astfel că cererea de redeschidere a procesului penal nu poate fi admisă în cazul în care sentința de condamnare a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului, întrucât conform art.466 alin.2 teza a II-a C.p.p., nu consideră judecată în lipsă persoana condamnată, care după comunicarea hotărârii, potrivit legii, nu a declarat apel sau a renunțat la declararea lui ori și l-a retras. Cererea de redeschidere a procesului penal, ca și calea de atac a recursului în casație nu poate fi declarată omisso medio.
Din dosarul_/215/2013 al judecătoriei C., rezultă că persoanei condamnate C. G. i s-a comunicat hotărârea penală, atât la domiciliul care rezultă din evidențele oficiale ( adresa nr._/7.05.2013 a Serviciului public Comunitar de Evidență a Persoanelor C.), dar și prin afișare la Consiliul Local C., conform art.177 alin.4 din C.p.p. anterior, aplicabil la data soluționării cauzei, conform căruia dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește inculpatul și nici locul de muncă, citația se afișează la sediul Consiliului local în cărui rază s-a săvârșit infracțiunea.
Sentința penală nr.3436/2013 a Judecătoriei C. a rămas definitivă prin neapelare, deși persoanei condamnate i s-a comunicat hotărârea conform legii la adresele cunoscute, conform art.177 V.C.p.p., aceasta nedeclarând cale de atac ordinară împotriva sentinței de condamnare.
O altă condiție pentru redeschiderea procesului penal, conform art.466 C.p.p., constă în împrejurarea ca persoana față de care s-a pronunțat hotărârea să fi fost judecată în lipsă.
Potrivit legii, este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în mod oficial despre acesta sau deși a avut cunoștință de proces a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Nu se consideră judecată în lipsă persoana care și-a desemnat un apărător ales sau mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului și nici persoana care după comunicarea potrivit legii a sentinței de condamnare nu a declarat apel, a renunța la declararea lui sau l-a retras..
Astfel, cum s-a precizat și în considerentele anterioare, nu este îndeplinită această din urmă condiție și astfel persoana condamnată nu se consideră judecată în lipsă, întrucât, după comunicarea potrivit legii a sentinței penale nr.3436/2013 a judecătoriei C., nu a formulat nici o cale de atac ordinară împotriva a acesteia.
Din conținutul înscrisurilor ce reprezintă dovezile de complinire și procese verbale de predare întocmite în dosarul_/215/2013, rezultă că persoanei condamnate i s-a comunicat hotărârea penală, respectiv dispozitivul, atât la datele de 28.10.2013, respectiv 30.10..2013, dar și ulterior hotărârea penală redactată, la datele de 14.11.2013 și respectiv 18.11.2013, în egală măsură fiind comunicată persoanei condamnate și încheierea de îndreptare eroare materială întocmită în cauză, procedeul juridic de comunicare având loc la data de 18.11.2013.
Nu se impune rejudecarea cauzei, nefiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 466 alin 2 Cpp, pentru calificarea juridica a lipsei de la desfășurarea procesului penal ca fiind „ judecata in lipsa” - nu a fost citata la proces si nu a avut cunoștința in nici un alt mod oficial despre acesta, ori deși a avut cunoștința de proces, a lipsit in mod justificat si nu a putu incunostiinta instanța. Persoana condamnată a avut cunoștință de procesul penal aflat în faza de urmărire penală, fiind audiat la data de 04.10.2011, în prezența apărătorului în care a menționat că recunoaște și regretă fapta ce formează obiectul acuzației penale. În conținutul acestei declarații, inculpatul a avut posibilitatea de a arăta toate împrejurările considerate relevante cu privire la infracțiunea de care este acuzat, beneficiat de asistență juridică din partea unui apărător desemnat din oficiu. Declarația a fost dată în calitate de învinuit, întrucât anterior prin rezoluția din data de 11.08.2011, s-a dispus de către organele de urmărire penală, începerea urmării penale împotriva acestei persoane, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, rezoluție confirmată de către procurorul de caz, la aceeași dată din 11.08.2011 prin rezoluție în dosarul de urmărire penală.
La data de 4.02.2009, aceeași persoană condamnată a mai fost audiată ( in calitate d efaptuitor) de către organele de urmărire penală, în prezența mamei sale, C. M..
Ulterior, la data de 1.10.2010, învinuitului i s-a prezentat materialul de urmărire penală conform art.250 și următ. C.p.p., anterior, fiind audiat în prezența unui apărător desemnat din oficiu, fiind întocmit actul procedural constând în proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, în care s-a consemnat poziția procesuală a inculpatului, constând în recunoașterea și regretarea faptei de care este acuzat, nu a mai avut alte probe de propus, ori cereri de formulat. Din procesul verbal atașat la fila 21 din dosarul de urmărire penală rezultă că organele de cercetare penală i-au adus la cunoștință numitului C. G. că este învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Dispozițiile art.466 C.p.p., reglementează redeschiderea procesului penal,referindu-se, inclusiv în partea ce privește condițiile exercitării acestei căi extraordinare de atac, la noțiunea de proces penal, menționându-se cerințele imperative, negative, ca persoana pentru a fi considerată judecată în lipsă, să nu aibă cunoștință de proces în mod oficial.
Noțiunea de proces penal, în lipsa oricărei distincții legale ce nu permite nici interpretului să efectueze vreo distincție, are în vedere toate fazele procesuale ale acestuia: urmărirea penală, camera preliminară ( de la . noului cod de procedura penală), judecata și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive. Nu se poate reduce noțiunea de proces numai la anumite faze procesuale, întrucât dispozițiile art.466 C.p.p., au în vedere procesul penal în ansamblu, neexistand nici o distincție în funcție de fazele sau etapele procesuale. Nu se impune rejudecarea cauzei, întrucât persoana condamnată a avut cunoștință de procesul penal aflat în faza de urmărire penală, pornit împotriva sa și a dat declarație în cauză, după care s-a sustras de la judecată, părăsind țara. Ca atare, condamnatul a avut posibilitatea să își exercite dreptul la apărare, însă a înțeles să nu participe la judecată (decizia nr.4713/2006 a Î.C.C.J.)
Conform art.70 coroborat cu art.177 alin.2 V.C.p.p., învinuitul sau inculpatul aveau obligația de a comunica organelor judiciare schimbarea domiciliului sau a locuinței, obligație procesuală nerespectată de către persoana condamnată din prezenta cauză, care a părăsit țara, deși avea posibilitatea de a comunica organelor de urmărire penală în fața cărora a fost ultima dată audiat, despre schimbarea locuinței,.
Procedura prezentării materialului de urmărire penală prev.de art.250 V.c.p.p., constituia o condiție prealabilă trimiterii în judecată a persoanei învinuitului sau inculpatului și sesizării instanței competente, astfel că, persoana condamnată din prezenta cauză avea reprezentarea stadiului procesual în care se afla la data de 1.10.2012, când i s-a prezentat materialul de urmărire penală, și a fazei procesuale care va urma, beneficiind și de consultanță calificată în prezența unui apărător desemnat din oficiu.
Chiar dacă s-ar primi apărarea privind necunoașterea sesizării instanței, persoana nu poate justifica pasivitatea în anunțarea schimbării domiciliului chiar către organele de urmărire penală, în fața cărora a fost audiat, acestea la rândul lor urmând să înainteze instanței competente corespondența efectuată cu persoana inculpatului.
Și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia art.6 paragraf.1 și 3 lit.c din Convenție, instanțele trebuie să respingă o cerere de rejudecare formulată de persoanele care au renunțat în mod neechivoc la dreptul de a fi prezente în instanță și de a se apăra, având însă obligația de a rejudeca procesul în celelalte cazuri în care condamnatul a fost judecat în lipsă.
Nu este îndeplinită condiția negativă prevăzută de art.466 alin.2 C.p.p., constând în necitarea persoanei la proces și neaducerea la cunoștință în nici un mod oficial despre aceasta, întrucât în cursul cercetării judecătorești efectuate în dosarul nr._/215/2013, instanța de judecată a întreprins toate demersurile legale pentru a aduce la cunoștința inculpatului procesul penal desfășurat împotriva sa.
Prin adresa nr._/2013 a Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor C. a fost indicat domiciliul inculpatului C. G., unde a fost citat de instanța de judecată - în C., .. 56A, jud. D., instanța dispunând citarea acestuia la adresa indicată precum și prin afișare la Consiliul Local, conform art.177 alin.4 C.p.p., anterior.
Aceeași adresă este confirmată și prin fișa de cazier judiciar emisă pe numele inculpatului de către IPJ D., unde este menționat domiciliul în C., .. 56A, jud. D..
Plecarea inculpatului din domiciliul cunoscut este confirmată și prin adresa emisă de Oficiul Poștal către Serviciul de Probațiune D., prin care se restituia adresa de convocare a inculpatului pentru întocmirea referatului de evaluare ( fila 22) unde este menționat motivul restituirii adresei și anume, destinatar mutat din localitate, fără a comunica noua adresă.
La data de 31.10.2012, inculpatul a fost liberat condiționat din Penitenciarul de Minori și Tineri C., data liberării fiind situată în timpul fazei de urmărire penală a acestei cauze penale, întrucât instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriul la data de 26.03.2013. inculpatul nu și-a îndeplinit obligația procesuală prev. de art.70 și 177 C.p.p., anterior privind încunoștințarea organelor judiciare despre schimbarea domiciliului sau locuinței.
Prima instanță de judecată a dispus și emiterea unui mandat de aducere pe numele inculpatului, care nu a putut fi executat, întrucât prin procesul verbal din data de 13 iunie 2013, s-a menționat de către organele de poliție că în urma deplasării la domiciliul inculpatului, unde s-a discutat cu o persoană care avea grijă de gospodărie ( G. V.) și care a menționat că inculpatul este plecat în străinătate și nu cunoaște data revenirii în țară.
Pasivitatea inculpatului în încunoștințarea organelor judiciare despre plecarea din țară și schimbarea locuinței, deși avea cunoștință certă despre procesul penal aflat în faza de urmărire penală în dosarul nr.2428/P/2009, rezultă și din cazierul internațional comunicat instanței de apel, din care rezultă următoarele: persoana a fost condamnată la data de 18.04.2013, de către Tribunalul Correctionel de Paris, prin decizia definitivă din 9.05.2013, la pedeapsa de 4 luni închisoare, fiind liberat la data de 27.06.2013, prin decizia aceluiași tribunal.
Persoana condamnată s-a aflat în stare de libertate până la data de 31.07.2013, când Tribunalul Correctionel de Paris prin sentința penală din dosarul_, definitivă la 21.08.2013, a fost condamnat-o la pedeapsa de 2 luni închisoare și revocarea suspendării pedepsei anterioare din care a fost liberat pe 27.06.2013, iar prin decizia din 25.09.2013, a Tribunalului Correctionel de Paris, s-a dispus finalizarea executării pedepsei. Ulterior, aceeași persoană a fost condamnata la pedeapsa de 4 luni închisoare prin sentința penală a Tribunalului Correctionel de Paris, definitivă la 13.02.2014, rezultând astfel ca din 25.09.2013 pana la 13.02.2014 s-a aflat in stare de libertate.
Se constată că în străinătate persoana s-a aflat în perioade intermitente de detenție, care au alternat cu starea de libertate, perioadă în care aceasta avea posibilitatea, dar și îndatorirea procesuală de a încunoștința organele judiciare din România despre locul în care se află. Starea de detenție a fost caracterizată prin perioade reduse și alternative stării de libertate, astfel încât nu l-a pus condamnat în imposibilitatea absolută de încunoștința organele judiciare din România care derulau un proces penal în privința sa, despre care avea cunoștință certă.
Nu există nici o dovadă că persoana condamnată a întreprins un minimum de diligențe pentru a încunoștința cel puțin organul de urmărire penală în fața căruia a fost audiat de mai multe ori, despre schimbarea locuinței și părăsirea țării, astfel încât, nu poate fi invocată neglijența procesuală pentru obținerea unui beneficiul legal la care nu este îndreptățită.
Rezultă că, în mod corect instanța de fond a reținut că petentul condamnat C. G. a avut cunoștință despre proces, care a început cu faza de urmărire penală, fiind audiat în calitate de făptuitor de organele de politie la data de 04.02.2009 ( declarație fila 26 dosar urmărire penală), în calitate de învinuit de organele de poliție la data de 04.11.2011, și i s-a prezentat materialul de urmărire penală de către procuror la data de 01.10.2012 ( fila 28 dosar de urmărire penală).
Astfel, având în vedere că inculpatul nu a înștiințat organele judiciare despre adresa din Franta unde poate fi găsit, împrejurarea că nu a avut cunoștință despre soluționarea cauzei penale nu poate fi imputată instanțelor judecătorești române, în această situație găsindu-și aplicarea principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans conform căruia nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa culpă și nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Prin hotărârea pronunțata de C. de Justiție a Uniunii Europene, in cauza Melloni( C – 399/11, din 26.02.2013), s-a reținut ca articolul 4a alineatul (1) din Decizia‑cadru Decizia – cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, prevede, în esență, la literele (a) și (b) că, din moment ce persoana condamnată în lipsă a avut cunoștință, în timp util, de procesul stabilit și a fost informată că poate fi pronunțată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces sau, având cunoștință de procesul stabilit, a mandatat un avocat pentru a o apăra, autoritatea judiciară de executare este obligată să predea această persoană, astfel încât ea nu poate condiționa predarea menționată de posibilitatea unei noi proceduri de judecată în prezenta persoanei respective în statul membru emitent.
O astfel de interpretare a articolului 4a mentionat este susținută de asemenea de obiectivele urmărite de legiuitorul Uniunii. Reiese atât din considerentele (2)-(4), cât și din articolul 1 din Decizia‑cadru 2009/299 că legiuitorul Uniunii a intenționat, prin adoptarea acesteia, să faciliteze cooperarea judiciară în materie penală prin îmbunătățirea recunoasterii reciproce a deciziilor judiciare între statele membre, prin intermediul unei armonizări a temeiurilor pentru nerecunoasterea deciziilor pronuntate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Astfel cum se subliniază în special în considerentul (4), legiuitorul Uniunii a urmărit, prin definirea acestor temeiuri comune, să permită „autorității de executare să execute decizia în pofida absentei persoanei în cauză de la proces, respectându‑se pe deplin dreptul persoanei la apărare”.
În ceea ce privește conținutul dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 din cartă, precum și al dreptului la apărare garantat de articolul 48 alineatul (2) din aceasta, trebuie precizat că, deși dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces constituie un element esențial al dreptului la un proces echitabil, acest drept nu este absolut (a se vedea în special Hotărârea din 6 septembrie 2012, Trade Agency, C‑619/10, punctele 52 și 55). Persoana acuzată poate să renunțe la acesta, de bunăvoie, în mod expres sau tacit, cu conditia ca renuntarea să fie stabilită în mod neechivoc, să fie însoțită de un minim de garanții corespunzătoare gravității sale și să nu intre în conflict cu niciun interes public important. În special, încălcarea dreptului la un proces echitabil nu este stabilită, chiar dacă persoana acuzată nu s‑ar fi prezentat în persoană la proces, din moment ce aceasta a fost informată cu privire la data și la locul procesului sau a fost apărată de un avocat.
Această interpretare a articolului 47 și a articolului 48 alineatul (2) din cartă corespunde continutului pe care jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului îl recunoaste drepturilor garantate de articolul 6 alineatele (1) și (3) din CEDO (a se vedea în special C. Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Medenica împotriva Elveției din 14 iunie 2001, cererea nr._/92, § 56-59, Hotărârea Sejdovic împotriva Italiei din 1 martie 2006, cererea nr._/00, Recueil des arrêts .‑II, § 84, 86 și 98, precum și Hotărârea Haralampiev împotriva Bulgariei din 24 aprilie 2012, cererea nr._/03, § 32 și 33).
Armonizarea condițiilor de executare a mandatelor europene de arestare emise în scopul executării deciziilor pronuntate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană, efectuată prin Decizia‑cadru 2009/299, urmăreste, astfel cum se mentionează la articolul 1 din aceasta, să consolideze drepturile procedurale ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale și să îmbunătățească recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare între statele membre.
Astfel, articolul 4a alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 prevede, la literele (a) și (b), condițiile în care persoana în cauză trebuie să fie considerată că a renunțat în mod voluntar și neechivoc să se prezinte la proces, astfel încât executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării pedepsei de către persoana condamnată în lipsă nu poate fi supusă condiției ca aceasta să poată beneficia de rejudecarea cauzei în prezenta sa în statul membru emitent. Aceasta este situatia fie, astfel cum prevede alineatul (1) litera (a), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană la proces, desi a fost citată personal sau a fost informată în mod oficial cu privire la data și locul stabilite pentru acesta, fie, astfel cum prevede același alineat litera (b), în cazul în care, având cunoștință de procesul stabilit, a ales să fie reprezentată de un avocat în loc de a se prezenta în persoană.
Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se constate că articolul 4a alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 nu încalcă nici dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, nici dreptul la apărare garantate de articolul 47 și, respectiv, de articolul 48 alineatul (2) din cartă.
Rezultă din considerațiile de mai sus că articolul 4a alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 este compatibil cu cerințele care decurg din articolul 47 și din articolul 48 alineatul (2) din cartă. Articolul 53 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu permite unui stat membru să condiționeze predarea unei persoane condamnate în lipsă de posibilitatea ca hotărârea de condamnare să fie supusă revizuirii în statul membru emitent, cu scopul de a evita să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare garantate de constituția acestuia.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge apelul formulat de apelantul condamnat C. G. împotriva sentinței penale nr. 5361/2014 a Judecătoriei C. ca nefondat. In temeiul art. 275 alin 2 Cpp se va obliga apelantul, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul formulat de apelantul condamnat C. G., fiul lui I. și M., născut la data de 14.10.1994, cu reședința in C., ., în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 5361/2014 a Judecătoriei C. ca nefondat.
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp obliga apelantul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat .
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 10.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. E. M. R. E. C.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.M.E.M.
J.fond:C.D.
G.S.24.04.2015/5ex.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 157/2015.... → |
|---|
