Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 1097/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1097/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 1097/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1097
Ședința publică de la 03 septembrie 2015
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul V. I. I. împotriva sentinței penale nr. 1050 din data de 02 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat V. I. I., pentru care se prezintă avocat M. R., apărător ales, lipsind și martora P. A. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a primit prin registratura instanței o declarație extrajudiciară din partea martorei P. A. M., aceasta arătând că nu se poate prezenta la acest termen de judecată și nici la alte termene întrucât a revenit în Italia pentru a-și înscrie copilul la școală.
Instanța pune în discuție imposibilitatea audierii acestei martore și revenirea asupra probei încuviințate.
Avocat M. R. pentru apelantul inculpat V. I. I., având cuvântul, arată că sunt dovezi la dosarul cauzei din care rezultă că această martoră nu se poate prezenta și precizează că nu mai insistă în audierea acesteia, solicitând să fie avută în vedere declarația extrajudiciară depusă la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se revină asupra audierii martorei, datorită imposibilității acesteia de a se prezenta în fața instanței, declarația extrajudiciară depusă la dosar, urmând a fi avută în vedere la soluționarea cauzei în funcție de modul în care se coroborează sau nu cu celelalte probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. R. pentru apelantul inculpat V. I. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului potrivit disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., desființarea sentinței penale și achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. a C.p.p., întrucât fapta nu există.
Precizează că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât s-a dat eficiență numai anumitor probe din dosar, respectiv declarațiilor a doi martori, însă din declarațiile celorlalți martori (soții S., P. A.-M.), rezultă că situația de fapt este cea pe care a prezentat-o inculpatul și anume nu el a fost cel care a condus autovehiculul în ziua incidentului. Împrejurarea că situația de fapt din rechizitoriu nu este cea reală rezultă și din aceea că nu s-a cauzat nici un prejudiciu Primăriei Slatina, aceasta nesesizându-se în nici un fel.
Mai arată că inculpatulnu a mai săvârșit alte fapte de la data la care a fost liberat, aflându-se în stare de recidivă, cunoaște situația sa juridică iar între timp s-a stabilit în Germania împreună cu familia și lucrează cu forme legale.
Concluzionând solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată căsentința primei instanțe de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, întrucât inculpatul este recidivist, este legală și temeinică, fiind bazată pe probe certe din care rezultă că acesta a săvârșit fapta.
Astfel, procesul-verbal de cercetare la fața locului, împotriva căruia nu s-a formulat nici o plângere, nici o acțiune penală la organele judiciare competente pentru a se stabili dacă polițiștii care au întocmit acest proces verbal au consemnat sau nu mențiuni false, atestă faptul că inculpatul a condus autoturismul și a refuzat să se supună cerinței organelor de poliție de recoltare a probelor biologice.
Precizează că există doi martori asistenți, care atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de judecată, au arătat că inculpatul a oprit mașina pe trecerea de pietoni și a avut o atitudine necorespunzătoare. De asemenea, martora O. F. a văzut din interiorul barului cum s-au derulat evenimentele și că șoferul a fost identificat în persoana inculpatului.
Solicită să fie înlăturate declarațiile martorilor S. și P., care nu s-a prezentat pentru a fi audiată în ședință publică, în primul rând pentru că sunt nesincere având în vedere raporturile de rudenie între inculpat iar în al doilea rând pentru că între acestea există o . contradicții cu privire la persoana care a condus autoturismul și locul unde a fost lăsată mașina.
Cât privește existența sau inexistența unui prejudiciu nu are nici un fel de relevanță în prezenta cauză întrucât inculpatul nu a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de distrugere, acesta fiind trimis în judecat și condamnat pentru o infracțiune de pericol - refuz de recoltare probe biologice.
Solicită să fie avute în vedere și antecedentele penale ale inculpatului și anum existența celor trei hotărâri de condamnare, prima cu suspendare condiționată pentru furt, iar următoarele două pentru infracțiuni la regimul circulației, respectiv conducere fătă permis și părăsirea locului accidentului.
Concluzionând, apreciază că apelul este neîntemeiat și solicită să fie respins.
În replică, avocat M. R. pentru apelantul inculpat V. I. I., arată că martora O. F. a declarat la Judecătoria Slatina în ședința din 23 septembrie, că l-a văzut pe inculpat împreună cu o altă persoană de sex feminin care îi solicita să plece din locul respectiv iar în cazul în care nu o va face, îl va lăsa acolo. Este adevărat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru refuzul de recoltare de probe biologice dar a declarat în mod constant că nu el este cel care a condus autoturismul.
Precizează totodată că inculpatul nu a fost depistat în trafic de către lucrătorii de poliție, așa cum prevăd dispozițiile OUG 195/2002 R.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
C.,
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 1050 din data de 02 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridica reținută în sarcina inculpatului VATUI I. I., din infracțiunea de refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a si b Codul penal din 1969 in infracțiunea de refuzul de la prelevarea probelor biologice prev. de art. 337 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 C.p. si art. 5 C.p.
În baza art. 337 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 C.p. si art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul VATUI I. I., fiul lui F. si M., nascut la data de 16.09.1980, in mun. Slatina, jud. O., domiciliat in mun. Slatina, .. 163, ., ., CNP_, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de refuz de la prelevarea probelor biologice.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 60 din Codul penal.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 272 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu( av. R. A. I.-delegatie pentru asistenta judiciara obligatorie nr. 85/2014) în cuantum de 100 lei a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina 4694/P/2013 din 09.01.2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului Vatui I. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 cu aplic art 37 alin 1 lit a si b Cod penal.
Din conținutul actului de sesizare rezultă că in data de 28.07.2013, în jurul orelor 22.48, fiind depistat de organele de poliție rutieră pe . din mun Slatina, la intersecția cu . ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare OT_, inculpatul a refuzat să se supună testării aerului expirat si recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
P. încheierea din data de 03.04.2014 Judecătorul de camera preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr 4694/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: proces verbal de depistare al infracțiunii, declarații martori, declarație inculpat, înscrisuri.
Fiind audiat inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecata arătând ca la data respectiva autovehiculul a fost condus de o alta persoana.
In cauza s-a procedat la audierea martorilor S. G., O. F., P. A. L., C. M. C., S. I., Bit G. B., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
Din fisa de cazier judiciar s-a reținut ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fapta dedusa judecații fiind săvârșită in stare de recidiva postexecutorie in raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin s.p. nr 575/03.04.2001 a Judecătoriei Slatina, inculpatul fiind arestat la data de 13.05.2001 si eliberat la data de 14.05.2003 rămânând un rest de pedeapsa de 364 zile.
Analizând materialul probator administrat in cauza prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28.07.2013, în jurul orelor 2250, organele de poliție au fost sesizate prin serviciul unic de urgență, cu privire la producerea unui accident de circulație soldat cu pagube materiale, pe bld. A.I.C. din mun. Slatina, la intersecția cu .> La fața locului, organele de poliție rutieră din cadrul Poliției Mun. Slatina, au găsit autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare OT-_, ce se afla oprit pe trecerea pentru pietoni situată pe bld. A.I.C., în apropiere de intersecția cu . magazinului Toamna. Autoturismul prezenta bara față spartă pe partea dreaptă, janta dreaptă față îndoită și anvelopa dreapta față ruptă. Conducătorul auto a fost identificat în persoana învinuitului V. I. I..
Inculpatul a refuzat să se supună testării aerului expirat și a refuzat, de asemenea, să meargă la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii acloolemiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare.
Săvârșirea faptei este confirmată de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Martorii Bît G. B. și C. M. C. au declarat că, în data de 28.07.2013, în jurul orelor 2248, în timp ce se aflau pe bld. A.I.C., în apropiere de intersecția cu . autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare OT-_, care se venea de pe . stâlpii de protecție de la colțul acelei străzii, a virat pe bld. A.I.C. și a oprit pe trecerea pentru pietoni situată în fața magazinului Toamna. De la volanul autoturismului a coborât un bărbat în vârstă de aproximativ 30-35 de ani, care se afla singur în autoturism, a încercat să intre în barul Exotic și fiind refuzat între acesta și vânzătoare și un alt bărbat s-a isca un conflict.
Ulterior au sosit organele de poliție, conducătorul auto fiind identificat în persoana inculpatului V. I. I.. Inculpatul a refuzat să să se supună testării aerului expirat și a refuzat, de asemenea, să meargă la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii acloolemiei.
Martora O. F. a confirmat că inculpatul a avut un conflict în împrejurările respective cu vânzătoarea de la barul Exotic și prietenul acesteia. De asemenea, aceasta a precizat că nu a văzut cine a condus autoturismul, însă autoturismul prezenta avarii la bara din față și era parcat în colțul intersecției, iar cu inculpatul nu se mai afla nicio persoană.
In cauză au fost audiați și martorii S. I. si S. G. martori propuși de inculpat și apărătorul acestuia care au declarat ca autoturismul inculpatului ar fi fost condus de numita P. A..
Prima instanță a înlăturat din materialul probator declarațiile acestor martori apreciind ca sunt subiective fiind contrazise de ansamblul probator administrat in cauza.
Inculpatul V. I. I. nu a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că, a fost adus din . S. I., S. G. și P. A. M., au ajuns în Slatina după orele 22:00, iar autoturismul său a fost condus până pe . numita P. A. M.. Inculpatul a precizat că nu a condus autoturismul și din acest motiv a refuzat testarea aerului expirat și recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din materialul probator administrat s-a reținut că rezultă cu certitudine săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului V. I. I..
Astfel, din declarația martorilor Bît G. B. și C. M. C. rezultă clar că inculpatul a condus autoturismul de pe . intersecția și a oprit pe trecerea pentru pietoni de pe bld A.I.C. din apropierea intersecției. Parcat pe trecerea pentru pietoni a fost găsit și de organele de poliție în momentul sosirii la fața locului. Mai mult din procesul verbal de constatare și declarațiile celor doi martori rezultă că autoturismul prezenta avarii la partea din față și roata din dreapta față, iar martorii l-au și văzut pe inculpat când a lovit cu autoturismul stâlpii de pe marginea străzii Tunari.
Caracterul mincinos al declarației inculpatului rezultă si din declarația martorului P. A. I. care contrazice declarația inculpatului conform căreia la data respectiva l-ar fi sunat pe acest martor indicându-i locul unde va lăsa autovehiculul si unde martorul ar fi trebuit sa se deplaseze pentru a-l ridica.
Analizând conținutul dosarului de urmărire penala pentru soluționarea laturii penale prima instanță a constatat că din probele administrate rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
In ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, având in vedere fisa de cazier a inculpatului, din care rezulta ca inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicata prin s.p. nr 575/03.04.2001 a Judecătoriei Slatina, inculpatul fiind arestat la data de 13.05.2001 si eliberat la data de 14.05.2003 rămânând un rest de pedeapsa de 364 zile, condamnare cu privire la care nu s-a împlinit termenul de reabilitare ca urmare a condamnării ulterioare a inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicata prin s.p. 296/06.04.2009 pronunțata de Judecătoria Slatina, definitiva prin nerecurare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a si b Codul penal din 1969 in infracțiunea de refuzul de la prelevarea probelor biologice prev. de art. 337 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 C.p. si art. 5 C.p.
Prima instanță nu a reținut in încadrarea juridica dispoz art 41 alin 1 rap la art 43 alin 1 Cod penal, neexistând temeiuri in vederea aplicării dispoz privind recidiva poscondamnatorie.
S-a apreciat ca fapta inculpatului VATUI I. I. care la data de 28.07.2013, în jurul orelor 2248, fiind depistat de organele de poliție rutieră că a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare OT-_, pe bld. A.I.C. din mun. Slatina, la intersecția cu . să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei fapte prev. de art. 337 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 C.p. si art. 5 C.p.
S-a apreciat ca acționând in acest mod inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale si a urmărit producerea lui reținându-se ca forma de vinovăție intenția directa.
Vinovăția inculpatului este dovedita prin următoarele mijloace de proba: proces verbal de depistare al infracțiunii, declarații martori, declarație inculpat, înscrisuri.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului prima instanță a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 74 N Cod penal respectiv dispozițiile părții generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfășurării procesului penal, circumstanțele concrete in care a fost săvârșită fapta.
Având in vedere aceste argumente respectiv atitudinea nesincera a inculpatului în cursul urmăririi penale si a judecății, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, antecedentele penale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare celei deduse judecații, în baza art 396 alin 2 c.p.p s-a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea prev de art 337 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 C.p. si art. 5 C.p. la pedeapsa închisorii, cu executare in regim de detenție aceasta fiind de natura sa realizeze scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat.
În cauza de față, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului dar ținând cont și de faptul că pedeapsa principală stabilită este închisoarea, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de dispozițiile art. 66 din Codul penal.
Așadar, în baza art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
Pedeapsa accesorie este pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei fizice alături de pedeapsa închisorii, constând în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Având în vedere drepturile care i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară, în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V. I. I..
P. motivele de apel, formulate în scris, prin avocat ales, a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea în temeiul art. 16 lit. a rap. la art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen.
Hotărârea primei instanțe a fost criticată ca nelegală în raport de faptul că nu s-au analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și nici pe cele care au fost înlăturate.
S-a mai arătat că inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa deoarece la data de 28.07.2013 nu a condus autoturismul, acesta fiind condus de numita P. A.-M..
În ceea ce privește declarația martorei O. F., instanța de prim grad a reținut greșit mențiunile din rechizitoriu, ignorând declarația acesteia iar declarațiile martorelor S. I. și S. G. au fost greșit înlăturate ca fiind subiective, în realitate subiective fiind declarațiile martorilor Bat G. B. și C. M. C..
S-a mai arătat că instanța de prim grad în mod greșit a respins suplimentarea probatoriului cu emiterea unei adrese către Primăria Slatina pentru a comunica dacă s-a înregistrat cu un prejudiciu ca urmare a distrugerii stâlpilor de protecție de pe marginea străzii, așa cum au declarat martorii Bat G. B. și C. M. C. și pentru a înainta înregistrările camerelor video aflate în fața Barului Exotic și în intersecția situată la câțiva metri de locul unde a fost parcat autoturismul inculpatului. Cu privire la numita P. A.-M. s-a arătat că nu a putut fi audiată la instanța de fond deoarece a fost plecată din țară și nu s-a cunoscut domiciliul, acesta fiind identificat ulterior.
La termenul de judecată din 26.02.2015 instanța a încuviințat proba testimonială constând în audierea martorei P. A. M. și dispus emiterea unei adrese către Primăria Slatina pentru a comunica dacă există amplasate camere video în zona intersecției dintre . și . zona Barului Exotic, aflat în imediata vecinătate a acestei intersecții iar în caz afirmativ să comunice care este perioada de stocare a imaginilor. La același termen de judecată a fost respinsă ca nefiind concludentă soluționării cauzei solicitarea de emitere a unei adrese către Primăria Slatina pentru a comunica dacă la nivelul acestei instituții s-a înregistrat vreun prejudiciu ca urmare a faptului că autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare OT_ ar fi lovit, la data de 28.07.2013 stâlpii de protecție amplasați în zona intersecției dintre . și .> Cu adresa nr._ din 07.04.2015 Primăria municipiului Slatina a comunicat că nu deține informațiile solicitate deoarece termenul de stocare al imaginilor este de maximum 30 de zile.
Examinând sentința apelată atât prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 C.pr.pen., curtea constată următoarele:
Analizând cu prioritate critica privind nemotivarea hotărârii, formulată în cuprinsul motivelor scrise de apel, curtea constată că este nefondată, prima instanță indicând cu cuprinsul hotărârii apelate argumentele pentru care a reținut respectiv a înlăturat anumite probe din ansamblul materialului probator.
Procedând în continuare la examinarea apelului, prealabil verificării temeiniciei susținerilor inculpatului, curtea apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcție de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate cu privire la existența faptei și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii ce formează obiectul acuzației penale.
Ca urmare, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că prima instanță a decis corect că legea penală mai favorabilă este, în cauză, legea nouă, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat. În același sens ca prima instanță, la reținerea acestei concluzii, curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în actele succesive dar și dispozițiile care reglementează pluralitatea de infracțiuni, potrivit codului penal actual, pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 296 din 06.04.2009, neîndeplinind condițiile prev. de art. 41 alin. 1 C.pen., pentru a se putea reține recidiva postcondamnatorie.
Cu privire la fondul cauzei, se constată că, în urma unei analize coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești, prima instanța a reținut o situația de fapt corectă, cu încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru comiterea infracțiunii de refuz sau sustragerea de la recoltarea probelor biologice, constând în aceea că, la data de 28.07.2013, în jurul orelor 2248 a fost depistat de organele de poliție rutieră că a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare OT -_ pe . din mun. Slatina, la intersecția cu . refuzat să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, reglementată în prezent de art. 337 C.pen.
Inculpatul nu a negat faptul că a refuzat prelevarea de probe biologice. În condițiile în care nu a fost depistat în trafic, apărarea constantă a acestuia a fost în sensul că nu el a condus autovehiculul în cauză, acesta fiind condus de numita P. A.-M..
Așa cum corect a reținut și prima instanță, materialului probator administrat în cauză dovedește însă, fără dubiu, că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul la data 28.07.2013 și, pe cale de consecință, avea obligația de a se supune solicitării de prelevare probe biologice, solicitare căreia nu i-a dat curs, săvârșind infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
În acest sens este de observat în primul rând procesul - verbal aflat la fila nr. 4 din dosarul de urmărire penală.
Astfel, conform mențiunilor acestui proces-verbal, la data de 28.07.2013, orele 2350, agent R. E. din cadrul Poliției Municipiului Slatina, Biroul Rutier, aflându-se în serviciul de patrulare, supraveghere, control trafic pe raza mun. Slatina, împreună cu inspector asistent M. C., din cadrul Poliției Locale Slatina, a fost sesizat de către ofițerul de serviciu de la Poliția Municipiului Slatina cu privire la faptul că, pe . loc un accident soldat cu pagube materiale. În urma deplasării la fața locului, în prezența martorilor asistenți Bît G. B. și C. M. C. au constatat că, pe Bld. A.I. C., în fața magazinului . se află oprit pe marcajul trecerii pentru pietoni un autoturism marca Ford, cu nr. de înmatriculare OT_ care prezenta avarii - bară față spartă pe partea dreaptă, jantă dreapta față îndoită, anvelopă dreapta față ruptă - iar în fața barului Exotic două persoane se loveau reciproc. În urma intervenției celor doi polițiști conflictul a fost aplanat iar conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului V. I. I..
Mențiunile din procesul - verbal se coroborează cu depozițiile date de martorii oculari Bît G. B. și C. M. C. care, audiați în faza urmăririi penală și cu ocazia judecății în primă instanță (filele nr. 9-12 dosar urmărire penală) au declarat că au observat când autoturismul a oprit pe trecerea de pietoni iar din acesta a coborât un bărbat, identificat ulterior în persoana inculpatului
Depozițiile date de cei doi martori în faza urmăririi penale se coroborează, cât privește faptul că din autoturismul oprit pe trecerea de pietoni a coborât un bărbat și nu o femeie (filele nr. 74 și 63 dosar judecătorie) și cu declarația dată în seara incidentului de martora oculară O. F. (fila nr. 7 dosar urmărire penală).
În acest context probatoriu, constatând totodată că, în declarațiile date cu ocazia desfășurării cercetării judecătorești martorii Bît G. B. și C. M. C. au susținut și în ședință publică, în condiții de contradictorialitate și oralitate aspectele privitoare al locul unde a fost oprit autoturismul și persoana care a coborât din acesta (filele nr. 74 și 63 dosar judecătorie), instanța reține că declarațiile date de aceștia reflectă realitatea.
Analizând în continuare depozițiile martorilor propuși de inculpat în apărare - martorii S. I. și S. G. - se constată că, diferit de martorii Bît G. B. și C. M. C. aceștia au dat în faza urmăririi penale declarații contrazise de aspecte clar stabilite în cauză, împrejurare față de care depozițiile lor corect au fost apreciate de prima instanță ca fiind subiective și înlăturate, pe acest considerent, din ansamblul materialului probator.
În acest sens este de observat faptul că inculpatul nu a contestat nici un moment mențiunile din procesul - verbal privind locul unde a fost identificat autovehiculul și avariile prezentate de acestea.
În declarațiile din faza urmăririi penale, diferit de mențiunile din procesul - verbal aflat la fila nr. 4 din dosarul de urmărire penală, cei doi martori au făcut referire la o altă locație ca fiind aceea unde martora P. ar fi oprit autoturismul.
Astfel, în declarația dată în fața procurorului (fila nr. 14 verso), martorul S. I. a precizat că P. A.-M. a condus autoturismul inculpatului până în municipiul Slatina după care a plecat la domiciliu împreună cu el și soția sa, autoturismul inculpatului rămânând „parcat în fața unui chioșc la 5-10 metri de trecerea de pietoni de la colțul intersecției”. În ceea ce o privește pe martorul S. G., aceasta a declarat în faza de urmărire penală că sora ei, martora P. A.-M., a condus autoturismul inculpatului până în Slatina „oprindu-se pe . cu intersecția A.I. C.” după care a plecat la domiciliu împreună cu ea și soțul ei.
Se constată totodată că, în declarațiile date în faza urmăririi penale, niciunul dintre cei doi martori nu fac referire la vreun incident în urma căruia autovehiculul inculpatului să fi fost avariat și nici la avariile cert stabilite prin procesul - verbal de cercetare la fața locului.
Este adevărat că, în faza judecății, cei doi martori au revenit asupra declarațiilor date la urmărire penală și au susținut că, în realitate, P. A.-M. a oprit autoturismul pe trecerea de pietoni și că acesta era avariat deoarece făcuse pană.
Explicația oferită de martori asupra motivului pentru care P. A.-M. ar fi parcat chiar pe trecerea de pietoni - lipsa abilităților necesare pentru a parca un autovehicul, aserțiune susținută și de inculpat - este greu de crezut în condițiile în care despre aceeași persoană se susține că a condus autoturismul pe drumurile publice aproximativ 22 de km. Or, nu este plauzibil ca o persoană care a condus un autoturism pe o distanță de 22 de km să nu aibă abilitățile necesare pentru a-l parca într-un alt loc decât pe o trecere de pietoni. Spre deosebire de aserțiunea inculpatului, situația de fapt care rezultă din depozițiile martorilor oculari Bît G. B. și C. M. C. și anume aceea că autoturismul a fost oprit pe trecerea de pietoni datorită faptului că șoferul a pierdut controlul și mașina a fost avariată în urmare impactului cu un obiect dur (stâlp sau bordură) este mult mai plauzibilă.
În raport de acest aspect, reținând totodată că cei doi martori nu au oferit nicio explicație plauzibilă asupra motivelor pentru care au revenit asupra celor declarate în faza urmăririi penale, instanța constată că depozițiile celor doi martori sunt subiective, formulate în scopul de a-l ajuta pe inculpat să se sustragă de la urmărire penală.
În ceea ce o privește pe numita P. A.-M., aceasta nu a putut fi audiată pe parcursul procesului penal însă, în declarația olografă depusă în instanța de apel, declarație al cărei conținut nu a fost contestat de apărătorul ales al inculpatului, se constată aceleași neconcordanțe ca și cele din declarațiile date de martorii S. în faza urmăririi penale privind locul unde a fost parcat autoturismul - conform mențiunilor din declarația olografă autoturismul a fost oprit pe ., în fața barului Exotic, numita P. A.-M. nefăcând nicio referire la marcajul privind trecerea de pietoni.
Referitor la martora O. F., instanța de apel constată că depoziția din 28.07.2013 aflată la fila nr. 7 din dosar este declarația care reflectă realitatea întrucât se coroborează cu celelalte mijloace de probă - mențiunile procesului - verbal, declarațiile martorilor oculari Bît G. B. și C. M. C. - celelalte declarații, în care a susținut că nu a observat cine a coborât din autoturismul inculpatului fiind corect înlăturate de prima instanță. Concluzia de mai sus se impune cu atât mai mult cu cât în declarația dată în ședință publică (fila nr. 61 dosar judecătorie), martora O. F. a învederat aspecte contestate de ceilalți martori audiați în cauză la solicitarea inculpatului - a susținut că, în timpul discuțiilor contradictorii pe care le-a purtat inculpatul cu prietenul unei vânzătoare de la un bar, „alături de inculpat era și o altă persoană de sex feminin care îi solicita inculpatului să plece, iar în cazul în care nu o va face îl va lăsa în acel loc” în vreme ce martorii S. I. și S. G. au susținut că P. A.-M. a plecat cu ei, după ce a oprit autoturismul și nu cunosc ce s-a mai întâmplat, niciunul dintre ei nefăcând referire la vreo discuție contradictorie în care să fi fost implicat inculpatul și la care să fi asistat și P. A.-M..
În ceea ce privește susținerile privind lipsa unui prejudiciu care să fi fost revendicat de primărie, aspect care, în opinia inculpatului, ar face dovada nerealității declarațiilor date în faza urmăririi penale de martorii C. M. C. și Bît G. B. privind impactul autoturismului cu unul dintre stâlpii de protecție de pe marginea drumului instanța de apel reține că, și în situația în care într-adevăr coliziunea s-ar fi produs cu unul dintre stâlpi iar nu cu bordura - în declarația dată în fața primei instanțe martorul C. M. C. a susținut că cel care a observat momentul impactului a fost Bît G. B. iar acesta a declarat că este posibil ca autoturismul să fi lovit „bordura sau stâlpișorul aflat pe marginea drumului” - nu era obligatoriu ca stâlpul impactat să fi suferit distrugeri de natură să reclame constatarea unui prejudiciu și să impune efectuarea unor reparații. Pe de altă neconcordanțele din declarațiile celor doi martori privind obiectul cu care autoturismul inculpatului ar fi intrat în coliziune înainte de oprirea pe trecerea de pietoni - stâlp sau bordură - se explică prin aceea că, aspectele pe care martorii le-au perceput conștient, pe care le-au memorat și ulterior le-au putut reproduce cu fidelitate au fost cele ulterioare impactului, zgomotul produs de acesta fiind cel mai probabil factorul declanșator, motivul care i-a determinat să fie atenți la autovehiculul inculpatului și să observe ce se întâmplă cu acesta. Concluzia de mai sus se impune cu atât mai mult cu cât niciunul dintre cei doi martori nu au făcut referire la alt aspect care să le fi atras atenția asupra autoturismului inculpatului în afara aceluia referitor la impact.
Pentru considerentele de mai sus, reținând totodată și aspectele reliefate de prima instanță privind depoziția martorului P. A. I., care contrazice depoziția inculpatului în sensul că l-ar fi sunat pe martor, indicându-i locul unde va lăsa autoturismul, instanța de apel constatată că aspectele susținute de inculpat sunt nereale, criticile de nevinovăție formulate de acesta fiind nefondate.
Examinând în continuare, din oficiu, hotărârea apelată, curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnările succesive suferite de condamnat iar pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, așadar o pedeapsă în cuantumul minimului special, rezultat în urma aplicării dispozițiilor ce sanționează acest tip de recidivă în noul cod penal reprezintă o justă sancțiune și este aptă să conducă la realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.
Față de cele de mai sus, constatând totodată, în urma examenului efectuat din oficiu, că hotărârea apelată nu cuprinde motive de nelegalitate sau netemeinicie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. apelul formulat de inculpatul V. I. I. împotriva sentinței penale nr. 1050 din data de 02 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. apelantul va fi obligat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de inculpatul V. I. I. împotriva sentinței penale nr. 1050 din data de 02 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.C.L.
O.A. 22 Septembrie 2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1100/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
