Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1053/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1053/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1053/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1053/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
PREȘEDINTE C. I.
A. C. M.
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul D. C. M., împotriva sentinței penale nr. 1841 din 4 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul inculpat,asistat de avocat Medregonoiu L., apărător ales, lipsind partea vătămată I. R. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, s-a luat declarație inculpatului care s-a atașat la dosarul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. L. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea inculpatului în baza art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu există probe din care să rezulte comiterea faptei. Arată că declarațiile inculpaților, părții vătămate și martorilor au fost esențial modificate la instanță, nefiind astfel justificată o eventuală condamnare, dubiile evidențiate fiind de natură a profita apelantului care, în aceste condiții, beneficiază de prezumția de nevinovăție. Arată că persoanele audiate nu au perceput direct sustragerea telefonului mobil și că de fapt partea vătămată a reclamat doar sustragerea acestuia, inculpatul neavând intenția de a comite o tâlhărie, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de furt și lovire în teză subsidiară dacă nu se dispune achitarea solicitată .
Reprezentantul Parchetului apreciază că sentința atacată este legală și temeinică iar încadrare juridică este exactă, fiind demonstrat prin probe că partea vătămată a fost deposedată de telefonul mobil prin violență, astfel că se impune respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.
Inculpatul, având cuvântul, achiesează la concluziile prezentate de apărătorul său și arată că regretă fapta.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1841 din 4 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. 1 și 2 CPPA a fost condamnat inculpatul D. C. M., fiul lui D. și M., născut la data de 13.09.1992 în Drobeta Tr. S., jud. M., CNP_, domiciliat în com. Prunișor, .. M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d CPA cu aplicarea art. 5 CPA pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 60 CPA.
În baza art. 67 alin. 2 CPA s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 CPA s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 65 alin. 3 CPA.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea 187/2002 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2086/11.10.2013 a Judecătoriei Drobeta Tr. S., definitivă la 29.10.2013 și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 72 alin. 1 CPA s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 13.01.2014 și a arestării preventive de la 14.01.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 CPPA a fost menținută starea de arest a inculpatului D. C. M..
În baza art. 396 alin. 1 și 4 CPPA raportat la art. 83 CPA a fost stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului R. IONUȚALEXANDRU, fiul lui I. și T., născut la 19.04.1994 în loc. Novaci, jud. Gorj, CNP_, domiciliat în com. Prunișor, ., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzute de art. 270 alin. 1 CPA cu aplicarea art. 5 CPA și art. 396 alin. 10 CPPA.
În baza art. 83 alin. 1 și 3 CPA a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 CPA de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 CPA pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune M. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 CPA pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se vor comunica Serviciului de Probațiune M..
În baza art. 85 alin. 2 CPA s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații: să presteze o muncă neremunerată în cadrul Inspectoratului Județean M. sau Episcopiei Severinului și Strehaiei pe o durată de 50 ore; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 404 alin. 3 CPA a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 397 CPPA s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. 1 CPPA a fost obligat inculpatul D. C. M. la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu pentru inculpat a rămas în sarcina statului și va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul D. C. M. la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat din oficiu pentru inculpat a rămâas în sarcina statului și va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul R. I. A. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 150 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu pentru inculpat a rămas în sarcina statului și va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., nr. 242/P/2014 din 30.01.2014, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D. C. M. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. și inculpatul R. I. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 alin. 1 C.p.
Situația de fapt s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de consemnare a plângerii prin SNUAU, declarația părții vătămate I. R. C., proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, proces-verbal de predare-primire a telefonului mobil, raport de constatare medico-legală, proces-verbal de examinare sumară a părții vătămate și martorului însoțit de planșe fotografice, proces-verbal de vizionare a imaginilor de la Poliția Locală Dr. Tr. S., proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, proces-verbal de conducere în teren a învinuitului R. R. I. A. însoțit de planșe fotografice, ordonanța nr.242/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și încheierea nr. 3 din data de 16.01.2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, însoțită de procesul-verbal de predare a convorbirilor, declarație martor P. F., declarație martor T. V. M., declarație martor M. I. M., declarație martor M. A. I., declarație învinuit R. I. A., declarație inculpat D. C. M..
Analizând material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, în noaptea de 11/12.01.2014 partea vătămată împreună cu martorul T. V. M. se aflau în dreptul farmaciei „Convalaria” situată pe . loc. Drobeta Tr. S..
Cei doi inculpați, împreună cu martorii M. A. I. și M. I. M. se deplasau cu autoturismul dinspre strada B. spre . M. I. M. conducătorul autoturismului, l-a oprit în apropierea locului unde se afla partea vătămată, după ce în prealabil inculpatul D. C. M. le-a spus că partea vătămată i-a adresat injurii martorei M. A. I..
Cei doi inculpați împreună cu martorii M. A. I. și M. I. M. au coborât din autoturism și au mers spre partea vătămată și martorul T. V. M., care între timp traversaseră bulevardul și se îndreptau, pe ..
Inculpatul D. C. M. a ajuns primul lângă partea vătămată împrejurări în care martorul T. V. l-a întrebat ce au avut cu martora M. A. I. și de ce i-au adus injurii.
La replica părții vătămate, că probabil sunt confundați, martorul M. I., care se afla puțin mai în spate, pe celălalt trotuar, a traversat și l-a lovit pe martorul T. V., care a și plecat din locul respectiv, pe loc a rămas doar partea vătămată, inculpatul D. C. M. și matorul M. I..
Spre locul respectiv a traversat și martora M. A. I. care a lovit, cu palma peste față, partea vătămată.
La un moment dat, inculpatul D. C. M. a început să lovească și el partea vătămată, inițial cu pumnul în zona coastelor iar mai apoi cu o nuia peste spate, determinând-o să ridice mâinile peste față, în scopul de a-și proteja ochelarii.
Partea vătămată a fost întrebată ce are la ea și, la întrebările insistente ale martorei M. A. I., partea vătămată a răspuns că are telefonul mobil.
În urma acestui răspuns, inculpatul D. C. M. i-a palpat buzunarele gecii și ale blugilor și, din buzunarul drept al gecii, i-a sustras un telefon mobil marca Samsung.
La insistențele părții vătămate de a-i lăsa cartela S., inculpatul D. C. M., a scos cartela din telefon și a aruncat-o jos, de unde a fost luată de partea vătămată.
Ulterior cei doi inculpați împreună cu martorii M. A. I. și M. I. M. s-au îndreptat spre locul unde lăsaseră parcat autoturismul și au urcat în acesta.
Cei patru s-au urcat în autoturism și, întrucât inculpatului R. I. A. nu îi mai funcționa telefonul mobil, inculpatul D. C. M. i-a remis acestuia telefonul sustras spre folosință, după ce în prealabil le-a relatat celor trei că aparține părții vătămate.
Partea vătămată s-a deplasat, inițial la o sală de jocuri și ulterior la un bar, de unde a anunțat, prin serviciul de urgență 112, organele de poliție.
Pentru a reține această stare de fapt instanța a avut în vedere următoarele probe: declarația părților vătămate I. R. C., A. A., proces verbal de examinare corporală sumară, procese verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, proces-verbal de conducere în teren, proces-verbal de redare a comunicărilor interceptate și înregistrate în baza Ordonanței nr. 242/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S., raport de constatare medico-legal al SML M. nr. 23/14.01.2014; declarația martorilor P. F., M. A. I., M. I. M., declarațiile părții vătămate, declarațiile date de către inculpați în cursul urmăririi penale.
Cu privire la declarațiile date atât de către inculpații, cât și de către partea vătămată și de martori în fața instanței de judecată, declarații în care aceștia revin asupra unui aspect esențial, și anume sustragerea telefonului, instanța a reținut că aceștia nu au putut să ofere o explicație plauzibilă a modificării declarațiilor.
Afirmația că declarațiile în cursul urmăririi penale au fost scrise după dictarea organelor de urmărire penală nu a fost reținută, atâta timp cât martorul M. I. M. a declarat în fața instanței că declarația aflată la filele 79,80 dosar urmărire penală este semnată de către el, semnată în prezența apărătorului inculpatul D. C. M..
Nici revenirea părții vătămate asupra declarației inițiale nu a fost avută în vedere de către instanță, nici acesta nu a putu să explice de ce anterior a declarat că telefonul i-a fost sustras de către inculpatul, pentru ca mai apoi să revină și să spună că nu poate preciza cu exactitate, dacă telefonul i-a fost luat din buzunar.
Instanța de judecata are dreptul sa aprecieze care dintre declarațiile date de partea vătămată și de martori reflectă adevărul, și anume cele, inițiale luate, într-un moment foarte apropiat de sesizarea organelor de cercetare penală de către partea vătămate și în care s-a relatat de către aceasta, cu lux de amănunte, incidentul în care a fost implicată sau la care a asistat ori cele date după scurgerea unui interval de timp, după trimiterea în judecată a inculpaților, și în care aceștia, în mod cu totul neverosimil, au declarat că cele relatate nu s-au petrecut așa cum au fost consemnate în declarație ci aspectele consemnate au fost sugerate de organele de urmărire penală.
În timp ce credibilitatea depozițiilor inițiale nu poate fi contestată, cu atât mai mult cu cât parte dintre ele au fost date în prezența apărătorului inculpatului, declarațiile date ulterior au apărut ca fiind făcute în vederea disculpării inculpaților.
Împrejurarea că, în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată și martorii au revenit asupra declarațiilor inițiale cu motivarea că declarațiile din cursul urmăririi penale au fost dictate de către organele de urmărire penală, nu a condus la constatarea nevinovăției inculpaților.
Astfel, examinarea probatoriului a evidențiat, în mod cert, că inculpatul D. C. M. a fost cel care a lovit partea vătămată și i-a sustras telefonul mobil, pe care ulterior l-a remis inculpatului R. I. A., acestuia aducându-i-se la cunoștință proveniența telefonului.
În drept, fapta inculpatului D. C. M. care, în noaptea de 11/12.01.2014 a sustras – prin violență – telefonul părții vătămate I. R. C. s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d CPA cu aplicarea art. 5 CPA.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor, antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul său de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul nu este la prima abatere de la normele penale, a avut o atitudine parțial sinceră, a săvârșit fapta într-un loc public, nu are ocupație și nici un loc de muncă, iar din referatul întocmit de către Serviciul de Probațiune M. reiese că în ceea ce-l privește, predomină factorii de natură a favoriza dezvoltarea conduitei infracționale.
Având în vedere că din fișa de cazier judiciar a reieșit că inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 2086/11.10.2013 a Judecătoriei Drobeta Tr. S., definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani și 8 luni, s-a dat relevanță dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea 187/2002 și ca urmare, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2086/11.10.2013 a Judecătoriei Drobeta Tr. S., definitivă la 29.10.2013 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
În drept, fapta inculpatului R. I. A. care în aceeași noapte a primit de la inculpatul D. C. M. telefonul mobil sustras de acesta de la partea vătămată, cunoscând proveniența telefonului s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 270 alin. 1 CPA cu aplicarea art. 5 CPA și art. 396 alin. 10 CPPA.
În concret, instanța a reținut că inculpatul a primit și folosit telefonul, pe care ulterior l-a aruncat pentru a îngreuna descoperirea faptei și că, așa cum a rezultat din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune M., manifestă interes și preocupare pentru activități care nu contravin normelor sociale, predomină tendința de conformare, are deprinderea de a munci; s-a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând în principal, achitarea în baza art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu există probe directe că a săvârșit infracțiunea, în condițiile în care partea vătămată și martorii au revenit la declarații și subsidiar, schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni în concurs, de furt și lovire, întrucât nu s-a demonstrat prin nici o probă sustragerea telefonului mobil, intenția sa fiind de fapt aceea de a lovi, nu de a sustrage bunuri.
Apelul este nefondat și se va respinge în temeiul art. 421 alin.1 Cod procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din verificarea probatoriilor evidențiate mai sus se constată că prima instanță a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului care au fost complet și just apreciate, reținându-se o situație de fapt exactă și concordantă cu acestea, pe baza căreia fapta inculpatului a fost corespunzător încadrată în drept, în prev. art. 233 – 234 alin.1 lit. d cod penal – tâlhărie calificată comisă în timpul nopții.
Tâlhăria este o infracțiune complexă din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta principală cât și actele de violență care constituie componenta adiacentă. Pentru existența tâlhăriei, în oricare din variantele prevăzute, nu este necesar ca cele două poziții psihice, una privitoare la acțiunea principală și cealaltă privitoare la acțiunea adiacentă, să fie concomitente și nici ca ele să apară într-o anumită ordine. Din moment ce activitatea infracțională, în ansamblu se înfățișează ca un întreg, cele două acțiuni succedându-se și completându-se în sensul incriminării legale – ceea ce face ca obiectiv, să constituie o unitate neîntreruptă, este indiferent dacă inițial inculpatul a conceput săvârșirea ambelor acțiuni sau numai a uneia dintre ele, oricare ar fi aceasta.
Prin probele administrate s-a demonstrat de necontestat că pe timp de noapte inculpatul a lovit partea vătămată cu un obiect subțire și lung peste corp, timp în care i-a și sustras telefonul mobil marca Samsung ce se afla în buzunarul drept al gecii cu care era îmbrăcat.
În raport cu starea de fapt descrisă dar și cu declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, la instanța de fond și apoi în apel, rezultă că inițial a lovit partea vătămată cu palma, aceasta căzând la pământ, apoi, când a încercat să se îndepărteze a lovit-o din nou, cu un corp subțire, „pentru că i-a vorbit urât”, cu mențiunea că între cele două momente a trecut cca 10 minute. La rugămintea părții vătămate i-a restituit doar cartela telefonului și după ce s-a reîntâlnit cu grupul său de prieteni, le-a arătat telefonul spunând că l-a sustras de la partea vătămată și l-a remis celuilalt inculpat, R. I. Alxandru, care de altfel l-a și folosit.
În aceste împrejurări nu se poate vorbi de două rezoluții infracționale distincte care să justifice schimbarea încadrării juridice și existența unei pluralități infracționale – furt și lovire – existând de fapt o singură infracțiune complexă de tâlhărie, astfel că ne aflăm în prezența unui proces execuțional unic, desfășurat în mod neîntrerupt.
Nu poate fi reținută nici critica ce vizează achitarea inculpatului în sensul că probatoriul administrat nu confirmă săvârșirea infracțiunii. În speță există probe directe, certe care demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului, fiind înlăturată prezumția de nevinovăție. Chiar dacă o parte din martori au revenit la declarațiile de la urmărirea penală, totuși este de necontestat lovirea de mai multe ori a părții vătămate, împrejurări în care apelantul i-a sustras acestuia telefonul mobil pe care l-a remis celuilalt inculpat.
Se va deduce detenția în continuare pentru inculpat.
Văzând și disp. art. 275 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. C. M., împotriva sentinței penale nr. 1841 din 4 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._ .
Deduce în continuare durata arestului preventiv de la 4.07.2014 la zi.
Cheltuielile rămân în sarcina statului, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2014.
C. I. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud. CI
j.f.D.C.
I.B. 17 Septembrie 2014
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1031/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1116/2014. Curtea de... → |
|---|
