Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1719/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1719/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 1719/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 1719/2015

Ședința publică de la 23 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. B.

Judecător I. G.

Grefier M. N.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor din sedinta de la 17 decembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la aceeasi dată, privind judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă P. de pe lângă J. C. si de către inculpatul G. N., detinut în P. C., în dosarul nr._ .

Deliberând,

CURTEA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 18 septembrie 2015, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea inculpatului G. N. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp în infracțiunea de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 236 alin. 1 Cp, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea inculpatului G. N. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tîlhărie, faptă prev. și ped. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp în infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 1 și 2 Cp și în infracțiunea de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 Cp, ca neîntemeiată.

În baza dispozițiilor art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C.p, a fost condamnat inculpatul G. N., fiul lui I. și C., născut la data de 01.03.1985 în municipiul C., județul O., domiciliat în ., ., județul O., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 60 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 399 alin. 1 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 66 alin. 1 Cp, s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la lit. a și b Cp, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cp.

În baza dispozițiilor art. 65 alin. 1 Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit.a și b Cp, a căror exercitare este interzisă ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului și care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3 ) Cp.

În baza dispozițiilor art. 72 alin. 1 Cp, s-a dedus din durata pedepsei închisorii, perioada reținerii ( respectiv de la 30.03.2015 – orele 15, 00 la 31.03.2015 - orele 15, 00 ) și a duratei arestării preventive, începând cu data de 31.03.2015 la zi.

S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.p.p, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 900 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 888/P/22.04.2015 al Parchetului de pe lângă J. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul G. N. pentru săvârșirea infracțiunii de tîlhărie, faptă prev. și ped. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp.

Din continutul actului de sesizare a rezultat că în noaptea de 24/25.03.2015, în jurul orei 1,00, persoana vătămată L. S. A. se afla pe raza . bar, împreună cu martorii S. F. M., S. M. A. și R. D. I., iar la un moment dat, de persoana vătămată s-a apropiat inculpatul G. N. care i-a cerut persoanei vătămate un telefon mobil pentru a efectua un apel.

Persoana vătămată L. S. A. i-a înmânat inculpatului G. N. un telefon mobil marca Samsung Galaxy Grand Noir și a rămas lângă acesta, până ce inculpatul a efectuat un apel.

După ce inculpatul G. N. a efectuat apelul, a introdus telefonul mobil în buzunarul exterior al gecii cu care era îmbrăcat. Văzând acest lucru, persoana vătămată L. S. A. a solicitat inculpatului să-i restituie telefonul mobil, moment în care acesta a devenit agresiv și a lovit-o pe persoana vătămată de mai multe ori cu palmele peste față spunându-i că nu are ce să-i restituie.

Inculpatul a continuat să-l agreseze pe L. S. A. trăgându-l cu mâinile de păr până în dreptul unei stații de autobuz situată în fața clădirii primăriei . continuat să-l lovească cu palmele peste față, spărgându-i buza superioară.

Din certificatul medico legal nr. 218/A2/26.03.2015 al SML O. a rezultat că persoana vătămată L. S. A. a prezentat la examenul din data de 26.03.2015 pe fața vestibulară a buzei superioare o soluție de continuitate de 0,5 cm acoperită de secreție gălbuie pe fond echimotic violaceu de 1/0,8 cm, iar această leziune traumatică a putut fi produsă la data de 25.03.2015 prin lovire cu un corp contondent și necesită pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.

În data de 30.03.2015, a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului G. N., prilej cu care a fost găsit un telefon mobil marca Samsung Galaxy Grand Noir, telefon care a fost prezentat spre recunoaștere persoanei vătămate L. S. A..

Cu prilejul prezentării telefonului mobil ridicat de la domiciliul inculpatului și al percheziției, persoana vătămată a recunoscut acest telefon ca fiind cel ce i-a fost sustras de către inculpat în noaptea de 24/25.03.2015.

Conform bonului de achiziție a telefonului mobil, valoarea bunului sustras de către inculpat de la persoana vătămată în noaptea de 24/25.03.2015 este de 149 euro.

Prin ordonanța din data de 30.03.2015 s-a dispus reținerea pe o perioadă de 24 de ore a inculpatului, începand cu data de 30.03.2015, ora 15, 00 pana la data de 31.03.2015, ora 15, 00.

Față de inculpatul G. N., prin încheierea nr. 15 din 31.03.2015, pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, a fost luată în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive prin mandatul de arestare preventivă nr. 10/31.03.2015, iar prin încheierea nr. 22/24.04.2015, rămasă definitivă prin încheierea nr. 56/27.04.2015, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, în temeiul art. 348 Cpp, raportat la art. 207 alin. 4 Cpp.

S-a reținut prin încheierea prin care s-a dispus măsura arestării preventive că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul G. N. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și având în vedere gravitatea faptei comise, modul și circumstanțele în care inculpatul a săvârșit activitatea infracțională, (acesta a acționat pe timp de noapte, într-un loc public, în prezența mai multor persoane); s-a folosit de violența fizică pentru a-și însuși un bun care nu-i aparține după ce îi solicitase persoanei vătămate acel bun pentru a se servi de el pentru o perioadă scurtă de timp, iar, ulterior, nu i-a restituit bunul (telefonul) iar la solicitarea persoanei vătămate de a-i înapoia telefonul, inculpatul l-a lovit cu palmele și pumnii peste față și l-a tras de păr pe persoana vătămată L. S. A. continuând . până ce persoana vătămată a renunțat de teama să nu fie în continuare lovită; având în vedere și împrejurarea că inculpatul nu are nicio ocupație, fiind predispus să săvârșească și pe viitor fapte de aceeași natură, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Aceleași motive au fost reținute și prin încheierea de menținere a măsurii arestării preventive luate față de inculpatul G. N..

Astfel, în condițiile in care nu s-a început cercetarea judecătoreasca pentru a se stabili poziția procesuala a inculpatului față de acuzația adusa de organele de urmărire penala, si pentru a se verifica în ce măsură acesta își menține poziția avută în momentul adoptării și menținerii măsurii arestării preventive, având în vedere atitudinea oscilantă manifestată de inculpat în cursul urmăririi penale, pentru a stabili în mod cert condițiile si împrejurările comiterii faptelor retinute in sarcina lor, atitudinea inculpatului față de faptă si urmările acesteia, instanța apreciază că nu se poate dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.

Situația de fapt reținută în actul de sesizare se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate (filele 54-55 ); declarațiile martorilor: ( filele 31-32, 34-35, 57-59, 61-62, 64-65, 70-72, 100-102), proces-verbal de transcriere convorbire telefonică ( filele 18-22 ), certificat medico-legal nr. 218/A2 din 26.03.2015 al SML O. ( fila 73 ), proces-verbal de recunoaștere obiecte ( fila 75 ) și declarațiile inculpatului G. N. ( filele 12-13, 26-28).

Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate ale inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.04.2015 sub nr._, fiind repartizată aleatoriu Judecătorului de Cameră Preliminară pentru verificarea competenței și legalității sesizării instanței dar și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în conformitate cu dispozițiile art. 342 și urm. din NCP.

Prin încheierea nr. 22/24.04.2015, în temeiul dispozițiilor art. 348 CPP rap. la art. 207 alin. 4 CPP, instanța a mentinut măsura arestării preventive luata față de inculpatul G. N., judecătorul de cameră preliminara apreciind ca buna desfășurare a procesului penal, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar punerea sa in libertate, chiar subsumată unor obligatii sau garanții ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.

Prin încheierea nr. 28/03.07.2015, în baza art. 362 C.p.p rap. la art. 208 alin.2, 3 C.p.p și art. 207 alin. 4 C.p.p, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Întrucât nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat și nici din oficiu nu se impuneau a fi invocate, Judecătorul de Cameră Preliminară in raport de probele administrate in faza de urmărire penală, prin încheierea nr. 59 din data de 20.05.2015,în baza art. 346 alin. 2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 888/P/2015 de către P. de pe lângă J. C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecățiiîn cauza privind pe inculpatul G. N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 233 – 234 al. 1 lit. d Cp.

În acest sens a fost stabilit prim termen de judecată la data de 05.06.2015, pentru când s-au citat inculpatul și persoana vătămată.

Inculpatul G. N. a fost audiat în ședința publică din data de 05.06.2015, declaratia sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei ( f. 73).

În cauză au fost audiați martorii G. C., P. C. C., R. D. I., S. F. M., P. D. G., L. I., declaratiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Persoana vatamata L. S. A. a fost audiata în ședința publică din data de 14.08.2015, declaratia sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei ( f. 161).

Ulterior, la dosar au fost depuse acte în circumstanțiere in sensul dovedirii comportamentului inculpatului in societate.

Prin cererea depusă la dosar la data de 11.09.2015, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp în infracțiunea de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 Cp, având în vedere că telefonul persoanei vătămate nu a fost luat cu titlul de a-l reține, iar, în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tîlhărie, faptă prev. și ped. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp în infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 1 și 2 Cp și în infracțiunea de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 Cp., cererea care a fost pusă în discuția părtilor în ședința publică din 11.09.2015.

Potrivit art. 386 alin. 1 Noul Cod. pr. pen., dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea iar potrivit alin 2, dacă noua încadrare juridică vizează o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța de judecată cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere prealabilă. În situația în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanța continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul, după efectuarea apelului de pe telefonul persoanei vătămate a exercitat acte de violență asupra acesteia, iar fapta săvârșită este încadrată corect ca infracțiunea de tîlhărie, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Reține instanța că susținerile inculpatului în sensul că actele de violență au fost exercitate asupra persoanei vătămate deoarece acesta a încercat să introducă mâna în buzunarul inculpatului, pentru a lua telefonul, și nu cu intenția de păstrare a bunului, nu corespund realității, deoarece telefonul mobil nu a fost restituit, fiind găsit în domiciliul acestuia cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.

Prin urmare, instanța urmează să respingă cererile inculpatului G. N. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp în infracțiunea de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 Cp., precum și pe cea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tîlhărie, faptă prev. și ped. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp în infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 1 și 2 Cp și în infracțiunea de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 Cp, ca neîntemeiate.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești și apreciindu-le, în ansamblu și în urma evaluării tuturor conform art. 103 alin. 1 C.p.p., instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 24/25.03.2015, în jurul orei 1,00, persoana vătămată L. S. A. se afla pe raza com. Fălcoiu, . bar, împreună cu martorii S. F. M., S. M. A. și R. D. I., iar la un moment dat, de persoana vătămată s-a apropiat inculpatul G. N. care i-a cerut persoanei vătămate un telefon mobil pentru a efectua un apel.

Persoana vătămată L. S. A. i-a înmânat inculpatului G. N. un telefon mobil marca Samsung Galaxy Grand Noir și a rămas lângă acesta, până ce inculpatul a efectuat un apel.

Faptul că inculpatul i-a cerut telefonul persoanei vătămate, iar ulterior a refuzat sa i-l restituie și a început sa-i aplice mai multe lovituri, este confirmat de martorul S. F. M., care era de față la locul incidentului.

De altfel, acest martor a fost lovit de inculpat în zona pieptului și a feței cu acea ocazie.

Reține instanța că declarațiile martorilor R. D. I. și P. D. G. date în cursul urmării penale și nu cele date în cursul cercetării judecătorești, corespund realității, deoarece din probele administrate nu rezultă că asupra martorilor ar fi fost efectuate presiuni de catre lucrătorii de poliție pentru relatarea aspectelor ce au facut obiectul urmăririi penale.

Cu prilejul prezentării telefonului mobil ridicat de la domiciliul inculpatului cu prilejul percheziției, persoana vătămată a recunoscut acest telefon ca fiind cel ce i-a fost sustras de către inculpat în noaptea de 24/25.03.2015.

Din procesul verbal (fila 20-22 dosar urmărire penală) care cuprinde transcriptul convorbirilor telefonice efectuate de inculpat în perioada de 24.03._15 cu diverse persoane, rezultă că inculpatul a încercat să ascundă bunul sustras.

Din certificatul medico legal nr. 218/A2/26.03.2015 al SML O. rezultă că persoana vătămată L. S. A. a prezentat la examenul din data de 26.03.2015 pe fața vestibulară a buzei superioare o soluție de continuitate de 0,5 cm acoperită de secreție gălbuie pe fond echimotic violaceu de 1/0,8 cm, iar această leziune traumatică a putut fi produsă la data de 25.03.2015 prin lovire cu un corp contondent și necesită pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.

În drept, fapta inculpatului G. N. întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 233 cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 233 C. pen., instanța reține că elementul material constă în acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept prin întrebuințarea de violență.

Acțiunea inculpatului de sustragere prin violență, realizează elementul material al infracțiunii de prev. de art. 233 C.p., urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale, valori sociale ocrotite penalmente.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

Avându-se în vedere că infracțiunea săvârșită de către inculpat dezvoltă un grad ridicat de pericol social, concret, concretizat în modul și mijloacele săvârșite a actelor materiale ce compun latura complexă obiectivă a infracțiunii săvârșite, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmările produse cât și aspectul deloc de neglijat că inculpatul a căutat în permanență să-și asigure scăparea pentru a se sustrage urmărilor unei astfel de fapte antisociale, prin încercarea de a stabili o altă situație de fapt, îndreptățesc instanța de judecată, ca în vederea îndeplinirii scopului general și social să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate pentru fapta săvârșită, îndepărtată de minimul special .

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța conform art.74 C.p, a avut în vedere criteriile generale, respectiv faptul că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului se evalueaza după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, în temeiul art. 233 – 234 alin. 1 lit. d Cp, instanța l-a condamnat pe inculpat G. N. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 60 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 399 alin. 1 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 66 alin. 1 Cp, a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la lit. a și b Cp, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cp.

În baza dispozițiilor art. 72 alin. 1 Cp, instanța a dedus din durata pedepsei închisorii, perioada reținerii ( respectiv de la 30.03.2015 – orele 15, 00 la 31.03.2015 - orele 15, 00 ) și a duratei arestării preventive, începând cu data de 31.03.2015 la zi.

Cu privire la persoana vătămata, s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost recuperat în totalitate prin restituire, considerent pentru care persoana vătămată in faza de judecata nu a arătat că se constituie parte civilă, fapt pentru care s-a luat act că persoana vătămată L. S. A. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă P. de pe lângă J. C. si inculpatul G. N..

P. a criticat hotărârea pentru nelegalitate fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 V.C.p. și pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului.

Hotărârea este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 V.C.p.

Potrivit art.15 alin. 2 din Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, „regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969".

Acest text de lege prevede ca in situația in care un inculpat condamnat anterior la pedeapsa inchisorii a cărei executare a fost suspendata condiționat, săvârșește după . noului Cod penal o noua infracțiune, insa in termenul de incercare a suspendării condiționate, se va revoca beneficiul suspendării condiționate a pedepsei anterioare, se va cumula cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune iar pedeapsa astfel rezultanta va fi executata in regim de detenție.

Din fisa de cazier judiciar a inculpatului G. N. (fila 95 si 96 dosar de urmărire penala) rezulta ca acesta a fost condamnat prin s.p. 19.09.2013 a Judecătoriei C. pronunțata in dosarul nr._ la pedeapsa rezultanta de 8 luni inchisoare pentru pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporala, lovire sau alte violente si distrugere fapte prev. de art. 181 alin. 1, art. 180 alin. 2 si art. 217 alin. 1 V.C.p. In baza art. 81, 82 V.C.p. a fost suspendata condiționat executarea pedepsei rezultante pe o perioada de 2 ani si 8 luni, termen de încercare. Hotărârea a rămas definitiva prin decizia penala nr. 189/12.12.2013 a Tribunalului O..

Săvârșind fapta de tâlhărie ce formează obiectul acestui dosar la data de 24/25.03.2015 rezulta ca inculpatul a săvârșit fapta in termenul de incercare de 2 ani si 8 luni inchisoare, imprejurare in care deveneau aplicabile dispozitiile art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 V.C.p.

In aceste condiții trebuia ca instanța de judecata sa-1 condamne pe inculpat pentru fapta ce formează obiectul acestui dosar după care, in temeiul art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 V.C.p., trebuia sa revoce suspendarea condiționata a pedepsei de 8 luni inchisoare aplicata prin s.p. 19.09.2013 a Judecătoriei C. si sa cumuleze cele doua pedepse, urmând ca rezultanta sa fie executata in regim de detenție.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului stabilită de instanță inculpatului G. N. nu corespunde criteriilor enumerate în art. 74 din Codul penal.

La operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei instanța nu a ținut seama, în suficientă măsură, de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, de împrejurările concrete de comitere a acesteia, de natură infracțiunii săvârșite, precum și de datele privitoare la persoana inculpatului.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat că in noaptea de 24/25.03.2015, in jurul orei l⁰⁰, in loc public, in centrul comunei, inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate Lautaru S. A. un telefon mobil pentru a efectua un apel după care a refuzat sa i-1 restituie si i-a aplicat lovituri cu pumnii si picioarele, provacandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1 - 2 zile de îngrijiri medicale. Fapta comisa de inculpat este socialmente periculoasa întrucât a fost săvârșita de acesta in loc public, in prezenta mai multor persoane, imprejurare care ar fi fost de natura sa-1 determine pe inculpat sa aibă o atitudine de respect fata de ceilalți membri ai societății si fata de valorile sociale ocrotite de lege. Cu toate insistentele persoanei vătămate de restituire a telefonului mobil inculpatul, nu numai ca nu a luat in considerare aceste rugăminți, ci chiar a inceput sa o lovească pe persoana vătămata cu pumnii si picioarele.

La operațiunea de individualizare a pedepsei, prima instanță trebuia să țină seama totodată de datele privitoare la persoana inculpatului, de natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale acestuia.

Potrivit fișei de cazier judiciar (fila 95 dosar de u.p.), în antecedență inculpatul G. N. a mai fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 8 luni închisoare cu aplicare art. 81 - 82 V.C.p., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, lovire sau alte violente si distrugere, prev. de art. 181 alin. 1, art. 180 alin. 2 si art. 217 alin. 1 V.C.p. prin s.pen. nr. 209/19.09.2013 pronunțată de J. C..

Din fisa de cazier judiciar mai rezulta ca inculpatul a fost arestat preventiv de J. Slatina (mandat de arestare preventiv nr. 50/_ ) pentru savarșirea infracțiunilor de furt calificat de la data de 16.12.2013 pana la data de 14.01.2014 când i s-a impus obligarea de a nu parasi localitatea.

Prin ordonanța nr. 779/P/2013 din data de 02.10.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O. s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ inculpatului G. N. pentru săvârșirea a 3 infracțiunii de furt simplu si furt calificat.

Toate acestea demonstrează perseverența infracțională a inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de violenta si a infracțiunilor contra patrimoniului și o periculozitate socială ridicată, precum și faptul că pedeapsa anterioară aplicată acestuia si celelalte sancțiuni nu și-au atins scopul preventiv educativ prevăzut de lege.

În raport de toate aceste elemente apreciem că pedeapsa stabilită inculpatului de 4 ani închisoare, nu este corect individualizata in raport de circumstanțele reale si personale ale cauzei.

In cauză se impunea aplicarea unei pedepse mai severe, care să se îndepărteze suficient de limita minimă prevăzută de textele incriminatoare, pentru a fi de natură să asigure realizarea cerințelor prevăzute de lege și care să corespundă criteriilor de individualizare enumerate în art. 74 Cp.

Pentru aceste motive, în temeiul art. art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., solicităm admiterea apelului și desființarea sentinței primei instanțe.

Inculpatul prin motivele de apel solicită admiterea apelului, respingerea apelului parchetului, schimbarea încadrării juridice potrivit art.386 al.1 N.C.p.p din infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. șj ped. de art 233 - 234 alin.1 lit. d Cp. în concurs formal prevăzut de art.38, alin.2 Cp. a infracțiunilor de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 Cp. și de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cp., aplicarea unei pedepse orientată către minimul special al acestor infracțiuni.

Din toate probele administrate în cauză, din declarațiile tuturor martorilor, reiese cu certitudine, fără dubiu, că telefonul a fost încredințat (predat) de persoana vătămată inculpatului, cu scopul de a efectua o convorbire telefonică, iar inculpatul din cauza stării avansate de ebrietate în care se afla, a refuzat restituirea telefonului, nemaiștiind dacă acesta se mai află în posesia sa, exprimându-și în acest sens disponibilitatea ca persoana vătămată să caute telefonul în buzunarele de la geacă.

Cu privire la vătămarea suferită de persoana vătămată pentru care au fost necesare 1-2 zile de îngrijiri medicale, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că în fapt nu a existat niciun fel de agresiune, iar vătămarea a fost produsă în timp ce persoana vătămată căuta telefonul în buzunarele inculpatului, astfel că instanța în mod greșit a reținut că infracțiunea de lovire a fost săvârșită cu intenție prevăzută de art.16 alin.3, lit.a, în fapt, aceasta a fost săvârșită conform prevederilor art.16, alin.4, lit.b sau art.16, alin.5, aceasta rezultând chiar din declarația persoanei vătămate în fața instanței în care arată că ,,a fost lovit doar la buză când a fost împins spre a fi înlăturat în timp ce îl trăgea de buzunar", declarația martorului R. D. că „în acea noapte mă aflam în stare avansată de ebrietate și știu doar că G. a solicitat tuturor persoanelor să îi dea un telefon" și declarația în fața instanței a martorului L. I., tatăl persoanei vătămate care arată că „revin și arăt pentru claritate că persoana vătămată mi-a spus că a fost lovită doar la buză în momentul când s-a îmbrâncit cu inculpatul, când a încercat să îi ia telefonul" și faptul că ,,fiul meu i-a dat telefonul său lui G. pentru a efectua un apel".

La individualizarea pedepsei instanța de fond nu a reținut în nici un fel circumstanțele atenuante prevăzute de art.75, alin.2, lit.a și b, pentru a aplica o pedeapsă spre minimul prevăzut de lege, dimpotrivă orientându-se către o pedeapsă peste mijlocul limitelor speciale de pedeapsă.

Având în vedere cele arătate mai sus și întreg materialul probator, vă rog să observați că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.233 Cp., în sensul că nu se poate reține în nici un fel, că inculpatul a avut intenția săvârșirii infracțiunii de furt (a telefonului) sau că acesta a avut intenția de a lovi persoana vătămată, astfel impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și ped. de ari 233 - 234 alin.1 lit. d Cp. în concurs formal de infracțiuni, prevăzut de art.38, alin.2 Cp., a infracțiunilor de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 Cp. și de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cp.

Pentru aflarea adevărului, având în vedere împrejurarea reținută chiar și de instanța de fond că declarațiile martorilor sunt contradictorii cu privire la starea de fapt reținută în rechizitoriu și cea prezentată în fața instanței, instanța de apel trebuie să dispună audierea martorilor din rechizitoriu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de apel C. la data de 19.10.2015 iar prin încheierea din 12.11.2015 s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.

Inculpatul a fost audiat la termenul din 17.12.2015, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, C. constată următoarele :

Instanța de fond în mod corect a reținut în urma efectuării cercetării judecătorești că starea de fapt expusă prin rechizitoriu se confirmă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 233 cod penal, constând în aceea că în noaptea de 24/25.03.2015, în jurul orei 1,00 inculpatul G. N. prin exercitarea unor acte de violențe a sustras de la partea vătămată L. S. A. un telefon mobil.

Critica apelantului inculpat privind greșita reținere a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art.233 C.p și respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. șj ped. de art 233 - 234 alin.1 lit. d Cp. în concurs formal prevăzut de art.38, alin.2 Cp. a infracțiunilor de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 Cp. și de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cp este nefondată.

Infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.238 alin.1 din C.p se realizează sub aspectul laturii obiective printr-o acțiune de însușire,dispunere sau folosire fără drept a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop ori refuzul de a-l restitui.

Nu se poate susține că actele de violență exercitate de inculpat pentru a păstra telefonul mobil după încheierea convorbirii telefonice scop în care îi fusese dat de partea vătămată, nu au legătură cu intenția acestuia de a păstra bunul sens în care avem în vedere declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor.

Partea vătămată a declarat la instanța de fond că după încheierea convorbirii telefonice i-a solicitat inculpatului restituirea telefonului mobil însă acesta a refuzat iar în momentul în care a încercat să își ia telefonul înapoi a fost lovit cu mâna la nivelul feței și i-a fost ruptă buza pe interior de către inculpat.

Martorul L. I. confirmă că partea vătămată a fost agresată de inculpat fiind lovită la buză după care s-a lovit în momentul în care s-a îmbrâncit cu inculpatul când a încercat să îi ia telefonul.

Martorul ocular S. F. M. a declarat că partea vătămată i-a cerut inculpatului restituirea telefonului și observând că insista să-i fie restituit bunul, inculpatul a început să-i aplice mai multe lovituri.

La instanța de fond inculpatul a recunoscut( dosar fond fila 73) că a a refuzat restituirea telefonului părții vătămate însă cu această ocazie nu a agresato și nu a săvârșit nicio faptă penală.

În fața instanței de apel inculpatul a prezentat o altă versiune, potrivit căreia fiind în stare de ebrietate a crezut că a înapoiat telefonul mobil, însă a constatat a doua zi că se afla în posesia telefonului și nu a reușit să o contacteze pe aceasta pentru a il restitui.

În mod corect a reținut instanța de fond că declarațiile martorilor R. D. I. și P. D. G. date în cursul urmării penale și nu cele date în cursul cercetării judecătorești, corespund realității, deoarece din probele administrate nu rezultă că asupra martorilor ar fi fost efectuate presiuni de catre lucrătorii de poliție pentru relatarea aspectelor ce au facut obiectul urmăririi penale.

Infracțiunea de tâlhărie prev.de art.233 C.p se săvârșește sub aspectul laturii obiective prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Declarația părții vătămate coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză și certificatul medico-legal demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului care a exercitat acte de violență asupra părții vătămate pentru a rămâne în posesia telefonului mobil ce aparținea acesteia.

La individualizarea pedepsei, susține inculpatul în motivele de apel, instanța de fond nu a reținut în nici un fel circumstanțele atenuante prevăzute de art.75, alin.2, lit.a și b C.p, pentru a aplica o pedeapsă spre minimul prevăzut de lege.

Potrivit art.75 alin.2 lit. a din C.p pot constitui circumstanțe atenuante judiciare eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii iar lit.b a aceluiași articol se referă la împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Inculpatul nu a indicat în ce au constat eforturile sale pentru diminuarea sau înlăturarea consecințelor infracțiunii, în condițiile în care bunul sustras a fost restituit părții vătămate de către organele de poliție, după ce a fost ridicat de la domiciliul inculpatului în urma percheziției domiciliare efectuate.

Împrejurările în care a fost comisă fapta, atitudinea inculpatului de a nega săvârșirea acesteia, afirmând în fața organelor de urmărire penală în prezența apărătorului ales că a găsit telefonul mobil, pentru ca la instanța de judecată să recunoască faptul că i-a cerut telefonul părții vătămate pentru a da un telefon, dar nu a exercitat acte de violență pentru a păstra bunul sunt argumente pentru a nu fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 75 alin.2 C.p.

În consecință în baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. C. va respinge apelul declarat de inculpatul G. N., împotriva sentinței penale nr. 122 din 18 septembrie 2015, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Examinând apelul declarat de P. de pe lângă J. C., instanța de apel constată că acesta este nefondat în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

În realizarea operei de individualizare judiciară a pedepsei punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială( gravitate, frecvență, posibilitatea de prevenire, mod de săvârșire, urmări) iar ca punct final situația personală a infractorului, privită în raport cu periculozitatea socială a acestuia( rolul avut în săvârșirea faptei, forma și gravitatea vinovăției,starea psiho-fizică,antecedente).

Condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare în detenție, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, este de natură să asigure scopul preventiv educativ al legii penale și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.74 alin.1 C.p .

Critica parchetului este însă întemeiată în ceea ce privește revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

Conform art.83 C.p din 1969,,Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvîrșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunînd executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune,,.

Prin sentința penală nr. 209/19.09.2013 pronunțată de J. C. inculpatul G. N. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 8 luni închisoare cu aplicare art. 81 - 82 C.p.din 1969, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, lovire sau alte violente si distrugere, prev. de art. 181 alin. 1, art. 180 alin. 2 si art. 217 alin. 1 C.p din 1969.

Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în noaptea de 24/25.03.2015, în termenul de încercare al pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 209/19.09.2013 pronunțată de J. C.

Pentru aceste considerente în baza art.421 alin.2 lit.a C.p.p, C. va admite apelul formulat de P. de pe lângă J. C., va desființa sentința penală atacată și rejudecând;

În baza art.15 alin.2 din legea 187/2012 raportat la art.83 alin.1 C.p din 1969 va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare dispusă prin s.p nr. 209 /19.09.2013 pronunțată de J. C., definitivă prin decizia penală nr.189/12.12.2013 a Tribunalului O., pe care o va cumula cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.233C.p rap. la art.234 alin.1 lit.d C.p dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

Se va deduce din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la data de 18.09.2015 la zi.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 alin.3 C.p.p cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de inculpatul G. N., împotriva sentinței penale nr. 122 din 18 septembrie 2015, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Admite apelul formulat de P. de pe lângă J. C.,.

Desființează sentința penală atacată și rejudecând;

În baza art.15 alin.2 din legea 187/2012 raportat la art.83 alin.1 C.p din 1969 revocă beneficiul suspendării executării pedepsei de 8 luni închisoare dispusă prin s.p nr.209 /19.09.2013 pronunțată de J. C., definitivă prin decizia penală nr.189/12.12.2013 a Tribunalului O., pe care o cumulează cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.233C.p rap. la art.234 alin.1 lit.d C.p dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

Deduce din durata pedepsei închisorii, durata arestării preventive de la data de 18.09.2015 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Decembrie 2015

PreședinteJudecător

L. B. I. G.

Grefier,

M. N.

Red.jud. I.G.

j.f.I.G.

M.N./IB/25.01.2016

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 31/2016....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1719/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1719/2015. Curtea de Apel CRAIOVA