Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 174/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 174/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 174/2014
Dosar nr._ - Lg.302/2004 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 174
Ședința din Camera de Consiliu de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B. - judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea sesizării nr. 1622/II/5/2014 din 11 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., privind transferarea condamnatei B. A., într-un Penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, urmare cererii formulată de autoritățile judiciare italiene, respectiv de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Termini Imerese..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu pentru condamnată a răspuns apărător din oficiu S. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită admiterea sesizării parchetului, recunoașterea sentințelor penale pronunțate de autoritățile judiciare italiene și dispunerea transferului persoanei condamnate în vedere continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România și deducerea prevenției la zi.
Apărătorul persoanei transferabile având cuvântul, arată că achiesează la concluziile reprezentantului parchetului întrucât condamnata este cetățean român, are domiciliul stabil în ., jud.M. și sunt îndeplinite condițiile legale pentru transferarea persoanelor condamnate, cu precizarea că aceasta a solicitat să continue executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Prin sesizarea înregistrată la 11 martie 2014, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a sesizat instanța în baza art. 155 alin.1 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea transferării cetățeanului român B. A., într-un penitenciar din România în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 9 ani, 1 lună și 18 zile.
Prin sesizare, P. de pe lângă Curtea de Apel C., a arătat următoarele:
Prin sentința penală nr.161 pronunțată la data de 17 ianuarie 2008 de către Tribunalul din Palermo, definitivă la data de 10.03.2008 a fost condamnat cetățeanul român B. A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1000 euro amendă, cu suspendarea executării pedepsei aplicate, pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.628 alin.1 și 3 din Codul penal italian (tâlhărie calificată, prev. de art.233 alin.1 rap.la art.234 alin.1 lit. a, c și f din Codul penal român), constând în aceea că, în data de 06.01.2006, în jurul orelor 20,00, deținuta împreună cu alte două persoane, dintre care una avea aspura sa un pistol, având fețele mascate, au pătruns într-un magazin alimentar din orașul Palermo, via Lincoln 171, unde, prin amenințarea gestionarului N. Mohamed cu pistolul, l-au obligat să rămână nemișcat în spatele tejghelei și au sustras suma de 200 euro, B. A. fiind prinsă apoi de gestionar, în timp ce fugea de la locul săvârșirii infracțiunii, cu banii în mână, și port fără drept al unui cuțit în afara propriei locuințe, prev.de art.4 din Legea 110/1975 ( port fără drept al unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, infracțiune prevăzută de legislația României de art.2 alin.1, pct.1 din Legea nr.61/1991 Republicată), constând în aceea că, în data de 06.01.2006, deținuta B. A. a avut asupra sa un cuțit, pe care l-a purtat în afara locuinței.
Deținuta a fost arestată la domiciliu în perioada 06.01.2008 – 10.01.2008.
De asemenea, prin sentința penală nr.1963/2008, pronunțată la data de 17 septembrie 2009, de către Tribunalul din Termini Imerese, definitivă la data de 25.01.2010, cetățeanul român B. A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și 2000 euro amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev.de art.628 alin.1 și 3 din Codul penal italian ( art.233 din Codul penal român), vătămare personală, prev.de art.582 din Codul penal italian (lovire sau alte violențe prev.de art.193 alin.2 din Codul penal român) și sechestru de persoană, prev.de art.605 din Codul penal italian (lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 205 alin.1 și alin.3 lit.c din codul penal român), constând în aceea că în data de 26.09.2008,în jurul orelor 17,00, deținuta B. A. împreună cu un bărbat, au agresat-o pe persoana vătămată F. M. Helene, învârstă de 70 ani, în locuința acesteia, în care se aflau din ziua anterioară, întrucât fuseseră angajați de probă pentru o săptămână, în vederea efectuării de munci în gospodărie, lovind-o cu un obiect contondent din lemn, în mod repetat, în zona capului și feței, până când aceasta și-a pierdut cunoștința, și producându-i leziuni, constând în . părții inferioare și a peretelui lateral al orbitei drepte și . oaselor nasului, excoriații și contuzii ale membrelor superioare și inferioare, care au necesitat un număr de 30 zile îngrijiri medicale.
În timp ce bărbatul a imobilizat-o apoi pe persoana vătămată, legând-o cu o frânghie peste tot corpul, deținuta B. A. a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, după care i-a pus un căluș în gură.
În continuare, cei doi au sustras mai multe obiecte din aur și argint, sculpturi din bronz, un TV cu cristale lichide, un laptop, genți cu documente înăuntru și alte bunuri, părăsind, cu bunurile sustrase, locuința persoanei vătămate F. M. Helene, pe care au lăsat-o legată cu călușul în gură, stare în care a fost găsită de soțul său.
Prin această sentință a fost revocat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatei prin sentința penală nr.161 pronunțată la data de 17 ianuarie 2008, de către Tribunalul din Palermo.
Deținuta a fost cercetată și judecată în stare de arest preventiv, începând cu data de 10.10.2008.
Prin ordonanța de executare a pedepselor în concurență nr.SIEP 73/2010, emisă la data de 29.03.2010, de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Termini Imerese, au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 1000 euro amendă și 6 ani și 8 luni închisoare și 2000 euro amendă, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 9 ani și 2 luni închisoare și 3000 euro amendă.
Având în vedere că deținuta B. A. a fost arestată la domiciliu în perioada 06.01.2008 – 17.01.2008, a fost stabilită pedeapsa de executat la 9 ani, 1 lună și 18 zile închisoare.
S-a stabilit prin certificatul stadiului executării nr.SIEP 73/2010, emis la data de 17.06.2013, de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Termini Imerese, că pedeapsa rămasă de executat de 9 ani, 1 lună și 18 zile închisoare va fi considerată executată la data de 28.11.2017, fiind prevăzută executarea anticipată a acestei pedepse la data de 03.12.2016.
S-a depus la dosar referatul din 11 martie 2014 al parchetului, cazierul judiciar, adresa Ministerului Justiției privind informațiile existente în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin.4 din Legea nr. 302/2004, adresa nr._/14.02.2014 a D.P.C.E.P. D. și adresa nr._ a M.A.I., potrivit cărora condamnata nu și-a pierdut cetățenia română, traducerea din limba italiană a cauzelor în care s-a dispus condamnarea acesteia, dispozițiile legale în vigoare.
Prin încheierea din data de 12.03.2014, Curtea a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară, pentru a solicita autorităților italiene și a comunica următoarele:
a) în ce condiții autoritățile italiene sunt de acord cu recunoașterea parțială și dacă își retrag certificatul, în condițiile art.160 al.4 din Lg.nr.302/2004, având în vedere că infracțiunea de port de cuțit în afara propriei locuințe, săvârșită de condamnata B. A. și prevăzută în legislația României la art. 2 alin.1 pct.1 din Lg.nr.61/1991, a fost dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014 prin Legea 187/2012.
b) când expiră executarea pedepsei reziduale totale de 9 ani 1 lună și 18 zile de închisoare, începută la 10.10.2008 (după ce a executat inițial 12 zile de arest la domiciliu în perioada 06.01._08), respectiv:
-la 28.11.2017, dată fixată ca scadentă în Ordonanța procurorului, nr.SIEP 73/2010 din 25.01.2010;
-la 03.12.2006, cum se menționează la pg. 2, paragraf II, în adresa din 12.08.2013 și în procesul-verbal al audierii deținutei din 21.06.2013;
-la 03.03.2017 sau 03.12.2006, prevăzute ambele, ca încheiere anticipată a pedepsei (paragraf II, respectiv, III, din certificatul stadiului de executare emis de Biroul Executiv Penal din Termini Imerese în 27.06.2013).
Prin adresa Tribunalului din Termini Imerese (fila 130), s-au comunicat următoarele:
Sentința pronunțată împotriva numitei B. A., vizează în mod evident infracțiunile:
A)infracțiunea prev. de art. 110, 628 alin. 1 și 3 C.P (tâlhărie cu circumstanța agravantă de a fi folosit un instrument apt să provoace vătămare și fapta comisă de mai multe persoane împreună),
B)infracțiunea prev. de art. 110, 582, 585 rap. la art. 577 C.p (vătămare corporală cu circumstanța agravantă de a fi comis fapta pentru a săvârși fapta imputată la capătul de acuzare A) și
C)infracțiunea prev. de art. 110, 605 și 61, nr. 2 din C.p. (lipsire de libertate cu circumstanța agravantă de a fi comis fapta pentru a săvârși infracțiunea imputată la capătul de acuzare A).
Judecătorul a reținut că numita B. Anișoarea este responsabilă de toate infracțiunile care i-au fost imputate și, în acest sens, a condamnat-o la pedeapsa finală de 6 ani și 8 luni închisoare și 2.000,00 euro amendă.
Rezultă în mod evident că Ministerul public nu a contestat numitei B. A. infracțiunea de a fi purtat un cuțit în afara propriei locuințe, faptă prevăzută și pedepsită de legea italiană prin art. 4 din Legea 110/1975. De altfel, nici în capetele de acuzare nu se face referire la un cuțit, fiind indicat doar un corp contondent ca instrument utilizat de către inculpată pentru a comite faptele indicate mai sus. Nici judecătorul nu a ipotezat o recalificare a faptelor imputate, introducând infracțiunea de port de cuțit. D. la pagina 12 a sentinței, judecătorul scrie următoarele: „este indiscutabil că comportamentul descris include spețele infracționale prevăzute de art. 628 alin. 1 și 3, nr. 1 (uz de armă, sub formă de obiect apt să provoace vătămare, faptă comisă de mai multe persoane împreună), și 2 (punerea victimei în stare de incapacitate de a acționa) din CP și cele prevăzute de art. 4 din Legea 110/1975, respectiv cele indicate în rubrica sub A și B al rubricii”.
Referitor la acest ultim pasaj, apare evident că acesta este fructul unei simple erori materiale, dat fiind că judecătorul, citând infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 110/1975, face imediat referire la sub-punctul B, în care, totuși, așa cum s-a precizat nu este de loc contestată infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 110/1975, ci infracțiunea prev. de art. 110, 582, 585 rap. la art. 577 din C.p. De asemenea, nu rezultă că judecătorul ar fi recalificat spețele, condamnând-o pe numita B. și pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea 110/1975, dat fiind, așa cum s-a mai precizat, că inculpata a fost condamnată doar și exclusiv pentru cele trei infracțiuni indicate mai sus și nu pentru altele.
Din aceste motive, se reiterează cererea de recunoaștere integrală a sentinței pronunțate împotriva numitei B. A., rezultând transferul acesteia în România. În cazul în care, instanța nu împărtășește observațiile expuse cu această ocazie, comunică că P. Republicii nu este de acord cu recunoașterea parțială a sentinței și că, prin urmare, cererea de transfer a condamnatei în România trebuie să se considere revocată.
Prin adresa de la fila 138, s-a comunicat că pedeapsa de ispășit este de 9 ani, 1 lună și 10 zile închisoare și a început la data de 10.10.2008, urmând a fi finalizată la 28.11.2017.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 161 pronunțată la data de 17 ianuarie 2008 de către Tribunalul din Palermo, definitivă la data de 10.03.2008, a fost condamnat cetățeanul român B. A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1000 euro amendă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.628 alin.1 și 3 din Codul penal italian și a infracțiunii de port fără drept al unui cuțit în afara propriei locuințe, prev.de art.4 din Legea 110/1975.
Prin sentința penală nr. 1963/2008, pronunțată la data de 17 septembrie 2009, de către Tribunalul din Termini Imerese, definitivă la data de 25.01.2010, cetățeanul român B. A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și 2000 euro amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev.de art. 628 alin.1 și 3 din Codul penal italian, vătămare personală, prev.de art.582 din Codul penal italian și sechestru de persoană, prev.de art.605 din Codul penal italian.
Prin această sentință a fost revocat și beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatei prin sentința penală nr. 161 pronunțată la data de 17 ianuarie 2008, de către Tribunalul din Palermo.
Prin ordonanța de executare a pedepselor în concurență nr. SIEP 73/2010, emisă la data de 29.03.2010, de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Termini Imerese, au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 1000 euro amendă și 6 ani și 8 luni închisoare și 2000 euro amendă, aplicate prin cele 2 sentințe, arătate mai sus, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 9 ani și 2 luni închisoare și 3000 euro amendă, din care s-a dedus perioada arestului la domiciliu de 12 zile, condamnata urmând a executa în continuare pedeapsa de 9 ani, 1 lună și 18 zile închisoare.
Din sentința penală nr.161 pronunțată la data de 17 ianuarie 2008 de către Tribunalul din Palermo, tradusă, (filele 44-45), rezultă că asupra inculpatei B. A. s-a găsit un cuțit cu resort cu mâner de culoare maro și lama de 5 cm, cu ocazia arestării, cuțit care însă nu a fost folosit la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă de inculpată împreună cu alte 2 persoane (partea vătămată fiind amenințată în timpul comiterii faptei cu un pistol similar celor din dotarea forțelor de poliție).
În raport de această stare de fapt, Curtea constată în legislația României această faptă întrunea elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991, care însă a fost dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014 prin Legea 187/2012. Se consideră dezincriminată întrucât în art. 3 din Legea de aplicare a Codului penal, cu nr. 187/2012, se arată că dispozițiile art. 4 din Codul Penal, privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii.
Ori, în cazul infracțiunii de față, prin art. 2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991, se pedepsea portul, fără drept, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere în oricare dintre locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, iar în prezent, prin art. 372 din noul Cod penal se pedepsește portul fără drept al obiectelor periculoase doar dacă acel obiect este purtat la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun ori în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral, ceea ce în speță nu este cazul.
În atare situație, în raport de disp. art. 160 alin. 4 din Legea 302/2004, Curtea, prin încheierea din data de 12.03.2014, a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară, pentru a solicita autorităților italiene și a comunica în ce condiții autoritățile italiene sunt de acord cu recunoașterea parțială și dacă își retrag certificatul, având în vedere că infracțiunea de port de cuțit în afara propriei locuințe, săvârșită de condamnata B. A. și prevăzută în legislația României la art. 2 alin.1 pct.1 din Lg.nr.61/1991, a fost dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014 prin Legea 187/2012.
Prin adresa de la fila 130, în esență, Tribunalul din Termini Imerese, așa cum s-a arătat și mai sus, a comunicat că sentința pronunțată împotriva numitei B. A., vizează în mod evident infracțiunea prev. de art. 110, 628 alin. 1 și 3 C.P, infracțiunea prev. de art. 110, 582, 585 rap. la art. 577 C.p și infracțiunea prev. de art. 110, 605 și 61, nr. 2 din C.p. și că judecătorul a reținut că numita B. Anișoarea este responsabilă de toate infracțiunile care i-au fost imputate și, în acest sens, a condamnat-o la pedeapsa finală de 6 ani și 8 luni închisoare și 2.000 euro amendă, nu și pentru fapta prevăzută și pedepsită de legea italiană prin art. 4 din Legea 110/1975 și că referirea din sentință la această infracțiune este fructul unei simple erori materiale și prin urmare solicită recunoașterea în totalitate a sentinței.
În cazul în care, instanța nu împărtășește observațiile expuse cu această ocazie, s-a arătat că P. Republicii nu este de acord cu recunoașterea parțială a sentinței și că, prin urmare, cererea de transfer a condamnatei în România trebuie să se considere revocată.
Prima susținere a Tribunalului din Termini Imerese, nu poate fi reținută de către Curte.
Astfel, este adevărat că prin sentința penală nr.1963/2008, pronunțată la data de 17 septembrie 2009, de către Tribunalul din Termini Imerese, definitivă la data de 25.01.2010, cetățeanul român B. A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și 2000 euro amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev.de art. 628 alin.1 și 3 din Codul penal italian, vătămare personală, prev.de art. 582 din Codul penal italian și sechestru de persoană, prev.de art.605 din Codul penal italian. Însă, prin această sentință a fost revocat și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare și 1000 euro amendă, dispus față de inculpată prin sentința penală nr. 161 pronunțată la data de 17 ianuarie 2008 a Tribunalului din Palermo, urmând ca inculpata să execute pedeapsa finală de 9 ani și 2 luni închisoare și 3000 euro amendă, din care s-a dedus perioada arestului la domiciliu de 12 zile, condamnata urmând a executa în continuare pedeapsa de 9 ani, 1 lună și 18 zile închisoare.
Prin sentința nr. 161/17.01.2008 a Tribunalului din Palermo (fila 43), pentru care s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, în sarcina inculpatei au fost reținute 2 infracțiuni, una de tâlhărie, prev. de art. 110 C.p., art. 628 alin. 1 și alin. 3 C.p. și una de ducere în afara propriei locuințe, fără un motiv justificat, a unui cuțit cu o lamă de 5 cm, prev. de art. 4 din Legea 110/1975, reținându-se, așa cum s-a arătat și mai sus, că asupra inculpatei B. A. s-a găsit un cuțit cu resort cu mâner de culoare maro și lama de 5 cm, cu ocazia arestării, cuțit care însă nu a fost folosit la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă de inculpată împreună cu alte 2 persoane (partea vătămată fiind amenințată în timpul comiterii faptei cu un pistol similar celor din dotarea forțelor de poliție), iar judecătorul a condamnat-o pe inculpată având în vedere ambele capete de acuzare.
Astfel fiind, se constată că nu poate fi vorba despre o eroare materială, cum se susține prin referatul întocmit de Tribunalul din Termini Imerese, ci de o infracțiune distinctă pentru care a fost condamnată inculpata și care în legislația românească nu mai este prevăzută ca infracțiune, fiind dezincriminată începând cu data de 01.02.2014.
În atare situație, având în vedere că hotărârea nu poate fi recunoscută în integralitate întrucât una dintre fapte este dezincriminată în legislația română, iar Tribunalul din Termini Imerese a comunicat că P. Republicii nu este de acord cu recunoașterea parțială a sentinței și că, prin urmare, cererea de transfer a condamnatei în România trebuie să se considere revocată, Curtea, în baza art. 160 alin. 6 din Legea 302/2004, va respinge sesizarea de față, ca nesusținută.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 320 lei să fie virat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge sesizarea nr. 1622/II/5/2014 din 11 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., privind transferarea condamnatei B. A., deținută în Italia, fiica lui M. și V., născută la data de 15.05.1988 în orașul Vînju M., județul M., CNP_, cu ultimul domiciliu în România în comuna D., ., într-un Penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, urmare a cererii formulată de autoritățile judiciare italiene, respectiv de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Termini Imerese.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 320 lei să fie virat din fondul Ministerului Justiției.
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnată.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 Aprilie 2014.
Președinte,
Ș. B.
Grefier,
M. V.
G.S. 25 Aprilie 2014/2ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 705/2014.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1603/2014. Curtea... → |
|---|
