Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 1153/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1153/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1153/2014
Dosar nr._ - Art.174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.1153
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
PREȘEDINTE V. Trifănescujudecător
G. Ciobanujudecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpatul D. C. și partea civilă Ș. G., împotriva sentinței penale nr.19 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat I. E., apărător oficiu, partea civilă, asistată de avocat T. F., apărător ales, lipsind partea civilă S. Județean de urgență S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat T. F. pentru partea civilă, a criticat sentința atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu fapta comisă, modul de săvârșire și de starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, solicitând majorarea pedepsei, iar în ceea ce privește latura civilă, a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei daune morale și 500.000 lei daune materiale, solicitând astfel admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri în sensul criticilor formulate.
Avocat I. E. pentru inculpat, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.20 Cod penal anterior rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c Cod penal anterior, art.176 alin.1 lit.c și alin.2 Cod penal anterior, în infracțiunea prev.de art.188 alin.2 rap.la art.189 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplic.art.5 Cod penal și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia, arătând că inculpatul este în vârstă și a fost provocat de partea vătămată, astfel încât pedeapsa aplicată este prea aspră.
Pe latură civilă, a menționat că daunele materiale și morale la care a fost obligat inculpatul sunt mult prea mari, solicitând reducerea acestora.
Cu privire la apelul părții civile a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat T. F. pentru partea civilă, a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că nu se impune schimbarea încadrării juridice pentru că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, iar pedeapsa este just individualizată, inculpatul fiind condamnat anterior pentru fapte de același gen.
Cu privire la latura civilă a arătat că aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, este de acord cu apărătorul.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.19 din 27 ianuarie 2014, Tribunalul O., în baza art. 20 C.p. rap. 174 alin 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.p. și art. 176 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și art 37 lit. b C.p. a condamnat pe inculpatul D. C. - fiul lui F. și I., născut la data de 02.07.1946 în ., cetățean român, ocupația – cioban, recidivist, cu domiciliul în ., ., jud.O., CNP -_, la 10 ani închisoare pedeapsă principală și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lin 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.p.
In baza art. 61 alin 2 c.p. s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 160 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 50/25.04.2008 a Tribunalului O. pe care l-a contopit cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare in condițiile art. 57 c.p. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 lin 1 lit a teza a II-a si lit b C.p., după executarea pedepsei principale.
In baza art 71 alin 1 c.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a C.p. și lit.b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
S-a admis acțiunea civilă promovată de S. Județean de Urgență S. și in baza art.14 rap la art.346 C.p.p. și art.313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 34,88 lei cheltuieli de spitalizare, către aceasta.
S-a admis in parte acțiunea civilă promovată de partea civilă Ș. G. si in baza art.14 rap. la art.346 C.p.p. și art.1357 N.C.C., a fost obligat inculpatul la 5.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale către partea civilă
In baza art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat in vederea introducerii profilelor genetice in Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
A fost obligat inculpatul la 1735 lei cheltuieli judiciare statului.
A fost obligat inculpatul la 5.500 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată Ș. G., reprezentând onorariu avocat ales.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. nr. nr.35/P/2013 din data de 22.05.2013, în baza art. 262 pct. 1 lit. a C.p.p. și pct. 2 li.a C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor” prev.de art 20 C.p. rap la art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin.1 lit. i C.p. și alin. 2 C.p. cu aplic.art.37 lit.a C.p., constând în aceea că în ziua de 05.10.2012, în urma unui conflict, inculpatul D. C. a lovit-o pe partea vătămată Ș. G., in mod repetat, pe tot corpul, cu o bâtă lungă de circa 1,30 m și groasă de circa 4 cm., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În baza dispozițiilor art. 249 C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D. C. și C. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 C.p. rap. art. 175 alin. 1 lit. i C.p. și alin. 2 C.p., întrucât faptele nu au fost comise de aceștia.
În fapt, s-a reținut că la data de 11.10.2012 partea vătămată Ș. G. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 5.10.2012 a fost lovit cu „furcile și bâtele” de inculpat dar și de alte două persoane, leziunile traumatice suferite necesitând pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, leziunea produsă pe fața antero externă braț drept fiind o leziune specifică de autoapărare.
S-a apreciat că fapta inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 C.p. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p., vinovăția acestuia rezultând din întregul material probator administrat în cauză, față de ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, neputându-se concluziona că fapta ar fi fost comisă de mai multe persoane.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a solicitat aplicarea dispoz. art. 320/1 C.p.p., astfel că, după ascultarea sa și a părții vătămate au fost audiați martorii din acte Stănușilă F. și Negel I..
La cererea inculpatului a fost administrată proba testimonială, fiind audiați martorii D. Ș. și C. I. M., în ceea ce privește latura penală a cauzei cât și numiții T. M. și B. D. D. în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
La solicitarea părții vătămate s-a încuviințat proba cu martori, fiind audiați martorii V. N. și V. I. pe latura civilă a cauzei, cu privire la pretențiile formulate de partea vătămată fiind administrată și proba cu înscrisuri, ce au fost atașate la filele 51-78 dosar.
Din oficiu, instanța a solicitat organelor de urmărire penală a comunica soluția dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. cu privire la plângerea formulată de petentul Ș. G. față de soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților D. Ș. și C. I. M., dispusă prin rechizitoriul ce a învestit instanța cu judecarea prezentei cauze (fila 83-86 dosar).
La cererea reprezentatului Ministerului Public s-a solicitat Postului de poliție Sprâncenata a comunica relații cu privire la modalitatea concretă în care a fost aplanat incidentul din data de 5.10.2012, cu referire la numărul agenților de poliție care s-au deplasat la fața locului precum și cu referire la împrejurarea dacă au fost identificate și eventual ridicate corpuri contondente (fila 88 dosar).
De asemenea, s-a solicitat și au fost depuse la dosar copia sentinței penale nr. 47/7.12.1993 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr. 1910/1993 și respectiv sentința penală nr. 50/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ privind pe inculpatul D. C. împreună cu un referat întocmit de Biroul executări penale privind stadiul executării acestor pedepse ce au fost atașate la filele 17-23 dosar.
Față de condamnările anterioare suferite de inculpat, astfel cum a rezultat din cuprinsul celor două sentințe penale anterior menționate, ce atestă că inculpatul D. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 714 C.p. și respectiv tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 și 2 C.p., art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.p. rap. la art. 176 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.p., prin încheierea de ședință din data de 01.07.2013 s-a pus în discuție conform art.334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „tentativă de omor calificat” în infracțiunea de „tentativă de omor calificat și deosebit de grav” însă la cererea expresă a inculpatului prin apărătorul său ales, pentru a pregăti apărarea a fost prorogată această dezbatere, până la termenul din 25.11.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2013, în baza art. 334 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de „tentativă de omor calificat” prev. de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1 C.p., art. 175 alin. 1 lit. i C.p și alin. 2 C.p. cu aplic.art. 37 lit. a C.p. în infracțiunea de „tentativă de onor calificat și deosebit de grav” prev. de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1 C.p. art. 175 alin. 1 lit. i C.p. și alin. 2 C.p. și art. 176 lit. c C.p.
Totodată, în temeiul art. 117 alin. 1 și 2 C.p.p. s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice privind pe inculpatul D. C., din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2809/E/20.12.2013 (fila 134-135 dosar) rezultând că la data presupusei fapte, inculpatul a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra acesteia cât și asupra consecințelor social negative, considerând că atât în prezent cât și la data acesteia discernământul său a fost păstrat.
Cu ocazia audierii sale, partea vătămată Ș. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, 560.000 lei beneficiu nerealizat în calitate de administrator al . B., jud. Teleorman și 400.400 lei daune morale (fila 30 dosar).
Fiind audiat inculpatul Dorobațu C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că în ziua de 05.12.2012 a avut un incident cu partea vătămată în jurul orelor 9,30 – 10,00, când s-a întâlnit cu aceasta în timp ce se afla cu oile pe un teren de pe raza localității Sprîncenata. În această împrejurare partea vătămată care se afla la volanul unui autoturism, a coborât din mașină și fără a-i adresa vreun cuvânt, s-a îndreptat spre el având în mână un pistol, motiv pentru care la vederea acestuia a lovit-o pe partea vătămată o singură dată „cu o bâtă pe care în mod obișnuit o are asupra sa, lungă cam de 1 m., peste brațul drept”.
A mai arătat că partea vătămată s-a repezit asupra sa și a început să-l strângă cu mâinile de gât, moment în care a reușit să-l doboare la pământ, cu intenția de a-l imobiliza.
In acest moment, din același autoturism a coborât soacra părții vătămate, care împreună cu partea vătămată, au început să-l lovească cu pumnii și picioarele, doborându-l la pământ, moment în care, în timp ce era agresat de aceștia, la fața locului a ajuns fiul său D. Ș. și numitul C. I. M., care au intervenit, despărțindu-i.
A susținut că în acea zi nu a lovit-o pe partea vătămată decât o singură dată cu bâta, în împrejurările descrise anterior întrucât avea în mâna dreaptă un pistol și era agresiv, arătând totodată că în acea zi partea vătămată nu a fost lovită de alte persoane (fila 31 dosar).
In calitatea sa de parte vătămată, numitul Ș. G. a susținut că în ziua de 05.10.2012 în jurul orelor 9,30, la solicitarea numitului Negel I. care efectua o lucrare agricolă pe terenul societății pe care o administrează, s-a îndreptat cu autoturismul în care se afla și soacra sa, Stănușilă F., spre zona respectivă.
La un moment dat, s-a întâlnit cu inculpatul care mâna un cârd de oi, chiar pe drumul pe care făcea deplasarea, împiedicându-l astfel să înainteze, astfel că a oprit mașina atrăgându-i atenția inculpatului. În momentul în care a încercat să înlăture animalele din drum, inculpatul împreună cu numiții D. S. și C. I. M., care ajunseseră la fața locului, au început să-l lovească „cu niște furci”, fiind lovit mai întâi de inculpat, care avea în mână o bâtă; după această lovitură a căzut la pământ, fiind împiedicat de inculpat să se ridice, timp în care l-a auzit pe acesta cerându-le celor doi „să bage furca în el, în momentul imediat următor ferind capul, deoarece unul dintre aceștia a înfipt furca în pământ cu o asemenea putere încât nu a mai putut să o tragă”.
A mai arătat partea vătămată că în timp ce era căzută la pământ, a primit numeroase lovituri „pe toată partea dreaptă a corpului, pe membre și în cap, până ce și-a pierdut cunoștința”.
Își amintește totuși că la un moment dat soacra sa a încercat să intervină în apărarea sa, însă a fost agresată de aceleași persoane.
Martori din acte Stănușilă F., Negel I., D. Ș. și V. I. și-au menținut declarațiile date anterior în cauză, martorul ocular Stănușilă F. (fila 47 dosar) arătând că în ziua incidentului, partea vătămată - ginerele său, a fost lovită atât de inculpat cât și de ceilalți doi, inculpatul lovind partea vătămată „nu numai cu pumnii dar și cu un ciomag pe care îl avea asupra sa, pe care îl folosește la oi în mod obișnuit”.
După agresiune, partea vătămată era plină de sânge cu multiple leziuni la brațul drept care era fracturat deoarece acuza dureri, martora observând momentul în care în timp ce era lovit, partea vătămată și-a ridicat deasupra capului brațul pentru a se apăra ( fila 47 dosar).
Martorul Negel I., nu a fost martor ocular al incidentului, însă în acea zi a observat un număr de 3 persoane „în timp ce mânau o turmă de animale și a constatat că aveau în mâini furci și bâte” dar și pe partea vătămată „care prezenta multiple leziuni, era plină de sânge pe haine, avea mâna și piciorul umflate și acuza dureri cu deosebire la mână” (fila 48 dosar).
Martorii D. Ș. (fiul inculpatului ) și C. I. M., au menținut aspectele declarate în faza de urmărire penală, susținând că în timp ce se aflau pe câmp la aproximativ 600-700 metri de locul în care au observat o mașină, au constatat că partea vătămată a coborât din aceasta și s-a îndreptat spre inculpat, luându-se la bătaie. In acest moment au hotărât să se deplaseze spre locul incidentului, observând că „se loveau reciproc cu pumnii în timp ce erau la pământ” și după ce au ajuns lângă părți nu au făcut decât să intervină pentru a le despărți. Niciunul dintre aceștia nu au lovit-o pe partea vătămată.
Din declarațiile martorilor V. I. și S. D., audiați pe latură civilă la cererea părții civile, a rezultat faptul că partea vătămată este angajat al unei societăți agricole și datorită leziunilor suferite ca urmare a incidentului din 5.10.2012, nu s-a mai putut implica în activitatea acesteia, lucrările de însămânțat fiind finalizate mult mai târziu, împrejurare ce a condus la pierderi de producție.
Fiind audiați la cererea inculpatului, tot pe latură civilă, martori T. M. și B. D. D., au susținut că în luna octombrie 2012, respectiv în primăvara anului 2013, societatea părții vătămate însămânțase culturile agricole dar și împrejurarea că în cursul aceluiași an 2013 „au văzut-o pe partea vătămată Ș. G. conducând o mașină cu care se deplasa la aceste culturi”.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și faza cercetării judecătorești ( astfel cum a fost expus anterior) în ansamblu și în scopul aflării adevărului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Intre partea vătămată și inculpat existau la data de 05.10.2012 neînțelegeri legate de modul în care inculpatul își pășuna animalele, partea vătămată angajat al ., jud. Teleorman, reproșându-i în trecut, în mod repetat, inculpatului distrugerea culturilor agricole.
În ziua de 05.10.2012 partea vătămată și soacra sa Stănușilă F., se deplasau pe raza localității Sprâncenata cu un autoturism, condus de partea vătămată, cu intenția de a se deplasa la un teren al societății, acolo unde martorul Negel I. efectua lucrări agricole, în scopul verificării calității acestora.
La un moment dat s-a întâlnit cu inculpatul care se deplasa pe același drum agricol cu o turmă de animale, înaintarea părții vătămate fiind îngreunată din această cauză, motiv pentru care după ce a oprit autoturismul și a coborât,i-a cerut inculpatului să nu-și mai pășune animalele pe culturile sale.
Pe fondul vechilor conflicte verbale, inculpatul având în mână o bâtă pe care în mod obișnuit o folosește la animale, s-a apropiat de partea vătămată căreia i-a aplicat multiple lovituri pe tot corpul cu deosebire fiind vizată zona capului, context în care aceasta a căzut la pământ, ridându-și brațul drept cu intenția de a se apăra.
În aceste momente, de părți s-au apropiat fiul inculpatului D. Ș. și numitul C. I. M., ce observaseră incidentul de la o distanță de câteva sute de metri, persoane care au intervenit pentru a-i despărți.
Inculpatul însoțit de cei doi a continuat să-și conducă animalele spre . de organul de poliție în acea zi în jurul orelor 10,00, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit cu această ocazie, când s-a constatat și prezența părții vătămate în apropiere, aceasta prezentând urme vizibile de agresiune la nivelul capului și al corpului, fiind transportată de către ambulanță la spitalul S., unde a refuzat internarea.
Conform raportului de constatare medico legală nr. 189/E/11.02.2013 cu ocazia examinării părții vătămate la data de 06.02.2013 s-a constatat că acesta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale, putând fi produse prin lovire cu corpuri contondente, dintre care unul alungit, fără a pune în primejdie viața victimei.
In ceea ce privește leziunile traumatice identificate pe fața antero externă a brațului drept cât și fracturile de la metacarpienele 3 și 4 mâna dreaptă, acestea pot fi considerate ca leziuni de autoapărare.
Această situație de fapt a rezultat din întregul material probator administrat în cauză, declarațiile părților coroborându-se cu depozițiile martorilor audiați la cererea acestora, dar și cu concluziile raportului de constatare medico legală mai sus menționat.
În ceea ce privește susținerea părții vătămate în sensul că în ziua de 5.10.2012 a fost lovit atât de inculpat cât și de alte două persoane, respectiv de numitul D. Ș. și C. I. M., instanța astfel cum a precizat prin încheierile precedente pronunțate în cauză, este învestită conform art. 317 C.p.p. numai cu judecarea inculpatului D. C., judecata fiind astfel limitată la fapta și persoana descrisă în actul de sesizare.
De altfel, prin rezoluția nr. 575/II/2/2013 din data de 8.07.2013 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Ș. G. împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală adoptată în dosarul nr. 35/P/2013 față de numiții D. Ș. și C. I. M..
În ceea ce privește apărarea inculpatului, instanța a constatat că acesta a recunoscut . exercitată asupra părții vătămate în ziua de 05.10.2012, încercând însă să acrediteze ideea unei apărări față de atitudinea agresivă a părții vătămate, care l-ar fi amenințat cu un pistol.
Această susținere nu a putut fi reținută de instanță în condițiile în care singura persoană care o confirmă este fiul inculpatului, martorul D. Ș., a cărei sinceritate este privită cu reticență tocmai prin prisma gradului de rudenie a celor doi, martorul C. I. M. arătând în mod expres că „eu nu am văzut la fața locului acest pistol și nici asupra părții vătămate”; pe de altă parte, astfel cum rezultă din adresa nr. 9/2702/19.09.2011 a IPJ O., pistolul marca WALTHER ._ ce aparținea părții vătămate S. G., fusese depus la camera de corpuri delicte a IPJ O..
Cu privire la intenția comiterii faptei, instanța a reținut că omorul ca și tentativa la această infracțiune se săvârșește cu intenție directă sau indirectă după cum făptuitorul prevăzând moartea victimei ca rezultat a activității sale, a urmărit sau a acceptat producerea acestui rezultat.
Așadar, prin latura sa subiectivă, tentativa de omor se caracterizează prin aceea că făptuitorul acționează cu intenția de a ucide, fapta neavând acest rezultat din cauze independente de voința acestuia.
Atât în doctrină cât și în practica judiciară constantă, s-a statuat că intenția de a ucide trebuie stabilită în raport cu toate împrejurările concrete ale cauzei, și anume: zona de pe corp unde sunt aplicate loviturile în sensul că este o zonă vitală sau nu; obiectul (instrumentul) folosit la săvârșirea infracțiunii (are sau nu aptitudinea de a ucide), numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei, atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei.
Raportând cele enunțate la cauza dedusă judecății, s-a constatat că inculpatul D. C. a aplicat victimei Ș. G. multiple lovituri cu un obiect contondent alungit, respectiv o bâtă pe care inculpatul o folosește la animale, peste tot corpul, vizând zona capului, împrejurare în care partea vătămată a ridicat brațul drept pentru a și-l proteja, suferind astfel o fractură a antebrațului drept, care alături de fracturile de la metacarpienele 3 și 4 de la mâna dreaptă pot fi considerate ca leziuni de autoapărare.
Având în vedere așadar obiectul folosit la agresarea părții vătămate, zona corpului vizată de lovituri, respectiv capul părții vătămate precum și intensitatea acesteia dar și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei ( care s-a îndepărtat de locul incidentului imediat după agresarea părții vătămate ) pe fondul unor relații anterioare tensionate potrivit declarațiilor părților, instanța a apreciat că inculpatul nu a acționat nu numai cu intenția de a vătăma integritatea corporală a părții vătămate, ci cu intenția de a-i suprima viața, rezultat pe care l-a urmărit și acceptat.
Având în vedere această apreciere, instanța a constatat că fapta inculpatului astfel cum a fost expusă mai sus întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. și ped. de art. 20 C.p. rap. 174 alin 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.p. și art. 176 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și art 37 lit. b C.p., astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea de ședință din data de 25.11.2013, motivat de faptul că anterior, atât prin sentința penală nr. 47/7.12.1993 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr. 1910/1993 cât și prin sentința penală nr. 50/25.04.2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr._, inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 174 C.p., respectiv tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 C.p. rap. 174 alin 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.p. și art. 176 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. și art. 76 alin. 1 lit. b C.p. și art. 80 alin.1 și 2 C.p.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale prev. de art. 345 C.p.p., instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea în limitele textului de lege incriminator, având în vedere la individualizarea acesteia, criteriile prev. de art. 72 C.p., respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social a faptei săvârșite și persoana inculpatului.
Astfel, instanța a reținut că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modul în care a conceput și realizat în concret acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunilor de „tentativă de omor” de împrejurările care o particularizează, de caracterul și importanța obiectului material lezat sau pus în pericol, constând în corpul persoanei agresate, de caracterul și gravitatea urmărilor constând în vătămarea sănătății corporale a părții vătămate, dar și de persoana inculpatului, care a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii și nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind cunoscut cu antecedente penale.
Față de condamnările precedente s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.p. în raport cu restul de pedeapsă de 1606 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50/2008 a Tribunalului O., din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 23.12.2009 și în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.p. în raport cu pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 47/1993 a Tribunalului O., deoarece pentru această condamnare nu se împlinise termenul de reabilitare judecătorească până la data comiterii unei noi infracțiuni.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța a apreciat că față de condițiile concrete în care a fost comisă fapta, obiectul folosit la săvârșirea acesteia, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, dar și de atitudinea inculpatului de încălcare repetată a unor norme penale ce ocrotesc un drept fundamental al persoanei, respectiv dreptul la viață și integritate corporală, prin prisma condamnărilor anterioare și a stării de agravare a pedepsei ce operează în cauză, respectiv starea de recidivă, numai executarea pedepsei prin privare de libertate al cărui cuantum urmează a fi orientat spre maximul special prevăzut de lege, ar fi în măsură să reformeze atitudinea inculpatului, conferindu-i acestuia respect față de legea penală și valorile ocrotite de aceasta.
În ceea ce privește acțiunea civilă promovată de partea civilă Ș. G., instanța a reținut că potrivit declarației dată în această calitate la termenul din 01.07.2013, acesta a pretins cu titlul de daune materiale sumele de 560.000 lei reprezentând beneficiu nerealizat în calitate de administrator al . B. și 5000 lei cheltuieli de spitalizare iar cu titlul de daune morale suma de 440.000 lei.
Potrivit încheierii de ședință din aceeași dată, în probațiune partea vătămată prin apărătorul ales, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri pe latură civilă precum și proba cu doi martori, în această calitate fiind audiați numiții S. D. (fila 95) și V. I. (fila 50).
In ceea ce privește cererea părții civile privind acordarea daunelor materiale, defalcate în modalitatea mai sus menționată, instanța a reținut următoarele:
Așa cum a rezultat din declarația părții civile și a celor doi martori audiați sub aspectul pretențiilor formulate, este cert că după . suferită în data de 5.10.2012, partea civilă a fost condusă la spital unde a primit îngrijiri medicale, refuzând însă internarea.
După revenirea în domiciliu, aceasta a parcurs o perioadă de recuperare, timp în care, astfel cum au declarat cei doi martori, a urmat medicația prescrisă și un regim alimentar adaptat stării fizice în care se găsea, deplasându-se și la controale medicale periodice.
Mai mult decât atât, martorul V. I. a declarat că pentru însănătoșirea sa, partea vătămată a avansat suma de 5000 lei, această declarație coroborându-se în totalitate cu declarația părții civile și în parte cu înscrisurile depuse de partea civilă și existente la fila 73-78 dosar, motiv pentru care instanța a admis cererea și a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei daune materiale.
In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea sumei de 560.000 lei reprezentând beneficiu nerealizat în calitate de administrator al . B., s-au constatat:
Conform art. 1349 NCC „ orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Potrivit art. 1357 NCC „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligată să-l repare”.
Dispozițiile art. 1387 NCC statuează că „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit, sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale”.
În considerarea textelor legale precitate, instanța a reținut că suma pretinsă de partea civilă cu titlul de beneficiu nerealizat în calitate de administrator al societății comerciale al cărui împuternicit era conform procurii speciale autentificată sub nr. 1908/22.09.2011 (fila 52 dosar instanță), nu se identifică cu nici una din despăgubirile ce pot fi acordate acestuia prin angajarea răspunderii civile a inculpatului.
Și aceasta deoarece, această sumă nu reprezintă echivalentul câștigului din muncă de care a fost păgubită partea civilă Ș. G. sau pe care a fost împiedicată să-l dobândească prin efectul pierderii ori reducerii capacității sale de muncă, ci poate fi asimilat unui eventual prejudiciu al ., persoană juridică ce nu are calitate procesuală în raportul juridic de conflict dedus judecății și care nu este urmarea directă ori indirectă a infracțiunii comise de inculpat.
In considerarea acestor aprecieri, instanța a constatat netemeinicia cererii formulată de partea civilă sub acest aspect, astfel că nu a angajat răspunderea civilă a inculpatului pentru plata acestei sume de bani pretinsă cu titlul de daune materiale, de partea civilă.
In ceea ce privește daunele morale așa cum a statuat în mod constant doctrina și practica judiciară, în lipsa unor criterii legale în raport de care să fie stabilită suma acestora, instanța a procedat la cuantificarea lor funcție de ansamblul datelor generale și concrete ale cauzei, cu referire la suferința fizică și trauma psihică a părții civile și cu respectarea celor două principii de drept civil respectiv acoperirea integrală a prejudiciului cauzat și lipsa îmbogățirii fără justă cauză a părții civile.
Apreciind așadar, funcție de leziunile concrete suferite de partea civilă, evidențiate de numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de aceasta pentru vindecare, de trauma fizică și psihică suferită de partea civilă urmare a agresării sale în ziua de 5.10.2012 prin raportare la persoana părții vătămate, o persoană cu bune referințe în societate, angajat al unei societăți agricole de interes în comunitatea locală respectivă, instanța a apreciat că suma de 50.000 lei este în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de partea civilă așa încât în temeiul art. 14 și 346 C.p. rap. la art. 1357 NCC a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata acesteia.
Cât privește acțiunea promovată de S. Județean de Urgență S., în conformitate cu art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006 modificată prin OUG 72/2006, potrivit cărora „ persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspuns potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată” instanța a angajat răspunderea civilă a inculpatului pentru plata sumei de 34,88 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către aceasta, potrivit cererii de constituire ca parte civilă nr. 2434/07.02.2013 (fila 22 d.u.p.).
Întrucât instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, infracțiune expres prevăzută în anexa legii 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național de date genetice judiciare, în baza art. 7 din legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat in vederea introducerii profilelor genetice in Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Inculpatul va fi obligat la 5.500 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată Ș. G., reprezentând onorariu avocat ales (conform chitanțelor nr.33/03.06.2013, respectiv nr. 49/17.06.2013).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul D. C. și partea civilă Ș. G..
Partea civilă a criticat sentința atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu fapta comisă, modul de săvârșire și de starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, solicitând majorarea pedepsei, iar în ceea ce privește latura civilă, a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei daune morale și 500.000 lei daune materiale, solicitând astfel admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri în sensul criticilor formulate.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.20 Cod penal anterior rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c Cod penal anterior, art.176 alin.1 lit.c și alin.2 Cod penal anterior, în infracțiunea prev.de art.188 alin.2 rap.la art.189 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplic.art.5 Cod penal și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, arătând că este în vârstă și a fost provocat de partea vătămată, astfel încât pedeapsa aplicată este prea aspră.
Pe latură civilă, a menționat că daunele materiale și morale la care a fost obligat sunt mult prea mari, solicitând reducerea acestora.
Apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, din următoarele considerente:
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, C. constată că situația de fapt reținută este corectă, fapta inculpatului D. C. constând în aceea că la 5.10.2012, pe fondul unui conflict mai vechi cu partea vătămată Ș. G., a lovit-o pe aceasta în mod repetat cu un corp contondent alungit, respectiv o bâtă, pe tot corpul, vizând zona capului, împrejurare în care partea vătămată a fost nevoită să ridice brațul drept pentru a-și proteja zona capului de loviturile repetate ale inculpatului, realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracțiunii prev.de art.20 Cod penal anterior rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c Cod penal anterior, art.176 alin.1 lit.c și alin.2 Cod penal anterior.
În acest sens, C. constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal de la 1969, deoarece față de acesta s-a reținut împrejurarea că a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev.de art.37 lit.a și b Cod penal anterior, fiind incidente deci și dispozițiile art.41 Cod penal, însă, limitele de pedeapsă sunt aceleași atât în Codul penal anterior, cât și în noul Cod penal, astfel încât se apreciază că pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior, a fost corect individualizată de instanța de fond, fiind orientată spre maximul special prevăzut de lege.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii, obiectul folosit de inculpat – o bâtă, dar și zona corpului vizată – capul, intensitatea loviturilor și urmarea produsă, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere atitudinea inculpatului după comiterea faptei, acesta plecând de la locul incidentului imediat după agresarea părții vătămate, dar și datele care caracterizează persoana inculpatului, din fișa de cazier judiciar rezultând că a mai fost condamnat anterior de două ori pentru infracțiuni de omor, ceea ce denotă perseverență infracțională pentru comiterea unor fapte de același gen îndreptate contra vieții persoanelor.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, C. constată că aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond, cuantumul daunelor materiale și morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Ș. G. corespunzând prejudiciului cauzat acesteia prin fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de inculpat.
În acest sens, martorii audiați pe latură civilă, dar și înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către acesta, dovedesc împrejurarea că pentru însănătoșirea sa Ș. G. a fost necesară suma de 5.000 lei, însă în ceea ce privește suma pretinsă cu titlu de beneficiu nerealizat în calitate de administrator a societății comerciale al cărei împuternicit era, se apreciază că aceasta nu reprezintă echivalentul câștigului din muncă de care a fost păgubită partea civilă sau a fost împiedicată să-l dobândească prin efectul pierderii capacității sale de muncă, nefiind urmarea directă sau indirectă a infracțiunii comise de inculpat.
C. mai constată că și cuantumul daunelor morale a fost corect stabilit de instanța de fond și corespunde prejudiciului de natură nepatrimonială suferit de partea civilă, astfel încât nu se impune majorarea acestuia.
Astfel, pentru stabilirea prejudiciului nepatrimonial suferit este esențial ca soluția pronunțată să fie corespunzătoare principiului răspunderii civile delictuale, iar aprecierea asupra caracterului daunelor morale, care, în speță, reprezintă compensarea prejudiciului efectiv cauzat, să fie rezonabilă și să se înscrie în interpretarea constantă a jurisprudenței europene, precum și în jurisprudența tradițională română.
Așa fiind, despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea lor trebuie să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real și efectiv produs victimei și suferit de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui îndreptățit să le pretindă, dar nici să nu fie derizorii.
În raport de cele menționate, C. apreciază că suma de 50.000 lei acordată cu titlu de daune morale acordată părții civile S. G. reprezintă o despăgubire suficientă, justă și echitabilă, menită să corespundă prejudiciului cauzat acesteia, urmare faptei culpabile a inculpatului.
În raport de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul D. C. și partea civilă Ș. G., iar în baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, apelanții vor fi obligați la câte 250 lei cheltuieli judiciare statului și pe apelantul inculpat și la 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul D. C. și partea civilă Ș. G., împotriva sentinței penale nr.19 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
Obligă apelanții la câte 250 lei cheltuieli judiciare statului și pe apelantul inculpat și la 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 septembrie 2014.
V. TrifănescuGeorge C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.VT
j.f.L.O.
PS/24.10.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 132/2015.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
