Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 623/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 623/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Decizia penală nr. 623
Ședința publică de la 05 august 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:- S. A. M. -judecător
Grefier: - Țacu B. F.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. – ST C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații P. F. și N. F., împotriva încheierii nr. 152 din data de 31 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații P. F., arestat la domiciliu, personal și asistat de avocat ales N. P. și de avocat ales S. M., N. F., arestat la domiciliu, personal și asistat de avocat ales S. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul inculpatului P. F., avocat ales N. P., depune un înscris din care rezultă că inculpatul ar avea o programare la o clinică din orașul C. și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că se opune la proba solicitată, învederând că este doar un înscris olograf și nu are relevanță juridică.
Instanța încuviințează depunerea la dosar a înscrisului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestațiilor formulate.
Avocatul inculpaților P. F. și N. F., apărător ales S. M., având cuvântul, solicită admiterea contestațiilor formulate, învederând că ținând cont de dispozițiile art. 208 CPP, măsura arestului la domiciliu nu se mai impune. Precizează că de la momentul dispunerii măsurii arestului la domiciliu, suspiciunile au fost atenuate așa cum rezultă și din motivarea instantei de fond și astfel există condițiile pentru a fi dispusă măsura controlului judiciar.
Totodată, menționează că singura probă incriminatorie este declarația părții vătămate, parte vătămate care și-a schimbat declarația în nenumărate rânduri. În continuare, afirmă că nu există probe împotriva inculpaților și susține că aceștia nu ar putea influența martorii în cauză, martori care au fost anterior audiați la parchet.
Mai menționează, că martorii susțin că nu i-au văzut pe cei doi inculpați, iar motivarea că menținerea arestului domiciliar este necesară pentru administrarea altor probe este irelevantă.
În concluzie solicită înlocuirea măsurii arestului domiciliar cu măsura controlului judiciar, avându-se în vedere numărul redus de probe de la dosar.
Avocatul inculpatului P. F., avocat ales N. P., având cuvântul, solicită admiterea contestației și înlocuirea arestului domiciliar cu măsura controlului judiciar. Arată că veridicitatea declarațiilor părții vătămate este sub semnul întrebării, ca urmare a inconsecvențelor în cele spuse.
Astfel solicită înlocuirea cu măsura controlului judiciar, impunându-se ca limită teritorială județul D. pentru că inculpatul și-a găsit un loc de muncă, ca șofer, iar activitatea pe care ar urma să o efectueze ar fi în raza județului D.. Arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 CPP pentru dispunerea măsurii controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor ca nefondate, arătând că încheierea instanței de fond este temeinică și legală.
Cu referire la atitudinea oscilantă a părții vătămate, reprezentantul parchetului consideră că tocmai pentru acest lucru se impune menținerea arestului domiciliar. Arată că martorii care urmează a fi audiați pot fi influențați de inculpați.
De asemenea, precizează că măsura arestului la domiciliu, este o măsură flexibilă, inculpații putând solicita instanței de fond părăsirea domiciliului.
Inculpatul P. F., având ultimul cuvânt, solicită dispunerea controlului judiciar, pentru a putea munci. Precizează că are patru copii minori.
Inculpatul N. F., având ultimul cuvânt, arată că are cinci copii și că este de acord cu avocatul său.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
CURTEA,
Asupra contestațiilor de față;
Prin încheierea nr. 152 din data de 31 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ 14, în baza art. 242 alin 2 NCPP au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulate de inculpații P. F. și N. F., ca nefondate.
În baza art. 362 alin 2 NCPP rap. la art.208 alin.4 NCPP s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu, a inculpaților: P. F., fiul lui D. și M., născut la data de 11 noiembrie 1975 în mun. C., jud. D. cu domiciliul în mun. C., .. 18, jud. D., CNP_, cu antecedente penale; N. F., fiul lui P. și S., născut la data de 29 martie 1978 în mun. C., jud. D. cu domiciliul în mun. C., ., jud. D., CNP_, cu antecedente penale.
În baza art. 208 alin 3 NCPP rap. la art. 207 alin. 4 NCPP a fost menținută măsura arestului la domiciliu a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin cererile depuse la dosar cauzei, inculpații P. F. și N. F. au solicitat înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlul judiciar.
În motivarea cererilor, inculpații au arătat că măsura arestului la domiciliu și-a atins scopul coercitiv, educativ și sancționator al legii penale întrucât au respectat cu strictețe măsurile impuse de instanță în sarcina lor, apreciind că nu mai este necesară măsura arestului la domiciliu față de scopurile urmărite prin privarea de libertate. Măsura controlului judiciar este necesară și suficientă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicări inculpaților de a se sustrage de la judecată ori al prevenirii de noi infracțiuni.
S-a mai arătat că inculpatul P. F. are în întreținere 4 copii minori iar soția nu realizează venituri și are o ofertă de angajare la o societate, ca șofer, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar, astfel că ar avea posibilitatea de a-și întreține familia în sensul procurării mijloacelor de existență.
De asemenea s-a mai solicitat ca limita teritorială să fie stabilită la nivelul județului D. și în felul acesta nu ar avea posibilitatea să ia legătura cu partea vătămată care locuiește pe raza județului O.. De asemenea, există acte medicale din care rezultă că inculpatul are probleme de sănătate cardiace și are nevoie de investigații medicale amănunțite.
Observând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că:
Prin rechizitoriul emis în dosarul 67D/P/2013 la data de 07.03.2014 P. de pe lângă Tribunalul O. a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților - N. F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev și ped de art. 210 alin. 1lit. a) din NCP ;
- P. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev și ped de art. 210 alin. 1lit. a) din NCP și lipsire de libertate în mod ilegal prev și ped de art. 205 alin. 1 și 3 lit. c) din NCP cu aplicarea art. 38 alin. 1 din NCP ;
În fapt, s-a reținut în sarcina acestora că în cursul anului 2012, inculpatul N. F., a racolat pe numita E. F. A., în vârstă de 32 ani, din mun. Slatina, jud. O., pe care sub promisiunea asigurării unui loc de muncă în străinătate, a indus-o în eroare privind scopul deplasării în Anglia (ascunzându-i scopul infracțional al recrutării acesteia și anume exploatarea sexuală) și a transportat-o din mun Slatina în mun C. cu un autoturism marca L., la data de 27.07.2012, unde a vândut-o contra sumei de 5.000 euro, inculpatului P. F. în baza unei înțelegeri infracționale prealabile între cei doi inculpați.
Inculpatul P. F., după ce a cumpărat pe victima E. F. A., a transportat-o în Anglia, localitatea Birmingam, unde prin folosirea de violențe și amenințări, a exploatat-o sexual prin plasarea ca prostituată, într-o locuință, timp de opt luni, încasând sumele de bani obținute din această activitate, respectiv cca 20.000 lire sterline, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 27.03.2014 sub nr._ 14, fixându-se termen pentru verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în procedura de cameră preliminară conform art. 348 NCPP și art. 207 NCPP la data de 27.03.2014. Ulterior măsura preventivă a fost admisă pentru ambii inculpați.
Prin încheierea pronunțată în cauză la data de 06.iunie 2014, în baza art. 242 alin. 2 din NCPP coroborat cu art.218 și art. 220 alin. 1 din NCPP s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații P. F. și N. F. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durată de 30 zile începând cu data de 06.06.2014 și până la data de 05.07.2014.
De asemenea, în baza art.221 alin.1 din NCPP, a fost obligat inculpatul P. F. să nu părăsească imobilul unde locuiește, situat în municipiul C. ., Jud. D., fără permisiunea instanței de judecată și inculpatul N. F. să nu părăsească imobilul unde locuiește, situat în municipiul C. . (fără forme legale), Jud. D., fără permisiunea instanței de judecată.
În baza art.221 al.2 lit. a și b din NCPP au fost obligați inculpații P. F. și N. F. ca, pe durata măsurii arestului la domiciliu, să se supună următoarelor obligații:
- să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori este chemat;
- să nu comunice cu persoana vătămată E. F. A. cu și cu martorii E. M., D. D. G., M. C. L. și R. M..
- inculpatul P. F. să nu comunice cu inculpatul N. F. ;
- inculpatul N. F. să nu comunice cu inculpatul P. F.;
În baza art. 221 al.8 din NCPP a fost desemnat organul de poliție în a cărui circumscripție domiciliază inculpații, I.P.J. D. – Poliția municipiului C. cu supravegherea respectării măsurii și a obligaților impuse inculpaților, conform art. 221 al. 9 și 10 din NCPP.
S-a atras atenția inculpaților P. F. și N. F. asupra dispozițiilor art. 221 al. 4 din NCPP privitor la înlocuirea măsurii dispuse cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse.
Apreciind asupra cererilor de înlocuire a măsurii preventive în prezenta procedură, instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin, sunt relevante, necesare și suficiente, fiind de natură a impune menținerea măsurii preventive care apare ca fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
S-a mai arătat că măsura arestului la domiciliu, este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal dar și în scopul prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni și este proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
Judecătorul a apreciat că nu ar fi întemeiată admiterea cererilor de înlocuire a măsurii preventive câtă vreme nu au încetat temeiurile care au determinat luarea sa, nedispărând presupunerea rezonabilă a implicării inculpaților în săvârșirea infracțiunii pentru care au fost acuzați.
Pe de altă parte măsura arestului la domiciliu este măsura preventivă încă necesară scopului pentru care a fost dispusă, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și proporțională cu acuzațiile aduse inculpaților.
Potrivit art. 242 alin.2 NCPP „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Cu privire la prima cerință prevăzute de lege, respectiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri preventive mai ușoare, cum ar fi controlul judiciar, instanța fondului a apreciat că și în situația în care ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se lua față de inculpați o măsură preventivă mai ușoară, simpla îndeplinire a acestor condiții creează doar o vocație și nu atrage de drept înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Cu privire la cea de a doua cerință prevăzută de legiuitor, respectiv aceea ca “în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)” instanța fondului a apreciat că nu este îndeplinită.
S-a arătat în acest sens că cei doi inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire ilegală de libertate și trafic de peroane care sunt infracțiuni contra persoanei, cu pericol social deosebit de crescut, fiind reglementate în partea specială a NCP chiar în titlu I denumit infracțiuni contra persoanei, restabilind astfel o ierarhie firească a valorilor protejate, în sensul de a pune persoana pe primul loc.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc și în speța dedusă judecății.
Prin urmare, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa reacției ferme față de cei bănuiți, ca autori ai faptelor respective.
În cauza de față, în urma probatoriului administrat, acuzarea a reținut că inculpații ar fi cumpărat victima E. F. A., ar fi transportat-o în Anglia, localitatea Birmingam, unde prin folosirea de violențe și amenințări, ar fi exploatat-o sexual prin plasarea ca prostituată, într-o locuință, timp de opt luni, încasând sumele de bani obținute din această activitate, respectiv aproximativ 20.000 lire sterline.
Cât privește împrejurarea că inculpații au în întreținere copii minori s-a apreciat că nu-i califică de plano pentru înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, acest aspect fiind preexistent luării măsurii preventive, ceea ce înseamnă că a fost avut în vedere de judecător la momentul înlocuirii măsurii arestului preventiv.
Referitor la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu s-a arătat că probatoriul din faza de urmărire penală conduce la suspiciunea rezonabilă a implicării inculpaților în săvârșirea faptei penale pentru care sunt cercetați, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultând nu numai de limitele pedepsei prevăzute de legiuitor, ci și din modalitatea în care se presupune că a fost săvârșită fapta și consecințele produse.
Toate elementele precizate au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților și a justificării măsurii arestului la domiciliu al acestora ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Menținerea arestului la domiciliu a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării iar stabilirea vinovăției urmând a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei.
Concluzionând instanța de fond a apreciat că măsura arestului la domiciliu este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații P. F. și N. F., motivele fiind expuse în partea introductivă a prezentei.
Potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.pen. actual, „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu, sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că, măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.(1).”
În urma propriului examen curtea constată că, în raport de împrejurările cauzei și datele ce caracterizează persoana inculpaților, prima instanță a decis corect că măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art. 202 alin. 4 lit. b C.pr.pen. actual, nu este suficientă pentru a asigura realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
La fel ca prima instanță, curtea constată că în continuare există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că cei doi inculpați au comis infracțiuni de o gravitate deosebită (trafic de persoane și lipsire de libertate în mod ilegal), constând în aceea că, în cursul anului 2012, inculpatul N. F. a racolat-o pe numita E. F. A., inducând-o în eroare cu privire la scopul deplasării în Anglia iar după ce a transportat-o în municipiul Slatina a vândut-o contra sumei de 5.000 euro inculpatului P. F. care, la rândul său a transportat-o în Anglia unde prin folosirea de violențe și amenințări, a exploatat-o sexual prin plasarea ca prostituată, într-o locuință, timp de opt luni, încasând sumele de bani obținute din această activitate.
În ceea ce privește conduita procesuală a inculpaților curtea constată, inclusiv din expunerea motivelor indicate în susținerea prezentelor contestații, că aceștia susțin o situație de fapt diferită față de aceea prezentată de persoana vătămată iar prin înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar există riscul ca inculpații să exercite acte de intimidare asupra acesteia dar și asupra celorlalte persoane care, în calitate de martor, au depus declarații împotriva lor. Această concluzie se impune și raportat la cele declarate de persoana vătămată în ședința publică din 17.07.2014 în sensul că, diverse persoane au amenințat-o anterior termenului din 06.06.2014 că-i taie picioarele, îi omoară copii, îi dau foc la casă dar și față de împrejurarea că inculpații sunt persoane ce manifestă predispoziție spre violență, dedusă în urma examinării antecedentelor penale. Astfel, inculpatul P. F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. 1 C.pen., prin sentința penală nr. 3044 din 18.09.1995 iar ulterior, prin sentința penală nr. 5992 din 03.10.1999 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1285 din 16.10.2000 a Curții de Apel C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, prin aceeași hotărâre dispunându-se recovarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare. În ceea ce-l privește pe inculpatul N. F., prin sentința penală nr. 478 din 26.02.2009, definitivă prin decizia penală nr. 358 din 25.03.2010 a Curții de Apel C. a fost condamnat pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. 1, 3 C.pen. iar prin sentința penală nr. 348 din 12.02.2009 a Judecătoriei Dr.T.S., definitivă prin decizia penală nr. 1550 din 23.12.2010 a Curții de Apel C., a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 2 C.pen., lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. și port de cuțit fără drept, prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În contextul aspectelor reliefate mai sus, circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv faptul că au în întreținere mai mulți copii minori, nu justifică o măsură mai puțin severă decât arestul la domiciliu, cu atât mai mult cu cât pe durata acestei măsuri inculpații au posibilitatea legală de a desfășura o muncă cinstită și de a contribui în felul acesta la întreținerea minorilor - potrivit art. 221 alin. 6 C.pr.pen. la cererea scrisă a inculpatului, instanța de judecată, prin încheiere îi poate permite acestuia să părăsească imobilul pentru a se prezenta la locul de muncă precum și în alte situații temeinic justificate (susținerea inculpatului P. F., în sensul că are o programare la o clinică din orașul C.).
Pentru considerentele de mai sus, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică iar măsura controlului judiciar nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., - buna desfășurare a procesului penal dar și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni - contestațiile declarate de inculpații P. F. și N. F. vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. actual, fiecare dintre contestatori va fi obligat să plătească câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art. 552 pct. 4 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestațiile formulate de inculpații P. F. și N. F. împotriva încheierii nr. 152 din data de 31 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ 14, ca nefondate.
Obligă fiecare dintre contestatori să plătească câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 August 2014
Președinte,
A. M. S.
Grefier,
B. F. Țacu
Red. AMS/Tehnored. ȚBF - 12.09.2014
Jud. fond - M.C.E.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 929/2014.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 923/2014.... → |
|---|
