Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 525/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 525/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 525
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
PREȘEDINTE - L. B. - Judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C.
…………..
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect contestația formulată de P. DE PE L. T. G. împotriva sentinței penale nr. 22 de la 01 februarie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul cu nr. ._, privind pe intimatul condamnat M. Z. Ș. .
Deliberând;
CURTEA:
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr. 22 februarie 2014 pronunțată de T. G. în dosarul cu nr. ._, în baza art. 595 C.pr.pen. combinat cu art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 6 alin.1 C.pen., s-a admis sesizarea formulată de Comisia de Evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cadrul Penitenciarului Tg-J. privind pe condamnatul M. Z.-Ș.-A. (fiul lui Z. și I.-D., născut la 24.08.1967 în Tg-J., județul G., CNP_); s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen., menționată în sentința penală nr. 174 /2013 a Tribunalului M., definitivă prin nerecurare, sentință prin care s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin:
- sentința penală nr. 126/06.07.2011 a Tribunalului G., definitivă la data de 19.12.2011 prin nerecurarea d.p. nr. 258/30.11.2011 pronunțată de C.A. C. în dosarul nr._/95/2010;
- sentința penală nr. 219/09.12.2011 a Tribunalului G., definitivă la data de 24.04.2013, prin d.p. nr. 249/13.07.2012 a C.A. C. și prin d.p. nr. 1420/24.04.2013 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ ;
- sentința penală nr. 1117/03.06.2009 a Judecătoriei Târgu-J., definitivă prin d.p. nr. 535/10.05.2010 pronunțată de C.A. C. în dosarul nr._ ;
- sentința penală nr. 286/16.11.2009 a Tribunalului G., definitivă prin d.p. nr. 4441/09.12.2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ ;
- sentința penală nr. 533/30.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._, definitivă la data de 24.07.2009, prin neapelare.
S-a dispus repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, după cum urmează: - 2 ani închisoare pentru art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005; - 3 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1, 2 și 4 C.pen. cu aplic. art. 41-42 C.p.; - 10 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1,2,3,4 și 5 C. pen. cu aplic. art. 41-42 c.pen. și art. 75 lit. a C.pen.; - 2 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 lit. c C penal; - 4 ani închisoare pentru art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 c.pr.pen.; - 7 ani închisoare pentru art. 26 c.p. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 c.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 c.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 c.p.p.; - un an închisoare pentru art. 290 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen.; - un an închisoare pentru art. 290 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen.; - un an închisoare pentru art. 292 C.pen.. cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen.; - 3 ani închisoare pentru art. 23 alin. 1 lit. a și c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen.; - 5 ani închisoare pentru art. 7 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 320 ind. 1 c.p.p.; - 7 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1,2,3,4 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.. și art. 320 ind. 1 C.pr.pen.
În baza art. 6 alin. 1 C.pen., s-a redus pedeapsa de 7 ani închisoare pentru art. 26 C.pen.. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 C.pen.. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen., la maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal; în baza art. 6 alin. 1 C.pen., s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1,2,3 și 5 c.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 75 lit. a C.pen., la maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal; în baza art. 6 alin. 1 C.pen., s-a redus pedeapsa de 7 ani închisoare pentru art. 26 c.p. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 c.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 c.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 c.p.p., la maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal.
În baza art. 34 C.pen. combinat cu art. 36 C.pen. cu raportare la art. 6 din Noul cod penal, s-a dispus ca cel condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare; în baza art. 6 alin. 5 din Noul cod penal, s-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se regăsește în dispozițiile Noului cod penal la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d.
Condamnatul M. Z.-Ș. –A. va executa pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se regăsește în dispozițiile Noului cod penal la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d; s-a constatat executată pedeapsa aplicată condamnatului M. Z.-Ș.–A.; s-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului M. Z.-Ș. –A., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, iar conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin cererea formulată de Comisia de evaluare a situației juridice condamnaților aflați în executarea pedepselor de la Penitenciarul Tg-J. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 174/15.10.2013, pronunțată de T. M. (definitivă prin nerecurare), privind pe condamnatul M. Z. Ș. A..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală mai sus menționată, condamnatul M. Z. Ș. A. a beneficiat de contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate prin:
- sentința penală nr. 126/06.07.2011 a Tribunalului G., definitivă la data de 19.12.2011 prin nerecurarea d.p. nr. 258/30.11.2011 pronunțată de C.A. C. în dosarul nr._/95/2010;
- sentința penală nr. 219/09.12.2011 a Tribunalului G., definitivă la data de 24.04.2013, prin d.p. nr. 249/13.07.2012 a C.A. C. și prin d.p. nr. 1420/24.04.2013 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ ;
- sentința penală nr. 1117/03.06.2009 a Judecătoriei Târgu-J., definitivă prin d.p. nr. 535/10.05.2010 pronunțată de C.A. C. în dosarul nr._ ;
- sentința penală nr. 286/16.11.2009 a Tribunalului G., definitivă prin d.p. nr. 4441/09.12.2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ ;
- sentința penală nr. 533/30.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._, definitivă la data de 24.07.2009, prin neapelare;
în pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals, uz de fals, etc.
În baza sentinței menționate, s-a emis MEPI nr. 207/30.10.2013 de T. M., executarea începând de la data de 10.11.2008.
Din pedeapsa stabilită condamnatului, acesta a executat începând cu 10.11.2008 o perioadă de 5 ani și 4 luni închisoare.
Comisia de evaluare a situației juridice condamnaților aflați în executarea pedepselor de la Penitenciarul Tg.J. a menționat în cerere că începând cu 01.02.2014, infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 C.pen. și art. 26 rap. la art. 215 C.pen. - pentru care inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare, 7 ani închisoare și respectiv, 7 ani închisoare prin sentințele penale sus menționate -, prin recalificare în art. 244 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și respectiv art. 48 rap. la art. 244 din Noul Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege este de la 1 la 5 ani, fiind aplicabile în acest sens dispozițiile art. 6 C.pen. În același timp, a menționat că pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 174/15.10.2013 pronunțată de T. M., definitivă prin nerecurare cu privire la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen., în noua reglementare prev. de art. 66 alin. 1 C.pen., dispune interzicerea exercitării acestora pe o perioadă de până la 5 ani, iar pentru infracțiunea de înșelăciune nu mai este prevăzută în mod imperativ textul de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 4 C.pen., art. 3 din Legea nr.187/2012, art. 595 C.pr.pen. și art.23 din Legea nr. 255/2013.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a constatat în esență că urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin.1 și 2 C.pen., sunt de la 1 la 5 ani, așa încât pedepsele aplicate sub legea veche prin sentințele penale menționate ( de 7 ani închisoare pentru art. 26 C.pen.. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 C.pen.. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen., depășește maximul special din noua normă de incriminare și potrivit art. 6 alin. 1 C.pen. urmează a fi redusă la maximul prevăzut în prezent de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. de 5 ani; de 10 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1,2,3 și 5 c.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 75 lit. a C.pen., depășește maximul special din noua normă de incriminare și potrivit art. 6 alin. 1 C.pen. urmează a fi redusă la maximul prevăzut în prezent de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. de 5 ani; de 7 ani închisoare pentru art. 26 c.p. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 c.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 c.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 c.p.p., depășește maximul special din noua normă de incriminare și potrivit art. 6 alin. 1 C.pen. urmează a fi redusă la maximul prevăzut în prezent de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. de 5 ani).
Instanța de fond nu a avut în vedere cauzele de atenuare sau de reducere a limitelor pedepselor din vechiul Cod penal, deși, în speță, Comisia din cadrul Penitenciarului Tg-J. a solicitat aplicarea în noua reglementare a dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen.
S-a apreciat că dispozițiile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal fac trimitere la maximul special prevăzut de legea nouă, ce se regăsește în limitele prevăzute de denumirea marginală a textului de lege ce incrimineaza fapta, fără cauze de atenuare.
S-a constatat că infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. nu mai prevede obligativitatea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, însă, având în vedere dispozițiile art. 67 din N.C.pen., conform cărora „pornind de la gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurărilor cauzei și persoanei condamnatului, instanța de fond a apreciat oportunitatea aplicării acestei pedepse, și văzând dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul Cod penal tribunalul și-a format convingerea că menținerea pedepsei complementare este necesară și se impune în forma corespondentului din legea nouă.
Astfel, s-a menținut interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b, C.pen. pe o perioadă de 3 ani – pedeapsă complementară ce se regăsește în dispozițiile Noului Cod penal la art. 66 alin. 1 lit. a,b,d., iar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, referitoare la tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 33-34 combinat cu art. 36 din vechiul Cod penal cu raportare la art. 6 din Noul Cod penal alin. 1 lit. b, întrucât acest aspect nu poate fi modificat intrând în autoritatea de lucru judecat, iar în acest mod, deși se creează lex terția, este păstrată totuși autonomia instituțiilor conform următoarei operațiuni juridice:
În baza art. 6 alin. 5 din Noul cod penal, prima instanță a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se regăsește în dispozițiile Noului cod penal la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d.
În final, s-a dispus ca M. Z.-Ș. –A. să execute pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se regăsește în dispozițiile Noului cod penal la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și cum acesta a început executarea pedepsei la 10.11.2008, instanța de fond a constatat că, în acest moment, pedeapsa aplicată a fost executată, motiv pentru care a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. DE PE L. T. G., solicitând desființarea sentinței în raport de decizia ÎC.C.J. privind aplicarea leii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive, în situația de față ajungându-se la o pedeapsă mult mai mare decât pedeapsa de 10 ani închisoare la care a fost condamnat intimatul, cu precizarea că în mod nelegal s-a dispus prin încheierea de îndreptare eroare materială recalcularea pedepsei rezultante de la 8 ani la 5 ani închisoare, solicitând în consecință, în rejudecare, respingerea sesizării Comisiei din cadrul penitenciarului.
Contestația este fondată.
Analizând hotărârea contestată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de dispozițiile legale aplicabile, se constată că sunt fondate criticile formulate de parchet.
Aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a cauzei, este prevăzută în art. 6 din codul penal care, în alin. 1, prevede: „când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei amenzii sau închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Dispozițiile menționate mai sus conțin așadar condițiile în care operează aplicarea obligatorie a legii mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, referindu-se la existența unei hotărâri de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață, a închisorii, a amenzii sau o hotărâre de aplicare a unei măsuri educative, intervenirea unei legi penale noi înainte de executarea integrală a acestora, iar legea nouă să prevadă o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de legea în temeiul căreia s-a pronunțat hotărârea definitivă, pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă depășind maximul pedepsei prevăzută de legea nouă, sau să fie mai grea.
În același sens, art. 4 din Lg. 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Cu referire la cauza de față, se constată că există o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii în baza legii vechi, care nu a fost executată complet sau considerată ca executată până în momentul intrării în vigoare a noului cod penal, lege care prevede un maxim special mai redus decât pedeapsa efectiv aplicată în temeiul legii vechi pentru trei dintre infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat definitiv.
Menționăm că, spre deosebire de cauzele aflate în curs de judecată, în cazul pedepselor definitive, prin aplicarea legii mai favorabile nu are loc o nouă individualizare a pedepsei, ci numai înlăturarea părții din pedeapsă care excede maximului prevăzut de legea nouă, în acest scop comparându-se pedeapsa aplicată în baza legii în temeiul căreia s-a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare cu maximul pedepsei prevăzut de legea nouă, modificarea sancțiunii limitându-se la reducerea ei la maximul prevăzut de legea nouă.
Întrucât dispozițiile art. 6 cod penal se referă la pedeapsa prevăzută de lege, menționăm că art. 187 cod penal definește pedeapsa prevăzută de lege ca fiind pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Deoarece prevederile art. 3201 cod procedură penală au un efect de drept substanțial și constituie o cauză legală de reducere obligatorie a pedepsei, instanța va avea în vedere pedeapsa prevăzută de noul cod penal, fără luarea în considerare a acestei cauze de reducere.
Prin introducerea dispozițiilor art. 396 alin. 10 cod procedură penală, care reia dispozițiile art. 3201 cod procedură penală anterior, nu s-a produs o modificare a pedepsei prevăzute de codul penal pentru infracțiunea pentru care o persoană a fost condamnată, pedeapsa pentru care s-a dispus condamnarea rămânând tot închisoarea, nefiind îndeplinite, numai pentru acest motiv, prevederile art. 6 cod penal.
Principiul autorității lucrului judecat împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele judecate definitiv, hotărârile penale definitive fiind susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numi care urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva persoanei condamnate ori ca urmare a unei împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă.
Art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe și trebuie interpretat conform dispozițiilor din preambulul convenției care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante, nunul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului fiind principiul securității raporturilor juridice, conform căruia soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe, nu mai poate fi supusă rejudecării. Principiul poate suferi derogări numai dacă există motive substanțiale și imperioase, în acest sens, Curtea menționând că legea supremă statuează cu privire la principiul aplicării legii penale mai favorabile. Ca urmare, în cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai pune problema alegerii legii penale mai favorabile, deoarece aceasta este prin ipoteză legea nouă, singura aplicabilă.
Cu privire la problema menționată mai sus, s-a arătat - de asemenea - că art. 396 alin. 10 cod procedură penală nu dispune nimic cu privire la aspectele statuate de art. 4 și 6 din codul penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.
Revenind la cauza de față, menționăm că numitul M. Z. Ș. A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prev de art. 215 alin.1, 2,3, 4 și 5 Cod Penal cu aplic. art. 41, 42 Cod Penal anterior, la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru art. 26 Cod Penal rap la art. 215 alin.1 – 5 Cod Penal anterior cu aplic. art. 41m, 42 Cod Penal anterior, respectiv 7 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1 – 5 Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal anterior și art. 3201 Cod Procedură Penală anterior, precum și la pedepse de 2 ani, 3 ani, 4 ani închisoare pentru infracțiunile de evaziune fiscală, fals sau art. 7 din Lg. 39/2003.
În ceea ce privește inf. prev de art. 9 alin. 1 lit. c din Lg. 241/2005, se constată că nu au fost modificate limitele de pedeapsă; cu privire la inf. prev de art. 215 alin.1, 2, 3, 4 Cod Penal anterior reglementată în noul cod penal în dispozițiile art. 244 alin. 1 și 2, se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicat ă prin sentința penală nr. 533/2009 a Judecătoriei Sector 6 București nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă; cu privire la inf. prev de art. 215 alin.1,2,3,4, și 5 Cod Penal anterior cu aplic. art. 41, 42 Cod Penal anterior, contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, maximul special prevăzut de reglementarea actuală fiind de 5 ani închisoare; aceeași situație se constată și cu privire la pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate pentru inf. prev de art. 215 alin. 1 – 5 Cod Penal anterior cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal respectiv art. 26 Cod Penal aterior cu aplica art. 215 alin. 1 – 5 Cod Penal anterior cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal; cu privire la inf. prev de art. 7 din Lg. 39/2003 reglementată în prezent de dispozițiile art. 367 alin. 1 cod penal, se constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 533/2009 a Judecătoriei Sector 6 București, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru această infracțiune, respectiv 5 ani închisoare; de asemenea, pedepsele de 1 an închisoare pentru art. 290 Cod Penal anterior (2 pedepse), 1 an închisoare pentru art. 292 Cod Penal anterior; 3 ani închisoare pentru art . 23 alin. 1 lit. a și c din Lg. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal anterior, nu depășesc maximul special prevăzut de reglementările din noul Cod Penal.
În ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, deoarece ne aflăm în cazul unor pedepse definitive, aplicarea unor dispoziții care s-au făcut deja în cursul procesului nu mai poate fi făcută ulterior, pentru că ar înfrânge autoritatea de lucru judecat și, în consecință, contopirea nu se poate dispune potrivit dispozițiilor legii vechi, neaflându-ne în cursul unui proces penal, așa cum am arătat și mai sus, în cazul condamnărilor definitive, instanța nefiind în situația de a alege legea mai favorabilă, ci ea trebuie doar să verifice dacă legea nouă se aplică în cazul respectiv și, în consecință, să verifice dacă pedeapsa aplicată potrivit legii vechi depășește pedeapsa maximă ce s-ar putea aplica potrivit legii noi.
Ori, în cauza de față, contopind pedepsele ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni prin prisma dispozițiilor noului cod penal, se constată că nu se impune reducerea pedepsei rezultante de 10 ani închisoare aplicată condamnatului în mod definitiv, rezultanta - conform dispozițiilor din noul cod penal - depășind această pedeapsă stabilită în mod definitiv.
În raport de aceste considerente, contestația este apreciată ca fondată, astfel încât, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a cod procedură penală, va fi admisă, va fi desființată sentința 22/01.02.2014 și încheierea de la 01.02.2014 pronunțate de T. G., în totalitate.
Se va respinge sesizarea Comisiei din cadrul Penitenciarului Tg J., privind pe condamnatul M. Z. Ș., iar în baza art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală, celtuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. DE PE L. T. G. împotriva sentinței penale nr. 22 de la 01 februarie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul cu nr. ._, privind pe intimatul condamnat M. Z. Ș. .
Desființează sentința 22/01.02.2014 și încheierea de la 01.02.2014 pronunțate de T. G., în totalitate.
Respinge sesizarea Comisiei din cadrul Penitenciarului Tg J., privind pe condamnatul M. Z. Ș..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2014.
Președinte,
L. B.
Grefier,
M. N.
Red. Jud. L. B.
Jud. fond: A. S. N.
Dact. 2 ex./A.T. – 10 iulie 2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 903/2014.... → |
|---|
