Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 903/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 903/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 903/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 903
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
PREȘEDINTE - C. M. - Judecător
Judecător V. M.
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat de procuror G. C., de la D. – S. T. C..
…………….
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul declarat de D.I.I.C.O.T. – S. T. C. împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 20 ianuarie 2011, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, privind pe intimatul - inculpat G. C..
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 4 din data de 20 ianuarie 2011, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, s-a respins cererea privind schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor din inf. prev. de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea 678/2001 în inf. prev. de art. 13 alin. 1,2,3 teza a II a din Legea 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată M. L. N.) și din inf. prev. de art. 13 alin. 1,2 din Legea 678/2001 în inf. prev. de art. 13 alin. 1,2,3 teza a II a din Legea 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată P. M. C.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., a fost achitat inculpatul G. C. (CNP_, născut la data de 23.07.1986 în municipiul C., județul D., fiul lui Ș. și M., cetățean român, cu domiciliul în municipiul C., ., jud. D., pentru săv. inf. prev. de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea 678/2001 - faptă săvârșită față de partea vătămată M. L. N.), iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.p., a fost achitat același inculpat pentru săv. inf. prev. de art. 13 alin. 1,2 din Legea 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată P. M. C.).
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 14.07.2010 și până la data de 24.11.2010, inclusiv, iar în baza art. 350 rap. la art. 140 alin. 1 lit. b C.p.p., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă față de inculpat prin încheierea din data de 18.11.2010 a Tribunalului D. - Secția pentru Minori și Familie.
În baza art. 192 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca plata onorariului apărătorului din oficiu pentru cele 2 părți vătămate, în cuantum total de 600 lei, să fie virat din contul Ministerului de Justiției în contul Baroului de Avocați D..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Serviciului T. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 117/D/P/2009, a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul G. (fost V.) C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin.(1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, instanța de fond a constatat că activitatea infracțională a inculpatului G. (fost V.) C. a fost în legătură directă cu activitatea infracțională a inculpatului trimis în judecată, V. Ș. și a învinuitului V. D. M. și în scopul acestei activități infracționale.
Astfel, în luna aprilie 2008, inculpatul V. Ș. s-a deplasat în ., la domiciliul bunicilor părții vătămate minore M. L. N., unde le-a cunoscut pe numitele V. A.-M. și D. I.-T., care au participat la masa festivă, organizată, potrivit tradițiilor din zonă, pentru oficializarea relației de concubinaj dintre inculpatul G. (fost V.) C. și partea vătămată minoră M. L. N..
La această masă festivă, au participat și martorii M. M., M. I. și M. D., care, ulterior, cu ocazia audierii lor l-au recunoscut pe inculpatul G. (fost V.) C. ca fiind persoana care s-a „căsătorit" cu partea vătămată minoră M. L. N..
Prin prisma acestei ocazii, inculpatul trimis în judecată V. Ș. și numita G. E. B. zisă „A.", le-a cunoscut pe numitele V. A.-M. și D. I.-T. pe care le-a invitat să-l viziteze la domiciliu.
Numitele V. A.-M. și D. lonela-T. au dat curs invitației și, în aceeași zi, cu microbuzul Mercedes Vito, condus de inculpatul trimis în judecată V. Ș., s-au deplasat în municipiul C., ., județul D., unde l-au cunoscut și pe învinuitul V. D. M., care locuia împreună cu concubina lui, G. E. B. zisă „A.".
Cu această ocazie, inculpatul trimis în judecată V. Ș. le-a spus numitelor V. A.-M. și D. I.-T. că, el se ocupă cu transportul de persoane din România în Italia, împrejurare prin care și-a făcut mulți prieteni printre cetățenii italieni.
În ziua următoare, numitele V. A.-M. și D. lonela-T. l-au vizitat din nou pe inculpatul trimis în judecată V. Ș., care le-a propus să meargă împreună cu el, în Italia unde, are posibilitatea să le angajeze ca „dame de companie" la un Night Club din R..
Referitor la contravaloarea transportului, în cuantum de 100 de euro de persoană, inculpatul V. Ș. le-a precizat că va fi suportată de el, urmând ca învinuitele să-i achite această sumă din salariul obținut în Italia. Inculpatul le-a spus numitelor V. A.-M. și D. I.-T. că le va găsi și loc de cazare, cu rugămintea ca, atunci când se află în Italia, să-i permită să rămână și el, în intervalul dintre cursele de transport persoane, de regulă 2-3 zile, în imobilul unde vor fi cazate. Numitele V. A.-M. și D. lonela-T. au acceptat propunerea astfel că, după aproximativ 3 zile, au plecat în Italia împreună cu partea vătămată minoră M. L. N. și inculpatul trimis în judecată V. Ș., cu microbuzul Mercedes Vito de culoare alb, proprietatea inculpatului.
În punctul de trecere a frontierei româno-ungare, inculpatul trimis în judecată V. Ș. a prezentat personal, pentru control, documentele de identitate ale numitelor V. A. M., D. I.-T. și ale părții vătămate minore M. L. N., care nu a avut procură notarială din partea părinților pentru trecerea legală a frontierei însoțită de o altă persoană decât reprezentanții legali.
La R., inculpatul trimis în judecată V. Ș. le-a asigurat cazarea numitelor V. A.-M., D. I.-T. și părții vătămate minore M. L. N. într-un imobil închiriat și locuit de un cetățean român, situat în regiunea Lido dei Pini, în care au locuit timp de aproximativ o săptămână împreună cu inculpatul.
În zilele următoare, inculpatul trimis în judecată V. Ș. le-a condus pe numitele V. A. M., D. I.-T. și pe partea vătămată minoră M. L. N. la un Night Club din zonă, administrat de o româncă, unde primele două au fost primite să lucreze, ca „dame de "companie", o perioadă de probă, urmând să fie plătite cu suma fixă de 50 euro pe zi de persoană și un procent de 3% din consumația clienților. Partea vătămată minoră M. L. N. nu a fost acceptată la Night Club, datorită vârstei.
După două zile, inculpatul trimis în judecată V. Ș., le-a spus numitelor V. A. M. și D. I.-T. că, nu mai pot locui în casa respectivă și urmează să închirieze un imobil, fapt ce va impune cheltuieli mari pentru chirie, utilități și hrană, pe care nu le vor putea acoperi din banii câștigați la clubul de noapte, iar singura soluție pentru a putea câștiga suficienți bani este să meargă „la stradă", împreună cu partea vătămată minoră M. L. N., pentru a practica prostituția.
Inculpatul V. Ș. a afirmat că el le poate găsi loc „la stradă" în schimbul sumei de 50 de euro pe zi, iar din banii obținuți din practicarea prostituției vor trebui să-i plătească lui suma de 200 de euro, de persoană, săptămânal, restul banilor urmând să le rămână lor. Numitele V. A. M., D. I.-T. și partea vătămată minoră M. L. N. au acceptat, de bună-voie, propunerea și condițiile inculpatului trimis în judecată V. Ș., fapt pentru care, inculpatul trimis în judecată V. Ș. le-a cumpărat haine pentru o ținută provocatoare, urmând să-i achite inculpatului contravaloarea hainelor din banii obținuți din practicarea prostituției.
Timp de aproximativ o lună, numitele V. A.-M., D. I. T. și partea vătămată minoră M. L. N. au fost transportate zilnic „la stradă", cu microbuzul Mercedes Vito în zona Santa Palomba de la periferia orașului R., în jurul orelor 18:00, de inculpatul trimis în judecată V. Ș., care revenea în jurul orelor 23:00-24:00 și le transporta înapoi la locul de cazare.
Ulterior, transportul „la stradă" și înapoi la locul de cazare al susnumitelor și părții vătămate minore, a fost efectuat în schimbul sumei de 10 euro pe zi, de un cetățean marocan, căruia i se spunea „Ștefano", în înțelegere cu inculpatul V. Ș..
Pentru motivul că, numitele V. A.-M., D. I. T. și partea vătămată minoră M. L. N. îi datorează inculpatului trimis în judecată V. Ș. suma de 2000 de euro, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul, cazarea, utilitățile, hrana și îmbrăcămintea, acesta și-a însușit, timp de aproximativ o săptămână, toți banii obținuți „la stradă" de învinuite și partea vătămată minoră M. L. N..
Conduita inculpatului trimis în judecată V. Ș., le-a nemulțumit pe numitele V. A.-M. și D. I. T., care l-au amenințat că se întorc în țară, fapt ce l-a obligat pe acesta, să respecte înțelegerea de a le lăsa jumătate din banii obținuți de ele din practicarea prostituției „la stradă", însă treptat le-a impus să-i dea sume tot mai mari de bani, în afară de banii plătiți, zilnic, pentru locul „la stradă" și lunar pentru chirie și utilități.
La începutul lunii iunie 2008, numita V. A.-M., pe fondul comportamentului, manifestat de inculpatul trimis în judecată V. Ș. a plecat în România unde, ulterior a venit și numita D. I. T.. Partea Vătămată minoră M. L. N., a rămas în Italia și a continuat să iese „la stradă" unde a practicat prostituția pentru inculpatul trimis în judecată V. Ș..
Pentru activitatea infracțională descrisă mai sus, inculpatul V. Ș. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 55D/P/2009 al Serviciului T. C., iar față de inculpatul G. (fost V.) C., care s-a sustras urmăririi penale, s-a dispus disjungerea cauzei.
În prezent, s-a reținut că inculpatul G. (fost V.) C. este căsătorit cu numita G. E. B., zisă „A." care în realitate este concubina învinuitului V. D. M. (fratele inculpatului G. C.) și care se prostituează „la stradă" în Italia pentru V. D. M..
Anterior lunii august 2008, partea vătămată minoră P. M. C., prin intermediul numitei D. I. T. i-a cunoscut pe V. D. M. și pe numita G. E. B. zisă „A.", despre care a aflat că o pot transporta, fără procură notarială din partea părinților, în Italia, unde dorea să ajungă, mai mult din curiozitate.
În luna august 2008, partea vătămată minoră P. M. C. a fost transportată de învinuitul V. D. M. și de concubina acestuia, G. E. B., zisă „A." în municipiul C., iar până la plecarea în Italia a locuit, timp de câteva zile, la domiciliul învinuitului V. D. M. din municipiul C., ., județul D., unde l-a cunoscut pe inculpatul G. (fost V.) C..
După câteva zile, partea vătămată minoră P. M. C., inculpatul G. (fost V.) C., învinuitul V. D. M. și numita G. E. B., zisă „A." au plecat în Italia - R., cu un microbuz, contravaloarea transportului fiind plătită de către inculpatul G. (fost V.) C., în posesia căruia s-a aflat și actul de identitate al părții vătămate minore.
La R., partea vătămată minoră P. M. C. l-a cunoscut pe inculpatul trimis în judecată V. Ș., care locuia într-o cabană amplasată pe un „camp", împreună cu minorele D. L. P. și M. L. N., ambele cunoscute de P. M. C. prin prisma faptului că erau din aceeași comună.
Partea vătămată minoră P. M. C. a locuit într-o altă cabană din apropiere, împreună cu inculpatul G. (fost V.) C., învinuitul V. D. M. și numita G. E. B., zisă „A.".
În ziua următoare sosirii la R., numita G. E. B., zisă „A." a ieșit „la stradă", să practice prostituția, moment în care inculpatul G. (fost V.) C. i-a propus părții vătămate minore P. M. C. să facă și ea același lucru.
Inițial, aceasta a refuzat, însă ulterior a acceptat la insistențele inculpatului G. (fost V.) C., care afirma că intenția lui este de a se căsători cu ea dacă va accepta să iasă „la stradă".
Partea vătămată minoră P. M. C. a ieșit „la stradă" după ce în prealabil inculpatul G. (fost V.) C. i-a cumpărat haine adecvate unei ținute provocatoare, iar de la numita G. E. B., zisă „A."a aflat tariful pe care trebuie să-l perceapă de la clienți.
Banii obținuți în acest mod de partea vătămată minoră P. M. C., de regulă sume de aproximativ 600 euro zilnic, i-au fost dați în totalitate de către aceasta inculpatului G. (fost V.) C..Partea vătămată minoră P. M. C. a continuat să iasă „la stradă" pentru inculpatul G. (fost V.) C. până în luna iunie 2009, "când, inculpatul trimis în judecată V. Ș. a fost arestat preventiv în România.
Profitând de acest lucru, partea vătămată minoră P. M. C. a plecat în localitatea Mantova, unde s-a întâlnit cu martorul S. E. pe care îl cunoscuse anterior prin intermediul Internet-ului.
Ulterior, partea vătămată minoră P. M. C. cu ajutorul martorului S. E., a reușit să-și primească actul de identitate de la inculpatul G. (fost V.) C., care i l-a remis prin intermediul numitei G. E. B., zisă „A.", în prezența martorului S. E..
Trecând la soluționarea cauzei, instanța de fond, referitor la fapta de trafic de minori săvârșită asupra părții vătămate minore M. L. N., a constatat că, în rechizitoriu, la filele 3-4, s-a reținut că în luna aprilie 2008, numitul V. Ș. s-a deplasat la domiciliul bunicilor părții vătămate minore M. L. N. pentru a participa la masa festivă organizată, conform tradițiilor din zonă, pentru oficializarea relației de concubinaj dintre inculpatul G. C. și partea vătămată M. L. N., iar la această masă a fost prezentă și numita G. E. B. (soția inculpatului G. C., dar care era despărțită în fapt de acesta, iar actualmente este concubina fratelui acestui inculpat) și astfel, G. E. B., le-a invitat pe V. A. M. și D. I. T. să o viziteze la domiciliu, lucru pe care acestea l-au acceptat și astfel, în cursul aceleiași zile, s-au deplasat în municipiul C., unde l-au cunoscut și pe V. D. M..
La fila 6 din rechizitoriu, revenind la vinovăția inculpatului G. C., s-a arătat că acesta a mers împreună cu fratele V. D. M. și cu fosta soție, G. E. B. și cu o altă fată neidentificată la domiciliul numitei M. I. (bunica minorei), pentru a cunoaște familia minorei, cu care intenționa să se căsătorească. Așadar, prima instanță a apreciat că există contradicții chiar între cele reținute în rechizitoriu.
Astfel, în prima parte a rechizitoriului se susține că s-ar fi organizat o masă festivă, conform tradițiilor din zonă, pentru oficializarea relației de concubinaj, unde a participat inculpatul G. C., tatăl acestuia și soția, iar ulterior, că inculpatul a mers împreună cu fratele (nu cu tatăl) și cu soția pentru a cunoaște familia minorei cu care intenționa să se căsătorească. Pe de altă parte, acea petrecere de logodnă, despre care se face vorbire în rechizitoriu, nu este confirmată de nici unul dintre martorii audiați în cauză.
Pe de altă parte, chiar dacă susținerea din rechizitoriu cum că a fost organizată o petrecere pentru oficializarea „concubinajului” între inculpat și partea vătămată și că, cu această ocazie, inculpatul le-ar fi adus la cunoștință membrilor familiei că o va lua pe minoră la domiciliul lui din C., afirmând totodată față de aceștia că intenționează să plece cu ea în Italia, ar fi corectă, aceasta nu înseamnă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei de trafic de minori, deoarece participarea la o astfel de petrecere și exprimarea intenției de a merge cu partea vătămată în Italia, în sine, nu sunt de natură să conducă la concluzia că inculpatul ar fi urmărit să o traficheze pe minoră și nici că între inculpatul G. C. și tatăl său, V. Ș., care a exploatat-o pe minoră în Italia, obligând-o să se prostitueze, a existat o înțelegere pentru determinarea în acest mod a părții vătămate de a merge în Italia în scopul exploatării sexuale, acesta putând chiar să-și dorească să se căsătorească cu minora și să plece cu aceasta în Italia în scopuri licite.
Faptul că minora a plecat ulterior în Italia cu tatăl inculpatului, nu înseamnă că inculpatul ar fi fost în înțelegere cu tatăl său pentru ca minora să meargă în Italia și să se prostitueze, atâta vreme cât acest lucru nu a fost dovedit cu nici o probă și, de asemenea, nu există nici o probă administrată în cauză, nici la urmărirea penală, nici la instanță, din care să reiasă că inculpatul a exploatat-o în vreun fel pe partea vătămată. Dimpotrivă în actul de sesizare s-a reținut că minora a plecat în Italia cu tatăl inculpatului, acesta s-a ocupat de cazarea acesteia, acesta a încercat să o angajeze la un club de noapte, însă nu a fost acceptată întrucât era minoră, acesta i-a sugerat să meargă la prostituție că se câștigă bine, propunere acceptată de partea vătămată, acesta i-a cumpărat haine, acesta o veghea la stradă și primea jumătate din banii obținuți la stradă.
În atare situație, s-as constatat că fapta de trafic de minori asupra părții vătămate M. L. N. nu a fost săvârșită de inculpatul G. C., ci de tatăl acestuia - V. Ș. -, care a și fost condamnat pentru această faptă prin sentința penală nr. 42/21.10.2009 a Tribunalului D. - Secția pentru Minori și Familie, pronunțată în dosarul nr._ .
Cu privire la fapta de trafic de minori, săvârșită asupra părții vătămate minore P. M. C., instanța de fond a constatat că aceasta nu există, întrucât, din declarația părții vătămate în fața instanței, a reieșit că aceasta a plecat în Italia împreună cu G. B., iar, odată ajunsă în Italia, s-a angajat la un club de noapte ca ospătar și a hotărât să iese la stradă după orele de program, auzind că la stradă se câștigă bine. Pe inculpat, l-a cunoscut în Italia, acesta venind în vizită la tatăl său, care locuia în același „camp” cu partea vătămată, însă nu a avut nici o legătură cu acesta, ci doar au mai discutat uneori la telefon întrucât părții vătămate îi plăcea de el și ar fi vrut să fie prietenă cu acesta.
Chiar dacă la urmărirea penală această parte vătămată a declarat că a fost traficată de către inculpat, instanța de fond a apreciat că în declarația acesteia există contradicții, și nici declarațiile martorilor S. E. și P. M. de la urmărirea penală, nu au putut fi avute în vedere, atâta timp cât acești martori nu sunt martori direcți, relatând doar ce au auzit de la partea vătămată. De asemenea, chiar dacă martorele G. L. F., M. L. M., D. L. P. și D. I. T., au declarat la urmărirea penală că G. C. ar fi traficat-o pe partea vătămată P. M. C., aceste martore, în fața instanței au arătat că nu-și mențin declarațiile date la urmărirea penală.
Instanța de fond a ținut cont doar de declarațiile părțile vătămate și a martorilor din fața instanței, nu și de cele de la urmărirea penală și pentru faptul că aceștia au declarat că la urmărirea penală s-au făcut presiuni asupra lor și au fost amenințați de organele de anchetă și astfel aceste declarații, potrivit art. 64 alin. 2 C.p.p., nu pot fi folosite în proces, fiind obținute cu încălcarea disp. art. 68 C.p.p.
Astfel fiind, prima instanță a constatat că fapta de trafic de minori imputată inculpatului, nu există, în condițiile în care partea vătămată a plecat din proprie inițiativă în Italia, iar în Italia, în timpul liber, a practicat de bună voie prostituția, la inițiativa sa, nefiind obligată de inculpat sau de alte persoane în acest sens.
Urmare a celor arătate mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., inculpatul a fost achitat pentru săv. infr. prev. de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată M. L. N.) și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.p., îl va achita pe inculpat pentru săv. infr. prev. de art. 13 alin. 1,2 din Legea 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată P. M. C.).
Ca urmare a achitării inculpatului pentru cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a respins cererea formulată de reprezentantul D. privind schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor din infr. prev. de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea 678/2001 în infr. prev. de art. 13 alin. 1,2,3 teza a II a din Legea 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată M. L. N.) și din infr. prev. de art. 13 alin. 1,2 din Legea 678/2001 în infr. prev. de art. 13 alin. 1,2,3 teza a II a din Legea 678/2001 (faptă săvârșită față de partea vătămată P. M. C.).
În baza art. 350 rap. la art. 140 alin. 1 lit. b C.p.p., instanța de fond a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpat prin încheierea din data de 18.11.2010 a Tribunalului D..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii săvârșită față de partea vătămată P. M. C. din infracțiunea prev de art. 13 alin.1 și 2 din Lg. 678/2001 în infracțiunea prev de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Lg. 678/2001, întrucât inculpatul a acționat alături de făptuitorul V. D. la comiterea infracțiunii de trafic de minori.
S-a solicitat condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni deduse judecății, arătându-se că prima instanță a reținut exclusiv probele testimoniale administrate în faza cercetării judecătorești în motivarea soluțiilor de achitare, ignorând împrejurarea că rude ale inculpatului au expediat sume de bani unora dintre acești martori, în cursul procesului, tocmai pentru ca respectivii să declare aspecte favorabile inculpatului. Astfel, în privința infracțiunii săvârșită față de partea vătămată M. L., s-a arătat că soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. c Cod Procedură penală este greșită, întrucât s-a reținut - contrar probelor administrate - participația exclusivă a numitului V. Ș., condamnat în altă cauză, deși este dovedită recrutarea părții vătămate, realizată de către inculpat sub promisiunea încheierii unei căsătorii cu aceasta, după care, partea vătămată a fost transportată în Italia și exploatată în folosul inculpatului V. Ș., prin practicarea prostituției; în privința infracțiunii săvârșită față de partea vătămată P. M., s-a solicitat să se constate poziția oscilantă a acestei părți, care a dat patru declarații în cauză, de fiecare dată prezentând altă situație de fapt, aspectele reținute de prima instanță fiind însă în vădită contradicție cu faptele relatate de martorii audiați (V. A., G. L. F., D. I. și D. L.). S-a criticat sentința apelată, arătându-se că motivarea soluțiilor de achitare este contradictorie în raport de probele administrate și, de asemenea, s-a arătat că tribunalul nu s-a pronunțat asupra actelor materiale dovedite în sarcina inculpatului și care întregesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de minori fie în modalitatea recrutării, fie în modalitatea transportului și găzduirii comise în scopul exploatării minorelor traficate, acestea practicând prostituția în folosul inculpatului.
S-a concluzionat, solicitându-se condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni deduse judecății, la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție, la individualizarea pedepselor solicitându-se a fi reținut pericolul social concret ridicat al infracțiunilor.
Prin decizia penală nr. 45 din 21 februarie 2012 stată în dosarul cu nr._ 2014, Curtea de Apel C. – Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori a admis apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C., județ D., a desființat sentința instanței de fond și, în rejudecare, a dispus, în baza art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 cu aplic. art.74 lit.a, 76 lit.a C.pen., condamnarea inculpatului G. C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și e C.pen. (faptă săvârșită față de partea vătămată M. L..)
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001, în infracțiunea prev. de art.13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001; în baza art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b și e C.pen. (faptă săvârșită față de partea vătămată P. M.), iar conform art. 33 lit. a, 34 lit. b și art. 35 alin. 3 C.p., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și e C.pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b C.p. pe durata prev. de art. 71 alin.2 C.pen; în baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 14.07.2010 la 24.11.2010, inclusiv.
S-a luat act de împrejurarea că nu există constituire de parte civilă în cauză; a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat (aferent fazei procesuale a urmării penale și a judecății în primă instanță) în sumă de 2000 lei, din care 600 lei reprezentând onorariu avocat oficiu; cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 150 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru părțile vătămate, au rămas în sarcina statului, urmând a fi virate din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați D..
S-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 26.01.2012.
Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență următoarele:
În cazul infracțiunii săvârșite împotriva părții vătămate M. L., s-a reținut că atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul judecății, au fost administrate probe testimoniale relevante, ce atestă că în preajma sărbătorii Sfintelor Paști din anul 2008, inculpatul G. (fost V.) C. a fost prezent în locuința familiei M. și a purtat discuții referitor la eventuala căsătorie cu partea vătămată, sens în care a obținut acceptul tatălui și bunicii pentru a lua pe partea vătămată în C., la domiciliul său (conform declaraților martorilor M. D., M. M., G. L. F. și M. L. M., V. A. și D. L.). Ulterior, partea vătămată este transportată în Italia, cu microbuzul aparținând lui V. Ș. (care este tatăl inculpatului), împreună cu martorele D. I. și V. A., la R., unde este găzduită de V. Ș. într-o cabană și este convinsă să se prostitueze în folosul acestuia.
Ori, reținând că pentru traficarea minorei M. L., inculpatul V. Ș. a fost trimis în judecată (prin rechizitoriul nr. 55D/P/2009 din 18.06.2009 instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C.) pentru fapta de transportare în Italia, găzduire și exploatare, prin practicarea prostituției, a părții vătămate și a fost condamnat la închisoare (prin sentința penală nr. 42 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului D. pronunțată în dosarul nr._, definitivă la 23.03.2011 prin respingerea recursului declarat de inculpatul V. Ș., ca nefondat, la Înalta Curte de Casație și Justiție), instanța de apel a constatat că exploatarea acestei părți vătămate a fost stabilită cu certitudine, în prezenta cauză analizându-se dacă acțiunile inculpatului G. C. întregesc conținutul infracțiunii prev de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Lg. 678/2001, în modalitatea racolării.
În acest sens, s-a reținut că acordul părții vătămate de a fi transportată în Italia, a fost obținut ca urmare a promisiunilor mincinoase făcute de inculpatul G. C., referitor la luarea în căsătorie a acesteia, discuții purtate și în prezența membrilor de familie ai minorei - bunica M. I. și unchiul M. D. - care au declarat constant că inculpatul a venit în locuința lor pentru a „o lua pe L.”. Ori, analizând această acțiune a inculpatului din perspectiva cutumelor locale, specifice mediului rural și a vârstei părții vătămate (minoră de 16 ani), s-a reținut de instanța de apel că atât părții vătămate cât și rudelor sale le-a fost sugerată intenția de căsătorie a inculpatului, numai pentru o atare acțiune fiind necesară deplasarea părții vătămate la locuința inculpatului și acceptul familiei de origine a minorei.
Instanța de fond a reținut eronat în cauză împrejurarea modificării declarației de către martora M. M. (mama părții vătămate), aflată în relații conflictuale atât cu soțul său cât și cu rudele acestuia (afinii săi M. I. și M. D.) din faza de cercetare judecătorească, ca relevantă pentru excluderea inculpatului din cercul infracțional, în condițiile în care la dosar există dovada că acestei martore i-au fost expediate sume de bani la datele de 17.06.208 și 2.09.2008 de către tatăl inculpatului (înscrisuri aflate la fila 96). Mai mult, din declarațiile celorlalți martori - G., M., D., V., date în faza urmăririi penale,a reieșit că, în . părții vătămate și martorelor, se știa că partea vătămată M. L. este soția lui G. C.. De asemenea, infracțiunea de trafic de minori include, în conținutul obiectiv, modalități alternative de comitere, fiind suficientă pentru existența infracțiunii realizarea oricăreia dintre acțiunile incriminate (recrutare, transport, găzduire), dacă s-a comis în vederea exploatării persoanei vătămate.
În speță, acțiunea de racolare a părții vătămate de către inculpatul G. C., în condițiile anterior descrise și exploatarea acesteia de către V. Ș. (condamnat în altă cauză - dosar nr._ - pentru infracțiunea prev de art. 13 alin.1, 2 și 3 cod penal față de partea vătămată M. L. N.), prin practicarea prostituției, s-au dovedit a fi cert stabilite, iar înțelegerea dintre făptuitorii participanți la traficarea minorei a rezultat din legătura dintre ei și datele obiective probate în speță, referitoare la transportarea părții vătămate în Italia de către condamnatul V. Ș. și găzduirea acesteia în scopul practicării prostituției, după ce minora a fost adusă în C., de la locuința părinților din ., la locuința lui V. Ș., de către inculpatul G. C. împreună cu G. B. și martorele D. I. și V. A..
Față de acestea, împrejurările reținute de prima instanță - în baza cărora s-a dispus achitarea inculpatului G. C. în temeiul art. 10 lit. c Cod Procedură penală – s-a constatat de instanța de apel că nu au corespondent în probatoriul administrat.
În privința infracțiunii de trafic de persoane asupra minorei P. M., s-a reținut că trimiterea în judecată a inculpatului s-a realizat în baza probatoriului testimonial constând, în principal în declarațiile martorelor M. L. M., G. L. F., D. L. P., dovezi care atestă că minora P. M. a locuit în Italia împreună cu inculpatul G. C., într-o cabană separată de cele folosite de condamnatul V. Ș. și făptuitorul V. D. (pentru care s-a disjuns urmărirea penală), precum și că partea vătămată s-a prostituat alături de martore, la stradă, în folosul inculpatului G. C.. Astfel, în condițiile în care partea vătămată era minoră (născută la 22 ianuarie 1993), în vârstă de 15 ani în anul 2008, pretinsul consimțământ exprimat de aceasta cu privire la deplasarea sa în Italia și practicarea prostituției - astfel cum a declarat cu ocazia cercetării judecătorești, la datele de 23.09.2010 și 04 noiembrie 2010 - este irelevant, Legea nr. 678/2001, în art. 13 incriminând acțiunile de exploatare a minorului, prin traficarea acestuia, necondiționat de acțiunea de inducere în eroare sau constrângere, întrucât, în accepțiunea legii, minorul este prezumat a fi o persoană aflată în situație de vulnerabilitate datorită incapacității sale de a discerne asupra semnificației și consecințelor faptelor sale. Totodată, s-a constatat de instanța de prim control judiciar că, în cauză, partea vătămată a dat declarații contradictorii în faza cercetării judecătorești, raportat la aspectele susținute în faza urmăririi penale, motivând că asupra sa s-au exercitat presiuni de către organele de anchetă, susținere reținută de tribunal în argumentarea soluției de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod Procedură penală.
Din examinarea declarațiilor date de partea vătămată în fața procurorului, instanța de apel a constatat însă că a fost asistată atât de apărător din oficiu cât și de reprezentant legal (mama) și de reprezentantul ANITP (declarațiile din 26.01.2010), situație în care exercitarea de presiuni de către anchetator nu este verosimilă. De asemenea, prima instanță a reținut că, în cursul cercetării judecătorești în cauza pendinte, partea vătămată a fost reaudiată de către procurorul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la data de 24.09.2010, pentru a fi determinată să susțină acuzațiile împotriva inculpatului; ori, analizând conținutul acestei declarații (aflată la filele 47 - 49, dosar fond), instanța de apel a constatat că partea vătămată P. M. C. a fost audiată în calitate de martor în dosarul de urmărire penală nr. 197D/P/2010 instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C. privitor la faptele învinuitului V. D., față de care, în prezenta cauză, urmărirea penală s-a disjuns prin rechizitoriul nr. 117D/P/2009.
Totodată, din înscrisurile atașate la dosarul cauzei (filele 66, 73 - 75, dosar urmărire penală) s-a constatat că urmărire penală a început in rem pentru faptele de trafic de persoane împotriva părților vătămate D. L. P., G. L. F., M. L. N., P. M. C., inițial în dosarul de urmărire penală nr. 55D/P/2009, prin care s-a trimis în judecată inculpatul V. Ș. și din care s-a disjuns cauza de față, formându-se dosarul nr. 117D/P/2009, prin care a fost trimis în judecată inculpatul G. (fost V.) C., precum și față de V. D. și G. B., formându-se dosarul nr. 197D/P/2010.
S-a reținut astfel că, în faza urmăririi penale instrumentate în dosarul nr. 55D/P/2009, inculpatul V. Ș. a fost propus pentru arestare preventivă în baza temeiurilor prev de art. 148 lit. b și f Cod Procedură penală, reținându-se pe de o parte că este cercetat pentru comiterea unei pluralități de infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori, fapte de pericol social deosebit, iar, pe de altă parte, că la data de 13 martie 2009, prin intermediul fiului său G. C., a remis martorelor M. E. și P. M. (mama părții vătămate P. M. C.) suma de 200 lei, pentru ca acestea să relateze în favoarea sa, cu ocazia audierilor la procuror; aceste împrejurări au fost reținute prin încheierea nr. 10 din 27 mai 2009 a Tribunalului D., în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. Ș. în temeiul art. 143 Cod Procedură penală coroborat cu art. 148 lit. b și f Cod Procedură penală și art. 1491 Cod Procedură penală. Aceste împrejurări, dovedite cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, era necesar a fi analizate de prima instanță cu ocazia examinării probelor din dosar, pentru a putea aprecia asupra realității aspectelor declarate de partea vătămată P. M. în cele două faze procesuale, în condițiile în care această parte a dat declarații contradictorii asupra situației de fapt, oferind explicații neverosimile pentru retractarea acuzațiilor la adresa inculpatului.
De asemenea, s-a reținut că martorele audiate (D., G., M. și V.) relatează că minora P. M. a locuit în Italia împreună cu inculpatul G. C. și separat de rudele sale, precum și că s-a prostituat în folosul inculpatului; împrejurarea că, în faza cercetării judecătorești, martorele D. L. și V. A. relatează că partea vătămată a plecat în Italia împreună cu acestea și cu numita G. B., fără a fi însoțite de inculpat, nu modifică situația de fapt din cauză, deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta de a fi găzduit și exploatat, prin practicarea prostituției, pe partea vătămată P. M..
În consecință, instanța de apel a reținut că minora P. M. a ajuns în Italia ca urmare a discuțiilor purtate cu martorele menționate anterior, dar că a fost condusă la locuința inculpatului G. C., locuind împreună cu acesta, în folosul căruia s-a prostituat în perioada august 2008 - mai 2009, în acest sens urmând a fi reținută și declarația martorului S. E., care relatează că a cunoscut pe partea vătămată pe Internet și că aceasta s-a prezentat în sensul că are 16 ani, nu are ocupație și locuiește cu prietenul său „C.”; împrejurarea că, în faza cercetării judecătorești (declarația de la fila 86), acest martor revine asupra unora dintre aspectele declarate la urmărirea penală - referitor la faptul că partea vătămată deținea actul de identitate când s-a mutat la martor - nu a putut fi reținută că ar modifica situația de fapt, cât timp martorul oferă o explicație hilară asupra modificării declarației, respectiv că a citit și semnat declarația la urmărirea penală, dar nu a înțeles nimic din conținutul acesteia.
Față de aceste considerente, s-a constatat de instanța de apel că s-a probat în speță și infracțiunea de trafic de minori asupra părții vătămate P. M. C., în modalitatea prev de art. 13 alin. 1 și 2 din Lg. 678/2001, întrucât traficarea minorei de către inculpat s-a realizat fără participarea celorlalte persoane reținuți ca făptuitori (V. Ș. și V. D.), în condițiile anterior descrise, situație în care cererea de schimbare a încadrării juridice din apelul parchetului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Sub aspect civil, instanța de apel a constatat – în primul ciclu procesual - că, în cauză, părțile vătămate nu au formulat acțiuni civile în procesul penal, iar prin actul de sesizare a instanței nu s-a stabilit cuantumul veniturilor realizate de inculpat prin activitatea infracțională, pentru a se da eficiență dispozițiilor referitoare la confiscare.
Împotriva acestei decizii pronunțate în apel a formulat recurs inculpatul G. C., iar prin decizia penală nr. 725 din 28 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul cu nr._ , s-a admis calea de atac, s-a casat decizia Curții de Apel C. și s-a trimis cauza spre rejudecare la această din urmă instanță, onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu – în cuantum de 50 lei pentru inculpat, respectiv câte 50 lei pentru fiecare parte vătămată -, s-a dispus a fi plătite din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat în esență că din încheierea de ședință din data de 16 februarie 2012, nu a rezultat care au fost motivele instanței de apel pentru care nu a administrat proba testimonială încuviințată, pentru acest termen emițându-se mandate de aducere numai pentru martora M. M., nu însă și pentru P. M..
S-a menționat că, în cauza de față, aspectele pe care instanța de apel trebuia să le analizeze aveau un profund caracter faptic, de natură a impune – în vederea confirmării sau nu a hotărârii primei instanțe – o nouă apreciere a probelor, în mod particular a declarațiilor inculpatului și martorilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai constatat că instanța de apel și-a bazat decizia pe o nouă interpretare a declarațiilor martorilor, fără a-i audia în mod direct, inculpatul fiind găsit vinovat în baza acelorași probe, considerate de instanța de fond suficiente pentru a se îndoi de temeinicia acuzațiilor și pentru pronunțarea achitării acestuia.
Depozițiile contradictorii ale martorilor, făcute la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, la instanța de fond, se impunea au fi clarificate.
Primind cauza în rejudecarea apelului, Curtea de Apel C. – Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori a înregistrat-o la data de 29 martie 2013, sub nr._ .
În motivele de apel susținute oral de reprezentantul D. . S. T. C., s-a solicitat condamnarea inculpatului G. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, cu încadrarea juridică din actul de sesizare referitor la partea vătămată M. L. N., iar în ce o privește pe partea vătămată P. M. C., a solicitat de asemenea condamnarea.
Apelul este fondat.
Având în vedere considerentele deciziei de casare pronunțată de instanța supremă, Curtea a procedat la reaudierea părților vătămate și a martorilor menționați în decizia respectivă, constatând următoarele:
Intimatul – inculpat a cunoscut-o pe partea vătămată M. L. N. la domiciliul bunicii acesteia, unde s-a prezentat împreună cu o familie despre care a afirmat că sunt rudele sale, de față fiind și martora V. A..
Cu acest prilej, inculpatul a afirmat că urmează să o ceară în căsătorie pe partea vătămată și să plece împreună cu aceasta în Italia, lucru care s-a și întâmplat după aproximativ o săptămână de zile.
Pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată a relatat în mod amănunțit condițiile în care l-a cunoscut pe inculpat, faptul că acesta ar fi cerut-o în căsătorie și a determinat-o să-l însoțească în Italia, unde el și tatăl său se aflau de mai mult timp.
Ajungând în Italia, partea vătămată a fost obligată de inculpat să practice prostituția, banii obținuți fiind predați inculpatului sau tatălui acestuia, așa cum rezultă din depoziția martorei M. M., mama părții vătămate.
Mai mult, martora a relatat că a purtat o discuție telefonică cu fiica sa, la scurt după plecarea acesteia în Italia, ocazie cu care i-a comunicat că inculpatul o obligă să practice prostituția, deși fiica sa minoră a refuzat.
În acest context, cererile părții vătămate de a fi adusă înapoi în țară au fost refuzate în mod sistematic de către inculpat, ocazie cu care partea vătămată a fost agresată verbal și fizic de către G. C..
În consecință, au fost sesizate organele de urmărire penală, au început cercetările pentru stabilirea situației de fapt și în vederea revenirii în țară a părții vătămate, prilej cu care tatăl inculpatului a contactat-o telefonic pe mama părții vătămate, M. M., și la întâlnirea pe care a avut-o cu acesta i-a cerut să nu relateze organelor de urmărire penală aspectele sesizate de fiica sa, pentru ca fiul său să nu fie cercetat penal.
Cu același prilej, tatăl inculpatului i-a oferit martorei și o sumă de bani.
Aceeași situație de fapt rezultă și din depoziția martorei V. A. M., dată atât în fața organelor de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, rezultând că atât inculpatul cât și tatăl acestuia s-au aflat o perioadă îndelungată de timp în Italia, V. Ș. fiind posesorul unui automobil cu care efectua curse în Italia, fiind transportate mai multe persoane de sex feminin, printre care și partea vătămată M. L., care a practicat prostituția în Italia.
De asemenea, din depoziția martorei D. I. T. instanța reține că aceasta s-a deplasat în mai multe rânduri în Italia, împreună cu un grup de fete și pentru că nu a găsit nun loc de muncă în țara respectivă, a practicat prostituția.
Martora a precizat și instanța a luat act că, inițial, deplasarea a făcut-o în Italia cu mașina condusă de V. Ș., tatăl inculpatului G. C., în zona în care practica prostituția văzându-l deseori pe inculpat împreună cu partea vătămată P. M., constatând că între cei doi exista o relație de prietenie.
În aceleași condiții, martora a relatat că și partea vătămată M. L. se afla, concomitent cu P. M. și cu inculpatul în Italia, unde practica, de asemenea, prostituția, având de asemenea o relație de prietenie cu inculpatul.
În sfârșit, martora a relatat că a plecat în Italia împreună cu V. A., cu M. L., cu un microbuz condus de numitul V. Ș., tatăl inculpatului G. C..
În același sens, martora P. M., mama părții vătămate P. M. C., a declarat nemijlocit la termenul din 02 aprilie 2014, în fața instanței de control judiciar, că fiica sa a plecat în Italia împreună cu inculpatul, care a promis inițial că o să-i asigure un loc de muncă decent într-un bar, sau să îngrijească persoane în vârstă, însă de fapt a obligat-o să practice prostituția, iar banii obținuți în acest mod era forțată să-i remită inculpatului.
De asemenea, martora a relatat că fiica sa nu deținea pașaport, iar inculpatul i-a reținut cartea de identitate tocmai în scopul de a o determina să rămână în continuare în locația respectivă o perioadă de circa 2 ani, toți anii obținuți din practicarea prostituției fiind însușiți de inculpat.
În acest context, martora a relatat că purta discuții cu fiica sa la telefon, îi cererea să se întoarcă în țară, dar partea vătămată îi spunea că nu poate pentru că nu o lasă intimatul inculpat, nu avea banii necesari și, îndeosebi, că inculpatul îi reținuse cartea de identitate.
După încercări repetate, martora a declarat că fiica sa a obținut cartea de identitate de la inculpat, întorcându-se în țară împreună cu un băiat din Focșani, cu un autocar care efectua curse regulate din Italia în România.
Concluzionând, Curtea constată că apelul declarat de D. – S.T. C. este fondat și urmează să fier admis.
Din probele administrate în cauză rezultă indubitabil săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori de către inculpat, în varianta reținută în actul de sesizare, pentru care se va dispune condamnarea acestuia.
Cererea formulată de reprezentantul D. privind schimbarea încadrării juridice, este neîntemeiată, din probele administrate reținând că încadrarea juridică este legală atât cu privire la p. văt. M. L., cât și cu privire la p. văt. P. M., pentru acestea din urmă fiind incidente dispozițiile art. 13 alin. 1 și 2 din Lg. 678/2001.
În consecință, Curtea urmează să dispună condamnarea inculpatului la pedepse corespunzătoare gradului ridicat de pericol social al infracțiunilor deduse judecății, reținându-se circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, avându-se în vedere vârsta părților vătămate, poziția procesuală a inculpatului, consecințele faptelor săvârșite de acesta asupra integrării sociale a victimelor după revenirea în țară, impactul deosebit asupra vieții sociale în general al faptelor săvârșite de intimatul inculpat.
Se va avea de asemenea în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, Curtea apreciind că se pot reține circumstanțe legale atenuante în beneficiul inculpatului, cu consecința coborârii pedepselor sub minim special.
Pentru considerentele expuse, se va dispune aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție, urmând să se rețină și prevederile art. 5 alin. 1 din noul Cod Penal.
Se va lua act că părțile vătămate nu sau constituit părți civile în cauză.
Se va dispune scutirea de plata amenzii judiciare aplicate avocatului Relia C. prin încheierea din 26.01.2012 pronunțată în dosarul nr._, constatându-se că apărătorul a lipsit în mod justificat, având de susținut o altă cauză pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de D. – S. T. C. împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 20 ianuarie 2011, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, privind pe intimatul - inculpat G. C..
Casează sentința și, în rejudecare, dispune următoarele:
1) În baza art.13 alin.1,2,3 din Legea 678/2001 cu aplic. art.74 lit.a Cp, 76 lit.a Cp și art. 5 NCp;
Condamnă pe inculpatul G. C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b și e C.pen. (faptă săvârșită față de p.văt. M. L..)
2) Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din inf. prev. de art.13 alin.1 și 2 din Legea 678/2001 în inf. prev. de art.13 alin.1,2, 3 din Legea 678/2001.
În baza art.13 alin.1 și 2 din Legea 678/2001, cu aplic., art.74 lit. a Cp, art.76 lit. b Cp și art. 5 NCp;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b și e C.pen. (faptă săv. față de p. văt. P. M.).
În baza art.33 lit. a Cp, 34 lit. b Cp, art.35 alin.3 C.p. și art. 5 NCp;
Contopește pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b și e C.pen.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b C.p. pe durata prev. de art. 71 alin.2 C.pen.
În baza art. 88 C.pen.;
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 14.07.2010, la 24.11.2010, inclusiv.
Ia act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat (aferent fazei procesuale a urmării penale și a judecății în primă instanță) în sumă de 2 200 lei, din care, 800 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 150 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru părțile vătămate, rămân în sarcina statului și se vor vira din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați D..
Dispune scutirea de plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 26.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2014.
Președinte, Judecător,
C. M. V. M.
Grefier,
A. R.
Red. Jud. C. M.
Jud. fond: Șt. B.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 929/2014.... → |
|---|
