Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 32/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 32
Ședința publică de la 23 ianuarie 2015
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpata M. C. împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea inculpată M. C., în stare de arest, asistată de avocat S. R., apărător desemnat din oficiu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu contestatoarea inculpată M. C..
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. R. pentru contestatoarea inculpată M. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de inculpată, arătând că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, motivat de faptul că există probe certe privind săvârșirea infracțiunii deduse judecății de către inculpată. Arată că se impune menținerea stării de arest în raport și de natura și gravitatea infracțiunii presupus a fi săvârșite de inculpată, respectiv infracțiunea de tentativă la omor, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Contestatoarea condamnată M. C., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile avocatului său.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 208 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpata M. C., fiica lui N. și S., născută la 11.08.1981, în Baia de A., județul M., domiciliată în Godinești, ., jud. Gorj, CNP_, deținută în Penitenciarul C., dispusă prin încheierea nr. 72 din 14.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj, menținută prin încheierea nr. 122/04.12.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului Gorj și prin încheierea nr. 129/22.12.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului Gorj.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei M. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 32 rap. la art. 188 cu aplic art. 199 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut ca stare de fapt că inculpata M. C. și persoana vătămată M. Adișor sunt căsătoriți din anul 2009 și locuiesc împreună la locuința ce ultimul dintre aceștia deține pe raza comunei Godinești, în satul P. de V. din județul Gorj. Intre aceștia este o diferență de 14 ani (în favoarea inculpatei care are 33 de ani) iar constituția fizică a celor doi soți nu pune în evidență vreun avantaj pentru vreunul dintre aceștia .
În timp, relațiile dintre cei doi soți au devenit tensionate fiind marcate în ultima perioadă de altercații ce au degenerat și în acte de violență, așa cum s-a întâmplat și în urmă cu circa două săptămâni înainte de săvârșirea faptei ce face obiectul prezentului dosar, când în cursul unei asemenea altercații inculpata a lovit pe soțul său în zona ochiului drept unde a produs acestuia leziuni ce au putut fi constatate și cu ocazia examinării medico-legale a acestuia (conform raportului de constatare medico-legală nr. 1703/14.11.2013 al SML Gorj).
In seara zilei de 13.11.2014, în jurul orelor 22:00, în timp ce se aflau singuri la locuința comună din comuna Godinești, ., jud. Gorj, între soții M. Adișor și M. C. au apărut noi neînțelegeri în cursul cărora M. Adișor a reproșat inculpatei că nu se îngrijește de o persoană în vîrstă care plătea familiei M. o sumă de bani în schimbul acestei întrețineri.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1703/14.11.2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, persoana vătămată M. Adișor prezinta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător cu lamă ascuțită (posibil armă albă - cuțit), leziuni cepot data din 13.11.2014, necesită de la producere circa 25-30 de zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei. S-a menționat, totodată, că în lipsa intervenției chirurgicale de specialitate putea surveni decesul victimei.
Legat de un posibil mecanism de producere a plăgii identificate pe corpul persoanei vătămate, același raport a concluzionat că poziția victimă-agresor ar fi putut fi față-în-față cu direcția loviturii de sus în jos și din afară înăuntru până la cavitatea peritoneală .
La pct.5) din Raport se mai arată că este puțin probabil ca leziunea constatată să fie autoprovocată întrucât nu sunt elemente anatomice care să justifice această intenție a victimei; iar la pct.6.) se menționează că nu se mai poate stabili la momentul de față (14.11.2014) gradul de alcoolemie al persoanei vătămate datorită tratamentului administrat la serviciul de urgență .
Audiați cu privire la fapta săvârșită, partea vătămată și inculpata, au arătat că în seara de 13.11.2014, au avut un conflict conjugal în cursul căruia și-au aplicat reciproc lovituri, conflict în care, la un moment dat, inculpata a aplicat soțului său o puternică lovitură de cuțit în zona toracică.
Aceste aspecte au rezultat și din actele medico-legale și medicale eliberate după internarea persoanei vătămate la Spitalul de Urgență Tg-J., înscrisuri din care rezultă că inculpata, folosindu-se de un instrument apt de a ucide (cuțit) a aplicat soțului său, împreună cu care locuiește, o lovitură puternică de cuțit în zona toracelui (zonă vitală), lovitura aplicată cu intensitate (aspect subliniat de împrejurarea că obiectul tăietor a pătruns în cavitatea toracică, după ce mai întâi a lovit și tăiat una din coaste care a atenuat astfel impactul, după care a afectat splina, până la pediculul splenic).
Situația de fapt expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: - declarațiile persoanei vătămate M. Adișor (filele 34-44 inclusiv procesele-verbale de aducere la cunoștință a drepturilor procesuale sau de încunoștințare a avocatului cu privire la data locul și ora audierii persoanei vătămate); - procesul verbal și fișa de deplasare la eveniment 112 (filele 6-9); procesul verbal de cercetare la fața locului, de depistare a suspectei și de verificare a situației medicale a victimei la Spitalul Județean de Urgență Tg-J. (filele 10-15); - planșa fotografică (filele 16-31); - inventarul și predarea bunurilor purtătoare de urme ridicate cu ocazia cercetării la fața locului (filele 32-33); - adresele și ordonanța cu privire la examinarea medico-legală a persoanei vătămate în temeiul cărora s-a întocmit raportul de constatare medico-legală nr 1703/14.11.2014 (filele 45-48); - fișa UPU a victimei M. Adișor (filele 49-57) - adresele de constituire ca părți civile ale Serviciului de Ambulanță Gorj și cele ale Spitalul Județean de Urgență Tg-J. (filele 58-62); - declarație suspect/inculpat (filele 65-75 inclusiv procesele-verbale de aducere la cunoștință a drepturilor procesuale); - cazierul judiciar al inculpatei (filele 76-77); - ordonanță examinare fizică a suspectei și raportul de constatare medico-legală cu nr. 1713/14.11.2014 (inclusiv referatul de validare a examinării fizice și al încheierii judecătorului de drepturi și libertăți) precum și planșa fotografică întocmită cu ocazia examinării fizice a suspectei din data de 14.11.2014 (filele 78-90); declarațiile martorilor Țigăran V., Țigăran M., Țigăran V., M. Harriton Herusalim și M. V. (filele 91-97); - ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale (fila 98); - ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale (fila 99); - ordonanța de reținere (fila 100); referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive (filele 101-103); - încheierea de luare a măsurii arestării preventive și mandatul de arestare preventivă a inculpatei (filele 103-108).
Inculpata M. C., a fost reținută prin ordonanța cu nr. 517/P/2014 din 14.11.2014, dispunându-se reținerea suspectei M. C., pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 14.11.2014, orele 16,00 până la 15.11.2014, orele 16,00, iar prin încheierea nr. 72 din 14.11.2014 dată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr._ s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatei pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.11.2014 ora 16,00 până la data de 14.12.2014 fiind totodată emis și mandatul de arestare preventivă a inculpatei cu nr. 42 din 14.11.2014.
Prin încheierea nr. 122/2014 din 04.12.2014, judecătorul de cameră preliminară potrivit dispozițiilor art. 348 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 207 alin. 2 și 4 C.pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpata M. C., măsură pe care a menținut-o.
Potrivit art. 208 C.pr.pen., „(1) Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
(2) Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.
(4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpată, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, s-a apreciat că aceasta este temeinică si legală.
Astfel, sub aspectul temeiniciei, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, s-a reținut că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată.
Referitor la legalitatea măsurii s-a reținut că, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată, menținerea măsurii preventive fiind necesară și în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
S-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației-în sensul că inculpata este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen. cu aplicarea art. 41 și art. 43 alin. 4 C.pen., faptă de o gravitate deosebită, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C.pr.pen.
Starea de pericol pentru ordinea publică rezultă atât din gravitatea faptei comise, cât și din datele referitoare la persoana inculpatei M. Constanta, care nu are ocupație, are antecedente penale, fiind anterior condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an și șase luni închisoare pentru săvârșirea mai multor fapte de furt calificat și violare de domiciliu - s.pen. nr 2413/13.07.2000 dată de Jud. Tg-J. în dosarul cu nr. 6860/2000 fiind arestată la data de 13.10.2000 și eliberată condiționat la data de 18.12.2001 cu un rest de executat de 115 zile .
Pe de altă parte, starea de pericol pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoana bănuită de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită (tentativă la omor) este cercetată în stare de libertate.
În această privință CEDO admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni ca cele din cauză pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
În acest sens datele prezentate mai sus probează că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, apreciindu-se că se impune menținerea măsurii arestării preventive, existând un interes în protejarea ordinii publice și pentru desfășurarea în condiții normale a procesului penal.
Prin urmare, solicitarea inculpatei de înlocuire a arestului preventiv cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate se vede la acest moment procesual nefondată, întrucât așa cum s-a precizat nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestuia.
Față de considerentele expuse, în baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 208 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpata M. C., apreciind că măsura dispusă față de inculpată este temeinică si legală și subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, necesară și proporțională cu gravitatea acuzației și scopul urmărit.
Împotriva acestei încheieri a formulat, în termen legal, nemotivat, contestație inculpata M. C..
Motivele de contestație, formulate oral, de avocatul desemnat din oficiu, sunt expuse în partea introductivă a prezentei.
Contestația este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente.
În mod corect prima instanță, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, conform dispozițiilor art. 208 alin.2,3 și 4 C.pr.pen. raportat la art.207 alin.4 C.pr.pen. a constatat că măsura arestării preventive a inculpatei M. C. este legală și temeinică iar temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive subzistă în continuare și nu s-au modificat.
În mod just s-a constatat de prima instanță că există în continuare probe sau indicii temeinice privitoare la comiterea de către inculpată a faptei de care este acuzată respectiv tentativă la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, prev. de art. art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen., cu aplic. art. 199 alin. 1 C.pen, una dintre infracțiunile pentru care legiuitorul a prevăzut expres la art. 223 alin. 2 teză I C.pr.pen.că se poate dispune arestarea preventivă, cea mai gravă dintre măsurile preventive.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat de prima instanță că menținerea arestării preventive este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei pentru care în continuare există presupunerea rezonabilă că a fost comisă de inculpată (tentativă la infracțiunea de omor, faptă prin care se aduce atingere dreptului fundamental al oricărei persoane - dreptul la viață), modalitatea de comitere a acesteia respectiv prin aplicarea unei lovituri cu un cuțit de dimensiuni mari (lungime de 22,5 cm, lama cuțitului fiind de 13 cm), într-o zonă vitală (zona toracelui) și cu mare intensitate (lovitura aplicată a provocat secționarea unei coaste și penetrarea splinei), antecedentele penale ale inculpatei care în trecut a fost condamnată la o pedeapsă pe care a executat-o în regim de detenție și, în pofida acestui aspect, a perseverat în adoptarea unei conduite antisociale.
Nu în ultimul rând curtea apreciază că privarea de libertate a inculpatei se justifică și raportat la atitudinea procesuală a acesteia declarațiile date în diversele faze procesuale fiind contradictorii, aspect de natură să formeze convingerea că intenționează să influențeze aflarea adevărului. Astfel, în declarația dată la data de 14.11.2014 inculpata a susținut că a fost agresată în mod repetat de inculpat, care a lovit-o cu pumnii în zona capului, a gâtului și a corpului și a strâns-o cu mâinile de gât (aspecte care, la acest moment procesul, sunt înlăturate de mențiunile raportului de constatare nr. 1713 din 14.11.2014 conform cărora, la data examinării, inculpata nu prezenta semne de violență pe cap, trunchi și membre) și a lovit-o pe victimă o singură dată cu cuțitul, după ce a reușit să i-l smulgă acesteia, răsucindu-i mâna la spate. Ulterior, în declarația dată la urmărire penală în calitate de inculpat și în declarația dată în instanță, cu ocazia cercetării judecătorești, a revenit asupra versiunii inițiale și a susținut că, pe fondul agresiunilor exercitate de victimă a luat cuțitul de pe sobă și l-a ținut întins iar aceasta s-a autolezat în sensul că „s-a înfipt singură în cuțit”. Versiunea ultimă prezentată de inculpată nu poate fi reținută la acest moment procesual în condițiile în care partea vătămată susține o variantă diferită iar potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1703 din 14.11.2014 nu s-au identificat elemente anatomice care să justifice intenția victimei de a se autoleza, în același raport precizându-se, în legătură cu mecanismul de producere a plăgii identificate pe corpul persoanei vătămate, că poziția victimă agresor a putut să fie față în față, cu direcția loviturii de sus în jos.
În prezența antecedentelor penale ale inculpatei și față de poziția procesuală pe care a înțeles să o adopte pe parcursul procesului penal, ținând cont și mediul familial din care provine - din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că incidentul soldat cu punerea în primejdie a vieții victimei nu este unul izolat - curtea apreciază că riscul ca inculpata să persevereze în comiterea de fapte antisociale, în cazul lăsării în libertate, este unul major.
Pentru considerentele de mai sus curtea constată, la fel ca prima instanță, că arestarea preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației iar la acest moment procesual o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat în art. 202 alin. 1 C.pen.
Față de toate considerentele expuse, constatând că măsura arestării preventive este legală și temeinică întrucât temeiurile care au fundamentat luarea acesteia subzistă și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect conform dispozițiilor art 208 alin.2,3 și 4 C.pr.pen. raportat la art. 207 alin.4 C.pr.pen., a fost menținută arestarea preventivă inculpatei M. C., criticile formulate în cadrul contestației fiind nefondate.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând contestația ca fiind neîntemeiată, va fi respinsă în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., iar în baza 275 alin 2 C.prpen, va fi obligată contestatoarea la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata M. C. împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Obligă contestatoarea la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2015.
Președinte,
A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.L.M.S.
O.A. 02.02 2015
| ← Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Decizia nr. 87/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 67/2015.... → |
|---|
