Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 67/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 67/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 67/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE A. D. Judecător
C. C. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul R. C. L. împotriva sentinței penale nr. 488 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a lipsit inculpatul apelant, fiind reprezentat de avocat B. V., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat B. V. depune la dosar ordonanța nr. 994/P/2011 din 28.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative inculpatului .
Instanța pune în discuție, din oficiu, aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, art. 5 Cod penal raportat la art. 87 din OUG nr. 195/3002.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale, și rejudecând, în primă teză achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. d cod pr.penală rap. la art. 30 alin.1 cod penal.
În subsidiar, în cazul în care se apreciază că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, solicită aplicarea unei amenzi penale în cuantum orientat sub minimul special, cu aplicarea art. 80 Cod penal - renunțarea la aplicarea amenzii.
Arată că fapta constatată și recunoscută de inculpat constituie infracțiunea de conducere cu permis necorespunzător categoriei, însă lipsește o condiție esențială pentru ca aceasta să fie imputabilă inculpatului, acesta nu cunoștea împrejurarea că masa maximă este de 6,5 tone, astfel că este incidentă eroarea de fapt, drept cauză de neimputabilitate.
În ceea ce privește motivul subsidiar de apel arată că se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut fapta, nu s-a prezentat la instanța de fond întrucât lucrează în străinătate, deplasarea fiind foarte costisitoare.
Noul cod de procedură penală stabilește că inculpatul trebuia să declare în orice formă, nu neapărat personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptei, astfel că greșit nu a fost aplicată procedura simplificată.
În ultimă teză, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, își câștigă existența în mod onest, este șofer profesionist, solicită reducerea amenzii aplicate.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, înscrisul depus la instanța de fond nu este o declarație care să atragă aplicarea dispozițiilor privid procedura simplificată, acest trebuind să fie prezente personal pentru a declara că recunoaște săvârșirea faptei și își însușește probele administrate în faza urmăririi penale.
Arată că nu este relevant ce reprezentare a avut inculpatul cu privire la masa autoutilitarei, aceasta a rezulta din cartea tehnică a vehiculului; fapta se încadrează în dispoz,. art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, care prevede un regim sancționator mai blând, astfel că solicită admiterea apelului sub aspectul aplicării greșite a legii penale mai favorabile și condamnarea în baza acestui text de lege la pedeapsa amenzii.
C.,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 488 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul R. C. L. privind judecarea sa prin procedura prev. de art. 355, art. 377 C.p.p.
În baza art. 335 alin. 2 din C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul R. C. L., fiul lui P. și F., născut la data de 23.08.1971 în Orăștie, județul Hunedoara, domiciliat în Orăștie, .. 21, județul Hunedoara, cu domiciliul ales în Orăștie, .. 9, județul Hunedoara, CNP_, la o pedeapsă de 1800 lei amendă penală reprezentând 180 zile-amendă în cuantum de 10 lei ziua.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63 C.pen.
În baza art.274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 3007/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești a fost trimis în judecată inculpatul R. C. L., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere corespunzător prev. de art. 335 alin. 2 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut în esență că în dimineața zilei de 19.10.2013, în jurul orelor 07.50, pe raza localității Țânțăreni a fost oprită pentru control autoutilitara marca Renault cu numărul de înmatriculare_, pe DN 66 în localitatea Țânțăreni, care circula din direcția Tg-J. în direcția Filiași, fiind condusă de inculpatul R. C. L. ce nu poseda permis de conducere categoria C.
Procedându-se la verificarea permisului de conducere în baza de date informatizată a poliției, s-a constatat că inculpatul figurează ca posesor al permisului de conducere categoria B, iar la data de 19.10.2013 avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice.
Cu acest prilej, s-a stabilit că inculpatul a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, ce avea masa totală maxim autorizată de 6500 kg, de la Orăștie spre C. pentru a efectua un transport de carne conform avizului nr. 101/19.10.2013, fără a deține permis de conducere minim categoria CI (sau C), încălcând astfel prevederile art. 137 din OUG nr. 195/2002, anexa 1, pct 1 lit h „categoria CI: autovehiculul, altul decât cel din categoria D sau DI, a cărui masă totală maximă autorizată depășește 3500 kg, dar nu mai mare de 7500 kg”.
Fiind audiat, inculpatul R. C. L. a declarat că nu a cunoscut că autoutilitara depășește 3500 kg și că pentru a fi condusă era necesar să dețină permis de conducere categoria CI sau C, susținând că a aflat aceasta cu prilejul verificării permisului de conducere de către organele de poliție.
Starea de fapt a fost dovedită prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii, adresa Serviciului Rutier Gorj, certificatul de înmatriculare al autoutilitarei Renault_, copia permisului de conducere, declarația martorului P. C. C. și declarațiile inculpatului.
În drept, fapta inculpatului R. C. L., săvârșită în modalitatea descrisă în rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere corespunzător prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. pentru care instanța reținând aplicațiunea disp. art. 5 alin. 1 C.pen., îl va condamna la o pedeapsă de 1800 lei amendă penală reprezentând 180 zile amendă în cuantum de 10 lei ziua.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere și faptic aceea că, deși săvârșită anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, infracțiunea este mai puțin sever sancționată de noile norme și incriminează conduita ilicită și care prevăd și pedeapsa alternativă a amenzii, modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, pericolul social concret, natura infracțiunii, felul și limitele de pedeapsă, persoana inculpatului ce nu are antecedente penale și obține venituri prin mijloace licite, dar și conduita sinceră și lineară a acestuia pe toată durata procedurilor judiciare, excepție făcând lipsa acestuia în faza publică, condiții în care nu au putut fi reținute și disp. art. 396 alin. 10 C.p.p.
Instanța nu poate achiesa la solicitările inculpatului prin apărătorul său de achitare în temeiul art. 16 alin. 1 lit d C.p.p., adică existența cauzei justificative sau de neimputabilitate în sensul că acesta nu a cunoscut că pentru a conduce autovehiculul la volanul căruia a fost depistat în trafic îi era necesară deținerea în condiții legale a permisului de conducere categoria CI sau C.
Dispozițiile art. 30 C.pen. indică situația erorii, chestiune invocată de apărătorul inculpatului ca fiind cauză de neimputabilitate, și care trebuie să poarte asupra unei stări de fapt, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei și care nu trebuie confundată cu necunoașterea legii, chestiune de care nicio persoană nu se poate prevala.
În mod evident, inculpatul cetățean român cu deplină capacitate de exercițiu, deținător al unui permis de conducere categoria B, este mai mult decât prezumat că ar fi cunoscut, nu că ar fi trebuit să cunoască, prevederile legale în materie, făcându-se referire la OUG nr. 195/2002, respectiv Regulamentul de punere în aplicare.
Totodată, instanța nu a constatat existența vreuneia dintre cauzele justificative enumerate din Capitolul II Titlul II al Codului penal – Partea generală în sensul că nu rezidă din documentarul penal legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații și nicidecât consimțământul persoanei vătămate.
Au fost considerate ca nefondate și solicitările privind renunțarea la aplicarea pedepsei din considerentele că, deși a recunoscut fapta la urmărirea penală, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței dar și pentru aceea că, în condițiile în care inculpatul a mai fost sancționat administrativ de două ori în anul 2011 și anul 2012 de către P. Orăștie, una din fapte fiind chiar aceea la regimul circulației (art. 85 alin. 1 teza a II-a din OUG 195/2002), nefiind astfel întrunite disp. art. 80 alin. 1 lit a și b și art. 80 alin. 2 lit c C.pen., adăugându-se că fapta nu a fost una întâmplătoare, adică o conducere ocazională și pur contextuală a unui autovehicul pentru care nu era autorizat, ci o activitate conexă faptelor comerciale, neputându-se astfel discuta despre un pericol social redus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. C. L., crticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate a arătat că prin cererea depusă la termenul din 23.10.2014 a recunoscut învinuirea adusă și a solicitat aplicarea disp. art. 374, art. 375 Cod procedură penală privind judecarea cauzei în procedura simplificată, cerere greșit respinsă de prima instanță, care nu a avut în vedere că nu s-a putut prezenta personal la judecată din motive obiective, întrucât a fost nevoit să plece la muncă în străinătate, pentru a asigura pentru sine și familie, traiul zilnic.
De asemenea, a susținut că disp. art. 375 Cod procedură penală nu prevăd condiția ca opțiunea pentru procedura simplificată să se facă personal, nefiind impusă nicio cerință de formă pe care să o îndeplinească cererea, aceasta putând fi formulată printr-un înscris, în cazul în care inculpatul nu este prezent la judecată.
De asemenea a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea, deși în speță era incidentă o cauză de neimputabilitate, respectiv eroarea de fapt prev. de art. 30 alin. 1 Cod penal, inculpatul necunoscând masa veheiculului pe care l-a condus pe drumurile publice, astfel că se impunea achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
În cadrul criticilor de netemeinice a mai susținut că în cauză erau incidente disp. art. 80 alin. 1 lit. a și b și alin. 2 lit. c Cod penal, privind renunțarea la aplicarea pedepsei amenzii, ținând cont de atitudinea sinceră pe tot parcursul procesului penal, pericolul social redus al faptei și lipsa antecedentelor penale.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelantul inculpat, precum și sub toate aspectele, C. constată că prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt, cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art. 396C. proc. pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri.
Astfel, judecătorul fondului a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat, dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului. De asemenea, a dat o soluție legală și temeinică în concordanță dispozițiile procedurale, respingând legal și temeinic cererea înaintată pe fax de judecare a cauzei în procedura recunoașterii învinuirii prev. de art. 374 alin. 4, art. 375 C. proc. pen.
Spre deosebire de reglementarea anterioara (art. 3201 Cod procedură penală abrogat) art. 375 alin. 1 Cod procedură penală nu mai prevede posibilitatea ca inculpatul să-și declare prin înscris autentic opțiunea pentru procedura simplificată, dimpotrivă, impunând obligativitatea ascultării acestuia, dispoziția sus menționată condiționează aplicabilitatea procedurii speciale de prezentarea inculpatului personal în fața instanței, astfel că declarația acestuia privind recunoașterea învinuirii nu poate fi făcută prin înscris autentic sau prin reprezentant.
Nu este incidentă nici cauza de neimputabilitate prev. de art. 30 alin. 1 Cod penal, neputându-se reține că inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la categoria din care făcea parte vehiculul și necesitatea deținerii permisului de conducere corespunzător acesteia.
Potrivit art. 30 alin. 5 Cod penal, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.
În speță, necunoașterea masei vehiculului condus de inculpat pe drumurile publice și implicit a necesității deținerii permisului de conducere corespunzător categoriei CI (sau C) putea fi evitată prin verificarea certificatului de înmatriculare a acestuia, în anexa căruia sunt menționate aceste date în mod expres, astfel că fapta este imputabilă inculpatului, art. 30 alin. 5 Cod penal nefiind aplicabil acestuia.
Celelalte critici aduse sentinței penale apelate au vizat tratamentul sancționator adoptat de prima instanță și mai puțin situația de fapt reținută în hotărârea atacată, situație pe deplin confirmată de probele aflate la dosar. Prin urmare, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul reținerii vinovăției și tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv.
Aplicarea disp. art. 80 Cod penal referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei amenzii nu pot fi primite, pe de o parte pentru că în speță nu s-au invocat și dovedit acele consecințe păgubitoare pentru persoana inculpatului în cazul aplicării pedepsei, astfel încât aceasta să poată fi apreciată ca inoportună, dar și pentru că infracțiunea săvâșită nu prezintă prin ea însăși o gravitate atât de redusă, iar persoana inculpatului, anterior sancționat administrativ pentru infracțiuni privind regimul circulației pe drumurile publice (ordonanța 801/P/2010/04.07.2011 a PJ Orăștie, care nu și-a însușit aventismentul dat de organele judiciare, perseverând în conduita infracțională, nu justifică o asemnea modalitate de individualizare, neputându-se aprecia că reeducarea sa ar fi posibilă și fără aplicarea pedepsei.
Apelul inculpatului este întemeiat pentru motivul invocat din oficiu, respectiv greșita aplicare a disp. art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.
Astfel, în cazul în care legile succesive prevăd pedepse de aceeași natură (închisoare în aceleași limite alternativ cu amenda), iar instanța se orienteaza la pedeapsa amenzii, este mai favorabilă legea care prevede amenda în limite mai reduse.
În speță, în raport de limitele de pedeapsă prev. de art. 335 alin. 2 minimul pedepsei amenzii potrivit NCP este 1800 lei, calculat potrivit art. 61 alin. 2 și alin. 4 lit.c Cod penal, ca produs între valoarea minimă a unei zile amendă (10 lei) și un număr de 180 de zile amendă, cu mult superior minimului pedepsei amenzii prev. de art. 63 alin. 3 teza a II-a Cod penal de la 1969, respectiv 500 lei.
În concluzie, legea penală favorabilă inculpatului este cea sub imperiul căreia a fost săvârșită infracțiunea dedusă judecății, respectiv art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și nu Codul penal în vigoare.
În raport de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală apeluldeclarat de inculpat va fi admis sub acest aspect, cu consecința desființării sentinței apelate în aceste limite și rejudecând, în baza art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.2 din O.U.G.nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 86 alin.2 din O.U.G.nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul R. C. L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei și va atrage atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 Cod penal 1969 care prevăd posibilitatea înlocuirii acesteia cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii de la executare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul R. C. L. împotriva sentinței penale nr. 488 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și rejudecând,
În baza art. 386 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a fapte din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.2 din O.U.G.nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 86 alin.2 din O.U.G.nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul R. C. L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 Cod penal 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
A. D. C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud. C.C.
j.f.M.M.
I.B. 26 Ianuarie 2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
