Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 733/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 3311/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.733/R
Ședința publică din data de 10 Mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. N. – judecător
judecător - Mița M.
Judecător – D.-I. B.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror –L. M. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT –
Serviciul Teritorial G.
Pe rol fiind judecarea recursului penal formulat de recurenta-inculpată M. R., în prezent deținută în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului G., împotriva încheierii de ședință din 22.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 Cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată M. R., în stare de deținere, personal și asistată de avocat P. D.-B., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul G. – cabinet individatul de avocatură P. D.-B., depusă la fila 11 dosar.
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este al doilea termen de judecată; a fost trimis dosarul de urmărire penală nr. 218/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial G., după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea recurentei-inculpate M. R., care arată că este fiica lui M. și E., născută la 24.09.1972.
Avocat P. D. B. nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat P. D. B., având cuvântul pentru recurenta-inculpată M. R., critică încheierea de ședință din 22.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ ca fiind nelegală în sensul că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.1608a Cod procedură penală, respectiv că soluționarea cererii s-a făcut fără ascultarea inculpatei.
Potrivit acestui textul de lege, admiterea în principiu a cererii de liberare sub control judiciar se face după ascultarea învinuitului sau inculpatului și, ulterior a concluziilor apărătorului și ale procurorului.
Așa cum rezultă din încheierea recurată, instanța de fond a încălcat acest drept al inculpatei și nu a ascultat-o pe aceasta.
În opinia apărării este vorba despre o încălcare a art.6 și a art.197 alin.2 Cod procedură penală, care vizează respectarea dreptului la apărare al inculpatei, care nu trebuie exercitat doar formal ci în sensul ca instanța să permită inculpatei să își exercite acest drept cu toate consecințele ce decurg din acesta.
Arată că, în această materie, practica judiciară, inclusiv a Curții de Apel G., este constată, în sensul că, în condițiile în care se procedează la soluționarea unei astfel de cereri fără ascultarea inculpatului, soluția este de casare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat P. D. B. apreciază încheierea recurată ca fiind și netemeinică deoarece instanța de fond în mod greșit a reținut unele aspecte care au condus la respingerea cererii ca nefondată, astfel:
- s-a reținut că inculpata a avut o atitudine șovăielnică.
Însă inculpata nu a avut o astfel de atitudine, și-a exercitat un drept prevăzut de procedura penală, respectiv acela de a nu da declarații, acesta neputând fi un argument suficient și convingător care să ducă la respingerea unei astfel de cereri ca neîntemeiată.
- de asemenea, în cuprinsul încheierii se regăsesc o . aprecieri care, în opinia apărării, nu au legătură cu cauza, astfel: instanța de fond a reținut că inculpata nu are copii și este sănătoasă.
Or, această situație nu poate fi un argument care să ducă la respingerea unei astfel de cereri.
Avocat P. D. B., pentru recurenta-inculpată, apreciază că argumentele prezentate de aceasta erau suficiente în sensul că prin atitudinea inculpatei în fața organelor judiciare și în fața instanțelor de judecată rezultă că nu există niciun risc prin care aceasta să poată influența probele ce urmează a fi administrate ori buna desfășurare a procesului penal.
Învederează că fapta nu urmează a fi dovedită prin audierea de martori ci, eventual, prin administrarea unor probe științifice iar admiterea unei astfel de cereri cu obligarea inculpatei la respectarea unor anumite măsuri reprezintă garanții suficiente de natură a garanta libera administrare a probatoriilor.
De asemenea, apărătorul recurentei-inculpate depune la dosar Ordonanța nr.218/D/P/2011 din 08.05._ emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – serviciul teritorial G., cu obiectivele tehnice ce urmează a fi efectuate, din care se constată că obiectivele dispuse de procuror merg pe aceeași linie cu obiectivele care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei tehnice extrajudiciare. Practic, în esență, acea expertiză extrajudiciară scoate în evidență faptul că, cantitățile de alcool reținute de către organele de urmărire penală nu puteau fi produse în această modalitate și că, cantitatea maximă de alcool care putea fi produsă a fost înregistrată și s-au plătit toate accizele și taxele acesteia.
În aceste condiții, apărătorul recurentei-inculpate M. R. invocă un dubiu privitor la modalitatea în care este descrisă fapta reținută în sarcina inculpatei și, de asemenea, acest dubiu se răsfrânge și asupra amplorii participării acestei inculpate la săvârșirea acestei infracțiuni.
Din punctul de vedere al apărării, la acest moment urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții și cu inculpata aflată . libertate controlată, avându-se în vedere că, dintr-un număr de 18 inculpați, prezentați cu propunere de arestare preventivă, 10 inculpați au măsura obligării de a nu părăsi localitatea și, cea de-a 11 inculpată, I. M., are aceeași obligație.
Menționează că, spre deosebire de recurenta-inculpat M. R., care are calitatea de complice, inculpata I. Florența M. este autoarea infracțiunii de evaziune fiscală.
În condițiile în care se discută de o echivalență, așa cum ceilalți inculpați au respectat obligațiile, și această inculpată poate prezenta toate garanțiile necesare pentru a putea să se afle în starea de liberare controlată.
În concluzie, avocat P. D. B. solicită admiterea recursului declarat de inculpata M. R., casarea încheierii recurate, să se constate că au fost încălcate drepturile procesuale ale inculpatei, prev. de art.1608a Cod procedură penală și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul G..
În cazul în care instanța de recurs va trece peste această solicitare, avocat P. D. B. solicită admiterea recursului declarat de inculpata M. R. și modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de liberare provizorie, urmând ca instanța de recurs să stabilească în sarcina inculpatei toate obligațiile prevăzute de Codul procedură penală.
Depune la dosar și practică judiciară.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere discuțiile ocazionate de judecarea pe fond a acestei cereri, subliniază faptul că cererea a fost formulată la data de 15.04.2013, dată la care organul de urmărire penală a dispus extinderea cercetărilor pentru infracțiunea de furt cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.209 alin.4 Cod penal, pentru care pedeapsa depășește cuantumul prevăzut de lege pentru prezenta cerere.
Respectând și concluziile de la acest termen, reprezentantul Ministerului Public apreciază că față de momentul procesual în care a fost depusă această cerere, văzând gravitatea și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, că această cerere este inadmisibilă.
Dacă instanța de recurs va depăși acest moment, așa cum instanța de fond a procedat prin încheierea pronunțată, în sensul că a solicitat a se pune concluzii și pe fond, reprezentantul Ministerului Public apreciază că cererea inculpatei este neîntemeiată, context în care solicită să se aibă în vedere că sentimentul de încredere pe care îl prezintă inculpata în condițiile în care ar fi pusă în libertate este înfrânt, în contextul extinderii cercetărilor cu privire la o infracțiune deosebit de gravă care, atât prin limitele de pedeapsă cât și prin întinderea activității infracționale, pe care inculpata a desfășurat-o conjugat cu alți 3 inculpați din prezenta cauză.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public invocă gravitatea deosebită a faptei, modalitatea concretă în care a acționat, atât prin infracțiunile deduse judecății, atitudinea inculpatei la momentul soluționării propunerii de arestare preventive cât și ulterior, dar și prin natura activităților strict de cercetare pe care procurorul și le-a propus prin referatul de prelungire a măsurii arestării preventive. Instanța de recurs urmează să aibă în vedere că există, pe de o parte, suspiciunea și riscul că inculpata poate influența probatoriul - risc și suspiciune ce derivă atât din atitudinea inculpatei cu privire la fapte, atitudine care nu este cunoscută la acest moment, inculpata valorificându-și dreptul prev. de art.70 alin.2 Cod procedură penală – dar și, pe de altă parte, există riscul influențării depozițiilor unor martori care pot fi din cadrul unității, angajați, subalterni ai acesteia sau a celorlalți coinculpați care fac parte din palierul de comandă, în speță fiind vorba de inculpatul J. M. L. și inculpata I. Florența M..
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că la acest moment cererea de liberare provizorie sub control judiciar urmează a fi analizată și prin prisma dispozițiilor deciziei nr.17/2011, criteriile bine definite și riscurile pe care le reprezintă pentru desfășurare a cercetării.
Date fiind activitățile pe care procurorul și le-a propus, dată fiind situația reținută în dosar cu privire la activitățile de extindere a cercetărilor efectuate în perioada de timp scursă, reprezentantul Ministerului Public apreciază că la acest moment există riscul a fi impietată cercetarea judecătorească prin punerea în libertatea a inculpatei.
În ce privește egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați din prezenta cauză, a fost invocată față de inculpați care, cu excepția inculpatei I. Florența M. – față de care instanța de recurs a avut alte argumente decât inculpații față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea – reprezentantul Ministerului Public consideră că nu poate fi considerată o inechitate, având în vedere că sunt ei făceau parte din palierul de execuție, or, inculpata M. R., alături de inculpatul J. M. L. și inculpata I. Florența M., făceau parte din palierul de conducere, care coordona întreaga activitatea infracțională, pe toată perioada infracțională.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie respinsă cererea ca nefondată, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat, dacă nu se va admite primul punct de vedere vizând inadmisibilitatea cererii cu care a fost învestită instanța.
Avocat P. D. B., pentru recurenta-inculpată M. R., având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513 alin.2 Cod procedură penală, precizează că ne aflăm în recursul inculpatei și nu îi poate fi agravată situația.
Referitor la posibilitatea ca această inculpată să influențeze o . martori, angajați ai societății în care inculpata și-a desfășurat activitatea, avocat P. D. B. arată că, potrivit at.1602 alin.3 lit.c Cod procedură penală, instanța poate stabili în sarcina inculpatei să nu ia legătura cu niciuna din persoanele angajate la acea societate, fiind eliminat riscul de a fi influențat vreun martor.
În ceea ce privește incidența unui nou temei, respectiv faptul că au fost extinse cercetările față de inculpată cu privire la o presupusă infracțiune de furt, avocat P. dan B. arată faptul că instanța, când a analizat cererea de liberare provizorie, a analizat raportat la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se refereau la săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală și de constituire de grup infracțional și două infracțiuni din codul de procedură fiscală.
Or, faptul că inculpata este cercetată pentru o nouă infracțiune nu constituie un temei nou, așa cum instanța de fond a motivat în mod corect cu privire la admisibilitatea în principiu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513 alin.2 Cod procedură penală, menționează că nu a fost invocat ca și temei ci ca o împrejurare de fapt, cu încadrarea dată de procuror, la momentul la care s-a soluționat cererea.
Recurenta-inculpat M. R., personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513 alin.3 Cod procedură penală, precizează că provine dintr-o familie de intelectuali, are studii superioare, a absolvit Facultatea de chimie din cadrul Univesrității Politehnice București, din anul 1997 lucrează ca și inginer chimist în același loc, fără întrerupere; din același an este căsătorită; nu are copii din motive de sănătate, deși în ultima perioadă a urmat niște tratamente, a făcut și trei inseminări artificiale, acestea au rămas fără niciun rezultat. Menționează că, în situația dată, soțul său divorțează. Se află în arest de peste 60 zile, în condiții deosebit de grele, fiind înconjurată de persoane violente, violatori, tâlhari, care în fiecare zi fac crize, urlă, amenință – apreciind un loc de degradare umană ireversibil.
Arată că nu are antecedente penale, nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, înțelege să respecte legea, condițiile care i se vor impune și se va prezenta la orice chemare a organelor judiciare, nu va influența ancheta în niciun fel, i s-a desfăcut contractul de muncă. Solicită judecarea în stare de libertate pentru a avea grijă de familia sa.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 22.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată M. R..
Conform art. 192 al. 2 din Codul de procedură penală, a fost obligată inculpata M. R. la plata sumei de 60 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în prezenta cerere penală.
Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul G. a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata M. R. pe fond este vădit nefondată din următoarele considerente:
Inculpata M. R. este arestată preventiv împreună cu alte persoane pentru comiterea unor infracțiuni grave, momentul arestării preventive fiind data de 10.03.2013 .
În sarcina inculpatei M. R. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate la deținerea în afara unui antrepozit fiscal și comercializarea ilicită de produse accizabile în formă continuată, amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantități de alcool sau distilate necontorizate, precum și complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, de art. 26 Cod penal raportat la art. 2961 al.1 lit. l din Legea 571/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, de art. 2961 al.1 lit. m din Legea 571/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 al. 1 lit. b și al. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în luna iulie 2011 a constituit împreună cu Jîtea M. L., I. Florența M., N. C., Tucan V., Tucan M. V., N. C., B. N., R. N., C. S., B. A., Taranciuc D. V., D. L., P. D., G. M., I. C. M., G. I. Marianov și C. C. un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de importante foloase materiale din producerea unor cantități de alcool neevidențiate și comercializarea acestora, prin eludarea dispozițiilor fiscale privind producerea, deținerea și marcajul produselor accizabile și, acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2011 – martie 2013, în calitate de director al . SRL Focșani, a ajutat prin facilitarea și organizarea transportului, pe alți membri ai grupului, din care unii sunt angajați ai . SRL Focșani, să dețină în afara unui antrepozit fiscal, respectiv în două spații special amenajate, unul în incinta . și unul în punctul de lucru al . situat în . cantități de sute de mii de litri de alcool dublu rafinat precum și să le comercializeze din aceste locații; în calitate de director al . SRL Focșani a participat la amplasarea înaintea contoarelor instalații neautorizate în cadrul liniei tehnologice de producție de alcool dublu rafinat a societății prin care s-au extras cantități de alcool necontorizate; a ajutat, prin organizarea operațiunilor de producție și comercializare a alcoolului, pe I. Florența M., în calitatea acesteia de administrator unic al . SRL Focșani, să omită în totalitate evidențierea în contabilitatea societății a operațiunilor comerciale aferente cantităților de alcool necontorizate produse, cantități de peste 800.000 de litri, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către membrii grupării prin sustragerea de la plata accizelor, taxelor și impozitelor fiind de peste 5.700.000 euro.
Cu privire la admisibilitatea in principiu a prezentei cereri, contrar opiniei parchetului, Tribunalul a apreciat că cererea este admisibilă întrucât limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunile reținute la momentul arestării preventive nu depășește 18 ani.
Prima instanță a considerat că extinderea cercetărilor pe durata urmăririi penale față de alte infracțiuni mai grave sancționate de lege cu închisoare in cuantum mai mare de 18 ani nu are relevanță în cererea de liberare provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar întrucât petenta inculpată M. R. solicită liberarea din stare de detenție, dispusă la data de 10.03.2013 și ulterior prelungită, ori arestarea preventivă conform mandatului nu s-a dispus pentru infracțiuni care depășesc cuantumul de 18 ani închisoare.
Pe de altă parte, ordonanța de extindere a cercetărilor pentru infracțiuni mai grave s-a dispus de către parchet la data de 15.04.2013 dar a fost comunicată către inculpată două zile mai târziu, or prezenta cerere a fost formulată de inculpata M. R. la data de 15.04.2013, conform rezoluției de înregistrare a cauzei la Tribunalul G..
Pe fondul cauzei, Tribunalul G. a apreciat că cererea este vădit nefondată din următoarele motive:
Din analiza art. 160 ind. 1 coroborat cu art. 160 ind. 2 din Codul de procedură penală si Decizia in interesul legii cu nr. 17/2011, punerea in libertate a unei persoane sub control judiciar sau pe cauțiune nu se poate totuși admite dacă punerea in libertate ar putea avea consecințe negative pentru buna desfășurare a procesului penal, zădărnicirea aflării adevărului, sustragerea de la cercetare sau alte situații grave.
Din perspectiva celor de mai sus, prima instanță a considerat că liberarea sub control judiciar solicitată de inculpata M. R. nu poate fi primită la acest moment întrucât inculpata a avut o poziție procesuală șovăielnică, este interesată să-și diminueze contribuția infracțională ori punerea acesteia în libertate poate afecta în perspectivă buna administrare a actului de justiție, cel puțin prin influențarea negativă a probelor care mai sunt de administrat în faza de urmărire penală.
Inculpata M. R. nu are copii minori, nu prezintă probleme de sănătate iar starea de arest nu a atins un termen rezonabil întrucât această arestare nu depășește un total de 50 de zile.
Tribunalul G. a mai constatat că dosarul de fond în care este cercetată inculpata M. R. este o cauză foarte complexă care necesită un volum probaționist amplu ori lăsarea în libertate a inculpatei poate să îngreuneze aflarea adevărului cu privire la acuzațiile ce se aduc inculpatei dar și celorlalte 5 persoane arestate în prezenta cauză.
La stabilirea exactă a situației de fapt a vinovăției inculpatei M. R. și la interpretarea art. 72 din Codul penal instanța va lua în mod cert în considerare situația personală a inculpatei faptul că aceasta este absolventă de învățământ superior, este o bună profesionistă precum si alte aspecte care țin de persoana inculpatei.
Pentru considerentele arătate mai sus cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata M. R. a fost respinsă pe fond ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata M. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prin apărătorul ales motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.
Criticile vizând nelegalitatea sunt întemeiate.
Potrivit art. 1601 C.pr.pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța putând acorda liberarea provizorie dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 alin. 1 și 2 C.pr.pen., respectiv cele prevăzute de art. 1604 alin. 1 C.pr.pen.
Din analiza acestor texte de lege rezultă că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci o vocație a acestuia, instanța putând, pe de o parte, să acorde liberarea în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani în condițiile în care nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni.
Pe de altă parte, instanța poate să refuze acordarea liberării pe considerente de netemeinicie, refuz care trebuie să aibă la bază temeiuri care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este oportună, temeiuri care pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
Dar, pentru a pronunța una dintre soluțiile arătate mai sus, instanța este obligată, ca în prealabil, să verifice dacă cererea de liberare întrunește condițiile de formă și de admisibilitate înscrise în art.1607 în referire la art.1606 alin.2 și 3 și art.1602 alin.1 din Codul de Procedură Penală și, dacă acestea sunt îndeplinite, să o admită în principiu, după care, conform art.1608a alin.1din Codul de Procedură Penală, să procedeze la ascultarea învinuitului sau a inculpatului.
Analizând încheierea atacată, Curte observă că deși instanța de fond a constatat în mod corect că cererea formulată de inculpata M. R. prin apărător, este admisibilă, pronunțându-se cu respectarea normelor legale în materie asupra admiterii în principiu a acesteia, a procedat la soluționarea cererii în fond fără ascultarea inculpatei. Or, potrivit art.1608a alin.1 din Codul de Procedură Penală soluționarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau inculpatului, a concluziilor apărătorului precum și ale procurorului.
Fiind vorba de o ascultare, indiferent că privea numai cererea sau și fapta ori alte împrejurări, era necesar ca inculpatei să i se aducă la cunoștință dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa,conform art. 70 alin. 2 din Codul de Procedură Penală.
Ascultarea inculpatei în cadrul cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se putea rezuma la simpla întrebare dacă își însușește cererea făcută de apărător și nici la ultimul cuvânt, întrucât dreptul esențial al inculpatei de a da declarație trebuia respectat, cunoscut fiind că nicio fază a procesului penal nu se poate înfăptui fără o realizare corespunzătoare a dreptului la apărare.
În cauza de față, se constată că inculpatei i s-a produs o vătămare prin încălcarea dreptului procesual de a fi ascultată. Acordând drepturi procesuale și instituind garanții procesual penale, pentru exercitarea lor, legea recunoaște că soluționarea justă a cauzei penale nu se poate realiza decât prin exercitarea acestor drepturi și prin respectarea garanțiilor procesuale, împiedicarea părții de a-și realiza un drept procesual sau de a beneficia de o garanție procesuală, produce prin ea însăși o vătămare procesuală, care constă într-o privare a posibilităților de a acționa în fața organelor judiciare în vederea apărării propriilor interese legitime.
Dată fiind importanța ascultării inculpatei în vederea respectării exigențelor unui proces echitabil în sensul art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., nerespectarea acestei obligații de către instanță atrage sancțiunea nulității.
Deși această încălcare nu face parte dintre nelegalitățile sancționate cu nulitatea absolută, în situația de față, nulitatea relativă se convertește într-o nulitate absolută, având în vedere că inculpatei, neascultată în condiții de contradictorialitate, i s-a produs o vătămare prin încălcarea dreptului procesual de a fi ascultat, fiind evident prejudiciat prin raportare la importanța declarației în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie.
Ca atare, constatând că recursul este fondat și că deci singura soluție ce se impune este aceea a rejudecării cererii de liberare sub control judiciar cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează soluționarea cererii, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c din Codul de Procedură Penală, Curtea va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, care, va proceda la ascultarea inculpatei, ținând cont că la momentul formulării cererii, erau întrunite toate condițiile formale impuse de legiuitor pentru ca cererea să fie admisă în principiu, nemaifiind necesară parcurgerea acestei etape, raportat la motivele de casare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 din Codul de Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata M. R. (CNP_, fiica lui M. și E., născută la data de 24.09.1972 in municipiul Focșani, județul V., domiciliată în municipiul Focșani, ., etaj 1, apartament 4, județul V., în prezent aflată în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului G.) împotriva încheierii de ședință din 22.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează încheierea recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul G..
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
D. N. MIȚA M. D.-I. B.
Grefier,
M. I.
Red. M. M./10.05.2013
Tehnored. M. M./2 ex./10.05.2013
Fond. A. C.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1198/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
